What do you think?
Rate this book
Surâsul Caterinei: Mama lui Leonardo da Vinci
Caterina – Wafa-naka, adică Ochi-de-cer după cum i se spune între cerchezi, poporul mândru din care se trage – este o fată sălbatică, liberă ca vântul. Galopează pe platourile înalte ale Caucazului, se luptă precum un războinic, ascultă vocile copacilor, ale animalelor și zeilor. Trăiește parcă în afara istoriei, până în clipa când tocmai istoria îi va schimba viața: Caterina devine o sclavă, o marfă ce va fi dată din mână în mână. Povestea ei este depănată rând pe rând de personajele cu care a interferat, iar scenografia se schimbă spectaculos, de la lumea marilor migrații tătare la cea a corăbiilor doldora de mărfuri și a galerelor de sclavi din Răsărit, de la Bizanțul încă strălucitor, la Veneția puternică și coruptă și la Florența cu bresle și arte înfloritoare. O cercheză devenită sclavă, care a oferit lumii unul dintre cele mai de preț daruri – pe fiul ei, Leonardo da Vinci.
Carlo Vecce, profesor la Universitatea din Napoli, este autorul unei descoperiri uluitoare: actul de eliberare al unei sclave de origine cercheză, Caterina. Toate documentele puse cap la cap cu minuțiozitatea unui investigator conduc spre convingerea ea că ar fi chiar mama lui Leonardo da Vinci. Din fiecare detaliu al cărții acestui excelent leonardist țâșnește iubirea acestuia pentru redarea onestă, bazată exclusiv pe documente autentice, a universului multietnic, colorat și viu din jurul bazinului mediteranean de acum jumătate de mileniu. O poveste despre robie și libertate, la fel de actuală și în zilele noastre și o abilă reconstrucție romanescă a unei descoperiri istorice.
Carlo Vecce, profesor la Universitatea din Napoli, este autorul unei descoperiri uluitoare: actul de eliberare al unei sclave de origine cercheză, Caterina. Toate documentele puse cap la cap cu minuțiozitatea unui investigator conduc spre convingerea ea că ar fi chiar mama lui Leonardo da Vinci. Din fiecare detaliu al cărții acestui excelent leonardist țâșnește iubirea acestuia pentru redarea onestă, bazată exclusiv pe documente autentice, a universului multietnic, colorat și viu din jurul bazinului mediteranean de acum jumătate de mileniu. O poveste despre robie și libertate, la fel de actuală și în zilele noastre și o abilă reconstrucție romanescă a unei descoperiri istorice.
568 pages, Paperback
First published March 15, 2023
133 people are currently reading
918 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 83 reviews
January 16, 2025
Romanul spune povestea fictivă a presupusei mame a lui Leonardo da Vinci.
Povestea Caterinei este relatata de mai multe persoane care s-au intersectat cu ea și care au jucat un rol important în destinul vieții ei, printre care se numără, în penultimul capitol, propriul ei fiu, Leonardo. Acest mod de a povesti (pe mai multe voci) face cartea extrem de bogată din punct de vedere literar și face din povestea mamei lui Leonardo, Caterina, o poveste frumoasă, în care tradițiile și culturile caucaziene se intersectează și se amestecă cu cele italiene din perioada Renașterii.
Din documentele descoperite de Carlo Vecce în arhivele Florenței reiese că Leonardo este fiul Caterinei, o sclavă circasiană, fiica lui Iacov, de origini nobile. Din îndepărtata Tana de pe Marea Azov, ea a ajuns în Italia, ca sclavă, la Veneția și apoi la Florența trecând prin Constantinopol.
O carte autentică bazată pe lucruri atestate, frumoasă și captivantă, ca o călătorie din Orient înspre Italia.Nu în ultimul rând o carte despre libertate.
Recomand.
Povestea Caterinei este relatata de mai multe persoane care s-au intersectat cu ea și care au jucat un rol important în destinul vieții ei, printre care se numără, în penultimul capitol, propriul ei fiu, Leonardo. Acest mod de a povesti (pe mai multe voci) face cartea extrem de bogată din punct de vedere literar și face din povestea mamei lui Leonardo, Caterina, o poveste frumoasă, în care tradițiile și culturile caucaziene se intersectează și se amestecă cu cele italiene din perioada Renașterii.
Din documentele descoperite de Carlo Vecce în arhivele Florenței reiese că Leonardo este fiul Caterinei, o sclavă circasiană, fiica lui Iacov, de origini nobile. Din îndepărtata Tana de pe Marea Azov, ea a ajuns în Italia, ca sclavă, la Veneția și apoi la Florența trecând prin Constantinopol.
O carte autentică bazată pe lucruri atestate, frumoasă și captivantă, ca o călătorie din Orient înspre Italia.Nu în ultimul rând o carte despre libertate.
Recomand.
May 27, 2023
È sicuramente un libro molto impegnativo e non per tutti. Come target, lettore alto più che medio-alto, con un forte interesse per la Storia ma anche, e soprattutto, le storie delle persone e della società.
È sì un romanzo, ma didascalico ed accademico: Vecce ci parla di Caterina, di chi l'ha conosciuta, ma non lesina sui dettagli di vita quotidiana, dei lavori svolti, della geografia dell'epoca. Alla fine del libro si imparano moltissime cose del Rinascimento che a scuola non insegnano.
Non è quindi solamente un romanzo storico, è quasi più un saggio in alcuni punti.
Ma è stupendo proprio per questo; se si ha la pazienza di star dietro a questo tipo di narrazione e si è interessati a certi argomenti, vale assolutamente la pena affrontare un librone del genere.
Ho trovato molto emozionante il capitolo finale, nella parte in cui l'autore racconta come è arrivato a scoprire le origini di Caterina; ma in generale il libro è un gioiello da avere.
È sì un romanzo, ma didascalico ed accademico: Vecce ci parla di Caterina, di chi l'ha conosciuta, ma non lesina sui dettagli di vita quotidiana, dei lavori svolti, della geografia dell'epoca. Alla fine del libro si imparano moltissime cose del Rinascimento che a scuola non insegnano.
Non è quindi solamente un romanzo storico, è quasi più un saggio in alcuni punti.
Ma è stupendo proprio per questo; se si ha la pazienza di star dietro a questo tipo di narrazione e si è interessati a certi argomenti, vale assolutamente la pena affrontare un librone del genere.
Ho trovato molto emozionante il capitolo finale, nella parte in cui l'autore racconta come è arrivato a scoprire le origini di Caterina; ma in generale il libro è un gioiello da avere.
October 12, 2025
„Ea e poate misterul cel mai mare al vieții mele.”
Istoricul Carlo Vecce a descoperit în urmă cu câțiva ani un document care are darul să deschidă și discuții, dar să și ofere o cheie asupra unui aspect puțin cunoscut al împrejurărilor nașterii lui Leonardo da Vinci. Dacă până acum se știa că mama sa, Caterina, era o țărăncuță de lângă satul Vinci, care a făcut un copil din flori cu un notar plecat la Florența, descoperirea oferă o altă descendență a Caterinei, care era o sclavă de origine chercheză, doică într-o familie nobilă (deci deja mamă la acea dată!), eliberată la puțin timp după nașterea lui Leonardo.
