What do you think?
Rate this book
Un blestem cu domiciliul stabil
Un profesor dornic să facă acte de caritate cumpără o casă blestemată. Găsește în zid bijuteriile și banii fostului proprietar. Urmează goana după comoară. Iar lanțul mincinilor și al trădărilor duce, desigur, la crimă.
288 pages, Paperback
First published January 1, 1998
17 people are currently reading
247 people want to read
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books509 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
May 29, 2025
Este prima carte a Rodicăi Ojog de după 1989 pe care am avut ocazia să o citesc, ceea ce din start mi-a trezit anumite curiozități.
Bănuiam că voi da peste un vocabular mai liber, ceea ce mi s-a confirmat și ceva mai multă libertate din punct de vedere politic, prezentă și aceasta, fie și prin faptul că Securitatea (căreia i se dedica și un motto, în Spionaj la mănâstire...) e trecută la băieții răi.
În rest, talentul epic rămâne același, autoarea fiind capabilă să seducă eschimoșii, în ideea de cumpăra gheață de la domnia-sa, din păcate persistă și tendința de a crea printre personajele sale tipologii umane la limita de jos a demnității cotidiene, utilizând în exces tușe prea groase.
Alina, Marietta și Cornelia sunt toate trei meschine, obtuze, genetic nefericite, nu foarte bune prietene cu igiena, la fel și Sașa, cu tot cu familia sa. Adăugați o domnișoară bătrână, o damă de consumație în devenire, un fost pușcăriaș, un cinic notoriu, un pensionar și un copil precoce (culmea, toți trei amorezați aiurea, la prima strigare...) faceți în așa fel încât să-i prindă noaptea pe toți sub același acoperiș și intriga este gata.
Concluzia? Ca de atâtea ori de pe margine, îți place ce citești, dar ai impresia că, prin minime eforturi, ar fi putut ieși ceva mai bun...
Bănuiam că voi da peste un vocabular mai liber, ceea ce mi s-a confirmat și ceva mai multă libertate din punct de vedere politic, prezentă și aceasta, fie și prin faptul că Securitatea (căreia i se dedica și un motto, în Spionaj la mănâstire...) e trecută la băieții răi.
În rest, talentul epic rămâne același, autoarea fiind capabilă să seducă eschimoșii, în ideea de cumpăra gheață de la domnia-sa, din păcate persistă și tendința de a crea printre personajele sale tipologii umane la limita de jos a demnității cotidiene, utilizând în exces tușe prea groase.
Alina, Marietta și Cornelia sunt toate trei meschine, obtuze, genetic nefericite, nu foarte bune prietene cu igiena, la fel și Sașa, cu tot cu familia sa. Adăugați o domnișoară bătrână, o damă de consumație în devenire, un fost pușcăriaș, un cinic notoriu, un pensionar și un copil precoce (culmea, toți trei amorezați aiurea, la prima strigare...) faceți în așa fel încât să-i prindă noaptea pe toți sub același acoperiș și intriga este gata.
Concluzia? Ca de atâtea ori de pe margine, îți place ce citești, dar ai impresia că, prin minime eforturi, ar fi putut ieși ceva mai bun...
March 6, 2016
Mai mult comentariu social decât anchetă detectivistică, romanul este de un umor adeseori mușcător, plin de personaje care mai de care mai decrepite sau mai aiurite, de care nu știi dacă să râzi sau să ți se facă milă. Cu toate că a fost publicat în 1999, iar acțiunea se petrece în Bucureștiul postdecembrist, în '93, comentariul social este mai actual ca oricând, acum, la lectura din anul 2014.
August 6, 2015
[Romanian/English translation below - though sadly you won't find this translated in the English language to read, a shame. Perhaps one of these days I will take on translation of amazing Romanian books/authors such as this one...]
Nu pot să spun că am fost înebunita de structura romanului (de exemplu cum au fost toți introdusi la început - tot a trebuit să ma uit la primul capitol să mă lămuresc cine e fiecare), DAR este necontestat că Ojog-Brașoveanu este maestră de cuvinte și observații profunde. Nu e o scriitoare de romane așa cum se mai scriu astăzi, vulgare si fară nici un fel de stil, dar întradevăr o poetă a limbii Române cum nu prea mai exista, mai ales nu la romanele "polițiste" sau de "mister".
