What do you think?
Rate this book
Povestea vieţii mele #1-3
Povestea vieții mele
În Anul Centenarului Încoronării, editura Librex oferă publicului român o carte de excepție despre o personalitate unică: autobiografia Reginei Maria a României.
Ediția de față, aniversară, respectă întocmai varianta originală a jurnalului, cartea ”Povestea vieții mele” fiind grupată de către Regina Maria în patru părți.
Născută în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa făptură dumnezeiască Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă de coroană și regină a României.
Maria a crescut familiarizată atât cu viața de la curtea Rusiei, cât și a Angliei. Poveștile ei din zilele copilăriei petrecute în Anglia și în Malta, unde tatăl, "Prințul marinarilor", era staționat, sunt pline de viață, de bună dispoziție și de portrete minunate ale bărbaților și femeilor, pe atunci aflați în anii tinereții, care aveau să joace mai târziu roluri marcante în zilele tragice ale războiului.
Despre copilărie, Regina Maria scria în jurnalul să ”Viața nu ar putea fi pe deplin povestită fără să aduci vorba despre copilărie și tinerețe, care sunt elemente atât de importante în formarea caracterului, iar copilăria mea a fost una fericită, la care îmi place să mă gândesc.”
”Încă de la vârsta de cinci ani eram o adevărată fiică a Evei, iubeam hainele frumoase; de fapt, frumuseţea, în toate manifestările ei, avea în mine o adoratoare pasionată, o veneram aproape păgâneşte.
Orice manifestare a frumuseţii, fie o femeie atrăgătoare, o floare, o casă, un cal, fie un peisaj sau un tablou maiestuos, de fiecare dată când frumuseţea mă întâmpina, simţeam că e o plăcere trimisă de Dumnezeu, un dar cu care El mă înzestrase în mod special, ca să îl pot percepe măcar cu ochii, dacă nu cu mâinile. Splendoarea unei privelişti imense a mării sau a munţilor nu mă împiedica să observ şi să iubesc cea mai modestă floricică dintr-un şanţ.
Însușirea de a mă putea bucura de frumuseţe ca întreg şi în detaliu m-a însoţit toată viaţa. Linia, culoarea, forma, sunetele şi mirosurile care însoţesc fiecare imagine mi-au îmbogăţit extraordinar de mult viaţa.” - Povestea vieții mele
Ediția de față, aniversară, respectă întocmai varianta originală a jurnalului, cartea ”Povestea vieții mele” fiind grupată de către Regina Maria în patru părți.
Născută în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa făptură dumnezeiască Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă de coroană și regină a României.
Maria a crescut familiarizată atât cu viața de la curtea Rusiei, cât și a Angliei. Poveștile ei din zilele copilăriei petrecute în Anglia și în Malta, unde tatăl, "Prințul marinarilor", era staționat, sunt pline de viață, de bună dispoziție și de portrete minunate ale bărbaților și femeilor, pe atunci aflați în anii tinereții, care aveau să joace mai târziu roluri marcante în zilele tragice ale războiului.
Despre copilărie, Regina Maria scria în jurnalul să ”Viața nu ar putea fi pe deplin povestită fără să aduci vorba despre copilărie și tinerețe, care sunt elemente atât de importante în formarea caracterului, iar copilăria mea a fost una fericită, la care îmi place să mă gândesc.”
”Încă de la vârsta de cinci ani eram o adevărată fiică a Evei, iubeam hainele frumoase; de fapt, frumuseţea, în toate manifestările ei, avea în mine o adoratoare pasionată, o veneram aproape păgâneşte.
Orice manifestare a frumuseţii, fie o femeie atrăgătoare, o floare, o casă, un cal, fie un peisaj sau un tablou maiestuos, de fiecare dată când frumuseţea mă întâmpina, simţeam că e o plăcere trimisă de Dumnezeu, un dar cu care El mă înzestrase în mod special, ca să îl pot percepe măcar cu ochii, dacă nu cu mâinile. Splendoarea unei privelişti imense a mării sau a munţilor nu mă împiedica să observ şi să iubesc cea mai modestă floricică dintr-un şanţ.
Însușirea de a mă putea bucura de frumuseţe ca întreg şi în detaliu m-a însoţit toată viaţa. Linia, culoarea, forma, sunetele şi mirosurile care însoţesc fiecare imagine mi-au îmbogăţit extraordinar de mult viaţa.” - Povestea vieții mele
316 pages, Hardcover
First published January 1, 1934
78 people are currently reading
938 people want to read
About the author
Marie of Romania
54 books52 followersMarie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 60 reviews
May 11, 2011
O autobiografie foarte interesantă, scrisă la începutul anilor '30 de regina Maria. Primul volum acoperă copilăria și adolescența sa, până la căsătoria cu Ferdinand, principele moștenitor al României; al doilea, până la înscăunarea lui Ferdinand, iar al treilea, perioada războiului.
E scrisă frumos, se citește lesne; regina era dăruită, după cum apreciase și Carmen Sylva (Regina Elisabeta, soția regelui Carol I, căreia Maria îi spune „Aunty”); ba chiar, aș spune, mai dăruită decât Carmen Sylva -- alege epitete surprinzătoare, Scoția e o țară „brumată”, o frumusețe de femeie are picioarele „mici și inutile”.
Deși se plânge la un moment dat că nu are memorie bună și din cauza asta n-a avut cine știe ce succese la învățătură, Maria reține absolut tot felul de detalii -- ce s-a mâncat la nu știu ce sindrofie, cine a fost, cu ce erau îmbrăcați etc. Are o putere de observație foarte mare și îmi dă senzația unei inteligențe foarte sistematice și calculate, care nu se înflăcărează ușor, ca Aunty. Pe de altă parte, puțin demnă de încredere în anumite pasaje -- întâlnirea cu Ferdinand-„Nando” e cam romanțată, nu s-au iubit și căsătoria a fost nefericită, sau cel puțin nu a fost o sursă de împlinire sufletească pentru Marie.
Într-un fel, de așteptat; nepoata marii regine Victoria și a țarului Alexandru al II-lea „Eliberatorul” dusese viața sportivă a copiilor englezi de familie bună, mult sport, multă călărie, totul în aer liber, mai puțină școală. Când este aruncată pe „piața de prințese”, la doar 16 ani, nu știa nimic despre lume; era pur și simplu sortită să devină o mamă de „import” (ca și maică-sa, ca și Aunty, ca și nora sa, Elena a Greciei), într-o țară unde femeile nu aveau drepturi politice nici măcar ca regine.
Carmen Sylva nota undeva mâhnită că pentru o regină trebuie doar trei calități -- frumusețe, bunătate și fertilitate. Ca și regina-poetă, Marie era pe deasupra și inteligentă; dar spre deosebire de aceasta și-a pus mintea nu în slujba literelor și artelor, ci politicii, chiar neoficial.
De citit în vacanță.
E scrisă frumos, se citește lesne; regina era dăruită, după cum apreciase și Carmen Sylva (Regina Elisabeta, soția regelui Carol I, căreia Maria îi spune „Aunty”); ba chiar, aș spune, mai dăruită decât Carmen Sylva -- alege epitete surprinzătoare, Scoția e o țară „brumată”, o frumusețe de femeie are picioarele „mici și inutile”.
Deși se plânge la un moment dat că nu are memorie bună și din cauza asta n-a avut cine știe ce succese la învățătură, Maria reține absolut tot felul de detalii -- ce s-a mâncat la nu știu ce sindrofie, cine a fost, cu ce erau îmbrăcați etc. Are o putere de observație foarte mare și îmi dă senzația unei inteligențe foarte sistematice și calculate, care nu se înflăcărează ușor, ca Aunty. Pe de altă parte, puțin demnă de încredere în anumite pasaje -- întâlnirea cu Ferdinand-„Nando” e cam romanțată, nu s-au iubit și căsătoria a fost nefericită, sau cel puțin nu a fost o sursă de împlinire sufletească pentru Marie.
Într-un fel, de așteptat; nepoata marii regine Victoria și a țarului Alexandru al II-lea „Eliberatorul” dusese viața sportivă a copiilor englezi de familie bună, mult sport, multă călărie, totul în aer liber, mai puțină școală. Când este aruncată pe „piața de prințese”, la doar 16 ani, nu știa nimic despre lume; era pur și simplu sortită să devină o mamă de „import” (ca și maică-sa, ca și Aunty, ca și nora sa, Elena a Greciei), într-o țară unde femeile nu aveau drepturi politice nici măcar ca regine.
Carmen Sylva nota undeva mâhnită că pentru o regină trebuie doar trei calități -- frumusețe, bunătate și fertilitate. Ca și regina-poetă, Marie era pe deasupra și inteligentă; dar spre deosebire de aceasta și-a pus mintea nu în slujba literelor și artelor, ci politicii, chiar neoficial.
De citit în vacanță.
April 1, 2024
Am citit mai greu decât m-am așteptat aceasta carte. Și nu pentru ca nu mi-a plăcut, ci din cauza faptului ca am notat foarte mult..citate, expresii frumoase și informații noi (care au necesitat documentare).
A început cu primii ani de viata ai reginei, o copilărie plina de voioșie, fericita și fără griji. S-a terminat ca în basme, cu nunta printului și prințesei, dar și cu despărțirea de cei dragi, desprinderea dureroasa de "radacini".
