What do you think?
Rate this book
Stela
„Simona Goșu trece cu dexteritate la roman, păstrându-și interesul pentru spațiul domestic și pentru momente de tensiune familială, rezolvate surprinzător, deseori cu violență. Stela, personajul care centrează acțiunea romanului, o fostă contabilă ajunsă menajeră, bovarică după o casă pierdută prin retrocedare, îi dă autoarei ocazia să intre în diverse familii, aparent fericite, și să creioneze portrete din tușe rapide. Problematica identității este firul roșu pe care cititorul merge grăbit, interesat de ce se întâmplă, pentru a se trezi, în final, la fel ca Stela, cu întrebarea tulburătoare despre ce este mai important în viață.” (Gabriela Adameșteanu)
„După Fragil, unul dintre cele mai bune debuturi din proza românească din ultimul deceniu, așteptările erau mari de la următoarea carte a Simonei Goșu. Din fericire, autoarea nu dezamăgește și publică un roman convingător, care demonstrează – pentru cine se mai îndoia – forța epică, priceperea literară și acuitatea socială ale prozatoarei. Cu Stela, Simona Goșu ne propune un roman format din multe cercuri concentrice, de la cel mai mic, al vieții de familie a protagonistei, trecând prin cel al unei comunități middle-class bucureștene, până la cel mai mare, al societății românești contemporane. În centrul tuturor acestora stă însă Stela, o femeie specială și recognoscibilă în același timp, pe care o poți admira sau o poți detesta, dar pe care mai mult ca sigur nu o vei uita.” (Victor Cobuz)
„După Fragil, unul dintre cele mai bune debuturi din proza românească din ultimul deceniu, așteptările erau mari de la următoarea carte a Simonei Goșu. Din fericire, autoarea nu dezamăgește și publică un roman convingător, care demonstrează – pentru cine se mai îndoia – forța epică, priceperea literară și acuitatea socială ale prozatoarei. Cu Stela, Simona Goșu ne propune un roman format din multe cercuri concentrice, de la cel mai mic, al vieții de familie a protagonistei, trecând prin cel al unei comunități middle-class bucureștene, până la cel mai mare, al societății românești contemporane. În centrul tuturor acestora stă însă Stela, o femeie specială și recognoscibilă în același timp, pe care o poți admira sau o poți detesta, dar pe care mai mult ca sigur nu o vei uita.” (Victor Cobuz)
320 pages, Paperback
Published January 1, 2024
27 people are currently reading
335 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 63 reviews
December 10, 2023
„Ce e mai de preț pe lume, să-ți găsești perechea sau să faci ce-ți place?” Prin extensie, ce e mai de preț, să-ți înțelegi familia (soțul și copiii) și să o ții aproape, una dintre temele recurente ale autoarei, sau să ai mereu idealuri în afara acesteia, să năzuiești spre lucruri aproape imposibile?
Simona Goșu ne oferă o incursiune atentă și sinceră în viața complexă a unor personaje aflate în sfera obișnuitului: fiecare familie în care menajera Stela intră zi de zi (romanul este structurat pe zilele săptămânii, de luni până sâmbătă) este analizată atât din interior, din prisma personajelor aflate în propriile case față în față cu o persoană atât de grijulie și mereu dornică de vorbă întinsă, precum menajera, cât și din exterior, de vreme ce aceasta din urmă își extinde experiențele de peste zi, discutându-le cu propria familie și cu cele cu care se va întâlni zilele următoare. Ambițiile Stelei se izbesc însă de un zid atunci când realizează că, atentă la „clienții” săi, dornică să devină ceva ce nu va fi niciodată, i-a neglijat și nu i-a înțeles pe cei apropiați. Câteodată, e nevoie de doar o săptămână să-ți dai seama de lucrurile bune pe care ți le-a oferit viața.
„Stela” pare un roman simplu (dar nimic nu e simplu într-o lume așa de complicată), este un volum care te pune pe gânduri, care-ți lansează foarte multe întrebări, care ne dezvăluie că în fiecare om există gânduri, visuri neîmplinite și speranțe deșarte, cu o cale lungă și întortocheată până la a-și descoperi propria identitate.
Simona Goșu ne oferă o incursiune atentă și sinceră în viața complexă a unor personaje aflate în sfera obișnuitului: fiecare familie în care menajera Stela intră zi de zi (romanul este structurat pe zilele săptămânii, de luni până sâmbătă) este analizată atât din interior, din prisma personajelor aflate în propriile case față în față cu o persoană atât de grijulie și mereu dornică de vorbă întinsă, precum menajera, cât și din exterior, de vreme ce aceasta din urmă își extinde experiențele de peste zi, discutându-le cu propria familie și cu cele cu care se va întâlni zilele următoare. Ambițiile Stelei se izbesc însă de un zid atunci când realizează că, atentă la „clienții” săi, dornică să devină ceva ce nu va fi niciodată, i-a neglijat și nu i-a înțeles pe cei apropiați. Câteodată, e nevoie de doar o săptămână să-ți dai seama de lucrurile bune pe care ți le-a oferit viața.
