Povestea vieții mele

Povestea vieţii mele #1

by Marie of Romania

În Anul Centenarului Încoronării, editura Librex oferă publicului român o carte de excepție despre o personalitate unică: autobiografia Reginei Maria a României.

Ediția de față, aniversară, respectă întocmai varianta originală a jurnalului, cartea ”Povestea vieții mele” fiind grupată de către Regina Maria în patru părți.

Născută în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa făptură dumnezeiască Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă de coroană și regină a României.

Maria a crescut familiarizată atât cu viața de la curtea Rusiei, cât și a Angliei. Poveștile ei din zilele copilăriei petrecute în Anglia și în Malta, unde tatăl, "Prințul marinarilor", era staționat, sunt pline de viață, de bună dispoziție și de portrete minunate ale bărbaților și femeilor, pe atunci aflați în anii tinereții, care aveau să joace mai târziu roluri marcante în zilele tragice ale războiului.

Despre copilărie, Regina Maria scria în jurnalul să ”Viața nu ar putea fi pe deplin povestită fără să aduci vorba despre copilărie și tinerețe, care sunt elemente atât de importante în formarea caracterului, iar copilăria mea a fost una fericită, la care îmi place să mă gândesc.”

”Încă de la vârsta de cinci ani eram o adevărată fiică a Evei, iubeam hainele frumoase; de fapt, frumuseţea, în toate manifestările ei, avea în mine o adoratoare pasionată, o veneram aproape păgâneşte.

Orice manifestare a frumuseţii, fie o femeie atrăgătoare, o floare, o casă, un cal, fie un peisaj sau un tablou maiestuos, de fiecare dată când frumuseţea mă întâmpina, simţeam că e o plăcere trimisă de Dumnezeu, un dar cu care El mă înzestrase în mod special, ca să îl pot percepe măcar cu ochii, dacă nu cu mâinile. Splendoarea unei privelişti imense a mării sau a munţilor nu mă împiedica să observ şi să iubesc cea mai modestă floricică dintr-un şanţ.

Însușirea de a mă putea bucura de frumuseţe ca întreg şi în detaliu m-a însoţit toată viaţa. Linia, culoarea, forma, sunetele şi mirosurile care însoţesc fiecare imagine mi-au îmbogăţit extraordinar de mult viaţa.” - Povestea vieții mele

Genres: History, Biography, Romania, Nonfiction, Romanian Literature, Historical

316 pages, Hardcover

Published January 1, 2013

About the author

Marie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.

She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.

Reviews

[Anastasia Hornai]

Cartea aceasta pentru mine una a fost o mare provocare. Am început-o și nu am știut dacă o să o termin. Însă mă bucur că am făcut-o și am citit-o până la final.

Detaliile date de Regină în carte sunt multe și uneori parcă prea multe. Aceasta e motivul pentru care lectura acestei cărți e mai anevoioasa și nu tocmai plăcută, însă cu siguranță provocatoare. În schimb, faptul că afli mai mult despre istoria lumii și despre cea a romanilor, contrabalanseaza cu toate detaliile care pot părea obositoare. Și mai ales nota personală pe care o dă personajelor istorice, membri și prieteni de familie care au făcut parte din viața ei, fac povestea vieții Reginei tare interesantă.

Lectura aceasta mi-a lăsat o impresie bună despre familia regală și tot ceea ce înseamnă ea. Nu pentru că tot ceea ce au făcut cei amintiți a fost bine sau vrednic de lăudat, ci pentru că regina a știut să portretizeze totul cu dreptate, dar și o oarecare bunătate și înțelegere. Am comparat felul ei de a vorbi despre familie cu cartea printului Harry, The Spare, la sfârșitul căreia am rămas cu un gust tare amar. Cartea asta, a Reginei, îți dă parcă speranță că este ceva bun în viața asta, în ciuda dificultăților și greutăților.