De asemenea, partea mea favorită sunt toate observațiile despre oameni, si mai ales despre cultura Româna si Americană. Ca o persoana care locuieste de mult timp in State, am râs in hohote de fiecare data când scria ceva de Americani, totul foarte adevărat, isteț, și potrivit chiar perfect. A fost prima mea carte de Ojog-Brașoveanu, și nu pot să aștept acum să le citesc pe toate :)
--
I can't say that I was crazy about the structure of the novel (for example, how all characters were introduced at the very beginning, I had to keep going back to the first chapter to figure out who was who), BUT it's unquestionable that Ojog-Brașoveanu is a master of words and profound observations. She's not a fiction writer as we often see today, vulgar and without any kind of style, but truly a poet of the Romanian language, a rarity today especially for mystery and policier-novels.
Furthermore, my favorite aspects of her work are her observations about people and about Romanian and American culture. As a person who has lived in the US for a long time now, I laughed hysterically every time she described Americans, all so true, smart/witty, and truly perfectly rendered. This was my first Ojog-Brașoveanu, and I can't wait to read the rest of her work :)
Nu pot să spun că am fost înebunita de structura romanului (de exemplu cum au fost toți introdusi la început - tot a trebuit să ma uit la primul capitol să mă lămuresc cine e fiecare), DAR este necontestat că Ojog-Brașoveanu este maestră de cuvinte și observații profunde. Nu e o scriitoare de romane așa cum se mai scriu astăzi, vulgare si fară nici un fel de stil, dar întradevăr o poetă a limbii Române cum nu prea mai exista, mai ales nu la romanele "polițiste" sau de "mister".
De asemenea, partea mea favorită sunt toate observațiile despre oameni, si mai ales despre cultura Româna si Americană. Ca o persoana care locuieste de mult timp in State, am râs in hohote de fiecare data când scria ceva de Americani, totul foarte adevărat, isteț, și potrivit chiar perfect. A fost prima mea carte de Ojog-Brașoveanu, și nu pot să aștept acum să le citesc pe toate :)
--
I can't say that I was crazy about the structure of the novel (for example, how all characters were introduced at the very beginning, I had to keep going back to the first chapter to figure out who was who), BUT it's unquestionable that Ojog-Brașoveanu is a master of words and profound observations. She's not a fiction writer as we often see today, vulgar and without any kind of style, but truly a poet of the Romanian language, a rarity today especially for mystery and policier-novels.
Furthermore, my favorite aspects of her work are her observations about people and about Romanian and American culture. As a person who has lived in the US for a long time now, I laughed hysterically every time she described Americans, all so true, smart/witty, and truly perfectly rendered. This was my first Ojog-Brașoveanu, and I can't wait to read the rest of her work :)
April 17, 2022
"Când eram mai adevărați?Înainte?Acum?Suntem doar niște patachine,iar Păpușarul..."in câteva cuvinte povestea unor oameni a căror principii de viață se schimbă în doar 3 ore.Romanul are o idee simplă;oare ne cunoaștem cu adevărat...
August 23, 2017
Ce să mai, Rodica noastră nu se dezminte, e fenomenală! M-a ținut cu sufletul la gură până la sfârșit, are un talent incredibil și un umor pe măsură, te trezești pufnind în ras mai tot timpul, nu există pagină fără o replică sau frază nostimă, eu, una, nu mă mai satur de cărțile ei. Iar asta este printre favorite. De citit!
June 25, 2017
Subiectul cartii si miza personajelor nu este sub nici o forma ceva nou, iar caracterizarea fiecarui personaj in parte, la inceput este usor greoaie pana ti minte personajele si te obisnuiesti cu stilul fiecaruia de a vorbi si actiona. Cred ca se putea insista si mai mult asupra plot-ului. Cu toate acestea, cartea mi-a placut; autoarea evidentiaza foarte bine subtilitatile fiecarui caracter, gesturile si mai ales limbajul caracteristic; totodata, nu lipseste umorul subtil prezent in cateva scene.
3,5/5
3,5/5
October 5, 2016
O casa blestemata undeva in Bucuresti, o mostenire neasteptata din America si un profesor de stiinte naturale care vrea sa-i ajute pe semenii lui infiintand o societate pentru oamenii singuri, SOLO. O serie de situatii neprevazute ii aduna pe toti salariatii societatii in casa care e si sediu. Crimele incep in urma unei descoperirii intamplatoare a unei casete cu bijuterii.
June 17, 2025
Plină de umor și greu de lăsat din mână. Ce poți să ceri mai mult?