„Stela” pare un roman simplu (dar nimic nu e simplu într-o lume așa de complicată), este un volum care te pune pe gânduri, care-ți lansează foarte multe întrebări, care ne dezvăluie că în fiecare om există gânduri, visuri neîmplinite și speranțe deșarte, cu o cale lungă și întortocheată până la a-și descoperi propria identitate.
April 20, 2024
Greu de înțeles pentru unii că există romane ca acesta, care nu se chinuie să fie nimic altceva decât viața unui personaj al naibii de realist portretizat. Stela este tot ce iubesc legat de sud: oamenii care iubesc mult, judecă și mai mult și care se înțeleg mai bine pe ei înșiși cu cât îmbătrânesc. Este magnific cât sudism există în romanul acesta, m-a făcut să plâng de dor. Poate finalul pseudo-mistic nu e ce trebuia, dar un roman puternic nu e diluat de două pagini slabe.
January 18, 2024
2.5
Un plus pentru ultima parte și scena cu casa păpușilor, care mi se pare deznodarea întregii făpturi psihice a protagonistei, mamă ratată, femeie mărginită, dornică să se autodepășească. Păcat că a trebuit să suport 80% de nimic pentru 20% de esență.
Personajul e foarte credibil, dar e așa pentru că e atât de banal.
Sunt autori autohtoni cărora registrul minor le iese magnific (Adriana Bittel și recent descoperitul - de mine - Mihai Duțescu, de exemplu), însă alții livrează banal în toate formele: idei fără profunzime, platitudini, frustrarea lui "așa, și? Cu ce mă atinge / cu ce rămân din cartea asta?". Simona Goșu, cel puțin cu cartea asta, intră în a doua categorie.
Dar sunt convinsă că va avea mulți fani, pentru că este ATÂT de accesibilă.
Un plus pentru ultima parte și scena cu casa păpușilor, care mi se pare deznodarea întregii făpturi psihice a protagonistei, mamă ratată, femeie mărginită, dornică să se autodepășească. Păcat că a trebuit să suport 80% de nimic pentru 20% de esență.
Personajul e foarte credibil, dar e așa pentru că e atât de banal.
Sunt autori autohtoni cărora registrul minor le iese magnific (Adriana Bittel și recent descoperitul - de mine - Mihai Duțescu, de exemplu), însă alții livrează banal în toate formele: idei fără profunzime, platitudini, frustrarea lui "așa, și? Cu ce mă atinge / cu ce rămân din cartea asta?". Simona Goșu, cel puțin cu cartea asta, intră în a doua categorie.
Dar sunt convinsă că va avea mulți fani, pentru că este ATÂT de accesibilă.
February 15, 2024
Inchei anul cu o carte buna si sper sa urmeze si altele cel putin la fel de bune.
January 30, 2024
Stela îmi pare atât de cunoscuta, jur pe ce am avut eu mai scump pe lume. Zic la trecut, pentru ca cel mai scump a fost mama, și ea are multe trăsături in comun cu Stela.
Și mai am o durere. Lipsa unui L. Unii știu de ce.
Se zice ca, dacă cartea, istoria sau măcar un personaj te scoate din pepeni, cartea e buna!
Mi-a trebuit sa o diger câteva zile pentru a înțelege ce simt eu. Va spun de ce fără a fi rugată sau întrebata. Așa sunt cititorii ăștia nebuni, vin cu idei de cărți bune peste voi fără a fi întrebați.
Stela este suma și înmulțirea caracteristicilor unui suflet tipic românesc. Calda, sufletistă, nostalgica, gospodina, curioasa, loiala, și um milion de alte calități pe care le găsiți acasă, la masa, cu ochii și urechile gata sa va asculte.
Cele 6 zile petrecute alături de ea și familia ei, oamenii care o înconjoară, m-au făcut sa revăd unele momente din viața mea, unde reușitele și scăpările celor dragi erau greu depășite, in special de cei cu inima mare.
Anume dupa aceasta lectura am inteles o chestie micuța, dar foarte importantă: cu cât înaintam in vârsta, cu atât ne creste inima mai mare, datorită sau din cauza familiei, deje voi decideți cuvântul potrivit.
Și da, am rămas cu un gust amar spre sfârșit. Dar am intui ca așa va fi, mai ales după ce luni era incantata de caldura de afara, de razele soarelui care-i mângâiau fața.