Și dacă e ceva cu care m-a lăsat cartea, e cu siguranță faptul că viața este frumoasă. În detalii mici sau mari, viața chiar e frumoasă.

[Viorica Dubei]

Am citit mai greu decât m-am așteptat aceasta carte. Și nu pentru ca nu mi-a plăcut, ci din cauza faptului ca am notat foarte mult..citate, expresii frumoase și informații noi (care au necesitat documentare).
A început cu primii ani de viata ai reginei, o copilărie plina de voioșie, fericita și fără griji. S-a terminat ca în basme, cu nunta printului și prințesei, dar și cu despărțirea de cei dragi, desprinderea dureroasa de "radacini".
Dacă ar fi sa aleg între cele doua parti ale volumului, as alege COPILĂRIA. De ce? Pentru ca acolo ma regăsesc. Și pentru ca m-a fermecat descrierea fiecărui eveniment-amintire. Am simțit mirosul iasomiilor, primulelor, crinilor, florilor de tei si barba caprei, florilor de portocali, gustul parfumat al prajiturilor. M-am bucurat de frumusețea plajelor, de valurile care se revarsau peste puntea corăbiei, de superbul amurg din portul Valetta, de plimbările calare, de jocurile din natura, de excursiile cu familia, de serbările pe gheata. Deci...imaginația mea a fost în locuri îndepărtate, pline de flori, parfum, soare, lumi de descoperit...mister...
M-a impresionat prezentarea călătoriilor în Rusia, cu tradițiile și oamenii locului, cu descrierea gusturilor și mirosurilor specifice, ritualuri, adunări de familie...
Consider ca merita citita aceasta poveste, pentru ca e minunata puterea amintirii, este o încântare.

[Amélie]

Recitesc aceasta carte, de aceasta data nu doar pentru placerea personala, ci cu intentia de a mi se contura mai bine cine a fost Regina Maria si care este mostenirea pe care a adus-o cu ea in Romania.

M-a surprins de la inceput capacitatea ei de a-si readuce aminte atat de multe detalii din copilarie. Intr-un anumit punct este o aglomerare de amanunte care iti lasa impresia ca au fost asternute pe hartie cu o teama de a nu le pierde in uitare.

Primul volum mi-a lasat o senzatie de nostalgie, care spre final se amplifica, preschimbandu-se in durere, o durere retraita in amintirea a ceea ce a insemnat dezradacinarea ei.

[Andreea Stoica]

Dacă la început îmi venea să spun că este ușor plictisitoare, până am ajuns la final mi-am schimbat puțin părerea... La final, chiar mi-a părut rău că s-a terminat și m-a făcut să-mi doresc să citesc și celelalte volume.
Regina Maria era o femeie cu o aplecare deosebită față de „frumos”. Dulceața cu care ajungea să explice fiecare lucru sau detaliu, pentru mine, s-a transformat din ceva plictisitor în relaxarea simțurilor. Atunci când am ales să citesc cartea mai mult cu „ochii” sufletului și să încerc să vizualizez mai mult din detaliile cărții, am trecut la o lectură relaxantă, care mi-a bucurat inima.
Așa cum am văzut scris și în alte recenzii ale cărții, am citit-o cu Wikipedia deschisă. Mi-am reîmprospătat memoria în ceea ce privește câteva personaje istorice, în timp ce am descoperit și unele noi 🙂.
Știind că fiecare relatare este o poveste adevărată, cred că acest lucru face ca această carte să fie una vie, care să trezească în noi interesul și dorința de a o citi.
Ca întotdeauna, gusturile sunt diferite, iar lecturarea unei cărți poate fi plăcută sau obositoare. Depinde foarte mult de disponibilitatea fiecăruia și de motivul pentru care alegem să citim memoriile unei persoane.

[Nona]

Intră oare cartea în categoria „masterpiece”? Nu neapărat. Dar la mine 5 stele nu înseamnă musai perfecțiune. Iar obsesia mea cu Regina Maria și istoria anilor 1800-1900 pun această autobiografie acolo sus în lista cărților de căpătâi.