Cercetarea lui Carlo Vecce nu putea rămâne doar la stadiul academic, așa că a ales să dea voce și celor mai importante personaje care au influențat călătoria Caterinei din îndepărtatul Caucaz până la Florența și Vinci. Iar aici este chiar principalul atu al acestui volum, pentru că este construit chiar pe mai multe, numeroase voci: fiecare capitol al celor 560 de pagini are ca narator un alt personaj, de la tatăl Caterinei, un rege războinic din munții Cercheziei, sau diferiți cămătari sau stăpâni de sclavi care au deținut-o pe Caterina, până la tatăl lui Leonardo și Leonardo însuși spre finalul volumului. Chiar dacă este un roman istoric ficțional, există multă istorie pură aici, pentru că documentarea este riguroasă, iar orașele și satele italiene și nu numai (Fes, Constatinopol, Tana-lângă Rostov pe Don etc.), precum și obieceiurile epocii, sunt reconstituite excelent, cu mare atenție la detaliu. De asemenea, am fost plăcut impresionat de mesajul feminist, dar și de cel împotriva nepăsării concetățenilor nostri europeni față de refugiații veniți din zone de război (și Caterina a devenit sclavă dintr-o astfel de zonă, dar a devenit liberă și a devenit mama unuia dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor).
Un foarte bun roman istoric, în buna tradiție italiană a ultimilor ani.
„Caterina vine din munții, de la hotarele lumii, unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop, unde Prometeu a fost înlănțuit de către zei, unde Alexandru cel Mare a închis prin porți gigantice trecerea hoardelor barbare și înspăimântătoare ale lui Gog și Magog. De acolo vine Caterina, fiica unui prinț pe nume Jacob. Numele Caterina, un nume pe care, fără prea multă fantezie, călugării îl dau sclavelor păgâne abia sosite, e însă numele ei originar, căci a fost botezată astfel întru cinstirea Sfintei Ecaterina din Alexandria, de la care poartă un inel de argint scris în greacă, unica amintire pe care o mai are de la tatăl ei. E creștină botezată, deși are niște idei ciudate legate de doctrină, și mai bine să nu aprofundăm acest subiect. În fond, și la noi, ce știu oamenii din popor despre subtilitățile maeștrilor teologi?”
Istoricul Carlo Vecce a descoperit în urmă cu câțiva ani un document care are darul să deschidă și discuții, dar să și ofere o cheie asupra unui aspect puțin cunoscut al împrejurărilor nașterii lui Leonardo da Vinci. Dacă până acum se știa că mama sa, Caterina, era o țărăncuță de lângă satul Vinci, care a făcut un copil din flori cu un notar plecat la Florența, descoperirea oferă o altă descendență a Caterinei, care era o sclavă de origine chercheză, doică într-o familie nobilă (deci deja mamă la acea dată!), eliberată la puțin timp după nașterea lui Leonardo.
Cercetarea lui Carlo Vecce nu putea rămâne doar la stadiul academic, așa că a ales să dea voce și celor mai importante personaje care au influențat călătoria Caterinei din îndepărtatul Caucaz până la Florența și Vinci. Iar aici este chiar principalul atu al acestui volum, pentru că este construit chiar pe mai multe, numeroase voci: fiecare capitol al celor 560 de pagini are ca narator un alt personaj, de la tatăl Caterinei, un rege războinic din munții Cercheziei, sau diferiți cămătari sau stăpâni de sclavi care au deținut-o pe Caterina, până la tatăl lui Leonardo și Leonardo însuși spre finalul volumului. Chiar dacă este un roman istoric ficțional, există multă istorie pură aici, pentru că documentarea este riguroasă, iar orașele și satele italiene și nu numai (Fes, Constatinopol, Tana-lângă Rostov pe Don etc.), precum și obieceiurile epocii, sunt reconstituite excelent, cu mare atenție la detaliu. De asemenea, am fost plăcut impresionat de mesajul feminist, dar și de cel împotriva nepăsării concetățenilor nostri europeni față de refugiații veniți din zone de război (și Caterina a devenit sclavă dintr-o astfel de zonă, dar a devenit liberă și a devenit mama unuia dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor).
Un foarte bun roman istoric, în buna tradiție italiană a ultimilor ani.
„Caterina vine din munții, de la hotarele lumii, unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop, unde Prometeu a fost înlănțuit de către zei, unde Alexandru cel Mare a închis prin porți gigantice trecerea hoardelor barbare și înspăimântătoare ale lui Gog și Magog. De acolo vine Caterina, fiica unui prinț pe nume Jacob. Numele Caterina, un nume pe care, fără prea multă fantezie, călugării îl dau sclavelor păgâne abia sosite, e însă numele ei originar, căci a fost botezată astfel întru cinstirea Sfintei Ecaterina din Alexandria, de la care poartă un inel de argint scris în greacă, unica amintire pe care o mai are de la tatăl ei. E creștină botezată, deși are niște idei ciudate legate de doctrină, și mai bine să nu aprofundăm acest subiect. În fond, și la noi, ce știu oamenii din popor despre subtilitățile maeștrilor teologi?”
Read
January 14, 2025DNF @ 160 p.
Sorry, this one was not for me. I liked the story and I cannot say it wasn't interesting, but the writing style is what pushed me away. Although it was really good, it was detailed to such a point, that I think it was unnecessary for the whole of the book.
Sorry, this one was not for me. I liked the story and I cannot say it wasn't interesting, but the writing style is what pushed me away. Although it was really good, it was detailed to such a point, that I think it was unnecessary for the whole of the book.
Want to read
March 17, 2023Will an English edition be published?
May 10, 2024
Es esta una novela que me ha costado un poco leer. ¿Significa eso que no la haya disfrutado? No es tan fácil de explicar. Imagínate que subes a un cerro elevado y algo empinado, mientras subes, cansado, no aprecias lo que tienes alrededor. A veces, incluso piensas en darte la vuelta. Sin embargo, cuando llegas a la cima y ves la belleza que tienes alrededor, te das cuenta que ha merecido la pena.
La sinopsis de la novela es malísima y eso ha hecho que mi aproximación a la lectura haya sido errónea. No se trata de una novela sobre Caterina, la madre de Leonardo da Vinci. Es más bien un relato de las impresiones que produjo en las personas, que en esta ficción con cierta base real, que tuvieron trato personal con ella.
Carlo Recce es un investigador de Leonardo, más bien un enamorado de su figura y su obra. La novela tiene como base una exhaustiva investigación sobre la madre de Leonardo. Lo que encontró sobre Caterina no fue mucho, pero sí sobre personajes reales que tuvieron que ver con ella. Por eso la obra trata a Caterina de una forma casi tangencial.
Al final es una obra que habla sobre la sed de libertad, sobre las ambiciones que se tienen cuando no tienes la suerte de haber nacido en un estrato social “adecuado”, sobre el amor y sobre la sexualidad, sobre la familia y el trabajo, ambientado en la Florencia/Venecia de la segunda mitad del siglo XV, pero que podría trasladarse con facilidad a nuestros días.
Los dos últimos capítulos me han encantado. Son protagonizados por Leonardo y por el autor, que tiene la osadía de meterse en la novela.
