What do you think?
Rate this book
Postpartum
Primul memoir românesc despre fața nevăzută a maternității
O carte curajoasă și autentică, luminoasă și plină de speranță
Ni se spune că maternitatea ,,trebuie” să însemne grijă neobosită și fericire fără limite. Dar dacă o mamă simte exact contrariul? Și dacă acea mamă ești chiar tu? Accese de plâns, frica paralizantă că nu ești o mamă bună, neputința de a te conecta cu bebelușul. Când aceste simptome durează mai mult de câteva săptămâni, poate fi vorba despre depresie postnatală – o problemă de sănătate mintală ce necesită sprijin din partea familiei și ajutor specializat.
O carte uneori dureroasă, alteori amuzantă, mereu înduioșătoare, Postpartum descrie călătoria unei mame către fiica ei și către ea însăși. Fără să ezite sau să cosmetizeze ceea ce a trăit, autoarea ne conduce în universul maternității așa cum nu l-am mai văzut până acum, trecând prin sarcină, naștere, teribila perioadă a depresiei și ieșirea la lumină. Ca întotdeauna, firul roșu e iubirea, care ocrotește și salvează.
O carte curajoasă și autentică, luminoasă și plină de speranță
Ni se spune că maternitatea ,,trebuie” să însemne grijă neobosită și fericire fără limite. Dar dacă o mamă simte exact contrariul? Și dacă acea mamă ești chiar tu? Accese de plâns, frica paralizantă că nu ești o mamă bună, neputința de a te conecta cu bebelușul. Când aceste simptome durează mai mult de câteva săptămâni, poate fi vorba despre depresie postnatală – o problemă de sănătate mintală ce necesită sprijin din partea familiei și ajutor specializat.
O carte uneori dureroasă, alteori amuzantă, mereu înduioșătoare, Postpartum descrie călătoria unei mame către fiica ei și către ea însăși. Fără să ezite sau să cosmetizeze ceea ce a trăit, autoarea ne conduce în universul maternității așa cum nu l-am mai văzut până acum, trecând prin sarcină, naștere, teribila perioadă a depresiei și ieșirea la lumină. Ca întotdeauna, firul roșu e iubirea, care ocrotește și salvează.
128 pages, Paperback
Published September 1, 2024
1 person is currently reading
65 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
October 13, 2024
Îmi este greu să vorbesc despre confesiunile cutremurătoare așternute pe foaie de Felicia Simion.
Îmi este greu să concep durerea care vine la pachet cu depresia postpartum. 🩶
💌 Aș vrea să o îmbrățișez strâns pe Felicia cea veche. Aș vrea să-i spun că a făcut tot ce a putut mai bine și că a fost cea mai bună mamă pentru micuța ei. Aș vrea să o felicit pentru curajul de a cere ajutor specializat, de a lupta cu demonii minții și pentru puterea de-a alege viața, deși de prea multe ori moartea era singura “soluție”.
💌 Aș vrea să îmbrățișez strâns toate mamele din lumea asta, fie că vorbim de cele care se luptă cu depresia postpartum, fie că vorbim de cele care au fost ocolite de aceste două cuvinte sumbre.
Și aș mai vrea ceva…Aș vrea să vă îndrum să cereți ajutor oricând simțiți că aveți nevoie. Fie că vorbim de ajutorul soțului, prietenilor sau cel al specialiștilor. Vă rog să nu vă fie teamă să faceți asta, nu încercați să vă luptați singure cu ceva ce e greu de biruit.
📝 Ceea ce scriu aici, nu este o recenzie al acestui memoir. Departe acest gând.
Ceea ce scriu aici e un mesaj către toți cei care se luptă în acest moment cu depresia, în orice formă ar fi ea. Simplul fapt că treceți prin asta și supraviețuiți e o dovadă de putere. Aveți grijă de voi în primul rând, ca să puteți avea grijă ulterior de toți cei dragi.
