Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București

by Doina Ruști

Mistere urbane, călătorii fabuloase, dragoste și moarte. O fată este lovită de o mașină în fața Universității, tocmai în momentul în care își striga iubitul, iar sunetele care alcătuiesc numele lui fac o fabuloasă călătorie, producând o serie de incidente, pe care spiritul orașului le favorizează. O cămașă magică, o călătorie în timp, întâmplări stranii în Bucureștiul prezent și fanariot. Scris ca un puzzle, volumul conține 11 povestiri autonome, care pe parcurs se dovedesc legate, alcătuind o altă poveste, în planul secund al cărții.

„O atmosferă de mister tentacular, povești de dragoste și moarte și o nouă dovadă că în proza fantastică de azi Doina Ruști nu are egal.“ EMANUELA ILIE

„O carte fermecătoare și captivantă, plină de mirodenii vechi și condimente noi. Doina Ruști are, indiscutabil, vocație de «povestașă».” PAUL CERNAT

Genres: Romanian Literature, Short Stories, Romania, Fiction

224 pages, Paperback

First published January 1, 2010

About the author

bio
Novelist: history, memory, and mystery; the fabulous and the raw.
Ferenike, The Book of Perilous Dishes, The Phanariot Manuscript.
DOINA RUŞTI is one of Romania’s most acclaimed contemporary novelists, known for her powerful blend of historical imagination, realism, and political depth. She is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools.
Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism. Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.

🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube

Reviews

[Ingrid Bagarean · Rating 2 out of 5]

Scurte povești din București, complet neimpresionante. Este prima carte a Doinei Ruști pe care am pus mâna vreodată, ceea ce nu mă îndreptățește să îi comentez stilul, așa că voi mai încerca și altele, în speranța că aceasta este doar rezultatul unui „alunecuș” literar. Multitudinea de epitete și metafore îngrămădite în fiecare propoziție/frază în mod exagerat, mi-a făcut creierul să se simtă „sufocat”. Era ca și când m-aș fi chinuit să citesc „opera” unui coleg de cenaclu din școala generală, în care figurile de stil erau aruncate intenționat și forțat la fiecare două cuvinte într-o încercare de a impresiona prin bogăția lexicului. De la mine are un „nu”, dar ne vedem în etapa următoare, pentru că mă îndrept cu precauție către alte scrieri mai populare de-ale autoarei.

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

3,5 stelute 😊

Realism magic, intr-un puzzle literar inedit.

,,[...] Pe deasupra meselor si capetelor infometate se auzea o clipoceala, un glas indepartat pe care Leonard era constient ca-l aude ca pe o amintire, asa cum se intampla in momentele de oboseala cronica si de uzura, cand peste timpul trait in prezent, peste faptele si cuvintele care se intampla acum, se imping accidental alte intamplari deja fumate, nu tocmai ele insele, in forma lor vie, ci ecoul, negativul lor, umbre luate de vant si aduse inapoi, pe fibra tihnita a cortexului."

[Stela · Rating 4 out of 5]

O cămașă, un oraș, un mister – Doina Ruști în stare pură

„Cămașa în carouri” nu este doar titlul uneia dintre cele 11 povestiri din volumul cu același titlu, ci și un simbol-cheie al întregii cărți – un fir magic care leagă oameni, locuri și vremuri într-un București vibrând între real și fantastic.

🔮 Un București fantastic și viu

În stilul caracteristic Doinei Ruști, proza din acest volum transformă cotidianul în fabulă urbană, iar realitatea devine doar o peliculă subțire peste un strat adânc de mister. Străzile capitalei nu mai sunt doar fundal, ci personaje vii, care influențează destine și absorb energii.

Fiecare povestire aduce în prim-plan câte un detaliu straniu – o cămașă care modifică comportamente, un papagal ce pare să prevestescă moartea, un ceas care învârte timpul. Dar toate sunt înrădăcinate în realitatea orașului contemporan: tineri grăbiți, iubire pierdută, întâmplări aparent banale.