Dacă ar fi sa aleg între cele doua parti ale volumului, as alege COPILĂRIA. De ce? Pentru ca acolo ma regăsesc. Și pentru ca m-a fermecat descrierea fiecărui eveniment-amintire. Am simțit mirosul iasomiilor, primulelor, crinilor, florilor de tei si barba caprei, florilor de portocali, gustul parfumat al prajiturilor. M-am bucurat de frumusețea plajelor, de valurile care se revarsau peste puntea corăbiei, de superbul amurg din portul Valetta, de plimbările calare, de jocurile din natura, de excursiile cu familia, de serbările pe gheata. Deci...imaginația mea a fost în locuri îndepărtate, pline de flori, parfum, soare, lumi de descoperit...mister...
M-a impresionat prezentarea călătoriilor în Rusia, cu tradițiile și oamenii locului, cu descrierea gusturilor și mirosurilor specifice, ritualuri, adunări de familie...
Consider ca merita citita aceasta poveste, pentru ca e minunata puterea amintirii, este o încântare.
A început cu primii ani de viata ai reginei, o copilărie plina de voioșie, fericita și fără griji. S-a terminat ca în basme, cu nunta printului și prințesei, dar și cu despărțirea de cei dragi, desprinderea dureroasa de "radacini".
Dacă ar fi sa aleg între cele doua parti ale volumului, as alege COPILĂRIA. De ce? Pentru ca acolo ma regăsesc. Și pentru ca m-a fermecat descrierea fiecărui eveniment-amintire. Am simțit mirosul iasomiilor, primulelor, crinilor, florilor de tei si barba caprei, florilor de portocali, gustul parfumat al prajiturilor. M-am bucurat de frumusețea plajelor, de valurile care se revarsau peste puntea corăbiei, de superbul amurg din portul Valetta, de plimbările calare, de jocurile din natura, de excursiile cu familia, de serbările pe gheata. Deci...imaginația mea a fost în locuri îndepărtate, pline de flori, parfum, soare, lumi de descoperit...mister...
M-a impresionat prezentarea călătoriilor în Rusia, cu tradițiile și oamenii locului, cu descrierea gusturilor și mirosurilor specifice, ritualuri, adunări de familie...
Consider ca merita citita aceasta poveste, pentru ca e minunata puterea amintirii, este o încântare.
Read
June 13, 2024Cartea aceasta pentru mine una a fost o mare provocare. Am început-o și nu am știut dacă o să o termin. Însă mă bucur că am făcut-o și am citit-o până la final.
Detaliile date de Regină în carte sunt multe și uneori parcă prea multe. Aceasta e motivul pentru care lectura acestei cărți e mai anevoioasa și nu tocmai plăcută, însă cu siguranță provocatoare. În schimb, faptul că afli mai mult despre istoria lumii și despre cea a romanilor, contrabalanseaza cu toate detaliile care pot părea obositoare. Și mai ales nota personală pe care o dă personajelor istorice, membri și prieteni de familie care au făcut parte din viața ei, fac povestea vieții Reginei tare interesantă.
Lectura aceasta mi-a lăsat o impresie bună despre familia regală și tot ceea ce înseamnă ea. Nu pentru că tot ceea ce au făcut cei amintiți a fost bine sau vrednic de lăudat, ci pentru că regina a știut să portretizeze totul cu dreptate, dar și o oarecare bunătate și înțelegere. Am comparat felul ei de a vorbi despre familie cu cartea printului Harry, The Spare, la sfârșitul căreia am rămas cu un gust tare amar. Cartea asta, a Reginei, îți dă parcă speranță că este ceva bun în viața asta, în ciuda dificultăților și greutăților.
Și dacă e ceva cu care m-a lăsat cartea, e cu siguranță faptul că viața este frumoasă. În detalii mici sau mari, viața chiar e frumoasă.
Detaliile date de Regină în carte sunt multe și uneori parcă prea multe. Aceasta e motivul pentru care lectura acestei cărți e mai anevoioasa și nu tocmai plăcută, însă cu siguranță provocatoare. În schimb, faptul că afli mai mult despre istoria lumii și despre cea a romanilor, contrabalanseaza cu toate detaliile care pot părea obositoare. Și mai ales nota personală pe care o dă personajelor istorice, membri și prieteni de familie care au făcut parte din viața ei, fac povestea vieții Reginei tare interesantă.
Lectura aceasta mi-a lăsat o impresie bună despre familia regală și tot ceea ce înseamnă ea. Nu pentru că tot ceea ce au făcut cei amintiți a fost bine sau vrednic de lăudat, ci pentru că regina a știut să portretizeze totul cu dreptate, dar și o oarecare bunătate și înțelegere. Am comparat felul ei de a vorbi despre familie cu cartea printului Harry, The Spare, la sfârșitul căreia am rămas cu un gust tare amar. Cartea asta, a Reginei, îți dă parcă speranță că este ceva bun în viața asta, în ciuda dificultăților și greutăților.
Și dacă e ceva cu care m-a lăsat cartea, e cu siguranță faptul că viața este frumoasă. În detalii mici sau mari, viața chiar e frumoasă.
Read
March 25, 2024Recitesc aceasta carte, de aceasta data nu doar pentru placerea personala, ci cu intentia de a mi se contura mai bine cine a fost Regina Maria si care este mostenirea pe care a adus-o cu ea in Romania.
M-a surprins de la inceput capacitatea ei de a-si readuce aminte atat de multe detalii din copilarie. Intr-un anumit punct este o aglomerare de amanunte care iti lasa impresia ca au fost asternute pe hartie cu o teama de a nu le pierde in uitare.
Primul volum mi-a lasat o senzatie de nostalgie, care spre final se amplifica, preschimbandu-se in durere, o durere retraita in amintirea a ceea ce a insemnat dezradacinarea ei.
M-a surprins de la inceput capacitatea ei de a-si readuce aminte atat de multe detalii din copilarie. Intr-un anumit punct este o aglomerare de amanunte care iti lasa impresia ca au fost asternute pe hartie cu o teama de a nu le pierde in uitare.
Primul volum mi-a lasat o senzatie de nostalgie, care spre final se amplifica, preschimbandu-se in durere, o durere retraita in amintirea a ceea ce a insemnat dezradacinarea ei.
April 8, 2024
Primul volum de memorii este împartit în ediția citită de mine în două mari capitole: Copilăria și Tinerețea.
Primul este un omagiu adus inocenței. O joacă de copiliță neastâmpărată, o zbenguială aproape lirică despre mirajul lumii ce i se descoperea în față, curată și plină de mister și frumuseți nebănuite si neștiute de adulți.
Citind descrierile nesfârșite ale vieții lipsite de griji a micilor prințese, acestea ne par orbite parcă de privilegiile de copil protejat. Dar am exersat citind, reamintirea propriei copilării, propria ignoranță tipică vârstei, multele comori pe care le adunam cu patos, atat de neînsemnate acum, dar atât de valoroase la vremea lor, toate prieteniile, afinitățile și antipatiile, iar la final (în pofida încercării mele de a găsi nod în papură) am ramas de acord cu exaltarea Mariei prințesă față de orice lucru. Era un copil ca oricare altul!
Partea a doua trece subtil dar sigur de la zilele însorite nesfârșite, ale unei copilării fericite, la iarna înghețată a despărțirii de tot ce descrie cu neobosită ardoare în primul capitol. Deși am fi tentați să privim destinul acestei iubite femei ca unul sublim, viața ei pe care o cunoaștem toți, a început cu o mare durere. O ruptură ce a lasat o rană, o durere pe care aproape o poți simți fizic în ultimele pagini.
Întreg volumul pare o descriere lungă si meticuloasă a unui număr nefiresc de amintiri aleatorii. Descrieri care pot părea uneori neimportante celor ce nu au experimentat ceea ce se descrie. Maria își povestește viața în note romantice, duioase și parfumate. Este așadar o calatorie senzorială, nu o istorisire riguroasă. Iar acestă calatorie e condusă de exuberanța tinereții, presărată pe alocuri de mici detalii neașteptate, ce ar putea îmbunătați cunostințele cuiva despre personalitățile istorice întâlnite de Regina Maria în tinerețe.
Acest volum, deși parcurs de mine foarte anevoios, fără să pot rezona cu viața regală descrisă astfel, fară să gasesc în ea un farmec deosebit precum Maria, mi-a adus totuși vraja nostalgiei și m-a îndemnat să caut frumusețea. Deși am tânjit după cunostințe istorice și politice, acest volum s-a dovedit a fi despre altceva. Iar asta e la fel de bine.
Primul este un omagiu adus inocenței. O joacă de copiliță neastâmpărată, o zbenguială aproape lirică despre mirajul lumii ce i se descoperea în față, curată și plină de mister și frumuseți nebănuite si neștiute de adulți.
Citind descrierile nesfârșite ale vieții lipsite de griji a micilor prințese, acestea ne par orbite parcă de privilegiile de copil protejat. Dar am exersat citind, reamintirea propriei copilării, propria ignoranță tipică vârstei, multele comori pe care le adunam cu patos, atat de neînsemnate acum, dar atât de valoroase la vremea lor, toate prieteniile, afinitățile și antipatiile, iar la final (în pofida încercării mele de a găsi nod în papură) am ramas de acord cu exaltarea Mariei prințesă față de orice lucru. Era un copil ca oricare altul!