El lenguaje es muy rico, con descripciones preciosas, pero que hay que leer con calma, disfrutando. He encontrado escenas de un erotismo increíble, descritas con lenguaje claro y bello. Una pasada
Dicen que una obra de arte, una vez que es finalizada por su autor es libre de comunicarse, tiene un efecto personal y diferente sobre el que la percibe. Este libro es una obra de arte, sin dudarlo. ¿Quiere esto decir que te la recomiendo? Te responderé con una pregunta, ¿estás dispuesto a subir al cerro?
Le doy cuatro estrellas de cinco (Caro Carlo, el pendio era troppo ripido)
PS. Alguna vez leeré el original en italiano, no termino de entender que son unas manos ahusadas.
La sinopsis de la novela es malísima y eso ha hecho que mi aproximación a la lectura haya sido errónea. No se trata de una novela sobre Caterina, la madre de Leonardo da Vinci. Es más bien un relato de las impresiones que produjo en las personas, que en esta ficción con cierta base real, que tuvieron trato personal con ella.
Carlo Recce es un investigador de Leonardo, más bien un enamorado de su figura y su obra. La novela tiene como base una exhaustiva investigación sobre la madre de Leonardo. Lo que encontró sobre Caterina no fue mucho, pero sí sobre personajes reales que tuvieron que ver con ella. Por eso la obra trata a Caterina de una forma casi tangencial.
Al final es una obra que habla sobre la sed de libertad, sobre las ambiciones que se tienen cuando no tienes la suerte de haber nacido en un estrato social “adecuado”, sobre el amor y sobre la sexualidad, sobre la familia y el trabajo, ambientado en la Florencia/Venecia de la segunda mitad del siglo XV, pero que podría trasladarse con facilidad a nuestros días.
Los dos últimos capítulos me han encantado. Son protagonizados por Leonardo y por el autor, que tiene la osadía de meterse en la novela.
El lenguaje es muy rico, con descripciones preciosas, pero que hay que leer con calma, disfrutando. He encontrado escenas de un erotismo increíble, descritas con lenguaje claro y bello. Una pasada
Dicen que una obra de arte, una vez que es finalizada por su autor es libre de comunicarse, tiene un efecto personal y diferente sobre el que la percibe. Este libro es una obra de arte, sin dudarlo. ¿Quiere esto decir que te la recomiendo? Te responderé con una pregunta, ¿estás dispuesto a subir al cerro?
Le doy cuatro estrellas de cinco (Caro Carlo, el pendio era troppo ripido)
PS. Alguna vez leeré el original en italiano, no termino de entender que son unas manos ahusadas.
May 24, 2023
Veramente molto bello e scritto benissimo. Narra la storia, ovviamente romanzata, della presunta madre di Leonardo da Vinci, raccontata, capitolo per capitolo da tutti i personaggi, realmente esistiti, che hanno attraversato la vita di Caterina, a cominciare dal padre e finendo con Leonardo. Tutti raccontano in prima persona e questo modo di narrare è molto coinvolgente. Sembra di vivere veramente in quei giorni. L'ultimo capitolo è scritto dall'autore e racconta le varie ricerche sulla madre di Leonardo concludendo con un collegamento tra l'origine extracomunitaria di Caterina e i migranti che continuano ad arrivare sulle nostre coste e l'importanza di vederli cone persone. Lo consiglio vivamente
March 31, 2024
Lo millor haber lo acabat. No me ha agradat gens
March 8, 2025
Възможният изумителен живот на Катерина, майката на Леонардо: https://knigolandia.info/usmivkata-na...
Всеки читател много бързо ще разбере, че „Усмивката на Катерина, майката на Леонардо“ на Карло Вече определено не е от онези леки исторически романи, които на рояци излизат и се въртят основно около малко на брой теми. Това е мащабно историческо платно, на което един учен с талантливо и определено разточително перо се опитва да пресъздаде един изчезнал свят на кръстопът – точно преди падането на Константинопол, преди откриването на Америка, сред вечната сякаш битка между Запада и Изтока и люпилнята на народи и история, която е границата на техния сблъсък. Да, това е роман за Катерина, майката на Леонардо да Винчи, но в преобладаващата част от книгата тя е почти безгласна, притежание на други хора, един красив символ (в образа ѝ провидях този на Хубавата Елена, но и на Дева Мария, но за това – в края), движен от превратностите на съдбата към единственото, което наистина жадува – свободата.
ИК "Хермес"
https://knigolandia.info/usmivkata-na...
Всеки читател много бързо ще разбере, че „Усмивката на Катерина, майката на Леонардо“ на Карло Вече определено не е от онези леки исторически романи, които на рояци излизат и се въртят основно около малко на брой теми. Това е мащабно историческо платно, на което един учен с талантливо и определено разточително перо се опитва да пресъздаде един изчезнал свят на кръстопът – точно преди падането на Константинопол, преди откриването на Америка, сред вечната сякаш битка между Запада и Изтока и люпилнята на народи и история, която е границата на техния сблъсък. Да, това е роман за Катерина, майката на Леонардо да Винчи, но в преобладаващата част от книгата тя е почти безгласна, притежание на други хора, един красив символ (в образа ѝ провидях този на Хубавата Елена, но и на Дева Мария, но за това – в края), движен от превратностите на съдбата към единственото, което наистина жадува – свободата.
ИК "Хермес"
https://knigolandia.info/usmivkata-na...
May 4, 2025
,,Ea e poate misterul cel mai mare al vieții mele. Taina ascunsă în adâncul inimii. Obsesia care nu-mi dă pace și care mă îndeamnă să merg mereu înainte, tot mereu înainte, dincolo de limitele cunoașterii și ale experienței, să las neterminate operele începute și să încep mereu altele noi, pe care știu deja că nu le voi termina, în iluzia imposibilă de a o regăsi pe undeva și de a-i revedea ochii.”
Surâsul Caterinei este genul de carte în care m-am pierdut cu totul, o poveste intensă care m-a purtat de la munții Caucazieni, Constantinopol, până în Florența și Veneția. O călătorie prin perioada Renașterii, care evocă inima unei femei care întruchipează curajul și dorința de libertate.
Pornind de la un document real descoperit recent: actul de eliberare a unei sclave de origine chercheză pe nume Caterina, pe care mulți istorici o consideră mama celebrului Leonardo da Vinci, Carlo Vecce aduce la lumină viața acestei femei uitate de lume, mama unuia dintre cei mai mari genii ai Renașterii.
Drumul Caterinei este unul complex, o călătorie de la umilință și suferință la puterea de a-și regăsi propria identitate. Născută în zona est europeană, după moartea tatălui, devine o sclavă, fiind vândută mai multor persoane și transferată în diverse locuri. Ajunsă în Italia, soarta o aduce în calea notarului Piero da Vinci, cu care înfiripă o rela��ie efemeră de dragoste, soldată cu nașterea unui copil nelegitim: Leonardo da Vinci. Însuși numele lui, semnifică pentru Caterina speranța de eliberare din lanțurile constrângerilor și un simbol al unui viitor fără granițe.
Surâsul Caterinei ne oferă o viziune fascinantă asupra perioadei Renașterii, reînvie o poveste de iubire interzisă, iar cu ajutorul personajelor care poartă numele fiecărui capitol, Carlo Vecce reface portretul unei femei simple, dar deosebit de puternice. O poveste despre sacrificiu și renaștere, și despre libertatea care naște genii și care ni l-a dat pe Leonardo da Vinci.
