O cafenea explodează în centrul Bucureștiului și doi anchetatori care nu se suportă - o tânără polițistă și un bătrân expert în explozivi, plus un câine lup pensionar - încearcă să găsească mobilul și făptașul, prinși între conspirații, piste false, provocări și complicatele lor vieți personale.
Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) s-a născut în Ploiești in 1971. Din 1990 lucrează într-un institut de proiectare, unde a fost pe rând: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller.
A publicat o nuvelă în foileton în revista Nautilus ("Stăpânul castelului", în perioada aprilie – noiembrie 2012) şi proză scurtă în revistele online Fantastica (SRSFF) ("Aripile mândriei" - august 2012, „Crăiasa îngheţatei de nucă” – octombrie 2014), Nautilus ("Leo și Foxy" – decembrie 2012, "Între vulturi și oameni" - ianuarie 2013, "Povestitorul" - aprilie 2013, "Raze de lună" - mai 2013, "Poveștile sunt nemuritoare" - august 2013), Gazeta SF ("Kowalski '67" - ianuarie 2013, 1) "O fugă" - martie 2013, 2) "Pe fugă" - aprilie 2013, 3) "Cel-ce-simte"- octombrie 2013, "Ghinion!" - mai 2013, „Greu de dezlegat” – martie 2014, „Rai nedorit” – septembrie 2014), fictiuni.ro ("Adelina" - noiembrie 2013, „Teddy” – aprilie 2014, „Pre-Invazie” – mai 2014, „Lună albă, lună stacojie” în colaborare cu Lucian Dragoş Bogdan – mai, iunie 2014). Povestirea "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler". Povestirea „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013” coordonată de Alexandru Petria, editura Adenium. Poezia „9:noi” - Gazeta Cărţilor Ploieşti –Nr. 1-4, ianuarie 2015
A debutat în volum în noiembrie 2015, cu romanul „Omul fluture”, scris în colaborare cu Lucian Dragoș-Bogdan
Disclosure: autorii îmi sunt prieteni dar reviewul e onest
M-am distrat cu Blues Cafe. E un policier ușor atipic, cu doi investigatori și-un câine, o bombă într-un București contemporan și multe Servicii.
Cel mai bun lucru din carte e interplay-ul instituțional. Se vede că a fost documentată treaba. N-avem eroi cu pistol în mână și alți zmei dar avem o documentare pas cu pas a situației, instituții alfabet, bașca Armata cu un vârf de coadă.
Personajele POV sunt bine conturate. Compun un odd couple complementar, mai degrabă decât unul contrastant dar asta merge în avantajul cărții.
Toate se precipită spre final. Twistul l-am prins din timp dar tot a funcționat. Ma asteptam sa mai fie un al doilea twist dar cred ca am citit eu prea mult în niște potriveli de nume.
"Blues Cafe" este un roman polițist de citit dintr-o lovitură, cu mult dialog, ritm alert și doi protagoniști ce se completează minunat 🕵️ Volumul ce tocmai a apărut la Editura Tritonic este scris la patru mâini experte în ale firelor crime & mystery, Teodora Matei și Bogdan Hrib ✍️ Mai multe despre carte am scris într-un articol publicat pe blog 🤗
“O cafenea explodează în centrul Bucureștiului” și de aici întrebarea e clară: cum găsim vinovatul?
Trei lucruri mi-au plăcut la cartea asta - puteți să decideți dacă sunt criterii și pentru voi:
1. Este credibilă acțiunea. E în și despre România. Nu am avut nicio secundă sentimentul că ceva e “ca din filme”. Ba chiar mă așteptam să apară și dosarul cu șină pe undeva.
2. M-a ținut curioasă. Îmi place și că e scris la două mâini, de doi autori. Schimbul e insesizabil în stil, dar mi-a plăcut să încerc să urmăresc cine/ce a scris.
3. A avut la început un “twist” interesant - zic eu că a fost intenționat și mi-a arătat că oricât de open-minded sunt, mintea mea tot după anumite pattern-uri lucrează. E greu să scapi de ele, dar muncim la asta.
Începutul exploziv al romanului „Blues Cafe” te atrage direct în mijlocul unei anchete captivante. Acțiunea debutează chiar în ultima zi a anului 2023 cu o explozie devastatoare la cafeneaua Blues Caffee (nici Coffee, nici Cafe), situată în inima Bucureștiului, in Piata Kogalniceanu, acolo unde shaworma-i bună și ieftină :). Printre victime se numără doi foști militari, o vedetă din mediul online și doi ucraineni, dar si un adolscent, iar scena crimei este una plină de mister și intrigi.
Cartea m-a prins de la primele pagini și am apreciat că este un roman polițist românesc plasat în București. Totuși, prezența frecventă a englezismelor în dialoguri m-a făcut să mă strâmb un pic. Asta și faptul că am găsit mult prea multe litere lipsă pentru gustul meu și - ca să fiu în ton cu cartea - Ar fi fost interesant dacă personajele aflate în funcții înalte ar fi folosit mai mult româna în exprimare.
În ciuda acestui detaliu, lectura a fost antrenantă și, chiar dacă am ghicit finalul, am fost curioasă să văd cum se desfășoară evenimentele. Scrisul la patru mâini reprezintă o provocare, mai ales într-un roman polițist, dar separarea perspectivelor a fost benefică atât pentru naratori, cât și pentru autori.