Partea a doua trece subtil dar sigur de la zilele însorite nesfârșite, ale unei copilării fericite, la iarna înghețată a despărțirii de tot ce descrie cu neobosită ardoare în primul capitol. Deși am fi tentați să privim destinul acestei iubite femei ca unul sublim, viața ei pe care o cunoaștem toți, a început cu o mare durere. O ruptură ce a lasat o rană, o durere pe care aproape o poți simți fizic în ultimele pagini.
Întreg volumul pare o descriere lungă si meticuloasă a unui număr nefiresc de amintiri aleatorii. Descrieri care pot părea uneori neimportante celor ce nu au experimentat ceea ce se descrie. Maria își povestește viața în note romantice, duioase și parfumate. Este așadar o calatorie senzorială, nu o istorisire riguroasă. Iar acestă calatorie e condusă de exuberanța tinereții, presărată pe alocuri de mici detalii neașteptate, ce ar putea îmbunătați cunostințele cuiva despre personalitățile istorice întâlnite de Regina Maria în tinerețe.
Acest volum, deși parcurs de mine foarte anevoios, fără să pot rezona cu viața regală descrisă astfel, fară să gasesc în ea un farmec deosebit precum Maria, mi-a adus totuși vraja nostalgiei și m-a îndemnat să caut frumusețea. Deși am tânjit după cunostințe istorice și politice, acest volum s-a dovedit a fi despre altceva. Iar asta e la fel de bine.
March 10, 2024
Foarte mult mi-a plăcut descrierea copilăriei în Anglia, apoi în Malta, care a fost un adevărat paradis pentru familia ei, un loc ideal al copilăriei, un tărâm al libertății. Am fost plăcut impresionată de iubirea și sensibilitatea la frumos, in orice formă ar fi fost. Apoi am fost neplăcut surprinsă de educația lor, despre care nu tăgăduiește că era lacunară. Chiar în repetate rânduri spune că mințile lor nu erau deloc agile. Nu știu dacă se practica in vremurile de atunci ca învățătura copiilor din familie regale sa fie atât de plină de lipsuri, fără dascăli dedicați.
Apoi apropo de dascăli, am fost plină de revoltă la adresa persoanelor în mâinile cărora a fost încredințată educația lor cât timp au locuit în Germania. Așa niște copii învățați cu libertatea este imposibil sa nu fi avut capacități intelectuale deosebite. Dar din păcate nu cred că au fost cultivate cum se cuvenea.
Îmi place modul cu zugrăvește portretele persoanelor alaturi de care a crescut sau cu care a interacționat, atât simpatiile cat și antipatiile. Aproape că nu te-ai aștepta să ilustreze atât de clar faptul că cineva avea nasul coroiat sau că avea apucături nedemne de statut. Cel mai tare m-a frapat portretizarea mamei ei. Nu are nimic jignitor în ea dar cu tact nu lasă pe dinafară aspectele mai puțin plăcute.
Sunt continuu surprinsă de caracteristici ale ei pe care le regăsesc în mine însămi. E aproape șocant pentru mine.
Am găsit foarte interesantă portretizarea reginei Carmen Sylva, prin ochii ei de copilă. Ușor neplăcută portretizare, dar nu mă îndoiesc de sinceritatea și de obiectivitatea ei din acel moment.
Volumul merge până la căsătoria cu Ferdinand. Din nou, probabil nu trebuie să ne ia prin surprindere faptul că nu a avut vreun cuvânt de spus în acest sens, întrucât unirea a fost plănuită in cercuri superioare ei.
Am parcurs cu greu volumul, fiind abundent in descrieri detaliate, dar încântătoare ale locurilor și persoanelor. Recomand ca lectura pentru a învăța istoria și din alte unghiuri, nu doar din manuale: istoria din perspectiva celor care au trăit-o și au înfăptuit-o.
Apoi apropo de dascăli, am fost plină de revoltă la adresa persoanelor în mâinile cărora a fost încredințată educația lor cât timp au locuit în Germania. Așa niște copii învățați cu libertatea este imposibil sa nu fi avut capacități intelectuale deosebite. Dar din păcate nu cred că au fost cultivate cum se cuvenea.
Îmi place modul cu zugrăvește portretele persoanelor alaturi de care a crescut sau cu care a interacționat, atât simpatiile cat și antipatiile. Aproape că nu te-ai aștepta să ilustreze atât de clar faptul că cineva avea nasul coroiat sau că avea apucături nedemne de statut. Cel mai tare m-a frapat portretizarea mamei ei. Nu are nimic jignitor în ea dar cu tact nu lasă pe dinafară aspectele mai puțin plăcute.
Sunt continuu surprinsă de caracteristici ale ei pe care le regăsesc în mine însămi. E aproape șocant pentru mine.
Am găsit foarte interesantă portretizarea reginei Carmen Sylva, prin ochii ei de copilă. Ușor neplăcută portretizare, dar nu mă îndoiesc de sinceritatea și de obiectivitatea ei din acel moment.
Volumul merge până la căsătoria cu Ferdinand. Din nou, probabil nu trebuie să ne ia prin surprindere faptul că nu a avut vreun cuvânt de spus în acest sens, întrucât unirea a fost plănuită in cercuri superioare ei.
Am parcurs cu greu volumul, fiind abundent in descrieri detaliate, dar încântătoare ale locurilor și persoanelor. Recomand ca lectura pentru a învăța istoria și din alte unghiuri, nu doar din manuale: istoria din perspectiva celor care au trăit-o și au înfăptuit-o.
Read
January 3, 2022Cat de " cool " poate fi ca Regina Victoria sa nu fie un personaj istoric important, ci bunica ta? Sau ca Imperiul Tarist sa nu fie o forta de temut, ci familia ta? Cum ar fi ca verisorii - toti- sa fie printi si printese? Pai, frumos, desigur. De vis chiar. Dar stiati ca si in viata unei regine cel mai frumos taram e copilaria? Regina Maria isi descrie copilaria cu o vadita nostalgie, o aseamana Raiului si ii acorda un spatiu generos ( aproape in intregime, un volum- din trei!). Spre mirarea mea, exista si printese care prefera calaria si nu pianul, prefera aventurile in natura si nu poeziile. Citind memoriile Reginei Maria, aflu ca, in Anglia, educatia in familia regala pune accent pe sport si educatia militara a baietilor. Dar mai aflu si (multe) altele. De exemplu, mereu m-am intrebat cum se impaca printesele cu mariajul aranjat de parinti, mai ales cand casatoria implica stramutarea definitiva de pe taramul natal. Regina Maria se opreste adesea si dureros de sincer asupra acestui aspect, uneori descrierea dorului sfasietor dupa tot ce a insemnat Anglia si viata ei acolo capata sonor, strigatul chinuitor al exilatei razbatand printre randuri. Poate fi de condamnat, mai ales cand " soarta ma dusese intr-o tara indepartata unde totul era in formare, unde fiece pas inainte insemna o sfortare grea"? Admiratia pentru Regina e cu atat mai mare cu cat plecand dintr-o cultura ce oglindea " desavarsirea ce n-o puteau infaptui decat numeroase generatii de civilizatie imbelsugata" alege sa nu priveasca inapoi, ci numai sa paseasca "voiniceste inainte, fara ragaz, fara sfarsit".
Memoriile Reginei constituie nu doar un izvor de consemnari istorice, dar si un studiu comparat al culturilor vremii. Prin intermediul ei pasim in lumea de basm a marilor palate regale si imperiale europene si cunoastem totodata alte fatete ( poate mai umane) ale personajelor si situatiilor ( prezentare subiectiv, desigur) studiate la orele de istorie.
Memoriile Reginei constituie nu doar un izvor de consemnari istorice, dar si un studiu comparat al culturilor vremii. Prin intermediul ei pasim in lumea de basm a marilor palate regale si imperiale europene si cunoastem totodata alte fatete ( poate mai umane) ale personajelor si situatiilor ( prezentare subiectiv, desigur) studiate la orele de istorie.
August 23, 2018
Extrem de interesanta. Am scazut o stea doar din motive foarte subiective.
Prima problema si cea mai enervanta: 300 de pagini si inca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu naratiunea la persoana I perfect simplu, pe care o percep ca fiind... well, olteneasca. Asta era oare standardul literar la vremea respectiva? Cum asa si de ce? S-a vorbit si scris vreodata olteneste la scara larga, inclusiv la Curtea Regala, dupa care s-a intamplat ceva subit in ultimul secol si a disparut modul asta de exprimare din romana literara, ramanand doar in Oltenia?
Cei de la Rao sustin ca textul a fost adus la zi in ce priveste normele de editare moderne, inclusiv ortografie si punctuatie. Astea sunt normele de editare moderne? Eu am invatat ca in cazul naratiunii la persoana I timpul povestirii e perfectul compus, nu cel simplu ca la persoana a III-a. Tocmai pentru ca povestirea devine astfel olteneasca, iar olteneasca se intampla doar in Oltenia. Atat. Wtf happened here?