Felicia Simion îți mulțumesc pentru acest memoir extrem de tulburător și curajos! 📖 Mă înclin în fața ta și în fața tuturor celor care nu au renunțat să lupte cu acest cuvânt întunecat numit depresie! 🙏
Îmi este greu să concep durerea care vine la pachet cu depresia postpartum. 🩶
💌 Aș vrea să o îmbrățișez strâns pe Felicia cea veche. Aș vrea să-i spun că a făcut tot ce a putut mai bine și că a fost cea mai bună mamă pentru micuța ei. Aș vrea să o felicit pentru curajul de a cere ajutor specializat, de a lupta cu demonii minții și pentru puterea de-a alege viața, deși de prea multe ori moartea era singura “soluție”.
💌 Aș vrea să îmbrățișez strâns toate mamele din lumea asta, fie că vorbim de cele care se luptă cu depresia postpartum, fie că vorbim de cele care au fost ocolite de aceste două cuvinte sumbre.
Și aș mai vrea ceva…Aș vrea să vă îndrum să cereți ajutor oricând simțiți că aveți nevoie. Fie că vorbim de ajutorul soțului, prietenilor sau cel al specialiștilor. Vă rog să nu vă fie teamă să faceți asta, nu încercați să vă luptați singure cu ceva ce e greu de biruit.
📝 Ceea ce scriu aici, nu este o recenzie al acestui memoir. Departe acest gând.
Ceea ce scriu aici e un mesaj către toți cei care se luptă în acest moment cu depresia, în orice formă ar fi ea. Simplul fapt că treceți prin asta și supraviețuiți e o dovadă de putere. Aveți grijă de voi în primul rând, ca să puteți avea grijă ulterior de toți cei dragi.
Felicia Simion îți mulțumesc pentru acest memoir extrem de tulburător și curajos! 📖 Mă înclin în fața ta și în fața tuturor celor care nu au renunțat să lupte cu acest cuvânt întunecat numit depresie! 🙏
October 13, 2024
Știți expresia aia cu esențele tari se țin în fiole mici, nu? Cam așa și cu cartea asta. Are puține pagini și puțin text, dar extrem de concentrat. Și nu doar atât. Reușește să transmită foarte multe în puține cuvinte. Reușește să ne introducă în lumea depresiei post-partum astfel încât să te simți acolo, să simți compasiune și înțelegere adevărată.
Arată, fără să edulcoreze în vreun fel, cât de disperată e lupta cu boala, cum ai încerca orice doar să te vezi vindecat, pentru că simți că nu mai poți duce. Și cred că atunci când ai o boală din asta "invizibilă" e mult mai greu, pentru că te lupți și cu mentalitatea oamenilor, nu doar cu boala.
Oamenii se așteaptă să-ți revii, să-ți găsești o ocupație, să nu mai ai timp de bolit (de altfel și Felicia se angajează la un moment dat, după ani de freelancing, în speranța că jobul îi va ține mintea ocupată). Din fericire, Felicia are familia aproape, părinții și partenerul o susțin și o ajută până când reușește să vadă, așa cum spune și ea, "aurora" de la capătul întunericului (Aurora fiind numele fetiței ei).
O carte răvășitoare care vă va schimba percepția asupra depresiei post-partum, dacă n-ați trăit-o, și vă va face să vă simțiți profund înțelese dacă v-ați luptat și voi cu asta.
Arată, fără să edulcoreze în vreun fel, cât de disperată e lupta cu boala, cum ai încerca orice doar să te vezi vindecat, pentru că simți că nu mai poți duce. Și cred că atunci când ai o boală din asta "invizibilă" e mult mai greu, pentru că te lupți și cu mentalitatea oamenilor, nu doar cu boala.
Oamenii se așteaptă să-ți revii, să-ți găsești o ocupație, să nu mai ai timp de bolit (de altfel și Felicia se angajează la un moment dat, după ani de freelancing, în speranța că jobul îi va ține mintea ocupată). Din fericire, Felicia are familia aproape, părinții și partenerul o susțin și o ajută până când reușește să vadă, așa cum spune și ea, "aurora" de la capătul întunericului (Aurora fiind numele fetiței ei).
