„Ea e poate misterul cel mai mare al vieții mele.”
Istoricul Carlo Vecce a descoperit în urmă cu câțiva ani un document care are darul să deschidă și discuții, dar să și ofere o cheie asupra unui aspect puțin cunoscut al împrejurărilor nașterii lui Leonardo da Vinci. Dacă până acum se știa că mama sa, Caterina, era o țărăncuță de lângă satul Vinci, care a făcut un copil din flori cu un notar plecat la Florența, descoperirea oferă o altă descendență a Caterinei, care era o sclavă de origine chercheză, doică într-o familie nobilă (deci deja mamă la acea dată!), eliberată la puțin timp după nașterea lui Leonardo.
Cercetarea lui Carlo Vecce nu putea rămâne doar la stadiul academic, așa că a ales să dea voce și celor mai importante personaje care au influențat călătoria Caterinei din îndepărtatul Caucaz până la Florența și Vinci. Iar aici este chiar principalul atu al acestui volum, pentru că este construit chiar pe mai multe, numeroase voci: fiecare capitol al celor 560 de pagini are ca narator un alt personaj, de la tatăl Caterinei, un rege războinic din munții Cercheziei, sau diferiți cămătari sau stăpâni de sclavi care au deținut-o pe Caterina, până la tatăl lui Leonardo și Leonardo însuși spre finalul volumului. Chiar dacă este un roman istoric ficțional, există multă istorie pură aici, pentru că documentarea este riguroasă, iar orașele și satele italiene și nu numai (Fes, Constatinopol, Tana-lângă Rostov pe Don etc.), precum și obieceiurile epocii, sunt reconstituite excelent, cu mare atenție la detaliu. De asemenea, am fost plăcut impresionat de mesajul feminist, dar și de cel împotriva nepăsării concetățenilor nostri europeni față de refugiații veniți din zone de război (și Caterina a devenit sclavă dintr-o astfel de zonă, dar a devenit liberă și a devenit mama unuia dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor).
Un foarte bun roman istoric, în buna tradiție italiană a ultimilor ani.
„Caterina vine din munții, de la hotarele lumii, unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop, unde Prometeu a fost înlănțuit de către zei, unde Alexandru cel Mare a închis prin porți gigantice trecerea hoardelor barbare și înspăimântătoare ale lui Gog și Magog. De acolo vine Caterina, fiica unui prinț pe nume Jacob. Numele Caterina, un nume pe care, fără prea multă fantezie, călugării îl dau sclavelor păgâne abia sosite, e însă numele ei originar, căci a fost botezată astfel întru cinstirea Sfintei Ecaterina din Alexandria, de la care poartă un inel de argint scris în greacă, unica amintire pe care o mai are de la tatăl ei. E creștină botezată, deși are niște idei ciudate legate de doctrină, și mai bine să nu aprofundăm acest subiect. În fond, și la noi, ce știu oamenii din popor despre subtilitățile maeștrilor teologi?”