Icoană-n urmărire generală

by Andreea Sepi

2024. La o mănăstire din Argeș, o veche icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, despre care tradiția spune c-ar fi fost pictată de însuși Apostolul Luca, dispare fără urmă. Furt? Conspirație? Comisarul de poliție Anghel Georgescu pare cel mai în măsură să livreze răspunsuri. Numai că dealul mănăstirii este un loc în care se confruntă și alte forțe decât cele pământești. Iar când în afacere este implicată și fosta lui mare iubire revenită recent din Occident, lucrurile iau întorsături tot mai stranii… Va reuși aprigul criminalist să elucideze misterul sau va sfârși el însuși înghițit de traumele trecutului? Un roman captivant, în pas alert, în care inexplicabilul e pretutindeni, iar pământul și cerul își dau mâna în oameni și le vorbesc, chemându-i acasă…
#cozymystery #mysteryromance #beyondgenre

180 pages, Paperback

Published October 21, 2024

About the author

Andreea Sepi (https://andreeasepi.com) has always enjoyed playing with words and tossing ideas around. She wanted to write from a very young age, but the complicated relationship between language and propaganda gave her pause for thought.
She chose to study International Relations, roam two continents and work in marketing and the translation industry instead. During the pandemic, on the brink of burnout, she started digging tunnels through her imagination; she soon hit a vein and began to extract novels, short stories, travel essays and lots of poetry.
In the meantime, she has stopped resisting her destiny: she has obtained a BA in English from the University of London, is studying toward an M.A. in Creative Writing, and publishes in online and print magazines in Romania and abroad.
Her first novel was picked up by Datagroup Publishing in 2024 and she is already working on two more.

Reviews

[Daniel Manolea]

Un "policier" demn de renumele genului respectiv. Dar mai mult decât atât.

Presărat cu elemente clare de nostalgie, impregnat de anxietățile celor două puternice personaje principale, construite magistral.

Cateva personaje artificial construite, câteva clișee ale genului și ale mediului în care se petrece acțiunea, dar care paradoxal contribuie la atmosferă.

Am descoperit o autoare cu un stil propriu, care a reușit să trateze elegant și cu candoare subiecte delicate din societatea actuală.

Un roman care îți provoacă stări diverse și care îți interoghează capacitatea de a te gândi ce ai fi făcut în situațiile prin care trec eroii lui.

Bonus, partea de roman polițist bine construită, fără să abuzeze de twists and turns la fiecare pagină.

[Geo]

Îmi pare rău că tocmai eu stric aici media, dar:

Andreea Sepi tratează în cartea ei mai multe subiecte, precum dragostea imatură și complicațiile aferente, uneori de netrecut când ești necopt; lupta pentru identitate a diasporenilor; puterea și nevoia de a crede, că e vorba de religie sau nu; dorul de locurile natale, mai ales atunci când ești plecat din țară; superficialitatea naturii umane.
Din motivul acesta, eu n-am perceput că autoarea și-a dorit să scrie o parodie polițistă, căci partea policier a poveștii, adică tocmai fundalul pe care autoarea pune în discuție toate celelalte subiecte, măcar pentru mine, care am citit cartea pentru povestea polițistă, e un no-go. Prea multe chestii polițiste neverosimile. Pe de altă parte, dacă vrei să te amuzi de această poveste polițistă a la B.D. la munte și la mare, e perfect.

Concluzionând, Icoană-n urmărire generală e citibilă. Sunt convins că multă lume va trece peste enormitățile acțiunii polițiste pentru că toate celelalte povești mai mici sau mai mari le vor produce mult mai multă emoție.

2.5 spre 3 stele. Și aș mai adăuga faptul că e un debut onorant în literatura de ficțiune, minus partea policier.

[Ilinca Stroe]

Cu un ritm narativ bine susținut care asigură suspansul la foc continuu, cu dialoguri articulate cu virtuozitate, asezonate cu umor și de o directețe distinctivă marca Sepi, cu o scriitură fluentă presărată pe-alocuri cu tropi surprinzători, Icoană-n urmărire generală oferă amatorilor de povești polițiste o bună poveste polițistă, și tuturor celorlalți cititori – mult mai mult decât o poveste polițistă. Povestea unei dragoste reziliente ca un izvor subteran, povestea misticismului nealterat de circumstanțe lumești, povestea unei legături cu rădăcinile și cu pământul natal care emană o forță aproape moromețiană. Toate acestea, întrețesute, dau romanului de debut al Andreei Sepi consistența literară care anunță o carieră scriitoricească aptă să reveleze adevăruri serioase în tonuri lejere.