👁️‍🗨️ Personaje și perspective multiple

Deși textele sunt independente, există o subtilă continuitate: personaje care apar fugace într-o povestire și revin în alta; elemente care migrează dintr-un cadru în altul, lăsând impresia unui univers comun, unde granițele dintre lumi se topesc.

Personajul central din povestirea titulară, Lori, devine un soi de detectiv metafizic: căutând cauza unei morți suspecte, este atrasă într-un vârtej de senzații și semne, toate pornind de la o simplă cămașă. Obiectul capătă valențe magice și devine un simbol al transferului de memorie, emoție și timp.

✍️ Stilul Doinei Ruști – rafinament, umor, suspans

Stilistic, cartea păstrează vocea recognoscibilă a Doinei Ruști: fraze ample, descrieri senzoriale, ironie subtilă și o evidentă plăcere a povestitului. Autoarea jonglează cu registre diferite – de la grav la jucăuș, de la liric la sarcastic – fără să piardă coerența tonului general.

Limbajul este modern, viu, dar atent cizelat. Observațiile asupra orașului, asupra vieții tinerilor sau asupra amintirilor din alte vremuri vin cu naturalețe și forță evocatoare.

✅ Verdict final

„Cămașa în carouri” e o carte care poate fi citită atât ca o colecție de povestiri fantastice, cât și ca o hartă secretă a Bucureștiului magic. Nu oferă răspunsuri clare, dar ridică întrebări tulburătoare despre destin, hazard și legătura invizibilă dintre oameni. E un volum care se citește cu bucurie, dar și cu fior – acel fior dulce al literaturii bine scrise, care nu te lasă indiferent.

Mi-a fost lene să fac o recenzie așa că l-am rugat pe Chat GPT, că tot e la modă să trișezi :D. Asta a ieșit. Nu știu dacă să rîd sau să plîng sau să dau resemnată din umeri.

[Cleo Pau · Rating 3 out of 5]

Mai întâi am dat ochii peste cap. Geantă bombonoasă, serios? Și altele asemenea. Apoi am devenit tot mai intrigată și curioasă, m-a ținut așa toată cartea, ca să mă abandoneze în brațele dezamăgirii cu sfârșitul. Nu arată deloc a sfârșit, ci cel mult întinde intriga. Eu am așteptat un final care să se ridice la înălțimea celui din „Lângă biserica Sf. Silvestru”, care de departe mi-a plăcut cel mai mult dintre cele 11 povestiri înnodate printr-o idee excelentă, ce nu a fost fructificată până la final.

Să ne imaginăm timpul ca o batistă întinsă. Să ne imaginăm Bucureștiul, spatiul plan pe care il ocupă, ca o altă batistă, la fel de întinsă. Luăm una din batiste, o punem peste cealaltă, le înfășurăm cum vrem împreună. Vom avea puncte de contact neașteptate între planurile spațiale și temporale, prin care acum putem construi ce labirint vrem noi, din pietre de remi. Puse cu grijă, ca să provoace cauzalități când vom da câteva (nu multe) bobârnace pieselor alese de noi. Prin punctele de contact circulă spirite, emoții, și orice experiență senzorială. Asta a fost „Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București” a Donei Ruști și a fost o întâmplare fericită că asta mi-a căzut în mână dintre cărțile ei. Nu cred că m-ar fi bucurat la fel de mult lectura celelorlalte cărți despre care am auzit, asta a adus însă multă încântare. Povestirea cu biserica e o bijuterie, ce mi-a lăsat impresia că este încheiată cu singurul sfârșit logic, pe care însă nu l-am prevăzut. Păcat doar că nu și-a însăilat toate firele depănate.

Cât despre epitetele și metaforele ei, care m-au deranjat la început, problema nu-i că ar fi multe. Nu-s. Dar sunt umflate și vin pe neașteptate. Ca un balon de gumă, ce mi s-a spart în fața, cu un „Bau!” care m-a scos din lectură, când mi-era lumea paralelă mai palpitantă.