O veti recunoaște pe Stela. Sunt sigura.
Simona Goşu, abia aștept sa vorbim despre ea.
Cei care vor o carte cuminte și calda, nu veti regreta dacă veti merge la Librărie. ❤️ Fiți mai dulci și viața vă va aduce mai multă miere 🥰
Și mai am o durere. Lipsa unui L. Unii știu de ce.
Se zice ca, dacă cartea, istoria sau măcar un personaj te scoate din pepeni, cartea e buna!
Mi-a trebuit sa o diger câteva zile pentru a înțelege ce simt eu. Va spun de ce fără a fi rugată sau întrebata. Așa sunt cititorii ăștia nebuni, vin cu idei de cărți bune peste voi fără a fi întrebați.
Stela este suma și înmulțirea caracteristicilor unui suflet tipic românesc. Calda, sufletistă, nostalgica, gospodina, curioasa, loiala, și um milion de alte calități pe care le găsiți acasă, la masa, cu ochii și urechile gata sa va asculte.
Cele 6 zile petrecute alături de ea și familia ei, oamenii care o înconjoară, m-au făcut sa revăd unele momente din viața mea, unde reușitele și scăpările celor dragi erau greu depășite, in special de cei cu inima mare.
Anume dupa aceasta lectura am inteles o chestie micuța, dar foarte importantă: cu cât înaintam in vârsta, cu atât ne creste inima mai mare, datorită sau din cauza familiei, deje voi decideți cuvântul potrivit.
Și da, am rămas cu un gust amar spre sfârșit. Dar am intui ca așa va fi, mai ales după ce luni era incantata de caldura de afara, de razele soarelui care-i mângâiau fața.
O veti recunoaște pe Stela. Sunt sigura.
Simona Goşu, abia aștept sa vorbim despre ea.
Cei care vor o carte cuminte și calda, nu veti regreta dacă veti merge la Librărie. ❤️ Fiți mai dulci și viața vă va aduce mai multă miere 🥰
April 24, 2024
Îmi plac autorii români și am descoperit mulți contemporani pe care i-am citit cu drag.
Simona Goșu, însă, m-a dezamăgit complet, cu dialoguri banale și aiurea ("Ia, zi, mai vezi vreo dâră? Ăsta-i cel mai bun, a zis fluturând sticla, Ajax floral, dar verde, a încheiat, accentuând cuvântul.") 🤦, cu acțiuni complet inutile și plictisitoare, în genul : "Stela s-a scărpinat cu unghia arătătorului în spatele urechii, făcând o grimasă." 🙄
Am dat repede pe speed reading, însă tot regret timpul pierdut cu această carte. Înțeleg personajul realist, limbajul simplist, însă care spune totuși ceva.
Îmi pare rău, dar mai mult de 1 steluță...nu pot, chiar nu pot.
Simona Goșu, însă, m-a dezamăgit complet, cu dialoguri banale și aiurea ("Ia, zi, mai vezi vreo dâră? Ăsta-i cel mai bun, a zis fluturând sticla, Ajax floral, dar verde, a încheiat, accentuând cuvântul.") 🤦, cu acțiuni complet inutile și plictisitoare, în genul : "Stela s-a scărpinat cu unghia arătătorului în spatele urechii, făcând o grimasă." 🙄
Am dat repede pe speed reading, însă tot regret timpul pierdut cu această carte. Înțeleg personajul realist, limbajul simplist, însă care spune totuși ceva.
Îmi pare rău, dar mai mult de 1 steluță...nu pot, chiar nu pot.
February 3, 2024
A fost o lectură ușoară, fluidă, care inevitabil m-a făcut să-mi reamintesc de banalitățile de zi cu zi, despre cum si cât de tare te influențează o anumită pătură socială în care crești și din care nu reușești la timp să evadezi. Cumva, despre familie.
Mai important e o lectură despre iubire, o iubire care poate să dea și să ia, una care nu așteaptă să fie înțeleasă, ci doar (con)simțită.
Stela e un personaj pe care poți ajunge să-l recunoști foarte clar în societate și să îl detești sau compătimești la prima vedere. Ceea ce face diferența în cartea Simonei Goșu, e că arată pe alocuri și de unde i se trag tiparele și că aparte de comportamentul înapoiat, arată și bunătatea și o inima mare și juicy care bate în fiecare Stela ce nu a reușit să poată fi mai mult decât suma neajunsurilor societății în care trăiește. Mi-ar fi plăcut mai multă autoreflexie din partea protagonistei, poate prin straturile bârfelor, să se strecoare mai mult substrat venit din interiorul Stelei. Subiectele importante din carte poate un pic mai mult dezvoltate ca să înțelegem ce poate Stela de fapt dacă ar reuși să vadă mai departe de propria sa limită.