O carte răvășitoare care vă va schimba percepția asupra depresiei post-partum, dacă n-ați trăit-o, și vă va face să vă simțiți profund înțelese dacă v-ați luptat și voi cu asta.
November 2, 2024
Un demers demn de laudă, cu o execuție însă un pic mai slabă față de ceea ce așteptam. Aflasem deja din postările de pe Facebook multe despre acea perioadă din viața Feliciei și am fost cumva dezamăgită să descopăr varianta ceva mai soft, mai lirică a poveștii, mult mai săracă în informații concrete. În plus, se citește în maxim o oră, mă așteptam să fie mai amplă, mai plină de text, de informații relevante și care ar putea ajuta concret pe cineva aflat în nevoie... Nu mă așteptam în schimb să găsesc un album de fotografii. Felicitări, Felicia, pentru subiectul extrem de sensibil abordat! Vreau să menționez că nota mea nu se referă la valoarea lucrării în ochii mei, ci reflectă percepția pe care o am în ceea ce privește execuția.
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 10, 2024
Postpartum este o carte sinceră, despre naștere și renaștere. Cu detalii bine ancorate în timp și spațiu, redată cu o emoție vie și continuă. O carte a speranței, după "ani-lumină de întuneric".
October 17, 2024
Felicia Simion-Postpartum
Memoir apărut la Editura ZYX Books 2024
Postpartum = perioada imediat următoare nașterii.
O definiție destul de simplă,care însă cuprinde o grămadă de probleme, frământări, stări de neliniște și anxietate până la depresie accentuată.
Cartea este o reușită fotografie în proză.
Este o sumă a gândurilor și frământărilor unei artiste de succes, mamă și femeie care își cunoaște trupul și sufletul și explorează cu mintea tot ceea ce este în neregulă cu ea, după naștere .
Este o soluție(chimică )concentrată a tuturor trăirilor și simțirilor,pe care le duce în spate o femeie atunci când aduce pe lume un prunc.Și se confruntă cu un teritoriu necunoscut,cu o ființă care îi aduce cea mai mare bucurie,dar și cele mai mari temeri.Este o furtună în suflet,este o stare de neînțeles,care se numește depresie post-partum.Si care este trăită de multe femei,care duc această cruce fără să ceară ajutor.Autoarea a fost o curajoasă și și-a asumat tot ceea ce a trăit și simțit radiografiindu-și sufletul.
Cartea asta te vindecă.De toate neputințele,de limitele pe care ți le pui deseori,te face să ceri ajutorul atunci când ești pe buza prăpastiei.
Cred cu tărie că ceea ce a scris autoarea este poate doar a 10 a parte din chinul sufletesc prin care a trecut.Dar a izbândit!
Și e lucrul cel mai important pentru ea și copilul ei.
Memoir apărut la Editura ZYX Books 2024
Postpartum = perioada imediat următoare nașterii.
O definiție destul de simplă,care însă cuprinde o grămadă de probleme, frământări, stări de neliniște și anxietate până la depresie accentuată.
Cartea este o reușită fotografie în proză.
Este o sumă a gândurilor și frământărilor unei artiste de succes, mamă și femeie care își cunoaște trupul și sufletul și explorează cu mintea tot ceea ce este în neregulă cu ea, după naștere .
Este o soluție(chimică )concentrată a tuturor trăirilor și simțirilor,pe care le duce în spate o femeie atunci când aduce pe lume un prunc.Și se confruntă cu un teritoriu necunoscut,cu o ființă care îi aduce cea mai mare bucurie,dar și cele mai mari temeri.Este o furtună în suflet,este o stare de neînțeles,care se numește depresie post-partum.Si care este trăită de multe femei,care duc această cruce fără să ceară ajutor.Autoarea a fost o curajoasă și și-a asumat tot ceea ce a trăit și simțit radiografiindu-și sufletul.
Cartea asta te vindecă.De toate neputințele,de limitele pe care ți le pui deseori,te face să ceri ajutorul atunci când ești pe buza prăpastiei.