[Monica · Rating 5 out of 5]

E un stil aparte, te apucă și te duce, te trântește, te izbește, te sucește, îți învârte creierii și te trimite în altă lume. O lume fluidă. Nu reușești bine să te obișnuiești cu destinația, că te transpune în altă dimensiune...iar la sfârșit parcă abia-abia îți tragi sufletul, mulțumit (sau nu?) de lumea în care suntem. Foarte interesantă, nu a fost chiar o lectură relaxantă, dar totuși mi-a plăcut. Autorii români continuă să mă surprindă. "Cristiaaaaaan!" - strigătul unei femei îndrăgostite, care moare. Sunetul care dă peste cap viețile altor multe personaje.

[Claudia · Rating 1 out of 5]

DNF ~ 37%
Nu am reușit să termin cartea. Mă întreb dacă am eu probleme în ultima vreme cu cititul în română sau dacă m-am obișnuit cu literatura mondială și nordică în așa măsură încât să nu îmi mai placă deloc literatura română, dar apoi îmi amintesc că am citit “Ion” acum câteva luni și mi-a plăcut foarte mult.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai puțin a fost stilul, prea multe figuri de stil care m-au distras de la narațiune.

[Cireșar · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut cum s-au legat toate, dar sunt multe pasaje pe care nu le-am înțeles. Le-am pus pe seama creării unei atmosfere specifice, încurcate, veche și încărcate de povești și vieți pierdute. Poveștil însă au fost tare bune, cu o esență autentică, molipsitoare. Dimt nevoia să descopăr trecutul altfel decât prin istorie, iar literatura e ideală pentru crearea de imagini și impresii. Si e o alură de Eliade care mă atrage. E ca un roman puzzle.

[Silvia Barbutz · Rating 5 out of 5]

O descoperire întâmplătoare pentru mine, care m-a fermecat total. Un puzzle de întâmplări, cu alunecări izbutite din prezent în zone crepusculare, scriere de care greu m-am dezlipit. M-a dus puțin în lumea lui Boris Vian. Pentru mine acest volum de povestiri are un farmec deosebit, pornesc de aici spre lectura celorlalte scrieri ale acestei autoare.

[Andra Vladd · Rating 1 out of 5]

Sorry, dar asa plictisita nu am mai fost de mult. Nu are nicio sclipire/scanteie. Nu te face sa iti doresti sa continui sa o citesti. Am sperat sa fie mai atragatoare prin prisma locurilor din Bucuresti, sa ma faca sa vreau sa le descopar. Focusul a fost pe multe si nimic.

[Lavinia B. · Rating 3 out of 5]

Cu siguranță nu este cartea mea preferată dintre cele scrise de Doina Ruști...unele povestiri au fost interesante, altele mai puțin.

[Lavinia · Rating 3 out of 5]

3,5 ⭐️

M-am îndrăgostit de Bucureștiul ficțional al Doinei. 🤍

«În fiecare dintre noi există o ființă nealterată și duioasă, de care mulți se dezic, sau pe care au uitat-o.»

[Iraida · Rating 3 out of 5]

« În zgomotul de fier al tramvaiului se furișa șerpește coarda infinită a sambucului, în timp ce ei zburau pe limba limpede a străzii. »

Îmi place așa mult atmosfera din cărțile ei✨

[Diana · Rating 5 out of 5]

Pur și simplu iubesc stilul Donei Rusti.
Niciodată nu poți anticipa cum se va desfasura povestea. Doina Rusti Este atât de creativa și are o imaginatie extrem de bogata.

[Monica Marinescu · Rating 3 out of 5]

Many fantastic stories that cross each other and try to tell you something...

[Ally · Rating 5 out of 5]

La a doua lectura mi-a placut si mai mult.