în orice caz, un debut de roman frumos, mi-a placut si s-a citit repede!
Mai important e o lectură despre iubire, o iubire care poate să dea și să ia, una care nu așteaptă să fie înțeleasă, ci doar (con)simțită.
Stela e un personaj pe care poți ajunge să-l recunoști foarte clar în societate și să îl detești sau compătimești la prima vedere. Ceea ce face diferența în cartea Simonei Goșu, e că arată pe alocuri și de unde i se trag tiparele și că aparte de comportamentul înapoiat, arată și bunătatea și o inima mare și juicy care bate în fiecare Stela ce nu a reușit să poată fi mai mult decât suma neajunsurilor societății în care trăiește. Mi-ar fi plăcut mai multă autoreflexie din partea protagonistei, poate prin straturile bârfelor, să se strecoare mai mult substrat venit din interiorul Stelei. Subiectele importante din carte poate un pic mai mult dezvoltate ca să înțelegem ce poate Stela de fapt dacă ar reuși să vadă mai departe de propria sa limită.
în orice caz, un debut de roman frumos, mi-a placut si s-a citit repede!
December 4, 2023
Un personaj atent construit dar revelația din ultimul capitol mi se pare forțată, mai mult felul amorf în care ajunge la ea decât revelația în sine. Sfârșitul mi se pare ratat: începe absolut previzibil și continuă nesatisfăcător.
Clienții Stelei sunt noii îmbogățiți, prin diverse mijloace și în grade diferite. Stela reacționează în fața modului lor viață, dar nu o face analizând cine știe ce, este mai degrabă la nivel de bârfă, cu rare introspecții. Nu-i neapărat prea rău dar sunt situații atât de variate încât, în final, nu rămâne decât un survol facil peste probleme foarte importante. E plauzibil pentru o menajeră, dar cam nesatisfăcător pentru cititor.
Clienții Stelei sunt noii îmbogățiți, prin diverse mijloace și în grade diferite. Stela reacționează în fața modului lor viață, dar nu o face analizând cine știe ce, este mai degrabă la nivel de bârfă, cu rare introspecții. Nu-i neapărat prea rău dar sunt situații atât de variate încât, în final, nu rămâne decât un survol facil peste probleme foarte importante. E plauzibil pentru o menajeră, dar cam nesatisfăcător pentru cititor.
Read
March 26, 2024DNF @96/245
Există un moment în care simți că ai citit destul despre oameni simpli, din popor, care acționează fără să gândească prea mult, nu se adaptează vremurilor, și nu pot comunica cu familia.
Mă întreb care va fi următorul val din literatura română.
Există un moment în care simți că ai citit destul despre oameni simpli, din popor, care acționează fără să gândească prea mult, nu se adaptează vremurilor, și nu pot comunica cu familia.
Mă întreb care va fi următorul val din literatura română.
November 10, 2024
Portret complex al căutării interioare, o combinație subtilă de fragilitate și rezistență învăluită în cotidian, încărcată de o adâncă umanitate.
April 1, 2024
3,5*. Deși destul de bine construit, quite relatable, personajul Stelei ratează (cred) finalul, ce pare mai degrabă unul grăbit, decât concluzia firească a parcursului ei. Mi-ar fi plăcut un mic răgaz acolo, în mijlocul conștientizărilor ei parca puse pe repede-nainte. Sunt încă fațete ale ei care rămân pentru mine prea puțin - sau prea superficial - explorate. Dialog bun, deși puțin greu de urmărit pe alocuri. Perspectiva narativa un pic oscilantă, dar asta nu e neapărat deranjant.
March 2, 2025
Mi-a plăcut povestea romanului pentru că prezintă portretul unei doamne de rând care își iubește familia și care caută împlinire din munca ei. Până la final este greu să nu te atașezi de Stela.
April 22, 2024
Îmi place cum scrie Simona Goșu: simplu, domestic și captivant.
"Stela" ar fi fost o lectură de notă maximă dacă nu expunea o înfățișare stereotipică în personajul bunicii cu părul roșcat. Un tipar neverosimil și pueril pe care chiar nu l-am putut ierta, cu toate că poate e construit pentru amuzament.
În afară de acest detaliu, este o carte drăguță și cuprinzătoare în toată simplitatea ei.
"Stela" ar fi fost o lectură de notă maximă dacă nu expunea o înfățișare stereotipică în personajul bunicii cu părul roșcat. Un tipar neverosimil și pueril pe care chiar nu l-am putut ierta, cu toate că poate e construit pentru amuzament.