Istoria este un lucru cât se poate de subiectiv. Cine are impresia că istoria e o știință obiectivă și că toți oamenii din această lume învață aceleași lucruri ar trebui să stea de vorbă cu un turc. Ei învață că Imperiul Otoman era mare prieten al Țărilor Românești, în timp ce noi le știm pe alea cu Țepeș și Ștefan care măcelăreau spahii. De asta e important să ieșim din când în când din cărțile de istorie clasice și să citim mărturii ale oamenilor care au trăit acele vremuri, chiar dacă, evident, și relatările lor sunt tot subiective. Dar măcar sunt mai aproape de adevăr decât istoria măcelărită de comuniști, a bravului popor român asuprit de toată lumea, plin de eroi perfecți. Însăși relatarea Mariei despre Regele Carol este cumva în contradicție cu ce știam de la școală.

Rant over.

Autobiografia Mariei de Edinburgh, viitoarea Regină Maria a României, nu este o carte de istorie. Cel puțin acest prim volum are prea puțin din mersul lucrurilor în acea vreme, ci este o relatare a vieții din perspectiva ei de fată și adolescentă, oarecum păzită de realitate în sânul familiei (deși pe alocuri face trimiteri la evenimente care au afectat cursul istoriei). Cu toate acestea, cartea mi se pare o neprețuită imagine a high-society din acea vreme și a modului în care trăiau și își educau copiii aristocrații Europei.

Relatarea m-a fascinat, deși a părut pe alocuri haotică. Desigur, amintirile se șterg cu timpul și e dificil să mai ținem minte exact ce ni s-a întâmplat după câțiva ani, cu atât mai mult după câteva decenii. De acolo și omisiunile sau confuziile din poveste. Cu toate acestea, m-a prins această carte și am trăit intens copilăria și adolescența nebune, perfect normale prin inocența și jocurile lor, a copilelor Ducelui Alfred și Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. M-am regăsit în multe din aventurile lor, nu foarte diferite de copilăria trăită de mine (chiar dacă, evident, nu din aceeași poziție socială).

Am reținut cu precădere pasajul în care Maria își analizează copilăria marcată de stilul spartan și strictețea mamei sale, rusismul acesteia având un evident impact asupra modului în care fetele au crescut - libere în joacă, dar izolate de lumea adulților, neavând posibilitatea de a-și spune părerea sau a protesta împotriva deciziilor luate în numele lor și, în final, complet neștiutoare cu privire la mersul vieții - spre deosebire de propriii copii, mai vocali și mai prezenți în viața familiei.

Cartea este plină de personaje care de care mai interesante - și mărturisesc că am citit-o cu Wikipedia alături, pentru că orice nume nou și detaliu mărunt din viața persoanelor cu care s-a întâlnit Maria de-a lungul primei părți a vieții ei m-a determinat să caut informații despre acea persoană. Și de acolo mai departe, pe firul arborilor genealogici și a caselor regale și princiare ale Europei, într-o fascinantă călătorie ce mi-a (re)deschis apetitul pentru istoria acelei perioade.

Am început deja volumul 2 și călătoria Mariei spre România. Abia aștept să văd cum se va desfășura!

[Helga Louis]

Primul volum de memorii este împartit în ediția citită de mine în două mari capitole: Copilăria și Tinerețea.
Primul este un omagiu adus inocenței. O joacă de copiliță neastâmpărată, o zbenguială aproape lirică despre mirajul lumii ce i se descoperea în față, curată și plină de mister și frumuseți nebănuite si neștiute de adulți.
Citind descrierile nesfârșite ale vieții lipsite de griji a micilor prințese, acestea ne par orbite parcă de privilegiile de copil protejat. Dar am exersat citind, reamintirea propriei copilării, propria ignoranță tipică vârstei, multele comori pe care le adunam cu patos, atat de neînsemnate acum, dar atât de valoroase la vremea lor, toate prieteniile, afinitățile și antipatiile, iar la final (în pofida încercării mele de a găsi nod în papură) am ramas de acord cu exaltarea Mariei prințesă față de orice lucru. Era un copil ca oricare altul!

