Mama este cel mai nerespectat om din România. Am simțit asta încă de la început, de fiecare dată când am fost ignorată la cozi, claxonată pe trecerile de pietoni în timp ce împingeam căruciorul și judecată aspru pentru modul în care îmi creșteam copilul. Am fost pusă la zid de cei din jur pentru orice lucru credeau că l-ar fi făcut mai bine dacă ar fi fost în locul meu. M-am simțit invizibilă 364 de zile pe an și celebrată o singură zi, de 8 Martie, pentru rolul cu care contribuiam în societate. Și ca mine, alte zeci de mii de mame din România.
De la mamele nevăzute, nerespectate, neauzite așteptăm să crească generații de copii care să scoată țara din greu. Din păcate, aceste generații stau astăzi în brațele unor mame de la care România își întoarce privirea atunci când ar trebui să le sprijine.
Această carte este despre lumea nevăzută a mamelor. Despre trăirile lor nefiltrate adesea ascunse sub preșul social, de teamă sau de rușine. Este o carte care te va ține de mână în momentele grele și îți va arăta că a fi mamă se învață, că nu vine doar de la sine. Dar mai ales că nu există un singur drum și că fiecare mamă își trăiește maternitatea în mod diferit. Vei înțelege că ești cea mai importantă verigă dintr-o societate. Pentru că totul începe cu o mamă.
O carte potrivită mai degrabă pentru mamele aflate la început de drum. Se vorbește la început despre greșelile făcute din neștiință de cauză sau din lipsa de experiență.
Am întâlnit pasaje care mi-au plăcut însă predominant am simțit mai degrabă că e vorba mai mult despre autoare decât despre mame la modul general, prea multe reușite personale au fost înșirate. Înțeleg intenția autoarei de a încuraja și alte mame însă fiecare mamă are propria experiență cu propriul copil iar cea a Atenei Boca clar nu este regula ci excepția.
Per total, cartea asta e un cumul de idei, ba despre copii, ba despre părinți, despre comunitatea La Primul Bebe, despre călătoriile și performanțele autoarei. Cumva, mi-e ciudă ca nu există o structură mai clară a cărții. Mi-ar fi plăcut să fie împărțită într-un sens mai coerent și scos în evidență esențialul, nu amestecat printre alte informații care NU ajută mamele.
Aveam mari așteptări de la această carte, dar, din păcate, nu a fost așa bună precum hype-ul ei. Niciodată nu am înțeles de ce ai vrea să devii mamă, și totuși, să nu te pregătești pentru acest rol imens. Dacă nu înainte, măcar pe parcursul sarcinii. Asta, împreună cu credința scriitoarei că având o viață profesională de succes se va descurca de minune cu un copil, a făcut-o să “nu își iubească copilul mult timp după ce l-a născut, în primul an”. Foarte trist, și să simți așa ceva, dar și să scrii așa ceva la începutul cărții, pe care probabil o va citi și copilul în viitor. Și ideea că, dacă ar fi avut și ea “bone” ca majoritatea mamelor, i-ar fi fost mult mai ușor. Majoritatea mamelor nu avem bonele acestea de care zice autoarea, și deși e greu să crești un copil în primele luni de viață, eu personal, nu aș putea spune niciodată că nu mi-am iubit copilul din cauză că mi-a fost greu cu el. Mi se pare îngrozitor. De altfel, cartea pare mai degrabă un produs destinat marketingului site-ului propriu, La primul bebe. Vreo 70 de pagini au fost doar despre site, pe lângă amintirea lui în aproape fiecare capitol. Am observat de asemenea o exagerare a faptului că mamele nu sunt observate, ajutate, că sunt cele mai nerespectate. Eu nu am întâlnit asta până acum, de aceea consider că experiența Atenei este excepția, nu regula, ea susținând invers. Aș fi dat 1✨, dar au fost și câteva idei cu care am rezonat. Nu multe, ce-i drept.
O carte ca o mangaiere, ca o imbratisare a unei prietene dragi cu care poti vorbi orice. E pansament pentru suflet si nu am gasit nimic asemanator. Dupa ce am citit aceasta carte, Atena straluceste si mai puternic in ochii mei.
Cum te ajută acesta carte să vrei să crești un copil? Îți explică cat este de greu și cum nu poți să-ți imaginezi când nu ai trecut prin așa ceva, dar în același timp te lasă să înțelegi ca toate încercările sunt diferite și prin urmare și experiența ta unică, deci nu ai cum să fii pregătit. Este o carete emoționantă, pe alocuri, si explicativă cel puțin atunci când nu este interesantă. Poți s-o citești dacă te bate gândul, o cunoști pe Atena sau îți este dor de mama ta.
Mi-au plăcut mult primele 100 și ceva de pagini ale cărții – m-au ajutat să înțeleg mai bine poveștile și trăirile unor prietene și rude care au devenit mame înaintea mea. Eu aștept acum propriul bebeluș și am simțit că lectura m-a pregătit emoțional pentru ceea ce va urma. Din păcate, partea despre proiectul „La primul bebe” mi s-a părut destul de ruptă de restul poveștii – așezată, cumva, ca nuca în perete. M-a scos complet din atmosfera creată în primele pagini și mi-a fost greu să mă reconectez cu restul cărții. Părea mai degrabă o inserție de tip campanie de marketing, introdusă în mijlocul poveștii, fără o continuitate firească sau măcar cronologică.