Cred cu tărie că ceea ce a scris autoarea este poate doar a 10 a parte din chinul sufletesc prin care a trecut.Dar a izbândit!
Și e lucrul cel mai important pentru ea și copilul ei.
Read
October 29, 2024Atât de mult m-am regăsit în “Postpartum” de Felicia Simion, fiecare rând parcurs parcă ar fi fost un gând al meu și cumva încercam să-mi tot amintesc că citesc gândurile altei persoane, că sentimentele sale au fost și ale mele la un moment dat.
Deși mă consider un caz fericit, nu am suferit de depresie, chiar dacă schimbările suferite au fost unele majore și am încercat să fiu cât mai împăcată cu mine, să iau lucrurile așa cum vin, să mă exteriorizez atunci când sufletul îmi este încărcat, orice gând de neputință fiindu-mi umbrit de chipul puiuțului meu.
Nu doar o dată mi-a trecut prin cap că nu-s o mamă bună, am scăpări, răbufnesc, îmi este greu să-mi canalizez emoțiile și am impresia că soțul nu mă înțelege deloc, apoi îmi spun că sunt om, am și eu o limită, o anumită capacitate și ajung într-un punct în care efectiv nu mai pot.
Nu e ușor să fi trup și suflet pentru un omuleț, să te dedici cu totul, bun și rău, că oricât ai vrea să nu fie răul prezent, se strecoară, din păcate, iar cine zice că e ușor, nu este sincer, părerea mea. Ori nu stă cu copilul 🤣. Pentru că nu mai există intimitate, clipă de respiro, chiar si cea mai banală rutină, cea a spălatului pe față/ dinți, se va face cu copilul în brațe/ printre picioare… sau poate Casi al meu e mai pretențios și nu se poate desprinde de mine 🤣.
Dar să nu mai aberez, povestea Feliciei este una sinceră, dureroasă pe alocuri, și mă bucur enorm că am avut oportunitatea de a o citi, de a descoperi că n-am fost singura cu gânduri contradictorii și că ceea ce eu am simțit imediat după nașterea lui Casi, în unele momente, sunt sentimente normale, pe care orice mamă le trăiește, mai ales dacă-și dorește tot binele din lume pentru pruncul său.
Deși mă consider un caz fericit, nu am suferit de depresie, chiar dacă schimbările suferite au fost unele majore și am încercat să fiu cât mai împăcată cu mine, să iau lucrurile așa cum vin, să mă exteriorizez atunci când sufletul îmi este încărcat, orice gând de neputință fiindu-mi umbrit de chipul puiuțului meu.
Nu doar o dată mi-a trecut prin cap că nu-s o mamă bună, am scăpări, răbufnesc, îmi este greu să-mi canalizez emoțiile și am impresia că soțul nu mă înțelege deloc, apoi îmi spun că sunt om, am și eu o limită, o anumită capacitate și ajung într-un punct în care efectiv nu mai pot.
Nu e ușor să fi trup și suflet pentru un omuleț, să te dedici cu totul, bun și rău, că oricât ai vrea să nu fie răul prezent, se strecoară, din păcate, iar cine zice că e ușor, nu este sincer, părerea mea. Ori nu stă cu copilul 🤣. Pentru că nu mai există intimitate, clipă de respiro, chiar si cea mai banală rutină, cea a spălatului pe față/ dinți, se va face cu copilul în brațe/ printre picioare… sau poate Casi al meu e mai pretențios și nu se poate desprinde de mine 🤣.
Dar să nu mai aberez, povestea Feliciei este una sinceră, dureroasă pe alocuri, și mă bucur enorm că am avut oportunitatea de a o citi, de a descoperi că n-am fost singura cu gânduri contradictorii și că ceea ce eu am simțit imediat după nașterea lui Casi, în unele momente, sunt sentimente normale, pe care orice mamă le trăiește, mai ales dacă-și dorește tot binele din lume pentru pruncul său.
