În anii tulburi care au urmat destrămării imperiului sovietic, Rusia s-a trezit năpădită de o specie nouă de prădători, oligarhii, care şi-au însuşit imensele sale resurse naturale: petrolul, gazele, metalele şi diamantele. Dar lanţul trofic nu s-a oprit aici, oligarhii au căzut pradă adevăraţilor stăpâni ai societăţii sovietice şi postsovietice: membrii fostei poliţii politice KGB, cei care au avut dintotdeauna acces la control, decizie, informaţie şi expertiză. Ştiind că, în Rusia, este mai profitabil să administrezi decât să ai în posesie, Putin şi oamenii săi îi forţează pe oligarhi să restituie statului, dar nu în folosul acestuia şi nici al cetăţenilor, ceea ce îşi însuşiseră în anii '90. Ultimele evenimente arată care este raţiunea de a fi a „sistemului Putin“. Sub ceea ce credeam a fi un giulgiu zace un colos militar şi ideologic care visează la „splendoarea“ pierdută a Uniunii Sovietice şi chiar a Rusiei ţariste. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm, îngrijoraţi, dacă acest muribund, când se va ridica, nu va restaura şi „splendoarea“ poliţiei sale politice.
Thierry Wolton, renumit specialist în relaţii internaţionale, a investigat cu talent spaţiul comunist şi mai ales pe cel postsovietic. A făcut senzaţie cu volumul KGB-ul în Franţa – care dezvăluia metodele subversive ale detestabilului serviciu de informaţii – şi a stârnit o aprinsă dezbatere cu volumul care, prin titlul său, spune totul: Marea recrutare.
M-a scos din sărite în ultimul hal cărțulia asta! Un alt autor care suferă de complexul „semi” și „pseudo” atât de crunt încât macină cu scrâșnet de dinți articolele pe care le-a decupat din reviste de-a lungul timpului. Ce am crezut că e: o anchetă/investigație sau analiză politică a sistemului putinian care este practicat cu ajutorul serviciilor secrete. O analiză a serviciilor secrete rusești, a impactului acestora asupra societății și a felului în care această guvernare cu ajutorul milițiilor secrete influențează relațiile Rusiei cu celelalte puteri. Ce am primit: un generos copy/paste, un rezumat à l'école, dintr-o multitudine de articole, investigații și anchete jurnalistice care au apărut de-a lungul timpului în diferite reviste și publicații referitoare la Rusia lui Putin și la oligarhii care o conduc. Nimic nou sub soare. Dacă citești The Economist, BBC News, The Guardian, Le Monde etc. (chiar și presa românească traduce adeseori anchete dedicate Rusiei) nu ai cum să nu știi despre ce scrie Wolton în această compunere. 200 de pagini în care am căutat cu aviditate o părere personală, o informație nouă, o analiză, o perspectivă interesantă, o intepretare bazată pe o investigație proprie sau o concluzie care să vină în urma studiului unor documente de care nu am mai auzit. Da' de unde! Copiuțe, copiuțe ! Primul capitol am avut impresia că a fost scris de un elev de liceu. „Analiza” lui Wolton asupra politicii lui Gorbaciov, căderea acestuia și venirea la putere a lui Elțîn se găsește în absolut orice carte dedicată istoriei comunismului în Rusia, autorul francez nefăcând altceva decât să rescrie cuviincios ce a învățat la școală. Nu mai am de gând să pierd alte minute importante cu această carte. Concluzie: o fi interesant volumul pentru amatorii de rezumate sau pentru cei care au de recuperat niscai informații despre ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Rusia. Din fericire, eu nu mă mai mulțumesc cu astfel de volumașe, mai ales de când accesul la Internet este gratuit și se pot citi toate marile publicații economice și politice. Ca să nu mai zic că un abonament la orice publicație serioasă te costă doar puțin mai mult decât prețul acestei cărți și ești și la curent cu ce se întâmplă în lume la momentul actual.