În afară de acest detaliu, este o carte drăguță și cuprinzătoare în toată simplitatea ei.
April 6, 2024
Mi-a plăcut cartea, exceptând ultimele două capitole. Am citit ce s-a întâmplat de Luni până Joi într-o zi, și apoi pentru Vineri și Sâmbătă m-am lungit o săptămână. Într-o carte care era mai mult contemplativă, au început să se aglomereze prea multe revelații și acțiuni fără să se întâmple ceva care să le justifice.
Însă ce mi s-a părut și mai interesant este dialogul realizat cu Dimineață pierdută, dialog susținut și de impresiile despre carte lăsate de Gabriela Adameșteanu pentru coperta 4. M-am bucurat că Simona Goșu și-a ales o protagonistă similară Vicăi. Mi se pare că deschide astfel multe paralele între cele două momemente. M-am tot gândit la cum a fost resimțită prima desproprietărire , cum a fost resimțită a doua dar și cum s-a schimbat lumea între timp.
Însă ce mi s-a părut și mai interesant este dialogul realizat cu Dimineață pierdută, dialog susținut și de impresiile despre carte lăsate de Gabriela Adameșteanu pentru coperta 4. M-am bucurat că Simona Goșu și-a ales o protagonistă similară Vicăi. Mi se pare că deschide astfel multe paralele între cele două momemente. M-am tot gândit la cum a fost resimțită prima desproprietărire , cum a fost resimțită a doua dar și cum s-a schimbat lumea între timp.
October 16, 2024
Pentru o primă întâlnire cu scriitura Simonei Goșu, aș putea spune că nu e rău deloc. Stela este o reprezentare a unui personaj reprezentativ în societatea română contemporană, cu care poți rezona sau nu prea, dar cu care nu e exclus să te fi întâlnit.
Mi-a plăcut povestea și cumva și de Stela. M-au râcâit unele opinii, rasismul și faptul că-și bagă nasul cam peste tot în viețile celor cu care interacționează, ducând mai departe detalii din viețile lor în altele. Dar prin perspectiva ei avem parte și de niște observații sociale, se observă anumite diferențe de clasă, pe care admit că mi-ar fi plăcut să le văd mai dezvoltate. Sunt și multe stereotipuri aici, personaje-clișeu etc., dar mi se pare că toate își găsesc locul în poveste.
Mi-au plăcut dialogurile, dau viață poveștii și parcă ajungi altfel la personaje prin ele decât prin descrieri. Plus că dau mult mai multă fluiditate poveștii. Din păcate începutul mi se pare foarte lent, nu m-a prins deloc, la fel cum și finalul m-a derutat, parcă s-a schimbat mult prea brusc ritmul. Dar mijlocul poveștii, Mircea ca personaj, scenele domestice, dialogul ei interior dinspre final și scena cu curățarea casei păpușilor (mic spoiler alert) mi s-au părut chiar bine conturate.
Personal, se vede că e primul roman al Stelei Goșu, se simte că e loc de mai bine, așa că sunt curioasă să văd ce face mai departe. Sper să ajung la Fragil până atunci, sunt curioasă cum e proza ei scurtă.
3.5 de data aceasta.
Mi-a plăcut povestea și cumva și de Stela. M-au râcâit unele opinii, rasismul și faptul că-și bagă nasul cam peste tot în viețile celor cu care interacționează, ducând mai departe detalii din viețile lor în altele. Dar prin perspectiva ei avem parte și de niște observații sociale, se observă anumite diferențe de clasă, pe care admit că mi-ar fi plăcut să le văd mai dezvoltate. Sunt și multe stereotipuri aici, personaje-clișeu etc., dar mi se pare că toate își găsesc locul în poveste.
Mi-au plăcut dialogurile, dau viață poveștii și parcă ajungi altfel la personaje prin ele decât prin descrieri. Plus că dau mult mai multă fluiditate poveștii. Din păcate începutul mi se pare foarte lent, nu m-a prins deloc, la fel cum și finalul m-a derutat, parcă s-a schimbat mult prea brusc ritmul. Dar mijlocul poveștii, Mircea ca personaj, scenele domestice, dialogul ei interior dinspre final și scena cu curățarea casei păpușilor (mic spoiler alert) mi s-au părut chiar bine conturate.
Personal, se vede că e primul roman al Stelei Goșu, se simte că e loc de mai bine, așa că sunt curioasă să văd ce face mai departe. Sper să ajung la Fragil până atunci, sunt curioasă cum e proza ei scurtă.
3.5 de data aceasta.
