Am pus mâna pe această carte vineri la prânz, imediat ce doamna Anastasia Staicu a plecat din Cafeneaua nației, unde a umplut un raft cu cărțile din colecția Noi (despre casă, pământ ȘI OM). Și am constatat că nu le-am citit pe toate.
Sunt, zilele astea, după ce mi-am reașezat programul astfel încât să am o delimitare clară între timpul alocat muncii efective și timpul pe care-l folosesc pentru mine (patru zile de muncă, trei zile pentru mine, în care citesc, cânt, mă joc, fac sport, stau cu ai mei, studiez), ca un copil care nu știe ce activitate care-i face plăcere să aleagă. Și am vreo șapte cărți pe care le citesc în același timp, toate foarte bune. Dar le-am lăsat pe toate și am devorat practic cartea lui Pizzuti. Funny story: aseară, după ora 22,00, i-am trimis Andreei - fii-mea, dacă sunt și oameni noi pe aici, fotografii cu mai multe pasaje din carte. Mi-a trimis următorul mesaj după fotografia cu Nutella, de mai jos: “lasă-mă în pace!”
Cartea asta te va șoca de-a dreptul, dacă nu ai citit nimic despre nenorocirile din industria alimentară. Îți va fi un bun ghid dacă ești dintre cei care au început să citească atent etichetele sau te va transforma într-un și mai înverșunat luptător împotriva industriei alimentare actuale dacă ai o bibliografie serioasă pe subiect.
Pizzuti pleacă de la ideea că chiar am ajuns, din păcate, să fim ceea ce mâncăm. Și cum ceea ce mâncăm este plin cu otravă, am ajuns să avem boli care acum 70 de ani erau rar întâlnite.
Veți afla exact cum reușește industria alimentară, prin lobby și foarte mulți bani, să controleze totul, veți dobândi o imagine clară asupra unor subiecte - pe care industria alimentară le ține în ceață, cu campanii strălucite de imagine - precum pesticidele, hrana modificată genetic (OMG), ceea ce noi numim E-uri, etichete și cum suntem mințiți de marile corporații, uleiul de palmier, toți coloranții nocivi, conservanți, emulsionanți, potențatori de gust, grăsimi hidrogenate, îndulcitori industriali, alimente cu risc sporit, hrana iradiată și multe altele.
Iar la final, când totul pare fără speranță, autorul ne spune ce e de făcut. Și, după toate veștile rele, care vă vor lăsa - dacă sunteți ca mine - un gust de fiere în gură, aflăm cum putem reveni la o alimentație care să nu ne mai dea de pe mâna industriei alimentare pe mâna industriei pharma.
O carte care m-a inspirat să încerc pornirea unui proiect asemănător pentru România - autorul se referă în carte la Italia, la normele europene și la cele din State - de multe ori contradcitorii ultimele două, tot în funcție de interesul corporațiilor care dictează jocul.
Adică, știm că țara noastră este un adevărat tomberon pentru marii jucători de pe piața alimentară. Dar haideți să vedem și cum se întâmplă asta exact. Iar aici aș vrea să formez o echipă de voluntari, în jurul proiectului Starea sănătății, alături de care să inventariem cât mai multe produse, pe care să le filmăm la raft, în magazine, apoi să le grupăm în funcție de ingredientele nocive pe care le conțin. Și să publicăm apoi rezultatele. Ce părere aveți? Aștept idei și propuneri la dragos@patraru.ro. Eventual după ce citiți cartea, ca să știm despre ce vorbim.