A doua chestiune: cartea devine destul de greu de citit in diverse faze din cauza multor pagini pline de detalii care au o semnificatie personala pentru narator, dar sunt complet inutile, plicticoase si irelevante pentru mine ca cititor. Sigur, e o un volum de memorii/jurnale, e normal sa nu respecte logica prozei, inteleg de cee scris asa. Totusi, treaba asta face uneori lectura destul de greoaie si iti cam vine sa sari peste unele pagini cu totul.
Prima problema si cea mai enervanta: 300 de pagini si inca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu naratiunea la persoana I perfect simplu, pe care o percep ca fiind... well, olteneasca. Asta era oare standardul literar la vremea respectiva? Cum asa si de ce? S-a vorbit si scris vreodata olteneste la scara larga, inclusiv la Curtea Regala, dupa care s-a intamplat ceva subit in ultimul secol si a disparut modul asta de exprimare din romana literara, ramanand doar in Oltenia?
Cei de la Rao sustin ca textul a fost adus la zi in ce priveste normele de editare moderne, inclusiv ortografie si punctuatie. Astea sunt normele de editare moderne? Eu am invatat ca in cazul naratiunii la persoana I timpul povestirii e perfectul compus, nu cel simplu ca la persoana a III-a. Tocmai pentru ca povestirea devine astfel olteneasca, iar olteneasca se intampla doar in Oltenia. Atat. Wtf happened here?
A doua chestiune: cartea devine destul de greu de citit in diverse faze din cauza multor pagini pline de detalii care au o semnificatie personala pentru narator, dar sunt complet inutile, plicticoase si irelevante pentru mine ca cititor. Sigur, e o un volum de memorii/jurnale, e normal sa nu respecte logica prozei, inteleg de cee scris asa. Totusi, treaba asta face uneori lectura destul de greoaie si iti cam vine sa sari peste unele pagini cu totul.
July 13, 2020
Intră oare cartea în categoria „masterpiece”? Nu neapărat. Dar la mine 5 stele nu înseamnă musai perfecțiune. Iar obsesia mea cu Regina Maria și istoria anilor 1800-1900 pun această autobiografie acolo sus în lista cărților de căpătâi.
Istoria este un lucru cât se poate de subiectiv. Cine are impresia că istoria e o știință obiectivă și că toți oamenii din această lume învață aceleași lucruri ar trebui să stea de vorbă cu un turc. Ei învață că Imperiul Otoman era mare prieten al Țărilor Românești, în timp ce noi le știm pe alea cu Țepeș și Ștefan care măcelăreau spahii. De asta e important să ieșim din când în când din cărțile de istorie clasice și să citim mărturii ale oamenilor care au trăit acele vremuri, chiar dacă, evident, și relatările lor sunt tot subiective. Dar măcar sunt mai aproape de adevăr decât istoria măcelărită de comuniști, a bravului popor român asuprit de toată lumea, plin de eroi perfecți. Însăși relatarea Mariei despre Regele Carol este cumva în contradicție cu ce știam de la școală.
Rant over.
Autobiografia Mariei de Edinburgh, viitoarea Regină Maria a României, nu este o carte de istorie. Cel puțin acest prim volum are prea puțin din mersul lucrurilor în acea vreme, ci este o relatare a vieții din perspectiva ei de fată și adolescentă, oarecum păzită de realitate în sânul familiei (deși pe alocuri face trimiteri la evenimente care au afectat cursul istoriei). Cu toate acestea, cartea mi se pare o neprețuită imagine a high-society din acea vreme și a modului în care trăiau și își educau copiii aristocrații Europei.
Relatarea m-a fascinat, deși a părut pe alocuri haotică. Desigur, amintirile se șterg cu timpul și e dificil să mai ținem minte exact ce ni s-a întâmplat după câțiva ani, cu atât mai mult după câteva decenii. De acolo și omisiunile sau confuziile din poveste. Cu toate acestea, m-a prins această carte și am trăit intens copilăria și adolescența nebune, perfect normale prin inocența și jocurile lor, a copilelor Ducelui Alfred și Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. M-am regăsit în multe din aventurile lor, nu foarte diferite de copilăria trăită de mine (chiar dacă, evident, nu din aceeași poziție socială).
Am reținut cu precădere pasajul în care Maria își analizează copilăria marcată de stilul spartan și strictețea mamei sale, rusismul acesteia având un evident impact asupra modului în care fetele au crescut - libere în joacă, dar izolate de lumea adulților, neavând posibilitatea de a-și spune părerea sau a protesta împotriva deciziilor luate în numele lor și, în final, complet neștiutoare cu privire la mersul vieții - spre deosebire de propriii copii, mai vocali și mai prezenți în viața familiei.
Cartea este plină de personaje care de care mai interesante - și mărturisesc că am citit-o cu Wikipedia alături, pentru că orice nume nou și detaliu mărunt din viața persoanelor cu care s-a întâlnit Maria de-a lungul primei părți a vieții ei m-a determinat să caut informații despre acea persoană. Și de acolo mai departe, pe firul arborilor genealogici și a caselor regale și princiare ale Europei, într-o fascinantă călătorie ce mi-a (re)deschis apetitul pentru istoria acelei perioade.
Am început deja volumul 2 și călătoria Mariei spre România. Abia aștept să văd cum se va desfășura!
Istoria este un lucru cât se poate de subiectiv. Cine are impresia că istoria e o știință obiectivă și că toți oamenii din această lume învață aceleași lucruri ar trebui să stea de vorbă cu un turc. Ei învață că Imperiul Otoman era mare prieten al Țărilor Românești, în timp ce noi le știm pe alea cu Țepeș și Ștefan care măcelăreau spahii. De asta e important să ieșim din când în când din cărțile de istorie clasice și să citim mărturii ale oamenilor care au trăit acele vremuri, chiar dacă, evident, și relatările lor sunt tot subiective. Dar măcar sunt mai aproape de adevăr decât istoria măcelărită de comuniști, a bravului popor român asuprit de toată lumea, plin de eroi perfecți. Însăși relatarea Mariei despre Regele Carol este cumva în contradicție cu ce știam de la școală.
Rant over.
Autobiografia Mariei de Edinburgh, viitoarea Regină Maria a României, nu este o carte de istorie. Cel puțin acest prim volum are prea puțin din mersul lucrurilor în acea vreme, ci este o relatare a vieții din perspectiva ei de fată și adolescentă, oarecum păzită de realitate în sânul familiei (deși pe alocuri face trimiteri la evenimente care au afectat cursul istoriei). Cu toate acestea, cartea mi se pare o neprețuită imagine a high-society din acea vreme și a modului în care trăiau și își educau copiii aristocrații Europei.
Relatarea m-a fascinat, deși a părut pe alocuri haotică. Desigur, amintirile se șterg cu timpul și e dificil să mai ținem minte exact ce ni s-a întâmplat după câțiva ani, cu atât mai mult după câteva decenii. De acolo și omisiunile sau confuziile din poveste. Cu toate acestea, m-a prins această carte și am trăit intens copilăria și adolescența nebune, perfect normale prin inocența și jocurile lor, a copilelor Ducelui Alfred și Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. M-am regăsit în multe din aventurile lor, nu foarte diferite de copilăria trăită de mine (chiar dacă, evident, nu din aceeași poziție socială).
Am reținut cu precădere pasajul în care Maria își analizează copilăria marcată de stilul spartan și strictețea mamei sale, rusismul acesteia având un evident impact asupra modului în care fetele au crescut - libere în joacă, dar izolate de lumea adulților, neavând posibilitatea de a-și spune părerea sau a protesta împotriva deciziilor luate în numele lor și, în final, complet neștiutoare cu privire la mersul vieții - spre deosebire de propriii copii, mai vocali și mai prezenți în viața familiei.
Cartea este plină de personaje care de care mai interesante - și mărturisesc că am citit-o cu Wikipedia alături, pentru că orice nume nou și detaliu mărunt din viața persoanelor cu care s-a întâlnit Maria de-a lungul primei părți a vieții ei m-a determinat să caut informații despre acea persoană. Și de acolo mai departe, pe firul arborilor genealogici și a caselor regale și princiare ale Europei, într-o fascinantă călătorie ce mi-a (re)deschis apetitul pentru istoria acelei perioade.
Am început deja volumul 2 și călătoria Mariei spre România. Abia aștept să văd cum se va desfășura!
March 25, 2024
Dacă la început îmi venea să spun că este ușor plictisitoarea ,până am ajuns la final mi-am schimbat puțin părerea... la final chiar mi-a părut rău că s-a terminat și m-a făcut să-mi doresc să citesc și celălalte volume.
Regina Maria era o femeie cu o aplecare deosebită față de "frumos" , dulceața cu care ajungea să explice fiecare lucru ori detaliu pentru mine s-a transformat din plictisitor în relaxarea simțurilor. Atunci când am ales să citesc cartea mai mult cu "ochii" sufletului și să încerc să vizualizeze mai mult din detaliile cărți am trecut la o lectură relaxantă care mi-a bucurat inima.
Așa cum am văzut scris și la alte recenzii ale cărți, am citit-o cu Wikipedia deschisă, mi-am reîmprospătat memoria referitoarea la câteva personaje istorice în timp ce am descoperit unele noi 🙂.
Știind că fiecare relatare este o poveste adevărată cred că face ca această carte să fie una vie care să trezească în noi interesul de-a dori să o citim .