4,5⭐️ De recomandat tuturor iubitorilor de ficțiune istorică!
Surâsul Caterinei este genul de carte în care m-am pierdut cu totul, o poveste intensă care m-a purtat de la munții Caucazieni, Constantinopol, până în Florența și Veneția. O călătorie prin perioada Renașterii, care evocă inima unei femei care întruchipează curajul și dorința de libertate.
Pornind de la un document real descoperit recent: actul de eliberare a unei sclave de origine chercheză pe nume Caterina, pe care mulți istorici o consideră mama celebrului Leonardo da Vinci, Carlo Vecce aduce la lumină viața acestei femei uitate de lume, mama unuia dintre cei mai mari genii ai Renașterii.
Drumul Caterinei este unul complex, o călătorie de la umilință și suferință la puterea de a-și regăsi propria identitate. Născută în zona est europeană, după moartea tatălui, devine o sclavă, fiind vândută mai multor persoane și transferată în diverse locuri. Ajunsă în Italia, soarta o aduce în calea notarului Piero da Vinci, cu care înfiripă o rela��ie efemeră de dragoste, soldată cu nașterea unui copil nelegitim: Leonardo da Vinci. Însuși numele lui, semnifică pentru Caterina speranța de eliberare din lanțurile constrângerilor și un simbol al unui viitor fără granițe.
Surâsul Caterinei ne oferă o viziune fascinantă asupra perioadei Renașterii, reînvie o poveste de iubire interzisă, iar cu ajutorul personajelor care poartă numele fiecărui capitol, Carlo Vecce reface portretul unei femei simple, dar deosebit de puternice. O poveste despre sacrificiu și renaștere, și despre libertatea care naște genii și care ni l-a dat pe Leonardo da Vinci.
4,5⭐️ De recomandat tuturor iubitorilor de ficțiune istorică!
March 24, 2025
**Might contain spoilers**
I could hardly wait to finish this book. There were too many historical details that I didn’t enjoy, and most of them I didn’t even retain while reading. At times, it felt like I was reading a historical manual on a specific craft, which I didn’t like at all.
The story is supposed to follow Katerina, the mother of Leonardo da Vinci, but her life is told through the perspectives of the people she encountered. What particularly bothered me was the recurring focus on her physical attributes, especially her breasts. I understand that this is a historical novel set in a time that was incredibly harsh, especially towards women and slaves, but this detail felt excessive and repetitive.
Additionally, I feel that the author placed too much emphasis on these secondary characters, making Katerina almost fade into the background of her own story. Instead of offering diverse perspectives, every character viewed her in the same way—an angelic figure with a gentle smile and skilled hands drawing intricate patterns. I had hoped for a variety of perceptions, but they all saw her identically.
I believe this story had great potential, but the author focused too much on details that weighed it down rather than enriching it. In the end, we learn the least about Katerina herself and the most about those around her. Overall, this is one of the rare historical novels that failed to captivate me.
I could hardly wait to finish this book. There were too many historical details that I didn’t enjoy, and most of them I didn’t even retain while reading. At times, it felt like I was reading a historical manual on a specific craft, which I didn’t like at all.
The story is supposed to follow Katerina, the mother of Leonardo da Vinci, but her life is told through the perspectives of the people she encountered. What particularly bothered me was the recurring focus on her physical attributes, especially her breasts. I understand that this is a historical novel set in a time that was incredibly harsh, especially towards women and slaves, but this detail felt excessive and repetitive.
Additionally, I feel that the author placed too much emphasis on these secondary characters, making Katerina almost fade into the background of her own story. Instead of offering diverse perspectives, every character viewed her in the same way—an angelic figure with a gentle smile and skilled hands drawing intricate patterns. I had hoped for a variety of perceptions, but they all saw her identically.
I believe this story had great potential, but the author focused too much on details that weighed it down rather than enriching it. In the end, we learn the least about Katerina herself and the most about those around her. Overall, this is one of the rare historical novels that failed to captivate me.
February 28, 2024
Caterina Cuenta la historia, obviamente ficticia, de la presunta madre de Leonardo da Vinci, contada, capítulo a capítulo, por todos los personajes, que realmente existieron, que pasaron por la vida de Caterina, empezando por su padre y terminando por Leonardo.
Un libro que no es nada fácil y trivial y debo decir que me gustó por esta misma razón. Con un bloqueo como venía teniendo ,tuve que afrontar estas 500 páginas con calma, despacio y concentración para poder disfrutar plenamente de este espléndido viaje al Renacimiento.
Fui recompensada con la (probable) historia de una esclava que dio vida a uno de los mayores genios de la historia, Leonardo Da Vinci.
Carlo Vecce lo ha reconstruido y friccionado majestuosamente, aunque ciertamente inventando, añadiendo y suponiendo muchos detalles después de consultar montañas de documentos y visitar los lugares mencionados en ellos.
El centro de todo es una mujer, que es hija, es presa, es deseo, es madre, es esposa... Es fuerte, es noble, es lo que permite que el mundo gire, incluso desde el punto de vista material y económico... si buscas un libro de Leonardo debo decirte que aquí solo sale al final, este libro la gran protagonista es Caterina y todos lo personajes que van pasando por su vida.
En conclusión, un libro pausado que puede ser de difícil lectura pero que merece la pena ser leído.
Un libro que no es nada fácil y trivial y debo decir que me gustó por esta misma razón. Con un bloqueo como venía teniendo ,tuve que afrontar estas 500 páginas con calma, despacio y concentración para poder disfrutar plenamente de este espléndido viaje al Renacimiento.
Fui recompensada con la (probable) historia de una esclava que dio vida a uno de los mayores genios de la historia, Leonardo Da Vinci.
Carlo Vecce lo ha reconstruido y friccionado majestuosamente, aunque ciertamente inventando, añadiendo y suponiendo muchos detalles después de consultar montañas de documentos y visitar los lugares mencionados en ellos.
El centro de todo es una mujer, que es hija, es presa, es deseo, es madre, es esposa... Es fuerte, es noble, es lo que permite que el mundo gire, incluso desde el punto de vista material y económico... si buscas un libro de Leonardo debo decirte que aquí solo sale al final, este libro la gran protagonista es Caterina y todos lo personajes que van pasando por su vida.
En conclusión, un libro pausado que puede ser de difícil lectura pero que merece la pena ser leído.
September 27, 2024
Sięgając po tę książkę, myślałam, że będzie to historia Cateriny opisana z jej perspektywy. Myliłam się! 🙈Mamy tu do czynienia z wieloma perspektywami osób z jej otoczenia, które stanowią ważne ogniwo w tej historii. Czasem zaczynałam gubić się trochę w tych wątkach. Narracja sama w sobie była dla mnie dość ciężka, momentami musiałam naprawdę mocno się skupić na tekście, choć warstwa językowa była przepiękna, ale - no właśnie - odrobinę męcząca.