Ultimele 60 de pagini m-au adus înapoi în universul emoțional în care intrasem la început, dar gustul ușor amar a rămas până la final. Nu e o carte de parenting în sensul clasic – nu îți oferă sfaturi sau tehnici – ci mai degrabă povestea personală și sinceră a unei mame. Dacă vrei să înțelegi mai bine emoțiile și transformările prin care poate trece o femeie odată cu maternitatea, atunci cartea s-ar putea să ți se potrivească. Eu am regăsit în ea multe frânturi din poveștile și sentimentele celor din jurul meu.
Nu pot sa spun ca a fost o carte pe care nu am putut sa o las din mana, uneori m-am ambitionat sa merg mai departe. Am citit-o din respect ptr autoare si tot ce a construit, am aflat lucruri noi despre ea in carte, am plans insa mi-as fi dorit o structura a acestei carti, am simtit ca se sare de la idee la asta, o autobiografie si mai putin despre mame in general. Insa per total recomand mai ales pentru mame la inceput de drum.
Prima parte și poate puțin din finalul ei au fost ce trebuie. În rest, prea mult a vorbit despre comunitatea LaPrimulBebe și despre experiențe (precum excursia din Kilimanjaro care mi s-a părut nepotrivită temei cărții sau prea multe pagini despre ce s-a întâmplat acolo).
Comunitatea LaPrimulBebe a fost 'just what the doctor ordered' cand am devenit mama. Doar ca the doctor didn't order anything, pentru ca, in ciuda problemelor pe care le semnalam, si la mine si la copilasul meu, nu ne baga nimeni in seama. M-am simtit invizibila, umilita, nebuna, gresita pur si simplu, si foarte FOARTE singura. Asa ca am citit cartea asta cu lacrimi in ochi aproape la fiecare pagina si nu am fost niciodata atat de in asentiment cu cineva. Mai mai ca nu am zis cu voce tare: da, fix asa era. Fix asa m-am simtit. O carte minunata, vulnerabila si PE BUNE pe care o recomand ca lectura obligatorie pt toate mamicile, taticii, bunicii... Pentru toata lumea. Pentru ca TOTUL incepe cu o mama!!
Cred ca asteptarile mele incepand-o au fost gresite, ma asteptam sa fie mai mult despre mamicitie la modul general si mai putin despre Atena si experienta ei de mama / profesionala. Intamplator experienta Atenei cu primul copil a semanat foarte mult cu a mea asa ca inceputul cartii l-am parcurs cu lacrimi in ochi. In rest, trebuie sa recunosc ca am terminat-o sperand ca o sa mai dau de experiente in care sa ma regasesc, dar prea putine pagini au mai atins corzile mele sensibile. Nu sunt de acord nici cu ideea ca mamele sunt cel mai putin respectate persoane din Romania, nu am mai auzit asa ceva, o idee neobisnuita.
Nu am experiență de cum e sa fii mama in Romania și cred că suntem extrem de diferite. Și din multe puncte de vedere, nu mă pot conecta la experiența ei. Dar mă bucur enorm sa vad pentru ce lupta și cât de multe mame beneficiază din grupurile ei și de cursurile. Cred că e așa necesar și mă bucur că sunt oameni care vorbesc despre asta și lupta pentru mamele din Romania !👏👏
Atena a scris foarte frumos, cu multa empatie, vulnerabilitate si caldura pentru toate mamele. Toata actvitatea ei pentru a ajuta mamele e impresionanta si este mare nevoie in tara noastra de o astfel de retea de suport in cea mai grea si mai frumoasa calatorie a vietii noastre.
O carte superbă, pansament pentru suflet pentru orice mamă, indiferent de vârsta copilului, sau pentru orice viitoare mamă. O recomand din tot sufletul.
Am rezonat cu o bună parte a cărții, dar s-a scris un pic cam mult despre asociația autoarei, fapt care m-a făcut să las cartea o perioadă de timp, apoi să îi mai dau o șansă.
📖 Am citit cartea “Totul începe cu o mamă” scrisă de Atena Boca pe nerăsuflate, cu bebe dormind lângă mine. Nimic mai dulce decât niște contact naps sănătoase – și pentru el, și pentru mine.
E genul de carte pe care o ții pe noptieră, să o mai răsfoiești din când în când. M-a făcut să mă simt înțeleasă, parcă cineva punea în cuvinte exact ce simt. Mi-a amintit că nu sunt singură, că toate gândurile și emoțiile de mamă sunt normale.
24/24 – mamicie reală, cu bune și mai puțin bune, dar care, până la urmă, merită tot.
O recomand din suflet oricărei mame care are nevoie de un strop de încurajare și alinare. 💛
Oh, ce carte... Ce mod de a scrie, de a te vindeca, de a te îmblânzi, de a te mângâia, de a te învăța, de a te îmbrățişa... Este tot ce are nevoie o mama. Si tot ce are nevoie un tata sa stie despre sufletul unei mame. Este superba!