Partea a doua trece subtil dar sigur de la zilele însorite nesfârșite, ale unei copilării fericite, la iarna înghețată a despărțirii de tot ce descrie cu neobosită ardoare în primul capitol. Deși am fi tentați să privim destinul acestei iubite femei ca unul sublim, viața ei pe care o cunoaștem toți, a început cu o mare durere. O ruptură ce a lasat o rană, o durere pe care aproape o poți simți fizic în ultimele pagini.

Întreg volumul pare o descriere lungă si meticuloasă a unui număr nefiresc de amintiri aleatorii. Descrieri care pot părea uneori neimportante celor ce nu au experimentat ceea ce se descrie. Maria își povestește viața în note romantice, duioase și parfumate. Este așadar o calatorie senzorială, nu o istorisire riguroasă. Iar acestă calatorie e condusă de exuberanța tinereții, presărată pe alocuri de mici detalii neașteptate, ce ar putea îmbunătați cunostințele cuiva despre personalitățile istorice întâlnite de Regina Maria în tinerețe.

Acest volum, deși parcurs de mine foarte anevoios, fără să pot rezona cu viața regală descrisă astfel, fară să gasesc în ea un farmec deosebit precum Maria, mi-a adus totuși vraja nostalgiei și m-a îndemnat să caut frumusețea. Deși am tânjit după cunostințe istorice și politice, acest volum s-a dovedit a fi despre altceva. Iar asta e la fel de bine.

[Monica]

Foarte mult mi-a plăcut descrierea copilăriei în Anglia, apoi în Malta, care a fost un adevărat paradis pentru familia ei, un loc ideal al copilăriei, un tărâm al libertății. Am fost plăcut impresionată de iubirea și sensibilitatea la frumos, in orice formă ar fi fost. Apoi am fost neplăcut surprinsă de educația lor, despre care nu tăgăduiește că era lacunară. Chiar în repetate rânduri spune că mințile lor nu erau deloc agile. Nu știu dacă se practica in vremurile de atunci ca învățătura copiilor din familie regale sa fie atât de plină de lipsuri, fără dascăli dedicați.
Apoi apropo de dascăli, am fost plină de revoltă la adresa persoanelor în mâinile cărora a fost încredințată educația lor cât timp au locuit în Germania. Așa niște copii învățați cu libertatea este imposibil sa nu fi avut capacități intelectuale deosebite. Dar din păcate nu cred că au fost cultivate cum se cuvenea.
Îmi place modul cu zugrăvește portretele persoanelor alaturi de care a crescut sau cu care a interacționat, atât simpatiile cat și antipatiile. Aproape că nu te-ai aștepta să ilustreze atât de clar faptul că cineva avea nasul coroiat sau că avea apucături nedemne de statut. Cel mai tare m-a frapat portretizarea mamei ei. Nu are nimic jignitor în ea dar cu tact nu lasă pe dinafară aspectele mai puțin plăcute.
Sunt continuu surprinsă de caracteristici ale ei pe care le regăsesc în mine însămi. E aproape șocant pentru mine.
Am găsit foarte interesantă portretizarea reginei Carmen Sylva, prin ochii ei de copilă. Ușor neplăcută portretizare, dar nu mă îndoiesc de sinceritatea și de obiectivitatea ei din acel moment.
Volumul merge până la căsătoria cu Ferdinand. Din nou, probabil nu trebuie să ne ia prin surprindere faptul că nu a avut vreun cuvânt de spus în acest sens, întrucât unirea a fost plănuită in cercuri superioare ei.