Wielkie brawa dla autora za wcielenie rzeczywistych faktów w tę historię. Tło historyczne zostało tu zarysowane we wspaniały sposób! Widać, że ogrom pracy musiał tutaj zostać włożony, zwłaszcza jeśli chodzi o research. Tytułowa bohaterka została świetnie wykreowana. Postać Cateriny stała się bliska, przyziemna, rzeczywista. Wzbudza do refleksji na temat świata, wolności i macierzyństwa. Dzięki niej zobrazowane również zostały okrucieństwa mające miejsce na tym świecie - zwłaszcza w dobie „światłego” renesansu. 🫠
Ostatnie strony pozostawiły mnie w osłupieniu, nawiązanie do czasów współczesnych było tu bardzo potrzebne. Cieszę się, że ta książka została wydana w Polsce. Czuję, że w najbliższym czasie będę myśleć jeszcze sporo o tym tytule 🤎.
Wielkie brawa dla autora za wcielenie rzeczywistych faktów w tę historię. Tło historyczne zostało tu zarysowane we wspaniały sposób! Widać, że ogrom pracy musiał tutaj zostać włożony, zwłaszcza jeśli chodzi o research. Tytułowa bohaterka została świetnie wykreowana. Postać Cateriny stała się bliska, przyziemna, rzeczywista. Wzbudza do refleksji na temat świata, wolności i macierzyństwa. Dzięki niej zobrazowane również zostały okrucieństwa mające miejsce na tym świecie - zwłaszcza w dobie „światłego” renesansu. 🫠
Ostatnie strony pozostawiły mnie w osłupieniu, nawiązanie do czasów współczesnych było tu bardzo potrzebne. Cieszę się, że ta książka została wydana w Polsce. Czuję, że w najbliższym czasie będę myśleć jeszcze sporo o tym tytule 🤎.
April 25, 2025
4.5⭐️
Not quite a full 5 stars read because, for me, bits and pieces were a tad boring and I skimmed the long lists of names and tedious descriptions of some things. although I can appreciate and understand the amount of research behind a novel like this, it doesn't mean I have to have the same level of desire to read it all.
Other than that, I enjoyed this book very much. It had the right amount of history, of romance, of drama, of art, of Italy, of Christianity, and of other tribes.
The story is told from the perspective of several characters, mostly men, as they had the position of power to have slaves more often than women. There are some female characters that you can't help but love. Actually, the author is that skilled that almost all characters are likable. Except one. Yes, I'm looking at you, Piero, you little piece of... 😒
The story flows in such a way that you don't feel the changes of POVs as sudden stops, everything is woven together, and that just moves the story forward but without it being boring or monotonous
However, one thing I can add here is that Catherine's story is told from beginning to end one too many times. Maybe if it is read either longer breaks between chapters, it is useful, but the major facts I think people will not forget that easy. and if it is read in just a few sittings, it can be too much.
What I want to say is that I truly recommend this for historical fiction lovers. One would never realize it is a debut novel.
Not quite a full 5 stars read because, for me, bits and pieces were a tad boring and I skimmed the long lists of names and tedious descriptions of some things. although I can appreciate and understand the amount of research behind a novel like this, it doesn't mean I have to have the same level of desire to read it all.
Other than that, I enjoyed this book very much. It had the right amount of history, of romance, of drama, of art, of Italy, of Christianity, and of other tribes.
The story is told from the perspective of several characters, mostly men, as they had the position of power to have slaves more often than women. There are some female characters that you can't help but love. Actually, the author is that skilled that almost all characters are likable. Except one. Yes, I'm looking at you, Piero, you little piece of... 😒
The story flows in such a way that you don't feel the changes of POVs as sudden stops, everything is woven together, and that just moves the story forward but without it being boring or monotonous
However, one thing I can add here is that Catherine's story is told from beginning to end one too many times. Maybe if it is read either longer breaks between chapters, it is useful, but the major facts I think people will not forget that easy. and if it is read in just a few sittings, it can be too much.
What I want to say is that I truly recommend this for historical fiction lovers. One would never realize it is a debut novel.
June 17, 2024
"È cosi difficile vedere nell'altro un essere umano?"Grande libro ricco di storia,di ricerca,di riflessioni,di pensieri.La mamma di Leonardo,una ragazza forte,selvaggia,schiava che ricerca la libertà e che infine la ottiene.Una donna,un esempio di eroina che non si sottomette agli eventi dalle Vita ma che ricerca in essa la vera essenza per lasciare una traccia,come suo padre ha fatto con lei,con le sue radici racchiuse in un "anello" filo argentato che diventa la sua forza di Sopravvivenza.
È Leonardo ritrova in Lei la Mamma,la sua Monnalisa,il suo Mantra di Vita.
Un grande Carlo Vecce che ci fa ripercorrere la storia di uno dei più significativi personaggi del nostro Rinascimento italiano ,anche se Leonardo è italiano davvero per intero?
È Leonardo ritrova in Lei la Mamma,la sua Monnalisa,il suo Mantra di Vita.
Un grande Carlo Vecce che ci fa ripercorrere la storia di uno dei più significativi personaggi del nostro Rinascimento italiano ,anche se Leonardo è italiano davvero per intero?
February 15, 2025
Много различен начин на проследяване на историята от всичко, което съм чела до сега. Всяка глава е с различен разказвач, срещнал Катерина в част от пътешествието й от планините на Кавказ до село Да Винчи в Италия. От една страна това беше интересно, защото е различно, но от друга, имаше момент в средата на книгата, когато усетих, че доста ми доскуча, заради това накъсване на разказа. Всеки нов разказвач, през по-голямата част говореше за себе си и описваше своята история, преди да стигне до срещата си с Катерина. До някъде това даваше по-добро усещане за начина на живот тогава, но подробностите ми бяха прекалено много.
July 11, 2025
Es un libro muy interesante, que mezcla los antecedentes históricos y la imaginación, sobre la madre de Leonardo. Una novela que muestra que los años no siempre han hecho mejores a los humanos y no todo ha cambiado como se esperaría.
August 28, 2023
Insomma ,molto basato sulle supposizioni
June 17, 2024
Excepcional
July 2, 2024
Cautiva desde la primera página, es imposible no caer en el embrujo de Caterina.
November 26, 2023
Opinião no meu blogue: https://wwwescrevinhados-cantarinha.b...
December 9, 2024
Interesante, entretenido, ágil.
Documentado y fabulado, posible.
Un libro “bonito”, bien escrito, y que relata magnífica mente la vida de una mujer casi mágica.
Documentado y fabulado, posible.
Un libro “bonito”, bien escrito, y que relata magnífica mente la vida de una mujer casi mágica.
May 4, 2024
"O Sorriso de Caterina" de Carlo Vecce entrou para a minha lista de melhores livros de ficção lidos em 2024. Definitivamente.
A escrita é bela, a história também e o facto de Vecce ser um estudioso de Leonardo Da Vinci faz a diferença.
Segundo as mais recentes investigações, a mãe de Leonardo Da Vinci seria uma escrava, vinda do Cáucaso, numa época em que algumas das cidades italianas tinham fortes relações comerciais com esta região e com a região onde se encontra hoje a Turquia.
A sua história é contada não pela própria, mas por várias pessoas que com ela se cruzaram e/ou tiveram um papel relevante no destino da sua vida, entre as quais se encontra, no penúltimo capítulo, o próprio filho, Leonardo. Esta forma de narrar (a várias vozes) torna o livro riquissimo do ponto de vista literário e faz da história da mãe de Leonardo, Caterina, uma história bonita, muito bonita, onde as tradições e culturas caucasianas se cruzam e misturam com as italianas na época do Renascimento.
