Romanul "Fericirea" a fost scris de Lluís-Anton Baulenas, un scriitor catalan, contemporan. Cartea a fost publicată în anul 2001, cu titlul original "La Felicitat".
Acţiunea romanului se petrece in Barcelona, la începutul secolului XX. Nonnita Serralac, personajul principal, este o femeie care lucrează la teatrul Soriano ca animatoare, alături de o focă. Aceasta ţine un spectacole în fiecare seară. Printre publicul predominant masculin se află şi Deogracies-Miquel Gambus, un escroc ale cărui talente au fost transmise de la străbunicul lui. Acesta o observă pe Nonnita, care îi aminteşte de o întâmplare dramatică petrecută cu 9 ani in urmă, de care el nu mai vrea să ştie nimic.
Între timp, Nonnita află ca a rămas gravidă cu un italian, şi el artist, care a dispărut. Aceasta începe sa-l caute prin Barcelona, cu speranţa de a-l găsi şi a vedea dacă o mai iubeşte. Romanul urmăreşte aventura Nonnitei care caută sa-i ofere o viaţă cât mai bună viitorului ei copil, acţiunea desfăşurându-se pe două planuri: cel al Nonnitei si al prietenilor ei; şi cel al familiei Gambus, respectiv, al clasei de jos şi cel al mafiei Barceloneze.
Tema principală a romanului, care, după părerea mea, este mai importantă decât acţiunea în sine, este cea istorică, care vizează un eveniment din anul 1909: "Semana Tragica"(Saptamâna tragică), o perioadă de revoltă a claselor muncitoare din cateva oraşe spaniole, precum şi Barcelona. Romanul reuşeşte să surprindă conflictul latent care se acumulează pe zi ce trece: muncitorii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi şi grupările radicale şi anarhiste încep să adune cât mai mulţi adepţi. Se pot observa printre personaje diferitele tipologii caracteristice acelor perioade: al omului sărac şi al parvenitului.
Pe lângă asta, romanul mi se pare puţin cam greu de citit, unele exprimări fiind alambicate, fapt care, probabil, se datorează traducerii din catalană in română. Nu prea am înţeles cartea la început, deoarece făcea multe referiri cu privire la fondul politic al Barcelonei, aşa că, de abia după ce m-am documentat am reuşit să înţeleg contextul istoric al romanului. Povestea nu a fost cea mai bună, cu toate că a avut destule momente de intrigă şi tensiune. Şi după cum am spus mai sus, nu vad prea multe legături între poveste şi tema principală, cea istorica, astfel că s-ar fi putut face două romane de sine stătătoare: unul care să descrie fondul istoric, iar celălalt să conţină naraţiunea.
O sa închei prin a spune ca nici acum nu înţeleg care este semnificaţia titlului, "fericirea" fiind un termen atât de general încât s-ar fi potrivit la fel de bine oricărui roman. Totuşi, o să cred că autorul ne-a lăsat nouă libera alegere de a aduce o semnificaţie titlului, şi o să spun că fericirea nu o găseşti în această carte.