October 20, 2024
Nu ai cum să începi să vorbești despre cartea asta decât brusc, fără introduceri și brizbrizuri. "Dacă aș fi putut schimba ceva, m-aș fi iubit pe mine mai întâi" sunt cuvintele care mă bântuie după ce am aspirat această carte mărturie, acest jurnal în cuvinte și fotografii care recompun un puzzle atât de personal dar pe care au atâtea femei nevoie să îl cunoască. Pentru că statistica nu minte, 1 din 7 femei la nivel mondial trec printr-un episod de depresie postnatală, și ca mai toate lucrurile ce țin de schimbările bruște și radicale din viețile femeilor, se vorbește prea puțin despre asta. Jurnalul de călătorie m-a purtat prin cuvintele și imaginile de o sensibilitate incredibilă și curajoasă ale Feliciei, prin anii de mamă tânără și speriată și plină de întrebări cărora rareori le găseam atunci răspuns, prin nebunia pandemiei care din fericire pe mine nu m-a prins cu copii atât de mici, prin frânturi de gânduri care îți fac spiritul zob și prin raze de speranță că la capătul drumului, cu mult sprijin, dai de lumină. Nu am cuvinte care să se ridice la înălțimea felicitărilor pe care le merită Felicia că a trimis în lume cartea asta, și editurii ZYX Books că a publicat-o. Dacă cunoașteți mame la început de drum, puneți și cartea asta printre îmbrățișările de care au nevoie. Dacă sunteți voi mame de copii mai mari, citiți-o pentru voi de atunci. E ca un expiro profund și vindecător. Iar dacă aveți mame în jur, citiți-o să înțelegeți.
November 17, 2024
Prin câtă neputință și durere poate trece o femeie ca să se transforme în mamă.
October 29, 2024
Nu pot da stele pentru trăirile și durerile cuiva, însă pot evalua cât de bine am rezonat cu ele. O mărturisire visceral de tristă, profundă și eliberatoare deopotrivă.
Îmbrățișări calde pentru toate mamele trecute prin focul depresiei postpartum. Ați avut, ați trecut, ați învins și ați renăscut.
Îmbrățișări calde pentru toate mamele trecute prin focul depresiei postpartum. Ați avut, ați trecut, ați învins și ați renăscut.
November 13, 2024
Primul memoir romanesc despre experienta postpartum. Era necesara aici o carte pe subiect, e unul important si actual si vrei sa il citesti in limba ta. Am luat cartea de la Carturesti si am parcurs-o intr-o clipita la o cafea in oras - zic astea pentru ca volumul il asumam inscris intr-un zeitgeist al urbanizarii dezumanizante, al pierderii tribului, al flat white ului solitar si al traumelor tratate la psiholog. Dar m-am inselat - e mai mult de atat. Scriitoarea are fler de poet, de sintetizare al marelui abis in cuvinte putine drepte si calde. Ii intuiesti sufletul deschis intre pagini. Pozele de langa text transforma volumul intr-un obiect de expresie; nu e o carte, e o poveste personala despre autoare si arta si familia ei. Mi-a placut mi-a incalzit sufletul m-a cutremurat povestea; as mai fi citit si citit si citit daca mi se mai ofereau pagini.
October 23, 2024
🤍 Aud des că depresia nu este o boală. Poate la fel de des sau chiar mai mult, am auzit și citit și despre depresia postnatală. "Ce, bunicile noastre aveau timp de depresie?". "Lasă, că o să fie bine, e doar o perioadă și va trece.". "Nu te mai plânge atât!".
🤍 Oamenilor le este teamă să vorbească despre depresie și se tem de judecata celor din jur dacă ajung să meargă la psiholog sau psihiatru. Poate de asta nici nu vorbim despre de depresie. Pentru că frica de ce vor spune oamenii este mai puternică decât dorința de vindecare. Iar așa ajungem să ducem în suflete dureri, frustrări, neputințe, frământări, frici, le ascundem, le peticim și încercăm să uităm de ele. Iar când nimic nu mai funcționează, depresia iese la suprafață mai puternică și mai chinuitoare.