October 22, 2016
Un final destul de previzibil, suficiente intorsaturi de situatie cat sa ne faca sa nu lasam cartea din mana si...(nu se putea altfel in cazul stilului autoarei) descrierea fiecarui personaj; o descriere care pune in jurul fiecaruia o aura unica, un obicei, o caracteristica, o meteahna, de care, mai devreme sau mai tarziu autoarea va face uz in povestire!
January 8, 2026
mi a placut foarte mult stilul de scriere si de abordare, replicile personajelor si descrierile au fost inteligent prezentate, cu detalii pe care le vei intelege mai tarziu, spre finalul cartii. de asemenea, nu pot sa nu precizez ca au fost foarte multe fraze amuzante sau sarcasm de calitate. deci in ansamblu mi a placut, iar organizarea romanului, desi altora nu le a placut, mie mi s a parut interesanta.
totusi, un repros pe care l as avea legat de carte este ca de pe la pagina 100 pana aproape de 200 tot asteptam actiunea si punctul culminant, care a venit putin cam tarziu. mi se pare ca ar fi putut taia din toate descrierile si povestirile individuale din viata fiecarui personaj (sigur ca si ele au fost relevante, insa se puteau scurta) pentru a face mai mult loc plot ului. astfel ca la final, in ultimele cateva zeci de pagini, sa nu se intample totul atat de pe repede inainte si grabit.
asadar, o lectura placuta si usor de citit, este prezent si misterul, suspansul, insa cred ca mai mult de atat este prezent umorul, ceea ce e de apreciat.
totusi, un repros pe care l as avea legat de carte este ca de pe la pagina 100 pana aproape de 200 tot asteptam actiunea si punctul culminant, care a venit putin cam tarziu. mi se pare ca ar fi putut taia din toate descrierile si povestirile individuale din viata fiecarui personaj (sigur ca si ele au fost relevante, insa se puteau scurta) pentru a face mai mult loc plot ului. astfel ca la final, in ultimele cateva zeci de pagini, sa nu se intample totul atat de pe repede inainte si grabit.
asadar, o lectura placuta si usor de citit, este prezent si misterul, suspansul, insa cred ca mai mult de atat este prezent umorul, ceea ce e de apreciat.
July 14, 2017
Descrierea personajelor e, din nou, fenomenală. Dar introducerea e putin cam lunga.
November 15, 2017
Patru steluțe și jumătate, pentru că, deși mă fascinează mereu personajele Rodicăi Ojog Brașoveanu, romanului ăstuia parcă îi mai trebuiau niște pagini să se dezvolte misterul mai bine. Intri în pielea personajelor și deodată, pe ultimul sfert din carte, îți dai seama că ești în mijlocul unui roman polițist care se termină prea repede.
Rodica Ojog Brașoveanu e o maestră când vine vorba să recreeze atmosfera specifică unei epoci, aici societatea românească de după revoluție, cu afaceriști, rude bogate prin străinătate, goana după averile ascunse de frica comuniștilor prin zidurile casei, furturi de lumină, nopți petrecute în baruri.
Ce imaginație are autoarea când își creează personajele! Atât de actuale și de naturale! Avem de-a face cu Sanda, care vrea să se afirme cu ajutorul aspectului fizic, Sașa și Alina - doi timizi care abia o mai scot la capăt de pe o zi pe alta, contabila Cornelia care se mândrește cu traiul modest pe care singură, din zgârcenie, și l-a impus, Marietta - o profesoară de română care o ia pe drumul paranormalului, Olimpia- domnișoara în vârstă, țicnită peste care nu pare să fi trecut anii, profesorul de biologie Mihuț care vrea să pună bazele unui club pentru oameni singuri, Crinu - un puști foarte descurcăreț pentru vârsta sa, Dan - prototipul bărbatului fatal.
Rodica Ojog Brașoveanu e o maestră când vine vorba să recreeze atmosfera specifică unei epoci, aici societatea românească de după revoluție, cu afaceriști, rude bogate prin străinătate, goana după averile ascunse de frica comuniștilor prin zidurile casei, furturi de lumină, nopți petrecute în baruri.
Ce imaginație are autoarea când își creează personajele! Atât de actuale și de naturale! Avem de-a face cu Sanda, care vrea să se afirme cu ajutorul aspectului fizic, Sașa și Alina - doi timizi care abia o mai scot la capăt de pe o zi pe alta, contabila Cornelia care se mândrește cu traiul modest pe care singură, din zgârcenie, și l-a impus, Marietta - o profesoară de română care o ia pe drumul paranormalului, Olimpia- domnișoara în vârstă, țicnită peste care nu pare să fi trecut anii, profesorul de biologie Mihuț care vrea să pună bazele unui club pentru oameni singuri, Crinu - un puști foarte descurcăreț pentru vârsta sa, Dan - prototipul bărbatului fatal.