Recomendo, claro!
A escrita é bela, a história também e o facto de Vecce ser um estudioso de Leonardo Da Vinci faz a diferença.
Segundo as mais recentes investigações, a mãe de Leonardo Da Vinci seria uma escrava, vinda do Cáucaso, numa época em que algumas das cidades italianas tinham fortes relações comerciais com esta região e com a região onde se encontra hoje a Turquia.
A sua história é contada não pela própria, mas por várias pessoas que com ela se cruzaram e/ou tiveram um papel relevante no destino da sua vida, entre as quais se encontra, no penúltimo capítulo, o próprio filho, Leonardo. Esta forma de narrar (a várias vozes) torna o livro riquissimo do ponto de vista literário e faz da história da mãe de Leonardo, Caterina, uma história bonita, muito bonita, onde as tradições e culturas caucasianas se cruzam e misturam com as italianas na época do Renascimento.
Recomendo, claro!
May 31, 2023
Nonostante il libro sia pieno di storia, di eventi e circostanze, scorre facilmente nella narrazione di un mondo affascinante e per molti aspetti avventuroso.
A metà strada tra un romanzo storico ed un saggio, questo libro ripercorre la vita di Caterina, la madre di Leonardo, grazie ad uno studio approfondito dello scrittore. Un vero e proprio scrigno in cui immergersi per rivivere, un po’ fantasticando, la vita del più grande scultore, pittore e scienziato italiano di tutti i tempi.
A metà strada tra un romanzo storico ed un saggio, questo libro ripercorre la vita di Caterina, la madre di Leonardo, grazie ad uno studio approfondito dello scrittore. Un vero e proprio scrigno in cui immergersi per rivivere, un po’ fantasticando, la vita del più grande scultore, pittore e scienziato italiano di tutti i tempi.
November 21, 2024
Много интересна книга, не можах да я оставя до последната страница. Силно препоръчвам! Интересен прочит за живота и съдбата на майката на легендарния Леонардо да Винчи.
June 2, 2024
Aburridísimo. Los capítulos son eternos. Son tan excesivamente largos que te impide conectar con los personajes, por qué de momento que terminas uno, el siguiente no tiene nada que ver con el otro. Por ejemplo, la estructura del libro es la siguiente: te presentan a alguien. Te cuentan dónde nació, cual es su trabajo que se casó con no se quien y que se murió. El caso es que después de 50 páginas te dicen el vínculo que tiene con Caterina y para cuando le tomas cariño fin del capítulo. Termina con un cliffhanger que de cara a que se resuelva debes leer otras 40 páginas y para colmo olvídate del personaje que ya no es importante.
Juega con clickbate de que es la madre de Leonardo y no nace hasta que no queda un 25% de novela.
No la recomiendo tiene que tener mucho estómago o tener mucho tiempo libre.
Juega con clickbate de que es la madre de Leonardo y no nace hasta que no queda un 25% de novela.
No la recomiendo tiene que tener mucho estómago o tener mucho tiempo libre.
April 12, 2025
Italian Carlo Veche, who appointed his heroine Leonardo da Vinci's mother, presents her with a biography similar to the story of Angelica, Marquise of Angels, with about the same level of historical authenticity.. However, the book does a good job of telling the reader about the European trade routes of the XV century, about the peculiarities of the accounting and credit policy of the Italian bankers of that time, about goldsmiths and the first-ever emission stuffing. Structurally, this is a relay race chronologically structured as a story about Katerina of the people with whom her life was brought together from birth to death, each of the thirteen parts of which is voiced by the following narrator: in twelve cases, these are men and only the thirteenth is a female voice belonging to the Russian slave Marya.
Псевдоистория
- Родилась ты у моря во дворце.
- У моря во дворце, неужель?
- Да, поверь. И в три года ты ездила верхом.
- Я с трех лет верхом?
- На лихом жеребце.
Девчонкой, я зачитывалась романами Анн и Сержа Голонов о похождениях Анжелики, той, что маркиза Ангелов. Красавица, прихотливой авторской волей, оказывалась вхожа в блистательные салоны своего времени. общалась с Людовиком XIV и султаном Махмудом, попеременно становясь то королевой нищих парижского Двора Чудес, то подругой короля пиратов, прививала высшему свету вкус к шоколаду и основывала колонию поселенцев в Северной Америке. Не думала, что придется читать такого рода развесистую клюкву взрослой, и не в ностальгическом порыве, и не где-нибудь, а в премиальном списке. Тем не менее, "Улыбка Катерины" в лонге Ясной поляны 2025.
Итальянец Карло Вечче, назначивший свою героиню мамой Леонардо да Винчи, одаривает ее примерно такой же биографией. Дочь черкесского князя, великого воина Якова явилась на свет на склоне кавказских гор, отняв своим рождением жизнь матери и сделав безутешным отца, который, с горя, тотчас отправился на войну, где и провел следующие шесть лет. Ненадолго вернувшись, нашел чумазую и безымянную дочь здоровенькой, и подумал, что пора бы уж как-то ее назвать. Тут кстати явился чужеземный посланник с перстнем для мамы Якова, которая оказалась давно потерянной сестрой султана Барсбея. А поскольку на кольце выгравировано было "Екатерини", с именем решили не мудрить.
Сочтя обязанности отца и правителя исполненными, Яков на восемь лет уехал на войну, а когда вновь оказался в родных краях, не поверил глазам: дочь выросла, и какой же красавицей она стала, копия мама, которая, как мы помним, единственная любовь князя. Лермонтов писал о черкешенках: "В дымных саклях, землей иль сухим тростником покровенных, таятся их жены, и чистят оружье, и ткут серебром. В тишине увядая душой. Пылающей, южной, с цепями судьбы незнакомой". Но это потому, что он ничего не знал о тамошних реалиях, у синьора Вечче более точные сведения, Катерини стала девой-воительницей, такой Артемидой с бездонными синими глазами и золотыми (это уж как водится, кавказские же женщины сплошь природные блондинки) волосами.
Комплект умений: скачет верхом, стреляет из лука - прилагается. Добавим щепотку запретных страстей вожделения к дочери со стороны князя, но границ переходить не станем, отправим их в набег на татарский торговый караван, убьем папу, а Катю захватим в плен и продадим в рабство. Дальнейший путь девушки, на котором она побывает в Крыму, Константинополе, Венеции, наконец достигнет Флоренции, описан примерно с тем же уровнем правдоподобия и по лекалам незабвенной Анжелики. Все встреченные мужчины, станут в нее влюбляться, но чистоту удастся сохранить до встречи с избранником, молодым нотариусом Пьетро из местечка Винчи. Ему-то красавица и родит малыша Леонардо, который станет универсальным гением, на всю жизнь сохранив нежную привязанность к матери.
Историческая достоверность книги стремится к нулю, она по большей части неоправданно многословна и, скучна, но недурно справляется с задачей поведать читателю о европейских торговых путях XV века, об особенностях учетно-кредитной политики итальянских банкиров того времени, о золотых дел мастерах и первых в истории эмиссионных вбросах. Структурно это эстафета, хронологически выстроенная как рассказ о Катерине людей, с которыми сводила ее жизнь от рождения до смерти, каждую из тринадцати частей которой озвучивает следующий рассказчик: в двенадцати случаях это мужчины и лишь тринадцатый голос женский, принадлежащий русской рабыне Марье.