December 31, 2024
Am citit multe recenzii negative despre Stela. Și fix asta m-a făcut să cumpăr cartea. Deci, dragilor, e super misto scrisă. Ca stilistică, este impecabilă. Dar nu se prea întâmplă nimic, asta e adevărat. In afara ultimului capitol. Nu ucide nimeni pe nimeni, nu e fantasma unui bărbat care i-o îndeasă în gură unei necunoscute, e doar viața de zi cu zi, așa cum o trăim cu toții dar nu mulți o pot povesti așa de frumos. Și de naiv. Și faza cu « mami-ul tău », și copilul trimis forțat la studii « dincolo », ca deh, părinții, și multe alte lucruri care definesc o societate în tranziție continuă, de 35 de ani încoace. Cineva spunea, undeva, ca sunt dialoguri banale, păi da, cam sunt dar viața e făcută din dialoguri banale. Cati dintre noi am analizat teoria freudiană în timp ce mâncam o ciorbă de fasole cu afumătura? Acum sincer. În alta ordine de idei : dacă ar fi să îi reproșez ceva personajului principal ar fi faptul că, din când, devine brusc altcineva. Mi se pare un pic SF ca un om cu atâtea vise și idealuri să se fi dat bătut atât de repede și de devreme.
https://abisurile.com/category/carti-...
https://abisurile.com/category/carti-...
January 23, 2024
Felicitari, Simona Gosu!
Mi-a placut foarte mult "Stela". E un roman prezent, actual.
Detaliile scenelor sunt descrise atat de autentic, incat clar poti sa o vezi pe Stela in fata ochilor si dupa ce ai inchis cartea, iti da impresia ca te-ai intalnit cu ea si stii sigur cum avea parul prins, ce imprimeu sau croiala avea rochia, iar background-ul este la fel de bine "desenat" de Simona.
Un alt aspect care mi-a placut sau cu care eu am rezonat a fost faptul ca Stela este o persoana cum toti avem in jurul nostru sau pe care am cunoscut-o la un moment dat, o persoana fara mari posibilitati materiale sau intelectuale, dar care stie sau care este inzestrata cu sisteme de autoaparare, de "cope" cu traumele vietii ei. Noi toti le avem (traumele), fiecare cu mecanismul lui de a merge mai departe, iar Stela il are pe al sau :).
O lectura foarte placuta.
Mi-a placut foarte mult "Stela". E un roman prezent, actual.
Detaliile scenelor sunt descrise atat de autentic, incat clar poti sa o vezi pe Stela in fata ochilor si dupa ce ai inchis cartea, iti da impresia ca te-ai intalnit cu ea si stii sigur cum avea parul prins, ce imprimeu sau croiala avea rochia, iar background-ul este la fel de bine "desenat" de Simona.
Un alt aspect care mi-a placut sau cu care eu am rezonat a fost faptul ca Stela este o persoana cum toti avem in jurul nostru sau pe care am cunoscut-o la un moment dat, o persoana fara mari posibilitati materiale sau intelectuale, dar care stie sau care este inzestrata cu sisteme de autoaparare, de "cope" cu traumele vietii ei. Noi toti le avem (traumele), fiecare cu mecanismul lui de a merge mai departe, iar Stela il are pe al sau :).
O lectura foarte placuta.
November 17, 2023
Proud of you💓
May 2, 2024
Inițial, mi s-a părut ca această carte nu are un subiect bine definit, chiar plictisitor. Stela este o femeie simplă, o menajeră, a cărei viață nu este ideală: ea pierde familie, casă, deci tot trecutul. Totuși, ea se menține vie doar pentru a fi de folos pentru alții și pentru a-și aminti de ceea ce a fost.
Deși ea este o prietenă bună, greșește foarte mult cu copiii ei: îi ignoră, este mult prea dură cu ei și nu îi susține așa cum ar trebui. Mi se pare ca eroina întruchipează un copil în corp de adult, care se chinuie să se adapteze la noile condiții de maturitate. Autoarea creează, astfel, un personaj foarte ușor de plăcut sau detestat, în funcție de viziunea fiecărui cititor.
Romanul merita 4/5, deoarece finalul nu a fost ceea ce îmi doream, fiind foarte grăbit și succint : întreaga acțiune se axează pe Stela, însă deznodământul fixează un alt personaj, secundar, poate o prelungire a protagonistei, care nu își are rostul în această secvență.
Deși ea este o prietenă bună, greșește foarte mult cu copiii ei: îi ignoră, este mult prea dură cu ei și nu îi susține așa cum ar trebui. Mi se pare ca eroina întruchipează un copil în corp de adult, care se chinuie să se adapteze la noile condiții de maturitate. Autoarea creează, astfel, un personaj foarte ușor de plăcut sau detestat, în funcție de viziunea fiecărui cititor.