June 20, 2014
An easy and fast reading. A very interesting style - at the beginning it gives one the feeling of a theater play because all the characters are presented in advance.
Based on the legend that a house in the well known Bucharest neighborhood - Cotroceni - is haunted by a curse, the author presents us an assortment of human characters brought together by chance and loneliness. Although the action seems at times predictable, the twists in the end of the story, the changes in each character, the unexpected outcome will make this reading a time well spent.
Based on the legend that a house in the well known Bucharest neighborhood - Cotroceni - is haunted by a curse, the author presents us an assortment of human characters brought together by chance and loneliness. Although the action seems at times predictable, the twists in the end of the story, the changes in each character, the unexpected outcome will make this reading a time well spent.
July 23, 2022
Ori de cate ori o citesc/recitesc pe doamna Rodica, nu pot sa nu remarc uluita felul fenomenal in care imi demonstreaza (ca de fiecare data) umorul senzational al limbii romane. Ramane de departe regina absoluta a descrierilor si a comparatiilor. Serios acum... cui i-ar trece prin cap sa zica alb Telemea, de pilda, despre aspectul cuiva? Placerea starnita de scriitura doamnei Ojog este unica si ar trebui sa aiba un nume aparte. Si in romanul de fata, avem parte de o adunatura de personaje atat de banale, incat sunt extraordinare.
March 17, 2013
Ca de obicei, personajele Rodicai Ojog-Brasoveanu sunt pitoresti si ne par cunoscute, prototipuri carora "background story" le da profunzime. Cartea e usor de citit si placuta, fara sa fie deosebit de atractiva din prisma unui roman "who did it?" ci mai degraba pentru personaje si relatiilor dintre ele. Pentru cei care conisc si apreciaza stilul autoarei, acest roman constituie o lectura placuta fara sa fie solicitanta.
November 29, 2016
E incredibil cum o carte poate sa iti schimbe starea de spirit...e genial romanul.
May 13, 2021
Dumitru Mihuţ era un fel de bărbat pe care, doar privindu-l, îţi spuneai că nu i se poate întâmpla nimic interesant în viaţă. Trecea neobservat, dincolo de poarta şcolii colegii nu-l recunoşteau ― de fapt nu-l vedeau ― iar cunoştinţele se simţeau incapabile să-i reconstituie în absenţă trăsăturile. Era mic, şters, încărunţise cu douăzeci de ani în urmă, iar procesul ― soarta celor mai mulţi blonzi ― se oprise brusc, transformându-i capul într-un ghem de lână nisipie. În realitate, nisipul părea să-i caracterizeze întreaga făptură: pielea zgrunţuroasă, şofranie, în ciuda unui ficat excelent, ochii ― chihlimbar ceţos, dinţii galbeni figurând în fişa dentistului care-i făcuse proteza ― nuanţă 27. Vestimentaţia şi-o alegea în aceleaşi tonuri, nimeni nu-şi amintea să-l fi văzut altfel decât în paletă abia diferenţiată de maro, bej, coniac diluat.
Existenţa îi fusese la fel de ternă. Împlinise 66 de ani, vreme de patruzeci predase Ştiinţele Naturale la un liceu bucureştean, era văduv de peste douăzeci de ani şi fusese îndrăgostit o singură dată. Aceasta se petrecuse însă atât de demult, încât abia îşi mai amintea chipul fetei. Îi era colegă de cancelarie, amândoi profesori stagiari la Titu şi idila durase cam vreun an. Îl părăsise fără explicaţii căci „nu suport culoarea maron, nici măcar la cafeaua cu lapte“ nu putea constitui un motiv serios. O despărţire fără convulsii chiar dacă, pentru o vreme, lui Mihuţ i se întâmpla ca ascultând romanţe sau cântece de inimă albastră (mai ales „În nopţile din luna Mai“) să i se umezească privirea.
Nu avea familie. Tatăl, medic militar, murise în primele luni de război pe Frontul de Răsărit, maică-sa ceva mai târziu, din pricina unei infecţii. Singura rudă relativ apropiată era un nepot de văr ― Dan, tânăr, chipeş şi cam blazat.