Над псевдоисторическим романом работал коллектив переводчиков: Андрей Манухин, Надежда Чамина, Вера Федорук, Янина Миронцева, что довольно необычно для Ясной поляны, напомню: победитель в номинации "Иностранная литература" делит денежную часть премии с переводчиком 50/50, интересный будет прецедент, если им окажется "Улыбка Катерины". От себя пожелаю Андрею Манухину победы с сольным переводом "Интимной жизни наших предков" Бьянки Питцорно, во всех отношениях более достойной. Но тут уж решать жюри.
Псевдоистория
- Родилась ты у моря во дворце.
- У моря во дворце, неужель?
- Да, поверь. И в три года ты ездила верхом.
- Я с трех лет верхом?
- На лихом жеребце.
Девчонкой, я зачитывалась романами Анн и Сержа Голонов о похождениях Анжелики, той, что маркиза Ангелов. Красавица, прихотливой авторской волей, оказывалась вхожа в блистательные салоны своего времени. общалась с Людовиком XIV и султаном Махмудом, попеременно становясь то королевой нищих парижского Двора Чудес, то подругой короля пиратов, прививала высшему свету вкус к шоколаду и основывала колонию поселенцев в Северной Америке. Не думала, что придется читать такого рода развесистую клюкву взрослой, и не в ностальгическом порыве, и не где-нибудь, а в премиальном списке. Тем не менее, "Улыбка Катерины" в лонге Ясной поляны 2025.
Итальянец Карло Вечче, назначивший свою героиню мамой Леонардо да Винчи, одаривает ее примерно такой же биографией. Дочь черкесского князя, великого воина Якова явилась на свет на склоне кавказских гор, отняв своим рождением жизнь матери и сделав безутешным отца, который, с горя, тотчас отправился на войну, где и провел следующие шесть лет. Ненадолго вернувшись, нашел чумазую и безымянную дочь здоровенькой, и подумал, что пора бы уж как-то ее назвать. Тут кстати явился чужеземный посланник с перстнем для мамы Якова, которая оказалась давно потерянной сестрой султана Барсбея. А поскольку на кольце выгравировано было "Екатерини", с именем решили не мудрить.
Сочтя обязанности отца и правителя исполненными, Яков на восемь лет уехал на войну, а когда вновь оказался в родных краях, не поверил глазам: дочь выросла, и какой же красавицей она стала, копия мама, которая, как мы помним, единственная любовь князя. Лермонтов писал о черкешенках: "В дымных саклях, землей иль сухим тростником покровенных, таятся их жены, и чистят оружье, и ткут серебром. В тишине увядая душой. Пылающей, южной, с цепями судьбы незнакомой". Но это потому, что он ничего не знал о тамошних реалиях, у синьора Вечче более точные сведения, Катерини стала девой-воительницей, такой Артемидой с бездонными синими глазами и золотыми (это уж как водится, кавказские же женщины сплошь природные блондинки) волосами.
Комплект умений: скачет верхом, стреляет из лука - прилагается. Добавим щепотку запретных страстей вожделения к дочери со стороны князя, но границ переходить не станем, отправим их в набег на татарский торговый караван, убьем папу, а Катю захватим в плен и продадим в рабство. Дальнейший путь девушки, на котором она побывает в Крыму, Константинополе, Венеции, наконец достигнет Флоренции, описан примерно с тем же уровнем правдоподобия и по лекалам незабвенной Анжелики. Все встреченные мужчины, станут в нее влюбляться, но чистоту удастся сохранить до встречи с избранником, молодым нотариусом Пьетро из местечка Винчи. Ему-то красавица и родит малыша Леонардо, который станет универсальным гением, на всю жизнь сохранив нежную привязанность к матери.
Историческая достоверность книги стремится к нулю, она по большей части неоправданно многословна и, скучна, но недурно справляется с задачей поведать читателю о европейских торговых путях XV века, об особенностях учетно-кредитной политики итальянских банкиров того времени, о золотых дел мастерах и первых в истории эмиссионных вбросах. Структурно это эстафета, хронологически выстроенная как рассказ о Катерине людей, с которыми сводила ее жизнь от рождения до смерти, каждую из тринадцати частей которой озвучивает следующий рассказчик: в двенадцати случаях это мужчины и лишь тринадцатый голос женский, принадлежащий русской рабыне Марье.
Над псевдоисторическим романом работал коллектив переводчиков: Андрей Манухин, Надежда Чамина, Вера Федорук, Янина Миронцева, что довольно необычно для Ясной поляны, напомню: победитель в номинации "Иностранная литература" делит денежную часть премии с переводчиком 50/50, интересный будет прецедент, если им окажется "Улыбка Катерины". От себя пожелаю Андрею Манухину победы с сольным переводом "Интимной жизни наших предков" Бьянки Питцорно, во всех отношениях более достойной. Но тут уж решать жюри.
November 15, 2025
Je remercie tout d’abord Babelio et Seuil de m’avoir proposé cette lecture qui correspond bien à mon goût pour les histoires de femmes et ma curiosité pour les lieux et époques historiques que je méconnais, car je ne m’attendais assurément pas à une telle aventure lorsque j’ai postulé.
Carlo Vecce, l’auteur de cette fresque, enseigne la civilisation et la littérature de la Renaissance à l’université de Naples. Il étudie ainsi depuis de nombreuses années la vie de Léonard de Vinci, étant l’auteur d’une biographie de référence, disponible chez nous chez Flammarion. Il s’intéresse ici, via des documents inédits, à la potentielle histoire de la mère de Léonard, une femme dont on sait peu de choses et qui pourrait pourtant être le reflet d’une riche et chamboulante histoire en plein coeur de terres méconnues.
J’ai d’abord été surprise par la forme prise par le récit. Tout en discours rapporté, il propose d’un chapitre à l’autre de faire entendre la voix des hommes et parfois des femmes ayant croisé le chemin de celle qui serait la mère du futur célèbre Léonard de Vinci, mais qui n’est au final qu’une jeune femme venant de l’Europe centrale, des hauts plateaux de la Circassie dans le Caucase, et qui a été enlevée puis réduite en esclavage, avant de passer de main en main. Si on ne me l’avait pas dit sur la couverture, cela aurait ainsi été, en quelque sorte, le banal portrait d’une femme de son temps malmenée par les menées des hommes d’alors, qui dans une Europe méditerranéenne florissante, n’hésite pas à marchander les hommes et femmes jugés inférieurs pour les vendre, les acheter, les louer, se les prêter….
A l’image de L’oiseau bleu d’Erzeroum que je viens de lire, c’est donc surtout le récit d’une femme ballotté d’un lieu à l’autre, d’un maître à l’autre, prétexte pour nous faire le récit passionnant d’une Europe renaissante méconnue, que j’ai apprécié. J’ai aimé entendre les légendes du Caucase, en découvrir la vie tellement différente de celle que j’imaginais en Europe à l’époque, plus proche de celle découverte tardivement dans Bride Stories et ses portraits des peuples des steppes asiatiques. Cela m’a passionnée que l’auteur-chercheur nous fournisse tant de riches détails et enseignements ensuite sur la vie autour de la Méditerranée au XVe siècle, que ce soit en Egypte, à Constantinople, à Venise ou Florence. D’ailleurs, je salue l’initiative du glossaire en fin de volume mentionné dès la première page, ainsi que des cartes qui accompagnent les rabats et 2e et 3e couverture. Merci pour tout ce contexte !
