Ce pozne-a mai făcut cățelul meu

by Tatiana Niculescu Bran (Coordinator), Mihaela Bărbuş, Ioana Both

„Cum se poate să ai atâta poftă de viață și de ghidușii și, în același timp, să întruchipezi modestia cumințeniei, odihna tăcerii, calmul înțelepciunii, fidelitatea fără cusur și faptul de a trăi, viu și alert, în prezent? Se poate, dacă ești câine.

Acest volum este rodul unei indignări hazlii. Când am aflat că Editura Humanitas avea în pregătire un volum colectiv dedicat pisicilor (Ce vrăji a mai făcut pisica mea, 2023), mi-am manifestat comic dezacordul, protestând în numele stăpânilor de câini. Protestul meu a devenit o carte cu poze și povești despre căței spuse de stăpânii lor. Iar cartea li se adresează tuturor iubitorilor de animale.“ — Tatiana Niculescu

248 pages, Paperback

First published January 1, 2024

About the author

Tatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.

Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.

În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.

Reviews

[Mădălina Tonie · Rating 3 out of 5]

Așteptările mele legate de această carte au fost puțin diferite. Titlul cărții îmi sugera o lectură plină de umor, însă din păcate, poveștile au reușit mai mult să mă întristeze.
Fiind eu însămi o iubitoare de căței, cred că atenția s-ar fi putut îndrepta mai mult spre bucuria, inocența, spiritul aventurier și iubirea nemărginită a acestor patrupede.

[Alex.Rosetti · Rating 4 out of 5]

O steluță a fost de la Bubu mic! 🐶

[Laura Ghitoi · Rating 4 out of 5]

Foarte simpatice și/sau emoționante majoritatea poveștilor din această antologie. O lectură perfectă pentru luna ianuarie ❤️

[Cornel Diaconu · Rating 3 out of 5]

Desi tema cartii este chiar pe gustul meu, tinand cont ca si eu am in casa caine, si stiu din experienta proprie cat de dureroasa este disparitia acestuia, am si oarece dezamagiri:
prea multi preoti printre autorii textelor;
autorii cu nume mai sonore (Cristian Tudor Popescu, Oana Pellea) nu au dat ce asteptam eu - ba chiar povestioara lui CTP a fost de neinteles;
am si gasit surprinzator de multe asemanari intre Codita al meu si cainii povestiti de Georgeta Ionescu (Albus al ei) sau de Mihaela Miroiu (Lizuca).
Cum ma asteptam, textul Sarei Turetta descrie brut conditiile jalnice ale multor caini de curte din satele romanesti.
As fi vrut sa dau mai multe stelute, pentru tema cartii macar, dar nu prea pot.

[Stefan Popovici · Rating 4 out of 5]

Ce pozne-a mai facut catelul meu este volumul companion al precedentului Ce vraji a mai facut pisica mea (un volum dragut, haios, cu cateva lipsuri pe alocuri dar per total o lectura placuta) si o carte pe care o asteptam cu nerabdare fiind o persoana mai apropiata in general de caini decat de pisici.

Volumul de fata pastreaza aceeasi structura, fiind o colectie de scurte povestioare semnate de diversi autori, cativa scriitori dar cativa si de alte profesii (similar cu observatia pe care am avut-o cu privire la primul volum, pe alocuri se simte diferenta intre un text scris de un profesionist si unul scris de un "amator"). Similar, fiecare povestire contine si cate poze cu si despre cainii care servesc drept subiecte (ca si la volumul anterior, mi-as fi dorit sa fie color dar inteleg ca ar fi crescut costurile de productie probabil prea mult).

Vreau sa scot in evidenta aici o poveste care a fost complet diferita fata de restul, si anume textul "Cainii de la Askelon - cinci ipoteze" scris de Catalin Pavel si care este defapt un extras din volumul lui "Animalele care ne fac oameni: Blana, cozi si pene in arheologie". Textul este unul de natura istorica, totusi simplificat si prezentat intr-o maniera mai digerabila, unde autorul exploreaza cinci posibile explicatii pentru existenta unui cimitir de caini descoperit in ruinele orasului Ascalon (Askelon in romana). Este o lectura pe alocuri morbida si poate greu de citit pentru un iubitor de animale din anul 2024, dar este o imagine interesanta a relatiei dintre om si caine de-a lungul istoriei, o relatie care nu a fost mereu cea mai placuta (pentru caini in special) dar care a fost mereu foarte stransa.

Ce am remarcat este tonul foarte diferit. Daca volumul anterior dedicat pisicilor a fost in general un volum mai glumet, care reflecta doza de absurd cu care un stapan de pisica se intalneste zilnic, aici povestirile sunt mai sobre, mai sufletiste si de multe ori chiar mai triste. Relatia dintre un om si un caine e foarte diferita in comparatia cu relatia dintre un om si o pisica si asta se reflecta in povestile spuse. Am admirat si m-au emotionat legaturile om-catel din acest volum, dar in acelasi timp am simtit ca sunt mai degraba niste texte comemorative decat unele menite sa celebreze viata alaturi de un caine, cu toate bucuriile si poznele sale.

Am apreciat ambele volume, atat cel dedicat pisicilor cat si acesta dedicat cateilor. Au fost lecturi placute si cred ca avem nevoie de mai multe volume de acest gen, care sa sarbatoreasca si sa promoveze respectul, grija si iubirea fata de animale (si in special cele alaturi de care ne traim viata).

Nu pot insa sa-mi ascund dezamagirea fata de absenta completa a rasei Beagle din acest volum. Sper ca va mai exista un al doilea volum care sa corecteze aceasta grava eroare.

[Adrian Manea · Rating 3 out of 5]

Am avut cățel (un pekinez, timp de 18 ani) și mă consider "dog person", așa că m-am bucurat foarte mult că a apărut „perechea“ cărții despre pisici (pe care nu am citit-o, dar am dăruit-o mamei mele, care a apreciat-o).

Prozele din volum sînt o lectură lejeră, care cînd dau din coadă, cînd îți arată acei puppy eyes și se încheie cu ultima suflare a partenerului patruped. Mi-au plăcut, dar aveam alte așteptări. Doar cîțiva dintre autori am simțit au avut deschiderea să scrie despre cel mai bun prieten al lor necuvîntător. Toți au făcut-o, teoretic, numai că nu am simțit din poveștile tuturor căldura pe care o așteptam.

[Monica Ciolan · Rating 5 out of 5]

Un volum cu si despre caini care mi-a smuls zambete, lacrimi, nostalgie si dorinta ca in viata asta sa mai pot fi centrul universului unui caine.
Am regasit in toate aceste povesti atat de multe bucati de viata, comportamente, reactii pe care si umbra mea mica (Pusha) le-a avut. Si asa cum si eu o port la gat intr-un medalion, am vazut cum toti stapanii poarta in si cu ei amintirea acestor fiinte loiale, blande, dedicate.

[Evelina Rustem · Rating 3 out of 5]

Desi sunt intr-o perioada a vietii in care ador si lipaitul vreunui blanos care face aport, iar luna asta am avut parte de cateca experiente fain, povestirile mi s-au parut destul de subtirele. Cu toate astea, am cateva memorabile..si chiar ultima care se petrece la doi pasi de orasul natal. Gabriela Tabacu intra in topul preferintelor.