🤍 Cartea Feliciei Simion este primul volum de memorii care descrie experiența autoarei de la începuturile sarcinii și după naștere. Este o mărturie plină de vulnerabilitate și emoții contrastante care m-au copleșit de la primele rânduri citite.
🤍 Ni se spune că "trebuie" să ne refacem repede după naștere, că "trebuie" să alăptăm, că "trebuie" să facem lucrurile într-un anumit fel - iar toți acești "trebuie" nu fac altceva decât să sape și mai adânc în sufletul femeii devenită mamă, al femeii căreia îi este dor de cea de dinainte, al femeii care se luptă cu ea însăși pe drumul maternității.
👉🏼👉🏼👉🏼 Depresia postnatală afectează 1 din 7 mame la nivel mondial (sau 1 din 10 după cum spun alte studii). Dacă și tu te confrunți cu depresie sau anxietate postpartum sau cunoști pe cineva în această situație, apelează cu încredere la un specialist sau vorbiți despre ceea ce simțiți cu partenerul sau prietenii. Depresia postnatală nu trebuie dusă în singurătate!
🤍 Oamenilor le este teamă să vorbească despre depresie și se tem de judecata celor din jur dacă ajung să meargă la psiholog sau psihiatru. Poate de asta nici nu vorbim despre de depresie. Pentru că frica de ce vor spune oamenii este mai puternică decât dorința de vindecare. Iar așa ajungem să ducem în suflete dureri, frustrări, neputințe, frământări, frici, le ascundem, le peticim și încercăm să uităm de ele. Iar când nimic nu mai funcționează, depresia iese la suprafață mai puternică și mai chinuitoare.
🤍 Cartea Feliciei Simion este primul volum de memorii care descrie experiența autoarei de la începuturile sarcinii și după naștere. Este o mărturie plină de vulnerabilitate și emoții contrastante care m-au copleșit de la primele rânduri citite.
🤍 Ni se spune că "trebuie" să ne refacem repede după naștere, că "trebuie" să alăptăm, că "trebuie" să facem lucrurile într-un anumit fel - iar toți acești "trebuie" nu fac altceva decât să sape și mai adânc în sufletul femeii devenită mamă, al femeii căreia îi este dor de cea de dinainte, al femeii care se luptă cu ea însăși pe drumul maternității.
👉🏼👉🏼👉🏼 Depresia postnatală afectează 1 din 7 mame la nivel mondial (sau 1 din 10 după cum spun alte studii). Dacă și tu te confrunți cu depresie sau anxietate postpartum sau cunoști pe cineva în această situație, apelează cu încredere la un specialist sau vorbiți despre ceea ce simțiți cu partenerul sau prietenii. Depresia postnatală nu trebuie dusă în singurătate!
March 22, 2025
Am vrut sa ii dau mai multe stele, chiar am vrut, dar simt ca autoare a pastrat totul la un nivel foarte de suprafata. E si normal sa nu vrei sa povestesti despre asa ceva, dar atunci ce rost mai are sa scrii o carte despre asta? Mi se pare o carte plina de concluzii, dar lipseste acel drum initiatic prin care se ajunge la sufletul unui cititor. Traseul ei, acel moment de aha. Nu vreau sa judec, fiecare isi poarta ranile cum poate, dar strict literar vorbind nu e o carte prea reusita. :(
July 9, 2025
Intrasem în Cărtureşti pentru un cadou când privirea Feliciei m-a țintuit pe canapea. N-am putut sa o las din mână, m-am scuturat de emoție cu lacrimi în ochi la fiecare filă ce se întorcea cu durere. E impresionant cum a putut să redea o cronologie acestei ghirlande de neputință, durere şi vinovăție. Mă gândesc cu şi mai muktă putere la toate mamele şi toate provocările prin care au trecut.
Am respirat abia la final.
Am respirat abia la final.
October 18, 2024
O carte prin care o descoperi pe Felicia și prin ea ceea ce trăiesc foarte multe femei după nastere, o carte despre vulnerabilitate, neputință, renaștere și multă iubire, cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie profunzimea cărții.