Existenţa îi fusese la fel de ternă. Împlinise 66 de ani, vreme de patruzeci predase Ştiinţele Naturale la un liceu bucureştean, era văduv de peste douăzeci de ani şi fusese îndrăgostit o singură dată. Aceasta se petrecuse însă atât de demult, încât abia îşi mai amintea chipul fetei. Îi era colegă de cancelarie, amândoi profesori stagiari la Titu şi idila durase cam vreun an. Îl părăsise fără explicaţii căci „nu suport culoarea maron, nici măcar la cafeaua cu lapte“ nu putea constitui un motiv serios. O despărţire fără convulsii chiar dacă, pentru o vreme, lui Mihuţ i se întâmpla ca ascultând romanţe sau cântece de inimă albastră (mai ales „În nopţile din luna Mai“) să i se umezească privirea.
Nu avea familie. Tatăl, medic militar, murise în primele luni de război pe Frontul de Răsărit, maică-sa ceva mai târziu, din pricina unei infecţii. Singura rudă relativ apropiată era un nepot de văr ― Dan, tânăr, chipeş şi cam blazat.
November 30, 2023
5/5⭐️
Un roman diferit față de ce-am citit din seriile cu Minerva Tutovan sau Melania Lupu dar mi-a plăcut.
Povestea debutează cu o scurtă descriere a personajelor, ceea ce e ceva nou în stilul autoarei.
Se prezintă așadar o înșiruire de personaje care aparent nu au legătură unele cu celelalte dar ajung într-un impas împreună în final.
Un profesor înstărit care s-a întors din SUA decide că vrea să facă dintr-o casă din inima Cotroceniului un loc în care pot veni oamenii care sunt singuri pentru a petrece timpul.
Așadar face câteva anunțuri în ziar la îndemnul lui Dan, unica rudă rămasă în viață.
La scurt timp s-a strâns întreaga echipă de care avea nevoie pentru a funcționa.
Într-o seară vădit împinși de circumstanțe merg toții din diferite motive să-și petreacă noaptea la SOLO, casa care mai avea puțin și era gata.
În același timp avem prezentată o casă pe care unii o consideră blestemată, toți cei care au locuit acolo au sfârșit-o rapid și într-un mod tragic.
Sub proiecția unor ipoteze venite dintr-o lume paranormală, în seara cu pricina se întâmplă niște lucruri.
Să fie blestemul invocat, să fie mâna omului?
Niște surprize frumoase vă așteaptă spre final, care vor contura frumos toată relatarea.
Un roman diferit față de ce-am citit din seriile cu Minerva Tutovan sau Melania Lupu dar mi-a plăcut.
Povestea debutează cu o scurtă descriere a personajelor, ceea ce e ceva nou în stilul autoarei.
Se prezintă așadar o înșiruire de personaje care aparent nu au legătură unele cu celelalte dar ajung într-un impas împreună în final.
Un profesor înstărit care s-a întors din SUA decide că vrea să facă dintr-o casă din inima Cotroceniului un loc în care pot veni oamenii care sunt singuri pentru a petrece timpul.
Așadar face câteva anunțuri în ziar la îndemnul lui Dan, unica rudă rămasă în viață.
La scurt timp s-a strâns întreaga echipă de care avea nevoie pentru a funcționa.
Într-o seară vădit împinși de circumstanțe merg toții din diferite motive să-și petreacă noaptea la SOLO, casa care mai avea puțin și era gata.
În același timp avem prezentată o casă pe care unii o consideră blestemată, toți cei care au locuit acolo au sfârșit-o rapid și într-un mod tragic.
Sub proiecția unor ipoteze venite dintr-o lume paranormală, în seara cu pricina se întâmplă niște lucruri.
Să fie blestemul invocat, să fie mâna omului?
Niște surprize frumoase vă așteaptă spre final, care vor contura frumos toată relatarea.
July 30, 2025
Sunt o mare fană a Agathei Christie și nu de putine ori am auzit că avem și noi „o Agatha Christie de România”. Tocmai de aceea am ajuns aici.
Din start vreau să punctez un lucru: dacă cauți genul acela de thriller dark, suspenseful, care să te lase cu semne de întrebări la sfârșit și să te zguduie, nu e ceea ce cauți.
Un blestem cu domiciliu stabil mi se pare că ar putea trece lejer drept o carte de Agatha C., dar adaptata la stilul românesc. E genul acela de poveste thriller care nu te face să-ți fie frică, să te zguduie. Pe alocuri chiar și crima în sine e încojurată de atât de multe personaje nostime sau naive, încât privești poate cu un ușor amuzament toată situația în sine.