Ca întotdeauna gusturile sunt diferite iar lecturarea unei cărți poate fi plăcută sau obositoare , depinde foarte mult de disponibilitatea și care este motivul pentru care alegi să citești memoriile unei persoane.
Regina Maria era o femeie cu o aplecare deosebită față de "frumos" , dulceața cu care ajungea să explice fiecare lucru ori detaliu pentru mine s-a transformat din plictisitor în relaxarea simțurilor. Atunci când am ales să citesc cartea mai mult cu "ochii" sufletului și să încerc să vizualizeze mai mult din detaliile cărți am trecut la o lectură relaxantă care mi-a bucurat inima.
Așa cum am văzut scris și la alte recenzii ale cărți, am citit-o cu Wikipedia deschisă, mi-am reîmprospătat memoria referitoarea la câteva personaje istorice în timp ce am descoperit unele noi 🙂.
Știind că fiecare relatare este o poveste adevărată cred că face ca această carte să fie una vie care să trezească în noi interesul de-a dori să o citim .
Ca întotdeauna gusturile sunt diferite iar lecturarea unei cărți poate fi plăcută sau obositoare , depinde foarte mult de disponibilitatea și care este motivul pentru care alegi să citești memoriile unei persoane.
March 30, 2024
O carte a adjectivelor care nici nu știam ca exista în limba romana . Se citește destul de greoi dar cu niște muzica clasica pe fundal ,merge ceva mai bine .
Mie personal nu mi-a plăcut prea mult ,dar am învățat unele chestii noi,iar pentru asta a primit 3 steluțe :)
Mie personal nu mi-a plăcut prea mult ,dar am învățat unele chestii noi,iar pentru asta a primit 3 steluțe :)
September 2, 2021
Din pacate, mult prea repetitiva. Recomand volumul "Jurnal de razboi" si niste variante mai bine editate despre primii ani petrecuti in Romania. Sunt socante restrictiile traite ca tanara sotie.
August 2, 2014
This is actually a three-volume set. Marie of Romania was the granddaughter of Queen Victoria, the eldest daughter of Victoria's second son, Alfred. She was eventually "married to" (she accepted his proposal, but it was most likely that she was put in his way constantly so that he would propose). She married him at 17 and left her cozy, tight-knit family for the unknowns of a strange country. This was what had happened to her mother, the daughter of Alexander II of Russia and after having been in the country for a while she began to understand her mother much better.
She is a wonderful writer. I had a hard time putting each volume aside. She doesn't skim on the bad things but keeps reminding us how she is an optimist. Each volume gives wonderful views of kings, queens, emperors and other royalty as people rather than royalty. Her father, when he was available - he was Royal Navy so had to go with the fleet - would blacken some of the rooms of the "house" and hide in a corner while the girls - the son was sent to Germany for his education - crept through the rooms, at any time expecting "the monster" to jump out at them. They loved it. Their Russian uncles unbend and gossip and tickle and romp. Her cousin Wilhelm II of Germany is a tyrant, pompous and military. Marie is royal but she never takes advantage of it or sees it as separating herself from others. She became the "Mother of Romania" during WWI and a popular figure for charities later.
Her visits with Grandmamma Queen (Queen Victoria) as a different view of the woman than we popularly have. Victoria was actually very shy and would not entirely know what to do with her grandchildren when they visited (amazing since she had nine children of her own!) She is a tiny figure, uncertain of herself when in their company.
Marie's mother kept her girls basically uneducated and naive so that they never had a view of the real world until they were out in it. Marie keeps stressing this and how basically "shocking" it was when she got married and moved away from home.
Her life is fascinating and her writing marvelous. Although it is 3 volumes, it reads quickly and goes down easily. And her anecdotes about the courts of Europe are fascinating. Anyone who has the time and is interested in European history during the first part of the 20th century should read it. (It does help if you have an understanding of the relationships of the various royal houses so you can keep uncles and aunts, cousins, blood-related or marriage-related relatives straight. Marie does not provide a family tree and often just mentions in passing exactly how a person is related.)
She is a wonderful writer. I had a hard time putting each volume aside. She doesn't skim on the bad things but keeps reminding us how she is an optimist. Each volume gives wonderful views of kings, queens, emperors and other royalty as people rather than royalty. Her father, when he was available - he was Royal Navy so had to go with the fleet - would blacken some of the rooms of the "house" and hide in a corner while the girls - the son was sent to Germany for his education - crept through the rooms, at any time expecting "the monster" to jump out at them. They loved it. Their Russian uncles unbend and gossip and tickle and romp. Her cousin Wilhelm II of Germany is a tyrant, pompous and military. Marie is royal but she never takes advantage of it or sees it as separating herself from others. She became the "Mother of Romania" during WWI and a popular figure for charities later.
Her visits with Grandmamma Queen (Queen Victoria) as a different view of the woman than we popularly have. Victoria was actually very shy and would not entirely know what to do with her grandchildren when they visited (amazing since she had nine children of her own!) She is a tiny figure, uncertain of herself when in their company.
Marie's mother kept her girls basically uneducated and naive so that they never had a view of the real world until they were out in it. Marie keeps stressing this and how basically "shocking" it was when she got married and moved away from home.
Her life is fascinating and her writing marvelous. Although it is 3 volumes, it reads quickly and goes down easily. And her anecdotes about the courts of Europe are fascinating. Anyone who has the time and is interested in European history during the first part of the 20th century should read it. (It does help if you have an understanding of the relationships of the various royal houses so you can keep uncles and aunts, cousins, blood-related or marriage-related relatives straight. Marie does not provide a family tree and often just mentions in passing exactly how a person is related.)
June 10, 2021
"Povestea vietii mele", carte de memorii scrisa, prin anii 1930, de Regina Maria a Romaniei, nepoata Reginei Victoria a Angliei, dupa tata, si nepoata Tarului rus Alexandru al II-lea, dupa mama, este o carte care m-a impresionat profund.
Primul volum incepe asa: "Adeseori mi s-a cerut sa o scriu si intotdeauna am ezitat sa fac aceasta, din atat de multe motive! (...) Intotdeauna m-am intrebat din ce unghi ar trebui sa-mi spun povestea, stiind ca intr-o anumita masura trebuie sa imi cantaresc cuvintele, voind totusi sa fie pe cat de precise si de adevarate posibil; nu doresc sa fie nici prea uscate, dar nici nu vreau sa fie prea inflacarate; sentimentele nu trebuie sa puna stapanire pe mine. Intr-un fel, as dori sa privesc inapoi ca si cum as spune povestea altcuiva; as prefera aproape sa o scriu la persoana a treia, dar ar insemna sa ma prefac, si nu m-am prefacut niciodata. In toata viata mea am fost aproape periculos de sincera si nu ma pot indeparta de acea sinceritate absoluta". In contextul de mai sus, Regina Maria arata teama pe care o are in a-si povesti intreaga viata asa cum a fost ea, in acele grele timpuri, cu multe perante pierdute, cu dezamagiri crunte, cu tensiuni insuportabile, dar si cu momente de tihna si pace.
Tot in cel dintai volum descoperim amintirile unei fetite normale, ca oricare alta, atat de dornica de aventura si descoperiri, detestand lectiile de scoala, in schimb atat de pasionata de natura si de frumusete. Maria, precum si fratele si surorile ei, sunt ocrotiti de intreaga familie, astfel ca tanara copila nu stie ce destin i se pregateste si cum arata de fapt lumea cea mare.
La varsta de doar 16 ani se trezeste logodita cu un print german (nimeni altul decat Ferdinand), cel care va mosteni tronul unei tari rasaritene, stat care pentru tarile occidentale este luat in considerare doar a fi un simplu pion pe imensa tabla de sah a politicii Marilor Puteri.
In adolescenta, Maria vede lucrurile intr-o culoare aparte, ca intr-un basm. Insa de cum se va casatori, ea se va trezi la o realitate unei lumi unde frumusetea coexista cu uratenia, meschinaria si raul.
Cum eu nu imbratisez acea idee a mariajului aranjat de catre parinti, de multe ori m-am intrebat cum se impaca acele persoane, in cazul de fata printesa Maria cu noul sot tanarul Ferdinand. Si colac peste pupaza, o data realizat mariajul, Maria este constransa de situatie pentru a accepta stramutarea definitiva de pe taramul natal. De multe ori, Regina Maria descrie cat de dureros si cat de sfasietor este dorul de Anglia, de tot ceea ce a insemnat tara natala. Sincer, citind fraza dupa fraza, pur si simplu parca se rupea ceva in mine si pret de cateva secunde parca auzeam, prin camera, strigatul chinuitor al tinerei de numai 17 ani.
Regina Maria spune: "Soarta ma dusese intr-o tara indepartata unde totul era in formare, unde fiece pas inainte insemna o sfortare grea".
In primele 2 volume, cu un adevarat talent de naratoare, Maria ne prezinta intreaga ei viata, dar si importante personalitati din lumea politica si economica a vremurilor sale, dar cu totul si cu totul intr-o alta lumina, nicidecum cum au ramas in istorie.
Maria insasi spune: „Viata a fost deja suficient de lunga si evenimentele indeajuns de pline pentru a ma fi invatat multe lectii si pentru a ma fi facut cumva un filosof, in felul meu modest".