December 15, 2024
Absolut minunat acest testimonial, ca tot ceea ce atinge Felicia. ❤️ Emoție, creativitate și lumină chiar și în cele mai întunecate momente.
Mulțumesc și felicitări! ✨
Mulțumesc și felicitări! ✨
January 2, 2025
Pe cat de scurtă, pe atât de profundă și dureroasă.
Am un nod în gât după terminarea ei.
Minunată!
Am un nod în gât după terminarea ei.
Minunată!
November 23, 2024
Să trecem și la cartea pe care am citit-o în metrou și care m-a distrus. Am luptat foarte mult și am reușit să nu plâng. Nu pentru că eram în metrou. Nu ar fi fost prima oară când plângeam în public, sincer să fiu, n-am nicio jenă, din păcate, dar pentru că mă machiasem și știu cum e să ți se scurgă fardul peste tot, am pățit-o, sunt în general o mare plângăcioasă. Așa că m-am luptat și m-am luptat să nu plâng, deși aș fi vrut în același timp foarte mult să plâng. Este o carte foarte scurtă despre depresia postnatală, despre maternitate și despre dualitatea asta teribilă, înfricoșătoare, foarte frumoasă în același timp dintre momentul în care știi că vei avea un copil și momentul în care copilul apare pe lume. Despre dificultatea de a fi părinte, despre așteptare, despre prejudecată, despre ce ar putea să fie și nu este, despre ce este și „nu ar trebui să fie”. E o carte despre suferință unde vei vedea totuși luminița de la capătul tunelului, scrisă atât de concins, scurt, incisiv, Felicia și-a pus pur și simplu bucăți din inimă aici ca noi să le putem atinge și pentru asta sunt recunoscătoare demersului ei. Faptul că simți nevoia să oferi o îmbrățișare când citești cartea asta mi se pare absolut firesc. Nu știu câte știi despre depresia postnatală —și, deși nu este ceva ce am experimentat eu însămi, simt că e ceva ce înțeleg aproape instinctiv și care mă înfioară din toate punctele de vedere — dar cred că ar trebui să citești cartea asta chiar dacă nu te interesează în mod real subiectul, chiar dacă nu vrei să fii părinte, chiar dacă nu te interesează neapărat suferința altora. Pentru că este, în acest sens, o carte foarte educativă care te va face, poate, să înțelegi ce este acest fenomen și cât de importantă este nu doar sănătatea mintală, ci și transparența noastră în direcția asta. Și în direcția maternității/paternității și cât de clar ar trebui (aș vrea) să vorbim despre a fi părinte, despre bune și rele, despre ce să aștepți cu adevărat. Și să nu mai vorbim doar în termenii acestei magii nepalpabile, chestia asta unică și extraordinară pe care, dacă nu o simți când ajungi părinte, te sfârșește și distruge. Și să înțelegem că suntem responsabili în a perpetua anumite mesaje, că e și responsabilitatea noastră să vorbim corect și adevărat despre faptul de a fi părinți — cu toate că frica de jucată este mare și o înțeleg. O înțeleg ca cineva care își iubește fiica mai mult decât orice altceva pe lume asta, dar poate să știe și știe și înțelege cât de greu este să crești un copil și cât de greu e să fii părinte, în unele zile fiindu-ți realmente imposibil să fii un părinte OK, chiar dacă ai vrea, gândindu-te mereu ce impact o să aibă asupra vieții copilului tău chiar și „cele mai bune metode” pe care încerci să le pui în practică. E o cruce dificilă despre care nu se vorbește suficient — mai ales în ceea ce privește sentimentul și responsabilitatea mamelor. Mamele care știu ele mai bine, dar știu? Mamele care au instinct natural, dar au? Am deschis cutia pandorei și hai să fie Postpartum intro-ul nostru în această discuție, citește-o și ai grijă, o să te frângă, dar vei ieși de acolo (mai) victorios/oasă.
https://ramona.boldizsar.ro/ce-am-cit...
https://ramona.boldizsar.ro/ce-am-cit...
Displaying 1 - 18 of 18 reviews