Am parcurs cu greu volumul, fiind abundent in descrieri detaliate, dar încântătoare ale locurilor și persoanelor. Recomand ca lectura pentru a învăța istoria și din alte unghiuri, nu doar din manuale: istoria din perspectiva celor care au trăit-o și au înfăptuit-o.

[Iulia Albota]

Extrem de interesanta. Am scazut o stea doar din motive foarte subiective.

Prima problema si cea mai enervanta: 300 de pagini si inca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu naratiunea la persoana I perfect simplu, pe care o percep ca fiind... well, olteneasca. Asta era oare standardul literar la vremea respectiva? Cum asa si de ce? S-a vorbit si scris vreodata olteneste la scara larga, inclusiv la Curtea Regala, dupa care s-a intamplat ceva subit in ultimul secol si a disparut modul asta de exprimare din romana literara, ramanand doar in Oltenia?
Cei de la Rao sustin ca textul a fost adus la zi in ce priveste normele de editare moderne, inclusiv ortografie si punctuatie. Astea sunt normele de editare moderne? Eu am invatat ca in cazul naratiunii la persoana I timpul povestirii e perfectul compus, nu cel simplu ca la persoana a III-a. Tocmai pentru ca povestirea devine astfel olteneasca, iar olteneasca se intampla doar in Oltenia. Atat. Wtf happened here?

A doua chestiune: cartea devine destul de greu de citit in diverse faze din cauza multor pagini pline de detalii care au o semnificatie personala pentru narator, dar sunt complet inutile, plicticoase si irelevante pentru mine ca cititor. Sigur, e o un volum de memorii/jurnale, e normal sa nu respecte logica prozei, inteleg de cee scris asa. Totusi, treaba asta face uneori lectura destul de greoaie si iti cam vine sa sari peste unele pagini cu totul.

[Timeea Palade]

O carte a adjectivelor care nici nu știam ca exista în limba romana . Se citește destul de greoi dar cu niște muzica clasica pe fundal ,merge ceva mai bine .
Mie personal nu mi-a plăcut prea mult ,dar am învățat unele chestii noi,iar pentru asta a primit 3 steluțe :)

[Rebeca Chiorean]

In acest prim volum Regina isi prezinta copilaria si tineretea ei intr-un mod atat de poetic, un mod care te indeamna la tihna, te indeamna sa te opresti si sa cauti informatii despre castelele pe care le descrie si despre florile pe care ea le indragea atat de mult. Ea spune la inceputul cartii “Totdeauna am fost ciudat miscata de orice era frumos. Orice intruchipare a frumusetii am simtit ca era un har daruit de Dumnezeu”, iar aceasta ramane lentila prin care ea isi povesteste viata, chiar si atunci cand povesteste lucruri mai putin placute.
E o carte care pe mine m-a imbogatit, atat in ceea ce priveste informatiile despre istoria Romaniei, dar m-a imbogatit acest vesnic indemn al ei de a fi atent si de a te bucura de orice loc, planta sau om pe care il ai inaintea ta.

[Ela]

O amintire a primilor ani din viața Reginei Maria, foarte bogată în detalii și amintiri viu colorate, care m-a făcut să o îndrăgesc mult pe această femeie atât de iubitoare de frumos.
Ritmul carții nu este foarte rapid, și e de înțeles, pentru că a privi în trecut nu e mereu o poveste ușor de pus pe o pagină, pentru că timpul trece așa ușor. În cuvintele ei:

“Oricat de mari sunt nadejdea și optimismul cu care privesc viața, nu ma pot impiedica de a simti ca nu ne putem intoarce inapoi si ca nici o clipă nu poate fi traita a doua oară. Timpul lunecă, te duce cu sine tot inainte, si ce a trecut e trecut; ramane numai amintirea; o amintire scumpa, neprețuita, adesea infrumusețată prin departare, totusi numai amintirea, umbra sau lumina unui lucru care a fost si nu mai e. Nu e chip sa opresti in loc nici zilele, nici anotimpurile, nici anil, de asemenea, nici copilaria, tineretea sau ani maturi.
Timpul este un mare dusman care ne impinge inainte atunci cand am vrea sa ne oprim, dar tot el e marele nostru prieten si tamaduitor, când e vorba sa biruim necazul si durerea.”