In cel de-al doilea volum, Regina Maria descrie fiecare traire ce a avut-o in preajma regelui Carol I al Romaniei, "Unchiul" (Ferdinand fiind nepotul din partea fratelui lui Carol I). Desi a fost un conducator renumit pentru ca a faurit un stat puternic, mare mi-a fost mirarea sa descopar ca regele Carol I era prea rigid, ingradea foarte mult libertatea celor din familia regala, in special a tinerilor insuratei Maria si Ferdinand, nelasandu-i sa-si creasca singuri copiii, impunandu-le fel de fel de conditii, punand mereu pe primul plan datoria fata de tara si pe ultimul viata personala. Aceste lucruri o faceau pe Maria sa se revolte si chiar a reusit sa se impuna in fata Regelui, cu care incetul cu incetul a inceput sa aiba o frumoasa prietenie. Si asta mai ales ca, o data cu trecerea anilor si ajungand la maturitate, Maria intelesese motivele pentru care Carol I era asa de rigid.
Tot in volumul al doilea, Maria o descrie pe regina Elisabeta, avand ca pseudonim literar Carmen Sylva, ca avand un spirit de artist cam exagerat si fiind o fiinta foarte naiva. De asemenea, Maria trece in revista si faptul ca sotul ei Ferdinand fusese la un pas de a se casatori cu Elena Vacarescu, fiind sprijinit de mama lui, insa mariajul nu a avut loc deoarece a fost impiedicat de regele Carol I.
Parcurgand rand cu rand, pagina dupa pagina din vol. 3, am ramas foarte impresionata de cat de multe a facut aceasta femeie, fiind la inceput o tanara straina, dupa care devenind usor-usor cea mai importanta femeie din tara noastra in perioada Primului Razboi Mondial, dar si dupa.
Regina Maria a urmarit constant intarirea legaturilor dintre Romania si Marea Britanie, dovedind reale calitati diplomatice atat in sustinerea, cat si in apararea intereselor Romaniei. S-a opus vehement in momentul in care s-a dorit intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Centrale, Regina Maria sustinand alianta cu Antanta, crezand cu mare patos ca aceasta din urma va contribui semnificativ la realizarea statului national roman.
Dupa cei 2 ani de neutralitatea, Romania a intrat in razboi. Astfel, pe tot parcursul desfasurarii razboiului, Regina Maria si-a stat mereu cu sotul in refugiu in Moldova. In tot acest timp, 2 ani cu grele incercari si lipsuri, plus abandonul trupelor rusesti care aparau granitele Romaniei, adaugandu-se si retragerea obligat-fortat a trupelor aliate, Regina Maria a activat ca sora de caritate in spitalele militare, a facut eforturi imense, uneori supraomenesti pentru a aduce provizii de peste hotare pentru intr-ajutorarea familiilor nevoiase, dar si a spitalelor si trupelor militare. Si-a dedicat intregul timp, nepasandu-i ca e obosita, ca e bolnava. Indiferent ca afara era un ger cumplit sau o caldura torida, Regina se deplasa de la un spital la altul, trecand la fiecare bolnav in parte, oferindu-i un zambet, tigari, ceva dulce. Si la fiecare spital avea de vizitat nu zeci, ci sute de bolnavi, fie ca era vorba de ranitii de pe frontul de razboi, fie ca era vorba de bolnavii cu diferite afectiuni, precum ar fi tifosul.
Ca urmare a acestei activitati pe care a facut-o, fara sa-i pese ca era predispusa la imbolnavire din cauza oboselii, tot poporul roman a numit-o „Mama ranitilor”.
Potrivit istoriei, dupa moartea Regelui Ferdinand, pe tron a urcat fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta reusind sa o indeparteze pe Regina Maria din viata politica, obligand-o sa traiasca in exil intern la resedintele sale de la Balcic si Bran.
In ultimii doi ani de viata, bolnava fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind in tara in vara anului 1938, an in care a murit la resedinta sa de la Pelisor.
Prin testament a cerut ca trupul sa-i fie inhumat in biserica episcopala de la Curtea de Arges, iar inima sa fie pastrata intr-o racla la capela Stella Maris a rededintei din Balcic. După cedarea Cadrilaterului in 1940, inima Reginei a fost mutata la Bran.
April 17, 2013
Mie imi plac jurnalele, memoriile personajelor istorice. Mi-a placut.foarte mult povestea reginei pentru ca am gasit detaliile acelea personale si sociale care te ancoreaza in istorie. A fost palpitant sa descopar inca o parere despre faptele istorice, care nu au ramas doar reperele alea seci pe care le scriam la olimpiada sau la teza, ci au fost nuantate de emotii, sentimente. A fost interesant sa descopar ca regele Carol I era prea rigid, ingradea foarte mult libertatea celor din familia regala, ca regina Elisabeta avea un spirit de artist exagerat si ca era foarte naiva, ca Ferdinand fusese pe cale de a se casatori cu Elena Vacarescu, sprijinit de Carmen Sylva, dar impiedicat de rege si multe altele. M-am regasit in personalitatea reginei si in obiceiurile ei si mi-a placut sa aflu ca avem multe in comun.
Partea de razboi...total altfel de cum credeam. Merita citita!
Partea de razboi...total altfel de cum credeam. Merita citita!
March 3, 2024
Cartea mi-a părut foarte interesantă. Parcă au fost "povestiri la gura sobei" adunate într-un volum. Curioasă copilărie, educație, libertate pe care le descrie foarte vizual, efectiv am putut să vizualizeze pe măsură ce citeam. Am fost fascinată de iubirea ei pentru natură și frumos.
Partea a doua, cu tinerețea și căsătoria m-au prins și mai tare. Am fost contrariată de faptul că deciziile au fost luate în absența ei și părea să fie străină de tot ce urma să i se întâmple. Dar plăcut surprinsă de cât de bine a primit totul. Abia aștept să citesc volumul următor!
Partea a doua, cu tinerețea și căsătoria m-au prins și mai tare. Am fost contrariată de faptul că deciziile au fost luate în absența ei și părea să fie străină de tot ce urma să i se întâmple. Dar plăcut surprinsă de cât de bine a primit totul. Abia aștept să citesc volumul următor!
Read
March 31, 2024Povestea vieții mele- O carte cu multă descriere dar care o ilustrază pe Maria- Regina României ca fiind de o sensibilitate aparte și o iubitoare de frumos.
In principiu mi-a placut, însa descrierile au fost, într-adevăr, mult prea multe și prea lungi. Având in vedere că acest prim volum descrie copilăria și puțin din tinerețea ei, cred ca volumele următoare sunt mult mai interesante (mai ales din punct de vedere a Regalității, cu tot ce înseamnă ea, cu toate intrigile și oamenii care au jucat un rol în istoria țării noastre).
P.s. Câteva intrigi au fost prezentate și aici.
In principiu mi-a placut, însa descrierile au fost, într-adevăr, mult prea multe și prea lungi. Având in vedere că acest prim volum descrie copilăria și puțin din tinerețea ei, cred ca volumele următoare sunt mult mai interesante (mai ales din punct de vedere a Regalității, cu tot ce înseamnă ea, cu toate intrigile și oamenii care au jucat un rol în istoria țării noastre).
P.s. Câteva intrigi au fost prezentate și aici.
July 22, 2010
Memoriile sunt remarcabile ca si persoana care le-a scris. Intr-o maniera discreta sunt reprezentati oameni, evenimente si sentimente.
Esti condus de un ghid deosebit prin marile curti regale ale epocii. Cunosti persoanele care conduc destinele tarilor: Rusia, Anglia, Germania, etc... Ghidul care te insoteste este de-al casei si astfel vezi de desubturi pe care altfel nu le-ai vedea
Esti condus de un ghid deosebit prin marile curti regale ale epocii. Cunosti persoanele care conduc destinele tarilor: Rusia, Anglia, Germania, etc... Ghidul care te insoteste este de-al casei si astfel vezi de desubturi pe care altfel nu le-ai vedea
March 9, 2024
Un început de autobiografie foarte detaliat.
Autoarea încearcă să-și privească și povestească viața "de departe în chip mai puțin părtinitor", lucru care, dpmdv nu este deloc ușor.
Este fascinantă redarea aproape palpabilă atât a frumuseții/încântării pe care o vedea pretutindeni când era copil cât și a sentimentelor generate de mutările constante de locuință și de nevoita părăsire a căminului la finalul volumului.
Autoarea încearcă să-și privească și povestească viața "de departe în chip mai puțin părtinitor", lucru care, dpmdv nu este deloc ușor.
Este fascinantă redarea aproape palpabilă atât a frumuseții/încântării pe care o vedea pretutindeni când era copil cât și a sentimentelor generate de mutările constante de locuință și de nevoita părăsire a căminului la finalul volumului.
September 19, 2022
Când credeam că la volumul ăsta nu mai plâng…
March 31, 2024
Scriere sinceră și frumoasă însă destul de dificil de citit. Multele detalii o fac să fie greu de urmărit, însă impresionant de gândit cât de proaspete sunt amintirile autoarei.
