Mărăşeşti în fapte şi imagini. O istorie în date

by Aurel Neculai, Stănel Ion

A scrie istoria unei localităţi este, în egală măsură, o tentaţie şi o provocare pentru orice cunoscător şi iubitor de istorie. A scrie istoria oraşului Mărăşeşti presupune nu doar o bună cunoaştere a ei, ci şi o conştientizare a faptului că istoria acestei localităţi depăşeşte cu mult graniţele unei istorii locale.

Mărăşeştii au intrat definitiv, prin victoria repurtată aici în vara anului 1917, în conştiinţa naţională. S-a spus, fără nicio urmă de exagerare, că în perioada interbelică, Mărăşeştii au fost, fără precedent în istoria modernă naţională, un adevărat Ierusalim al neamului românesc. Mărăşeştii au fost un centru de pelerinaj moral, un loc de atracţie şi de preocupare a personalităţilor celor mai înalte ale statului din acea vreme, începând cu membrii familiei regale şi continuând cu alţi oameni de seamă ai timpului, şansă unică pentru acest oraş.

Nu ne-am propus să scriem o nouă monografie, în înţelesul clasic, ci, mai curând, să scriem o carte care, îmbinând exigenţa ştiinţifică şi accesibilitatea, să vină în interesul cât mai multor iubitori de istorie.

— Autorii

280 pages

First published January 1, 2014

About the author

Aurel Neculai este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi predă istoria la Şcoala Gimnazială "Ecaterina Teodoroiu" din Mărăşeşti.

A fondat şi coordonează, din 1998, revista de istorie CLIO de Mărăşeşti , care, printr-un efort continuu, a devenit o revistă de prim-plan în rândul publicaţiilor şcolare vrâncene şi, prin profilul său, este singura din judeţul Vrancea.

A publicat:
• Războiul pentru întregirea naţională în expresii memorabile , Ed. Andrew, 2007
• Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
• Copiii în istorie , Ed. Andrew, Focşani, 2010
• Oameni şi vremuri. Întâmplări de altădată , Ed. Rafet, 2012
• Mărăşeşti în fapte şi imagini. O istorie în date (coautor), Ed. Mărăşeşti, 2014
• Mărăşeştii în vechi cărți poștale ilustrate 1900-1939, Ed. Atec Focșani, 2018
• Un surâs din alte vremuri , Ed. Editgraph, Buzău, 2019

Reviews

[Cristina · Rating 5 out of 5]

De la începutul cărţii aflăm că primul document care atestă existenţa aşezării Mărăşeşti este urícul (=act de proprietate) lui Roman I, din 30 martie 1392, domn al Moldovei ("domn de la munte până la mare") între anii 1391-1394. Următorul document, mai edificator, este cel emis în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), pe 20 septembrie 1651. Astfel începe cartea, povestind despre geneza Mărăşeştiului, cum frumos spun autorii: "aşezările, ca şi oamenii, îşi au şi ele momentul lor de naştere. Este important de ştiut acest moment deoarece el dă un plus de identitate comunităţii din aşezarea noastră."

Cartea este structurată sub forma unui tabel cronologic (dar mult mai elaborat decât ce presupune definiţia lui), din 1800-1550 î.Hr. (descoperirea unei unelte din Epoca Bronzului), până în anul 2013. Cartea este impărţită în mai multe capitole, corespunzătoare perioadelor istorice descrise (antichitatea, Evul Mediu, epoca modernă, perioada interbelică, perioada comunistă şi perioada de după revoluţie), precum şi un capitol dedicat personalităţilor culturale din Mărăşeşti (poetul Constantin Ghiniţă, scriitorul Mircea Novac, actorul Emanoil Petruţ şi alţii). Informaţiile obiective, bine documentate, sunt însoţite de interpretări, adăugiri şi concluzii ale autorilor, precum şi de fotografii cu diferite personaje, documente şi clădiri istorice.

M-au impresionat asemănarea oraşului cu Ierusalimul; citatele din jurnalul Reginei Maria; discursurile personalităţilor vremii — Elena Cuza, Zefira Voiculescu, Ferdinand I şi mulţi alţii —; scurta intervenţie a fetiţei de 12 ani care s-a căţărat într-un stejar pentru a raporta mişcările trupelor inamice; momentul desemnării Eroului Necunoscut de către orfanul de război.

Vedem cum Mărăşeştiul progresează de la stadiul de comună rurală la oraş prin evoluţia sa agricolă şi industrială, prin construirea fabricilor care oferă oamenilor noi perspective şi locuri de muncă, aflăm despre crearea unei importante linii feroviare în anul 1879 (Buzău - Mărăşesti; 89.9 km; durată de execuţie: doi ani) proiectate de ing. Ion Cantacuzino şi a podului de peste Siret proiectat de ing. Anghel Saligny (anul 1888), precum şi despre construcţia Mausoleului, simbolul etern al jertfei ostaşilor români la bătălia din 6 august 1917.

"Călătorule care treci peste podul Cosmeştilor, prin câmpia care a fost scăldată de sângele a zeci de mii de români, descoperă-ţi capul şi fă o cruce pentru cei ce-şi odihnesc oasele în glia străbună, apărată de dânşii după ce au zdrobit aici cea mai falnică armată împărătească din câte au existat vreodată. [...] Şi a fost înfrânt mândrul Împărat de Regele modest, care nu avea altă nădejde decât virtuţile strămoşeşti ale soldaţilor lui şi idealul sfânt al Neamului Românesc." (D. Faur, Galaţiul nostru. Însemnări istorice şi culturale)

Izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi instaurarea regimului antonescian şi-au pus amprenta asupra Mărăşeştiului şi a ţării întregi prin falsificarea istoriei (schimbarea hărţilor şi a nomenclaturii străzilor în încercarea de a scoate din memoria colectivă datele istorice importante), noţiunea de cenzură, antisemitismul şi pagubele provocate de ocupaţia sovietică.

Fiecare capitol al cărţii începe cu un tablou al perioadei prezentate. O descriere concisă a ceea ce a însemnat comunismul pentru Europa de Est o face Adrian Cioroianu în lucrarea "Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc", descriere ce este inclusă în această carte: "Comunismul a rămas o promisiune neonorată, o fata morgana a prospecţiilor îmbătate de un ideal infailibil, dar şi imaterializabil. De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi - în fond, un principiu de o simplitate biblică, nobil ca intenţie - a devenit mobilul după care autoritatea politică, devenită arbitru suprem şi Big Brother orwellian, a luat arbitrar şi a distribuit arbitrar, compromiţând ideea echităţii comuniste."

În final, oraşul Mărăşeşti se regenerează, punându-se în practică proiecte de reabilitare a construcţiilor (şcoli, biserici, clădiri istorice) şi devine un important centru cultural atât pentru fragmentele de istorie pe care le-a trăit, cât şi pentru valorile pe care le promovează activ.

Am citit această carte cu mult interes, am găsit subiecte care merită cercetate în continuare și aprofundate (voi arunca un ochi pe bibliografia cărții) şi pot să spun că m-a inspirat şi mi-a redeschis apetitul pentru istorie.