Romanul merita 4/5, deoarece finalul nu a fost ceea ce îmi doream, fiind foarte grăbit și succint : întreaga acțiune se axează pe Stela, însă deznodământul fixează un alt personaj, secundar, poate o prelungire a protagonistei, care nu își are rostul în această secvență.
January 29, 2024
Prima întâlnire cu autoarea, dar nu și ultima. Mi-am promis că voi citi și "Fragil".
Stela este nimeni alta decât protagonista romanului eponim. Și cel mai static personaj pe care l-am întâlnit vreodată.
În carte o însoțim în șase din cele șapte zile ale săptămânii. Zile în care muncește ca menajeră în câteva locuințe, relaționând cu diferite tipologii de oameni. Pe cât e de prezentă cu sfaturi și îndrumări în viețile altora, pe atât de absentă e în viața familiei ei.
Ar putea Stela evolua? În ciuda maturității, aceasta se confruntă cu muuuuuuulte preconcepții.
Am avut impresia că finalul romanului a fost pentru Stela ca un pumn în plex. Eu am rămas cu nemulțumirea.
În altă ordine de idei, romanul e scris bine, s-ar putea citi rapid, nu are citate la care să exclami ori pe care să ți le notezi și e fluid. Cu siguranță există cititori care ar aprecia tocmai banalitatea subiectului, căci până la urmă însăși viața noastră e banală. Dar de la cărți așteptăm altceva, nu?
Momente de tensiune nu-s. Poate familiale pe ici pe colo. Niște tușe politice și contexte sociale ale unui București contemporan cu vizibile amprente ale regimului anterior neexploatate suficient.
Și chiar dacă Stela are vreo cincizeci și ceva de ani, iar acțiunea se petrece în preajma referendumului pentru familie din 6-7 octombrie 2018, de multe ori limbajul îmi părea potrivit unui altfel de spațiu și timp. Noroc cu tehnologia că reveneam cu picioarele în prezent.
Părerea mea e una subiectivă. Sper să nu influențeze într-atât încât să nu-i dați șansa cuvenită.
Stela este nimeni alta decât protagonista romanului eponim. Și cel mai static personaj pe care l-am întâlnit vreodată.
În carte o însoțim în șase din cele șapte zile ale săptămânii. Zile în care muncește ca menajeră în câteva locuințe, relaționând cu diferite tipologii de oameni. Pe cât e de prezentă cu sfaturi și îndrumări în viețile altora, pe atât de absentă e în viața familiei ei.
Ar putea Stela evolua? În ciuda maturității, aceasta se confruntă cu muuuuuuulte preconcepții.
Am avut impresia că finalul romanului a fost pentru Stela ca un pumn în plex. Eu am rămas cu nemulțumirea.
În altă ordine de idei, romanul e scris bine, s-ar putea citi rapid, nu are citate la care să exclami ori pe care să ți le notezi și e fluid. Cu siguranță există cititori care ar aprecia tocmai banalitatea subiectului, căci până la urmă însăși viața noastră e banală. Dar de la cărți așteptăm altceva, nu?
Momente de tensiune nu-s. Poate familiale pe ici pe colo. Niște tușe politice și contexte sociale ale unui București contemporan cu vizibile amprente ale regimului anterior neexploatate suficient.
Și chiar dacă Stela are vreo cincizeci și ceva de ani, iar acțiunea se petrece în preajma referendumului pentru familie din 6-7 octombrie 2018, de multe ori limbajul îmi părea potrivit unui altfel de spațiu și timp. Noroc cu tehnologia că reveneam cu picioarele în prezent.
Părerea mea e una subiectivă. Sper să nu influențeze într-atât încât să nu-i dați șansa cuvenită.
January 22, 2024
Greu este ca finalul romanului sa-mi șteargă senzația de plictis pe care am încercat-o mai bine de 200 de pagini. Autoarea stinge lumina exact când lucrurile începeau să fie. Măcar este ok că romanul ca întreg nu se duce în cap iremediabil. Este un risc mare ca el sa descumpănească și să nu mai ajungi de fel la sfârșitul lui. Însă este adevărat ca romanul nu poate fi judecat just fără ziua de sâmbătă.
Nu știu... este posibil sa nu fie corect nici ce simt eu. Cert este ca zilele săptămânii nu mi-au adus plăcere, m-am plictisit sincer, nu m-a interesat ce citesc, nu m-a atras acest personaj, felul în care l-a privit Simona Goșu din poziția de autoare mi s-a părut neofertant, am avut senzația că rămân cu mâinile goale. Rațional vorbind, există justificare pentru aceste platitudini, pentru aceasta lume a Stelei din care ea a înțeles atât de puțin. Contraponderea se concentrează punctual în ziua de sâmbătă și vine târziu, prea târziu ca să-mi șteargă senzatia de refuz pe care am simtit-o. Dar nu vine prea târziu pentru a salva romanul.