March 13, 2021
La un an după ce am citit prima parte a autobiografiei Reginei Maria, acum am terminat și partea a doua, care descrie tinerețea și maturizarea acestui personaj istoric deosebit. Mi-a plăcut foarte mult această carte, mi s-a părut fascinantă în bogăția de detalii care descriu atât de autentic și de vivid epoca aceea. Păcat că această carte a fost tradusă atât de prost. O mulțime de expresii din engleză erau traduse mot-a-mot, fără grijă pentru logica propoziției sau însemnătatea ei. Mi-aș fi dorit să o fi citit în engleză, așa cum a fost scrisă de autoare în original. Regina Maria avea talent la scris, se exprima atât de elocvent și totodată atât de poetic într-o povestire care nu abundă în acțiune și evenimente intense, ci în pictarea unei vieți protejate, a unei prințese privilegiate, însă care a avut aceleași trăiri și sentimente ca noi toți. Îmi pare rău că povestea se oprește la momentul încoronării, mi-ar fi plăcut enorm să aflu cum a perceput ea evenimentele de la 1918, unirea României, dar și perioada de după, și mai ales criza din anii 1930 și caracterul îndoielnic al propriului fiu, Carol al II-lea. Regina Maria avea un fel deosebit de a percepe și internaliza evenimentele și părea să aibă o bunătate naturală, deși naivă. M-au emoționat în mod deosebit pasajele în care descria sentimentele sale pentru România, dar și simțul datoriei și responsabilitatea pe care o resimțea față de o țară care îi era până la urmă străină. Fără să cad în patetisme și patriotism de suprafață, o admir pe Maria pentru caracterul deosebit și pentru dragostea sinceră și totală pe care o avea pentru România. Chiar cred că legendele din jurul ei sunt, cel puțin parțial, adevărate. A luptat pentru țara asta așa cum puțini lideri au făcut-o de-a lungul timpului. A considerat că este de datoria ei să facă tot ce îi stă în putere pentru România, așa cum a perceput ea acest bine, cu resursele și inteligența proprie. Ca om cu un simț al onoarei deosebit, ca femeie care și-a depășit atribuțiile în mod admirabil, ca lider în perioada primului război mondial, ca artistă și persoană cu o sensibilitate aparte, pot să zic că Regina Maria este unul dintre răspunsurile pe care aș putea să le dau la întrebarea trivială cu cine mi-ar plăcea să stau la o cafea, fie în viață sau dispărut. O admir și cred că România a fost norocoasă să aibă parte de un astfel de suveran.
December 26, 2021
Sunt un mare fan al biografiilor istorie, si in special a istoriei regalitatii europene. Ce carte ideala m-am gandit ca va fi 'Povestea vietii mele'! Din pacate, nu am reusit sa prind gustul acestei carti si ca si consecinta mi-a luat o luna sa o termin.
Am pornit de la o premisa gresita, crezand ca fi o biografie care sa contina evenimente si pareri, nealterate si necenzurate. Totusi fiind dat statusul reginei, era clar ca nu ar fi putut exprima puncte de vedere reale sau sa redea evenimente dupa parerea ei.
Acest monolit de carte (aprox. 1000 de pagini) descrie in unele cazuri dureror de detaliat viata reginei. Isi va descrie prietenii din copilarie, membrii de familie, peisajele vazute, ministrii, doamnele de companie, adjutantii, artisti, soldati, tarani, servitori etc. Discutand despre aceste subiecte, nu le atribuie niciun eveniment, nimic care sa le separe, astfel ca devine obositor si plicticos cand vorbeste despre al milionelea demnitar sau doamna de companie.
Am gasit ca foarte des am rasfoit la pagina urmatoare dupa ce m-am prins de 'modelul' cartii, adica cand vedeam ca iar incepe sa vorbeasca despre Carmen Sylva, despre un demnitar aleatoriu sau despre un peisaj. Sunt si parti interesante bineinteles, altfel as fi renuntat la carte de mult. Dar as zice ca ponderea este 1/5, unde pentru o parte interesanta, trebuie sa citesti 4 parti plicticoase.
Sugestia mea pentru cineva care un interes pasiv pentru o asemenea carte ar fi sa citeasca prima parte din al doilea volumn (casatoria si mutatul in Romania), si volumul al treilea (razboiul). Acolo se regasesc cele mai bune parti.
In concluzie, as fi vrut sa dau cartii 3 stele, dar am fost impresionata de puterea de caracter, speranta, bunatatea si disciplina reginei Maria. Nu m-am gandit niciodata ca romanii ar fi avut un personaj politic atat de demn de admirat. Este consternant de asemenea ca regina Maria nu are nicio mentiune in programa scolara, si majoritatea oamenilor, mai ales femeile, nu au o idee cine e ea. O alta mostenire de la regimul comunist...
Am pornit de la o premisa gresita, crezand ca fi o biografie care sa contina evenimente si pareri, nealterate si necenzurate. Totusi fiind dat statusul reginei, era clar ca nu ar fi putut exprima puncte de vedere reale sau sa redea evenimente dupa parerea ei.
Acest monolit de carte (aprox. 1000 de pagini) descrie in unele cazuri dureror de detaliat viata reginei. Isi va descrie prietenii din copilarie, membrii de familie, peisajele vazute, ministrii, doamnele de companie, adjutantii, artisti, soldati, tarani, servitori etc. Discutand despre aceste subiecte, nu le atribuie niciun eveniment, nimic care sa le separe, astfel ca devine obositor si plicticos cand vorbeste despre al milionelea demnitar sau doamna de companie.
Am gasit ca foarte des am rasfoit la pagina urmatoare dupa ce m-am prins de 'modelul' cartii, adica cand vedeam ca iar incepe sa vorbeasca despre Carmen Sylva, despre un demnitar aleatoriu sau despre un peisaj. Sunt si parti interesante bineinteles, altfel as fi renuntat la carte de mult. Dar as zice ca ponderea este 1/5, unde pentru o parte interesanta, trebuie sa citesti 4 parti plicticoase.
Sugestia mea pentru cineva care un interes pasiv pentru o asemenea carte ar fi sa citeasca prima parte din al doilea volumn (casatoria si mutatul in Romania), si volumul al treilea (razboiul). Acolo se regasesc cele mai bune parti.
In concluzie, as fi vrut sa dau cartii 3 stele, dar am fost impresionata de puterea de caracter, speranta, bunatatea si disciplina reginei Maria. Nu m-am gandit niciodata ca romanii ar fi avut un personaj politic atat de demn de admirat. Este consternant de asemenea ca regina Maria nu are nicio mentiune in programa scolara, si majoritatea oamenilor, mai ales femeile, nu au o idee cine e ea. O alta mostenire de la regimul comunist...
August 14, 2020
Nu vreau să reiau comentariile pe care le-am făcut la primul volum, acestea sunt încă valabile. Volumul 2 al memoriilor Reginei Maria a României se axează pe anii tinereții, după căsătoria cu Principele Ferdinand și până la moartea Regelui Carol, când devine efectiv Regina României.
Acest volum acoperă evoluția Mariei de la tânără rebelă, ce se chinuie să-și împace firea tumultuoasă și dornică de libertate cu restricțiile impuse de Regele Carol și statutul de soție și mamă. Încet-încet se întrevede persoana care va deveni ca regină a României, începând să se implice, în ultimii ani de domnie ai Regelui Carol, în acțiuni sociale și în viața politică, chiar dacă destul de timid.
Poate singurul meu regret legat de aceste memorii este focusul pe viața socială și pe evoluția ei ca persoană - deși extrem de interesant ambele, din motivele expuse deja în comentariile la primul volum - și mai puțin pe evenimentele socio-politice ale vremii, care sunt tratate doar tangențial. Mi-ar fi plăcut, de exemplu, să trateze mai mult evenimentele de la 1907 (răscoalele țărănești) și Războiul Balcanic din 1913, dar înțeleg că nu acesta a fost scopul M.S. când a pus pe hârtie acei ani.
Partea bună pentru mine, citind aceste memorii acum și la vârsta pe care o am, este că am un alt interes și înțelegere față de evenimentele vremii și o dorință de a citi absolut tot ce găsesc despre ele - documente care, în proporție destul de mare, contrazic lecțiile de istorie învățate în școală. Deși nu despre asta este vorba aici, aceste cărți îmi retrezesc interesul pentru istorie și mă fac să investighez fiecare lucru despre care citesc, motiv pentru care mi-a și luat atât de mult timp să citesc acest volum.
Acest volum acoperă evoluția Mariei de la tânără rebelă, ce se chinuie să-și împace firea tumultuoasă și dornică de libertate cu restricțiile impuse de Regele Carol și statutul de soție și mamă. Încet-încet se întrevede persoana care va deveni ca regină a României, începând să se implice, în ultimii ani de domnie ai Regelui Carol, în acțiuni sociale și în viața politică, chiar dacă destul de timid.
Poate singurul meu regret legat de aceste memorii este focusul pe viața socială și pe evoluția ei ca persoană - deși extrem de interesant ambele, din motivele expuse deja în comentariile la primul volum - și mai puțin pe evenimentele socio-politice ale vremii, care sunt tratate doar tangențial. Mi-ar fi plăcut, de exemplu, să trateze mai mult evenimentele de la 1907 (răscoalele țărănești) și Războiul Balcanic din 1913, dar înțeleg că nu acesta a fost scopul M.S. când a pus pe hârtie acei ani.