Mi-au plăcut foarte mult personajele - stereotipuri românești pe care le-am recunoscut cu ușurință.
Acțiunea în sine după părerea mea nu este ceva wow, destul de basic, dar ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost portretizarea personajelor care a fost o poveste în sine și ceea ce mă ținea în prinză a fost să văd cum acționează personajele în anumite situații.
Recomand, este o lectură ușoară. Cu siguranță voi explora și alte cărți de la Rodica Ojog-Brașoveanu.
Din start vreau să punctez un lucru: dacă cauți genul acela de thriller dark, suspenseful, care să te lase cu semne de întrebări la sfârșit și să te zguduie, nu e ceea ce cauți.
Un blestem cu domiciliu stabil mi se pare că ar putea trece lejer drept o carte de Agatha C., dar adaptata la stilul românesc. E genul acela de poveste thriller care nu te face să-ți fie frică, să te zguduie. Pe alocuri chiar și crima în sine e încojurată de atât de multe personaje nostime sau naive, încât privești poate cu un ușor amuzament toată situația în sine.
Mi-au plăcut foarte mult personajele - stereotipuri românești pe care le-am recunoscut cu ușurință.
Acțiunea în sine după părerea mea nu este ceva wow, destul de basic, dar ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost portretizarea personajelor care a fost o poveste în sine și ceea ce mă ținea în prinză a fost să văd cum acționează personajele în anumite situații.
Recomand, este o lectură ușoară. Cu siguranță voi explora și alte cărți de la Rodica Ojog-Brașoveanu.
May 31, 2024
Asteptarile mele de la aceasta carte cred ca au fost prea mari:) nu neg ca ar fi carti mai bune scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu dar aceasta carte a fost doar despre descrierea personajelor, ultimele 20 de pagini au fost legate de actiunea in sine. A fost o lectura placuta seara, dar cam atat.
February 14, 2021
6.86 on cawpile
June 26, 2025
Rodica, intodeauna o placere. Te scoate din orice criza de citit.
January 8, 2023
Nu am putut sa o las din mână pana nu am terminat-o!
Foarte bine scrisă, captivantă, surprinzătoare ♡♡♡
Recomand!
Foarte bine scrisă, captivantă, surprinzătoare ♡♡♡
Recomand!
January 31, 2025
Este prima carte, citită de mine, în care moare și criminalul. M-a șocat criminalul, din toate punctele de vedere.
Mi-a plăcut foarte mult faptul că naratorul a povestit câte puțin despre fiecare personaj la început, nu a fost de ajuns, dar totuși mi-a fost mai ușor să mă întorc și să caut câte un detaliu. Totodată mi-a plăcut foarte mult faptul că naratorul a povestit și despre ceilalți proprietari al imobilului.
Un lucru pe care totuși nu l-am înțeles este cum de nu au aflat niciunul despre istoria casei. La un moment dat, știu sigur că a zis cineva ceva de un blestem, dar nu a dezvoltat. Mi s-ar fi părut interesant să îi văd puțin mai indeciși cu privire la dormitul în casa din Cotroceni.
Recomand cartea, tuturor iubitorilor de thrillere care te țin cu sufletul la gură!
Mi-a plăcut foarte mult faptul că naratorul a povestit câte puțin despre fiecare personaj la început, nu a fost de ajuns, dar totuși mi-a fost mai ușor să mă întorc și să caut câte un detaliu. Totodată mi-a plăcut foarte mult faptul că naratorul a povestit și despre ceilalți proprietari al imobilului.
Un lucru pe care totuși nu l-am înțeles este cum de nu au aflat niciunul despre istoria casei. La un moment dat, știu sigur că a zis cineva ceva de un blestem, dar nu a dezvoltat. Mi s-ar fi părut interesant să îi văd puțin mai indeciși cu privire la dormitul în casa din Cotroceni.
Recomand cartea, tuturor iubitorilor de thrillere care te țin cu sufletul la gură!
November 29, 2015
Un roman care m-a tinut cu sufletul la gura. Putin complicat, din cauza numarului mare de personaje. Ce m-a impresionat e faptul ca Ojog-Brasoveanu are un stil aparte de a scrie , natural, accesibil tuturor si care poate fi usor reprezentat pe scena.
Displaying 1 - 26 of 26 reviews