Ainsi, même si j’ai trouvé le récit un peu froid, loin des codes du roman historique où l’on suit habituellement un personnage ou un groupe qu’on voit, qu’on entend dialoguer, j’ai beaucoup aimé le soin que l’auteur a mis pour nous conter au final non pas une destinée exceptionnelle mais comme le dit l’éditeur : »une épopée étourdissante dans le tumulte d’un siècle où se côtoient richesses et extrême violence. » Car Caterina aurait pu être n’importe quelle femme victime de ces marchands d’esclaves, puis de ces puissants qui se l’échangent et se la partagent. C’est d’ailleurs à travers eux que l’on a son portrait et c’est saisissant de découvrir la destinée de ces femmes, même si ici, l’auteur reste assez sobre et ne donne pas lieu à des scènes de violences physiques ou de viol comme dans nombre d’anciens romans historiques cherchant le sensationnalisme. Ici, on reste au plus de près de ce qu’on sait, de ce qu’il est logique de déduire mais pas plus. J’ai aimé ce sérieux.
Cependant, je dois avouer avoir parfois manqué de romanesque. J’aurais aimé entendre la voix des personnages, celle de Caterina notamment. Mais au vu du parti pris de l’auteur, ce sont les derniers chapitres que j’ai préférés, ceux où on imagine un Léonard qui revient sur sa vie sous le prisme de l’histoire de celle de sa mère, et celui où l’auteur se livre sur sa rencontre avec cette femme et son cheminement d’auteur-chercheur pour nous livre ce texte, ni totalement roman, ni tout à fait essai, mais un entre-deux singulier qui s’y prête fort bien au final quand on suit sa démarche. Ce fut éclairant !
De manière totalement inattendue, alors que je n’ai pas exactement eu la forme désirée, j’ai aimé l’originalité de ce texte mi-roman, mi-essai, sur la potentielle vie de la mère de Léonard et surtout sur le destin de toutes ces femmes réduites en esclavage dans l’Europe et la Méditerranée du XVe siècle. Ce fut un voyage étourdissant, très enrichissant, riche en détails et connaissances grâce au statut de l’auteur, et je l’en remercie. Il m’a donné à voir une autre Renaissance que celle que je connaissais et j’ai aimé sentir cette matérialité. J’ai vraiment appris plein de choses.
Article complet : https://lesblablasdetachan.wordpress....
Carlo Vecce, l’auteur de cette fresque, enseigne la civilisation et la littérature de la Renaissance à l’université de Naples. Il étudie ainsi depuis de nombreuses années la vie de Léonard de Vinci, étant l’auteur d’une biographie de référence, disponible chez nous chez Flammarion. Il s’intéresse ici, via des documents inédits, à la potentielle histoire de la mère de Léonard, une femme dont on sait peu de choses et qui pourrait pourtant être le reflet d’une riche et chamboulante histoire en plein coeur de terres méconnues.
J’ai d’abord été surprise par la forme prise par le récit. Tout en discours rapporté, il propose d’un chapitre à l’autre de faire entendre la voix des hommes et parfois des femmes ayant croisé le chemin de celle qui serait la mère du futur célèbre Léonard de Vinci, mais qui n’est au final qu’une jeune femme venant de l’Europe centrale, des hauts plateaux de la Circassie dans le Caucase, et qui a été enlevée puis réduite en esclavage, avant de passer de main en main. Si on ne me l’avait pas dit sur la couverture, cela aurait ainsi été, en quelque sorte, le banal portrait d’une femme de son temps malmenée par les menées des hommes d’alors, qui dans une Europe méditerranéenne florissante, n’hésite pas à marchander les hommes et femmes jugés inférieurs pour les vendre, les acheter, les louer, se les prêter….
A l’image de L’oiseau bleu d’Erzeroum que je viens de lire, c’est donc surtout le récit d’une femme ballotté d’un lieu à l’autre, d’un maître à l’autre, prétexte pour nous faire le récit passionnant d’une Europe renaissante méconnue, que j’ai apprécié. J’ai aimé entendre les légendes du Caucase, en découvrir la vie tellement différente de celle que j’imaginais en Europe à l’époque, plus proche de celle découverte tardivement dans Bride Stories et ses portraits des peuples des steppes asiatiques. Cela m’a passionnée que l’auteur-chercheur nous fournisse tant de riches détails et enseignements ensuite sur la vie autour de la Méditerranée au XVe siècle, que ce soit en Egypte, à Constantinople, à Venise ou Florence. D’ailleurs, je salue l’initiative du glossaire en fin de volume mentionné dès la première page, ainsi que des cartes qui accompagnent les rabats et 2e et 3e couverture. Merci pour tout ce contexte !
Ainsi, même si j’ai trouvé le récit un peu froid, loin des codes du roman historique où l’on suit habituellement un personnage ou un groupe qu’on voit, qu’on entend dialoguer, j’ai beaucoup aimé le soin que l’auteur a mis pour nous conter au final non pas une destinée exceptionnelle mais comme le dit l’éditeur : »une épopée étourdissante dans le tumulte d’un siècle où se côtoient richesses et extrême violence. » Car Caterina aurait pu être n’importe quelle femme victime de ces marchands d’esclaves, puis de ces puissants qui se l’échangent et se la partagent. C’est d’ailleurs à travers eux que l’on a son portrait et c’est saisissant de découvrir la destinée de ces femmes, même si ici, l’auteur reste assez sobre et ne donne pas lieu à des scènes de violences physiques ou de viol comme dans nombre d’anciens romans historiques cherchant le sensationnalisme. Ici, on reste au plus de près de ce qu’on sait, de ce qu’il est logique de déduire mais pas plus. J’ai aimé ce sérieux.
Cependant, je dois avouer avoir parfois manqué de romanesque. J’aurais aimé entendre la voix des personnages, celle de Caterina notamment. Mais au vu du parti pris de l’auteur, ce sont les derniers chapitres que j’ai préférés, ceux où on imagine un Léonard qui revient sur sa vie sous le prisme de l’histoire de celle de sa mère, et celui où l’auteur se livre sur sa rencontre avec cette femme et son cheminement d’auteur-chercheur pour nous livre ce texte, ni totalement roman, ni tout à fait essai, mais un entre-deux singulier qui s’y prête fort bien au final quand on suit sa démarche. Ce fut éclairant !
De manière totalement inattendue, alors que je n’ai pas exactement eu la forme désirée, j’ai aimé l’originalité de ce texte mi-roman, mi-essai, sur la potentielle vie de la mère de Léonard et surtout sur le destin de toutes ces femmes réduites en esclavage dans l’Europe et la Méditerranée du XVe siècle. Ce fut un voyage étourdissant, très enrichissant, riche en détails et connaissances grâce au statut de l’auteur, et je l’en remercie. Il m’a donné à voir une autre Renaissance que celle que je connaissais et j’ai aimé sentir cette matérialité. J’ai vraiment appris plein de choses.
Article complet : https://lesblablasdetachan.wordpress....
Displaying 1 - 30 of 83 reviews