Partea bună pentru mine, citind aceste memorii acum și la vârsta pe care o am, este că am un alt interes și înțelegere față de evenimentele vremii și o dorință de a citi absolut tot ce găsesc despre ele - documente care, în proporție destul de mare, contrazic lecțiile de istorie învățate în școală. Deși nu despre asta este vorba aici, aceste cărți îmi retrezesc interesul pentru istorie și mă fac să investighez fiecare lucru despre care citesc, motiv pentru care mi-a și luat atât de mult timp să citesc acest volum.
January 4, 2018
Povestea vietii mele, scrisa de Maria, Regina Romaniei este o carte pe care o recomand din suflet tuturor. In special celor carora istoria, asa cum am invatat-o in scoala, li se pare seaca si nu le trezeste interesul.
Eu am avut un profesor genial in liceu la istorie, care povestea fermecator evenimentele istorice, dar, chiar si asa, nu imi aminteam mare lucru despre Primul Razboi Mondial, cu atat mai putin despre regele Ferdinand. Regina Maria era si mai putin, un nume care nu imi spunea mai nimic. Nu imi usor sa marturisesc asta, o spun cu rusine. Insa daca ma intrebi acum despre Regina Maria, stiu sa iti povestesc o saptamana. Stiu ce sange albastru i-a curs prin vine, cu ce familii princiare s-a inrudit, unde a copilarit, cum a fost crescuta, dar cel mai important, stiu cat de importanta a fost ea pentru tara noastra si ce rol emblematic a avut in Primul Razboi Mondial si cate ii datoram.
Am capatat, citindu-i povestea, o intelegere clara a modului in care s-a desfasurat razboiul in tara noastra si in lume. Asta pentru ca Regina este o scriitoare desavarsita, are darul nararii si a recreat fermecator istoria, din amintiri, adaugand pagini intregi din jurnal in aceste 3 volume care cuprind o parte din povestea ei: de la copilarie pana la 1 decembrie 1918.
Recomand cartea tuturor, nu este greoaie, este o carte plina de viata si antrenanta, scrisa de o femeie tare ca stanca, cu o energie imensa, pe care nu ai cum sa nu o admiri, desi iese din tiparele feminitatii, asa cum este aceasta acceptata de societatea noastra. Inveti istoria traind-o, descoperi istoria peste ce se preda la scoala, toate in timp ce parca citesti povestea unei eroine mult incercate.
Eu am avut un profesor genial in liceu la istorie, care povestea fermecator evenimentele istorice, dar, chiar si asa, nu imi aminteam mare lucru despre Primul Razboi Mondial, cu atat mai putin despre regele Ferdinand. Regina Maria era si mai putin, un nume care nu imi spunea mai nimic. Nu imi usor sa marturisesc asta, o spun cu rusine. Insa daca ma intrebi acum despre Regina Maria, stiu sa iti povestesc o saptamana. Stiu ce sange albastru i-a curs prin vine, cu ce familii princiare s-a inrudit, unde a copilarit, cum a fost crescuta, dar cel mai important, stiu cat de importanta a fost ea pentru tara noastra si ce rol emblematic a avut in Primul Razboi Mondial si cate ii datoram.
Am capatat, citindu-i povestea, o intelegere clara a modului in care s-a desfasurat razboiul in tara noastra si in lume. Asta pentru ca Regina este o scriitoare desavarsita, are darul nararii si a recreat fermecator istoria, din amintiri, adaugand pagini intregi din jurnal in aceste 3 volume care cuprind o parte din povestea ei: de la copilarie pana la 1 decembrie 1918.
Recomand cartea tuturor, nu este greoaie, este o carte plina de viata si antrenanta, scrisa de o femeie tare ca stanca, cu o energie imensa, pe care nu ai cum sa nu o admiri, desi iese din tiparele feminitatii, asa cum este aceasta acceptata de societatea noastra. Inveti istoria traind-o, descoperi istoria peste ce se preda la scoala, toate in timp ce parca citesti povestea unei eroine mult incercate.
September 20, 2017
Desi usor puerila scriitura, sunt multe elemente biografice si istorice pe care sa ti le insusesti. As fi preferat o perspectiva mai obiectiva asupra perioadei tratate.
April 9, 2024
O amintire a primilor ani din viața Reginei Maria, foarte bogată în detalii și amintiri viu colorate, care m-a făcut să o îndrăgesc mult pe această femeie atât de iubitoare de frumos.
Ritmul carții nu este foarte rapid, și e de înțeles, pentru că a privi în trecut nu e mereu o poveste ușor de pus pe o pagină, pentru că timpul trece așa ușor. În cuvintele ei:
“Oricat de mari sunt nadejdea și optimismul cu care privesc viața, nu ma pot impiedica de a simti ca nu ne putem intoarce inapoi si ca nici o clipă nu poate fi traita a doua oară. Timpul lunecă, te duce cu sine tot inainte, si ce a trecut e trecut; ramane numai amintirea; o amintire scumpa, neprețuita, adesea infrumusețată prin departare, totusi numai amintirea, umbra sau lumina unui lucru care a fost si nu mai e. Nu e chip sa opresti in loc nici zilele, nici anotimpurile, nici anil, de asemenea, nici copilaria, tineretea sau ani maturi.
Timpul este un mare dusman care ne impinge inainte atunci cand am vrea sa ne oprim, dar tot el e marele nostru prieten si tamaduitor, când e vorba sa biruim necazul si durerea.”
Ritmul carții nu este foarte rapid, și e de înțeles, pentru că a privi în trecut nu e mereu o poveste ușor de pus pe o pagină, pentru că timpul trece așa ușor. În cuvintele ei:
“Oricat de mari sunt nadejdea și optimismul cu care privesc viața, nu ma pot impiedica de a simti ca nu ne putem intoarce inapoi si ca nici o clipă nu poate fi traita a doua oară. Timpul lunecă, te duce cu sine tot inainte, si ce a trecut e trecut; ramane numai amintirea; o amintire scumpa, neprețuita, adesea infrumusețată prin departare, totusi numai amintirea, umbra sau lumina unui lucru care a fost si nu mai e. Nu e chip sa opresti in loc nici zilele, nici anotimpurile, nici anil, de asemenea, nici copilaria, tineretea sau ani maturi.
Timpul este un mare dusman care ne impinge inainte atunci cand am vrea sa ne oprim, dar tot el e marele nostru prieten si tamaduitor, când e vorba sa biruim necazul si durerea.”
Read
March 15, 2024Impresionantă viață.
Istoria și politica pe care le-am descoperit m-au făcut și mai curioasă despre regii României. Chiar am căutat mai multe informații despre perioada în care Regele Ferdinand și Regina Maria s-au îndreptat spre un loc necunoscut. Spre România.
Cartea scrisă de Regină este plină de descrieri, care pe alocuri m-au plictisit. Totuși, mi-a plăcut să o lecturez și să descopăr informații atât de complicate despre viața regală.
Am fost profund fascinată să aflu că și Regina are și sânge rus și ca este chiar nepoata Reginei Victoria. Impresionantă viață a avut.
Nu pot oferi o notă pe ceva ce a însemnat de fapt viața cuiva. Pot aprecia cartea, o recomand și vă încurajez să citiți povestea Reginei Maria chiar dacă o să vă pierdeți printre atâtea detalii.
Hugs from Biuc! 🤗
Istoria și politica pe care le-am descoperit m-au făcut și mai curioasă despre regii României. Chiar am căutat mai multe informații despre perioada în care Regele Ferdinand și Regina Maria s-au îndreptat spre un loc necunoscut. Spre România.
Cartea scrisă de Regină este plină de descrieri, care pe alocuri m-au plictisit. Totuși, mi-a plăcut să o lecturez și să descopăr informații atât de complicate despre viața regală.
Am fost profund fascinată să aflu că și Regina are și sânge rus și ca este chiar nepoata Reginei Victoria. Impresionantă viață a avut.
Nu pot oferi o notă pe ceva ce a însemnat de fapt viața cuiva. Pot aprecia cartea, o recomand și vă încurajez să citiți povestea Reginei Maria chiar dacă o să vă pierdeți printre atâtea detalii.
Hugs from Biuc! 🤗
Read
April 11, 2024Regina Maria își lasă în filele primului volum amintirile de suflet din copilăria bogată pe care a avut-o. Amintiri încărcate de emoția timpului, de locurile în care, alături de familie, Prințesa și-a petrecut copilăria privilegiată. Am așteptat să aflu despre lecțiile de care copiii regali au parte, dar nu am găsit ceva special. În schimb, Prințesa Maria – alături de surorile ei – și-a petrecut timpul în natură, explorând locurile în care a ajuns și bucurându-se de fiecare în parte. Copilăria ei, parcă se-ncheie prea repede, iar finalul volumului devine încărcat cu durere, o durere aproape palpabilă, durerea despărțirii de familie, de locul în care ai crescut…
August 9, 2014
To keep in mind when reading: Queen Mary’s autobiography is what and how SHE wanted to showcase herself to the world. She wrote it well aware that posterity would read it, and therefore, until reading more from other sources, it is impossible to form an opinion concerning the facts told. Nevertheless, this is definitely worth reading to get a glimpse of the nice family relationships between the main actors of World War I.
The “music” seen through the eyes of an aristocrat included in the orchestra...
The “music” seen through the eyes of an aristocrat included in the orchestra...
Displaying 1 - 30 of 60 reviews