[Ilie David Sorina]

Cartea mi-a părut foarte interesantă. Parcă au fost "povestiri la gura sobei" adunate într-un volum. Curioasă copilărie, educație, libertate pe care le descrie foarte vizual, efectiv am putut să vizualizeze pe măsură ce citeam. Am fost fascinată de iubirea ei pentru natură și frumos.
Partea a doua, cu tinerețea și căsătoria m-au prins și mai tare. Am fost contrariată de faptul că deciziile au fost luate în absența ei și părea să fie străină de tot ce urma să i se întâmple. Dar plăcut surprinsă de cât de bine a primit totul. Abia aștept să citesc volumul următor!

[Flavia Soanca]

Povestea vieții mele- O carte cu multă descriere dar care o ilustrază pe Maria- Regina României ca fiind de o sensibilitate aparte și o iubitoare de frumos.
In principiu mi-a placut, însa descrierile au fost, într-adevăr, mult prea multe și prea lungi. Având in vedere că acest prim volum descrie copilăria și puțin din tinerețea ei, cred ca volumele următoare sunt mult mai interesante (mai ales din punct de vedere a Regalității, cu tot ce înseamnă ea, cu toate intrigile și oamenii care au jucat un rol în istoria țării noastre).


P.s. Câteva intrigi au fost prezentate și aici.

[Andreea Otilia Tăbăcaru]

Un început de autobiografie foarte detaliat.
Autoarea încearcă să-și privească și povestească viața "de departe în chip mai puțin părtinitor", lucru care, dpmdv nu este deloc ușor.
Este fascinantă redarea aproape palpabilă atât a frumuseții/încântării pe care o vedea pretutindeni când era copil cât și a sentimentelor generate de mutările constante de locuință și de nevoita părăsire a căminului la finalul volumului.

[Simona Bartos]

Scriere sinceră și frumoasă însă destul de dificil de citit. Multele detalii o fac să fie greu de urmărit, însă impresionant de gândit cât de proaspete sunt amintirile autoarei.

[Ticarat Bianka]

Impresionantă viață.
Istoria și politica pe care le-am descoperit m-au făcut și mai curioasă despre regii României. Chiar am căutat mai multe informații despre perioada în care Regele Ferdinand și Regina Maria s-au îndreptat spre un loc necunoscut. Spre România.

Cartea scrisă de Regină este plină de descrieri, care pe alocuri m-au plictisit. Totuși, mi-a plăcut să o lecturez și să descopăr informații atât de complicate despre viața regală.
Am fost profund fascinată să aflu că și Regina are și sânge rus și ca este chiar nepoata Reginei Victoria. Impresionantă viață a avut.

Nu pot oferi o notă pe ceva ce a însemnat de fapt viața cuiva. Pot aprecia cartea, o recomand și vă încurajez să citiți povestea Reginei Maria chiar dacă o să vă pierdeți printre atâtea detalii.

Hugs from Biuc! 🤗

[Hadasa B]

Regina Maria își lasă în filele primului volum amintirile de suflet din copilăria bogată pe care a avut-o. Amintiri încărcate de emoția timpului, de locurile în care, alături de familie, Prințesa și-a petrecut copilăria privilegiată. Am așteptat să aflu despre lecțiile de care copiii regali au parte, dar nu am găsit ceva special. În schimb, Prințesa Maria – alături de surorile ei – și-a petrecut timpul în natură, explorând locurile în care a ajuns și bucurându-se de fiecare în parte. Copilăria ei, parcă se-ncheie prea repede, iar finalul volumului devine încărcat cu durere, o durere aproape palpabilă, durerea despărțirii de familie, de locul în care ai crescut…

[Eva Anca]

M-a fascinat primul volum al seriei „Povestea vieții mele”, în care Regina Maria povestește despre copilăria sa. Scrierea sa este fluidă, sinceră și fermecătoare. Cu un stil care îmbină sinceritatea cu modestia, cartea ne prezintă povestea unei copilării frumoase, marcate de personalitățile care au înconjurat-o pe copila Maria, care avea să devină ulterior Regina României.

https://evatopia.ro/povestea-vietii-m...

