Voi începe prin a mărturisi eroic faptul că nu-mi amintesc dacă am început sau nu vreodată povestea lui Xander și a Kaylei pe Wattpad :)) pe tot parcursul lecturii am resimțit un anume sentiment de familiaritate, de anticipare, dar tot n-aș putea face o afirmație concretă.
Totuși, asta nu m-a împiedicat din a savura fiecare pagină. Într-un moment în care mi-am dorit doar să mă relaxez, am văzut Chic drept cartea potrivită. Într-adevăr, fost o lectură tipic adolescentină, care s-a parcurs ușor datorită capitolelor scurte.
De altfel, simt că trebuie să dezvălui că menționarea onestă a faptului că povestea a fost scrisă în 2013, urmând să fie rescrisă înainte de publicarea oficială, mi-a schimbat puțin perspectiva asupra întregii lecturi. M-a înduioșat enorm curajul și fidelitatea de care Andrea a dat dovadă față de propria-i creație, dar mai ales față de acea versiune a ei în vârstă de doar paisprezece ani. Cumva, povestea Kaylei devine în acest fel o buclă în timp, un teren în care două versiuni ale aceleiași persoane se întâlnesc și își spun povestea.
Cu acest lucru în minte, am savurat inocența frazelor, a descrierilor, a situațiilor problematice, a momentelor de introspecție și naturalețea cu care acestea au reflectat întocmai realitatea naivă, dar totuși complexă, a minții de copil. Acest lucru contrastează enorm cu subiectele abordate, cu modul în care fiecare dintre acestea și-a pus amprenta asupra procesului de maturizare al personajelor. Copilăria e frumoasă, liceul, asemenea, însă maturizarea nu urmează întotdeauna calea ușoară. Asta e, în viziunea mea, una dintre lecțiile pe care personajele au fost nevoite, în cele din urmă, să le înțeleagă. Am trăit alături de ele fiecare frământare, fiecare îndoială și, cumva, m-am regăsit în felul în care Kayla a început ultimul an alături de anumiți oameni, numai ca să îl încheie în compania complet altora. La urma urmei, asta e trista frumusețe a vieții, nu? Oamenii vin și pleacă, cei nesortiți lăsând întotdeauna loc celor potriviți…
În ceea ce privește relația dintre cei doi protagoniști, aceasta a fost prima carte de acest gen pe care am citit-o. Nu am știut la ce să mă aștept, însă naturalețea apropierii dintre Kayla și Xander mi-a îndulcit de nenumărate ori momentele de confuzie. Umorul lor, tensiunea dintre ei, grija pe care Xander o manifesta față de ea și încercarea Kaylei de a-și înțelege propria inimă m-au binedispus în nenumărate rânduri. Ca să nu mai zic de motanul Giano, a cărei menționare mereu îmi fura câte un zâmbet. Sau de faptul că niciodată nu mi-a plăcut franceza, o ironie care mi-a bântuit gândurile la fiecare pagină :))
În final, nu pot spune decât că mi-a plăcut. În felul ei, cu contrastele ei, Chic m-a făcut să îmi amintesc de un timp în care și eu am fost, mai mult sau mai puțin, în ipostaza Kaylei, învăluindu-mă într-o melancolie resemnată, dar care, în timp, și-a pierdut însemnătatea. Heh, maturizarea, nu? Orișicum, recomand cartea asta oricărei persoane în inima căreia mai dăinuie acea latură copilărească, precum și dorința de a experimenta noi perspective asupra unor subiecte care, din păcate, nu sunt suficient de discutate.