[Adda]

parcă am urmărit un film polițist românesc, mi-a plăcut foarte mult!

[justina coliban]

Plăcut. Bine scrisă, cu suspans.
Doamna scriitoare mi-a dat și autograf.

[Diana]

O carte plina de umor si de personaje imperfecte, dar profund umane, pe care le poti vizualiza usor ca si cititor imediat ce au intrat pe scena si de care e imposibil sa nu prinzi drag citind-o. Fascinanta pentru mine a fost folosirea originala a unor clisee pentru a crea comic de situatie si dialoguri spumoase si autentice. Detaliile realiste ale vietii atat in Romania cat si in afara ei arata ca autoarei i-a facut placere sa lucreze la acest roman si ca l-a impregnat, in mare masura, cu propriile experiente. Cartea ramane insa fictionala si, desi atinge si teme profunde, m-a facut, predominant, sa rad, ceea ce se intampla destul de rar in ceea ce se scrie in general acum. O carte binevenita!

[Andreea]

Mai multe recenzii aici (scroll down): https://andreeasepi.com/testimonial/r...

[Patricia Popa]

Nu ma asteptam sa rad atat la o carte politista. O lectura lejera, hazlie, cu un ritm vioi, numai buna pentru o dupa amiaza de relaxare si iesit din reading slump.

[Mugur Ioniță]

Cu o acțiune bine închegată, o scriitură curată, fără divagații inutile, romanul este și un "policier" și un "romance", dar cel mai mult mi-au plăcut rândurile ce evocă nostalgia după locurile natale și condiția exilului.

[Emil Călinescu]

Era sa uit: Icoana-n urmarire generala nu este o carte care sa faca misto de credinta crestina ori de maicute. Poate fi citita inclusiv de credinciosii mai sensibili. Nu vor gasi motive de suparare.

Eu va recomanda Icoana-n urmarire generala, este lectura perfecta pentru plaja, pentru canicula, pentru a o citi in tren, in drum spre vacanta.

Restul - #peblog

https://citestemil.ro/icoana-n-urmari...

[Claudia Tanasescu]

De obicei nu prea citesc povești polițiste, dar cartea asta e mai mult decât un thriller în care la final răsufli ușurat pentru că ai aflat cine e criminalul, care e pedepsit cum se cuvine. Andreea nu ne livrează o poveste facilă și lasă să planeze misterul asupra locurilor și răspunsurilor comune, astfel atunci când am închis cartea, a continuat să rezoneze în mine. Murakami spunea că o poveste bună e ca apa termală: căldura și efectele ei benefice îți rămân în corp și mult timp după ce ai terminat baia. La fel e și această poveste. În plus, autoarea țese în textura poveștii teme dragi ei: exilul, drama emigrantului prins între lumi, tarele societății românești, iubirea răscumpărătoare, misterul credinței (sau a pierderii ei), (re)găsirea unui acasă. Mi-a plăcut că am găsit ceva și pentru intelect și pentru inimă - da, o poveste și pentru latura mea romantică 🙂 Mi-a plăcut de personajul feminin, Ancuța și parcursul ei în roman, care o arată puternică, sensibilă, șmecheră, săritoare, misterioasă, rănită, hârșâită, dar nedându-se bătută. Dar de ce să nu recunosc, am cam prins drag și de acest polițist divorțat și cam cinic (un personaj tipic din filmele polițiste la care mă uitam cu tata), Anghel (angelos?), care trebuie să dezlege nu doar misterul dispariției icoanei, ci și misterul feminin - amândouă frizează imposibilul, nu? 🙂 Poate mai avem nevoie și de eroi masculini în literatură (și nu doar 🙂 ). Se simte experiența și maturitatea Andreei ca scriitoare: cuvintele, frazele, dialogurile, scenele îi curg cu ușurință din condei - chiar am auzit de la mai mulți cititori: se citește repede această carte! - asta înseamnă că autoarea îl ghidează pe cititor cu măiestrie prin poveste și te poți lăsa cu încredere în voia meandrelor și întorsăturilor poveștii, care te emoționează, te face să speri, te enervează, te surprinde. După ce am terminat cartea, în primul rând mi-a venit în minte că aș vrea să o fac cadou mai multor prieteni plecați în străinătate, dar nu numai. Mă bucur pentru debutul Andreei în România. Abia aștept să citesc următoarea ei carte!