[Alexandra]

E doar un început dar descopăr de pe acum personalitatea ei puternică. Povestea, spusă încă cu glasul de copil, m-a prins și pe toată durata cărții am simțit nerăbdare. Nerăbdarea de a afla mai multe și de a descoperi vremurile de atunci.
Cred că este o carte pentru cei care o admiră pe regină, născuți prea târziu dar care se pot întoarce, împreună cu ea, în timp.

[Alina Ofrim]

A fost o provocare sa termin această carte, însă acum ma bucur ca nu a renunțat la ea. Este o lectură plăcută, cu multe detalii care m-au surprins plăcut. Nu cunoșteam atat de bine viata reginei, copilaria ei atat de inocenta și frumoasă, responsabilitatea si provocarile unei figuri regale din acea vreme, totul povestit ca o plimbare agale, in care uneori chiar ne oprim sa admirăm.

[Mărioara Gaia]

Trei * bune😃
Scriitura bună, fără a relata experiențe nemaipomenite, m-a ajutat să înțeleg intimitatea unei copile, viitoare regină. Sunt convinsă că volumele 2 și 3 vor crește în intensitate..

[Alexa Petre]

O istorisire fascinantă a copilăriei și adolescenței Reginei Maria. Bineînțeles, ca orice autobiografie, lăsăm loc interpretărilor subiective și posibilității ca faptele să fi fost filtrate printr-o perspectivă personală. Rămânem însă cu o poveste frumoasă, a unei etape idilice a vieții, a naivității și cutezanței tinereții și a unui caracter ce promitea multe încă de copil. Regina Maria este o personaliate remarcabilă și abia aștept să citesc și partea a doua a povestii vieții ei.

[Emma]

4,5

Decrierile peisajelor din copilărie sunt minunate și pline de sensibilitate. În tot ceea ce scrie, Regina Maria este sinceră. Așa cum recunoaște, are un fler aparte care îi permite să îi surprindă pe oameni în adevărata lor întruchipare, în ciuda fațadelor pe care le îngrijesc cu atenție. Deși nu am acordat neapărat multă atenție detaliilor istorice, m-am bucurat să întrezăresc o sclipire vie a trecutului.

[Simina Petrice]

cartea asta, pe cât de mult îmi plac cărțile discriptive și pline de informații și detalii, m a dus prin toate detaliile posibile ceea ce pt mine a fost și plăcut dar și un pic overwhelming.

Mi a plăcut mult de tot ultima parte când a început să fie mai conștientă de lumea exterioară și cât de grea poate fi viata și uneori cat de nedrapta.
când aș avea un pic de timp, aș citi cu drag și celelalte volume sa vad prin cate a trecut și cât de mult s a schimbat viața ei.

[Andreea-Cristina]

“Dar mama nu mai era lângă mine, scumpul ei obraz rotund, lucind de umezeala lacrimilor, nu mai putea să-mi zâmbească înviorător; o lăsasem în urma mea, împreună cu tot ce alcătuise vechiul cămin... Mama...
Mama...”

[Cosmin]

Povestea vieții mele constituie o lectură incredibilă, în stilul inconfundabil al Reginei Maria :)

[Magdalena Chitic]

❤

[Corina]

Superba, profunda, cu un vocabular ales si cu o atitudine plina de frumos a Reginei Maria! Minunata carte!

[Paul]

Am terminat volumul 2 in 02.04.2026.
Volumul 2 mi-a plăcut mai mult.