Nu știu... este posibil sa nu fie corect nici ce simt eu. Cert este ca zilele săptămânii nu mi-au adus plăcere, m-am plictisit sincer, nu m-a interesat ce citesc, nu m-a atras acest personaj, felul în care l-a privit Simona Goșu din poziția de autoare mi s-a părut neofertant, am avut senzația că rămân cu mâinile goale. Rațional vorbind, există justificare pentru aceste platitudini, pentru aceasta lume a Stelei din care ea a înțeles atât de puțin. Contraponderea se concentrează punctual în ziua de sâmbătă și vine târziu, prea târziu ca să-mi șteargă senzatia de refuz pe care am simtit-o. Dar nu vine prea târziu pentru a salva romanul.
February 3, 2024
Această carte a fost atipică pentru mine, in sensul că nu a fost ceea ce eu aleg sa citesc de obicei.
Anul acesta mi.am propus să citesc un autor român în fiecare lună. Așa _ și văzând mai multe persoane că citesc acest titlu_ am ajuns și eu să.mi doresc sa citesc (despre) Stela.
Victor Cobuz spune pe coperta din spate că ' o poți admira sau detesta, dar cu siguranță nu o poți uita.'
Anul acesta mi.am propus să citesc un autor român în fiecare lună. Așa _ și văzând mai multe persoane că citesc acest titlu_ am ajuns și eu să.mi doresc sa citesc (despre) Stela.
Victor Cobuz spune pe coperta din spate că ' o poți admira sau detesta, dar cu siguranță nu o poți uita.'
January 1, 2024
N-am scris mai repede despre acest roman, fiindcă am așteptat să mi se mai distileze impresiile.
Cu "Stela", Simona Goșu demonstrează incontestabil că stăpânește tehnica narațiunii pe spațiul mai amplu al romanului. Personajele sunt bine conturate, dialogurile sunt credibile, dar întregul rezultat nu are cum să nu-ți ducă gândul la romanul Gabrielei Adameșteanu "Dimineață pierdută" și să încerci un paralelism între personajele Vica și Stela.
În totului tot, "Stela" mi s-a părut un roman bun și o mai aștept pe autoare în librării și cu alte ocazii.
Cu "Stela", Simona Goșu demonstrează incontestabil că stăpânește tehnica narațiunii pe spațiul mai amplu al romanului. Personajele sunt bine conturate, dialogurile sunt credibile, dar întregul rezultat nu are cum să nu-ți ducă gândul la romanul Gabrielei Adameșteanu "Dimineață pierdută" și să încerci un paralelism între personajele Vica și Stela.
În totului tot, "Stela" mi s-a părut un roman bun și o mai aștept pe autoare în librării și cu alte ocazii.
December 27, 2023
Nu faceti ca mine si nu va grabiti sa cumparati o carte foarte laudata. Inainte sa o cumparati mergeti intr-o librarie si aveti rabdare sa cititi cateva pagini din ea, sa vedeti daca rezonati cu stilul, cu povestea, cu ce transmite. Abia apoi decideti daca o cumparati. Sunt prea multe carti pe lume ca sa pierzi vremea cu cele care nu sunt pentru tine.
October 8, 2025
Am citit ”Stela” cu așteptări mari, mai ales după volumul de proză scurtă ”Fragil”, care m-a impresionat prin finețea observației și economia emoției. Aici, însă, am simțit că Goșu schimbă registrul: romanul e mai dens, mai apăsat, mai direct. Uneori prea direct.
Personajul principal, Stela, e construit cu migală, dar nu e ușor de digerat. O femeie trecută de prima tinerețe, cu o voce interioară puternică, dar și cu o doză de rigiditate care m-a făcut să mă îndepărtez de ea. E genul de personaj care nu cere empatie, ci o impune. Și asta poate fi obositor.
Tema locuirii, a pierderii spațiului personal, a muncii domestice, e tratată cu realism și fără patetism. Apreciez asta. Dar pe alocuri, romanul pare să se piardă în detalii care nu adaugă profunzime, ci doar încetinesc ritmul.
Stilul e curat, dar nu memorabil. Nu am găsit fraze care să mă urmărească după lectură, nu am simțit nevoia să subliniez nimic. E o scriitură funcțională, care servește povestea, dar nu o înalță.
Am citit ”Stela” imediat după ”Constantin”de Iulian Bocai, și am simțit un decalaj. ”Constantin” e un roman cu o frazare care curge ca un râu limpede, cu ritm, muzicalitate și o ironie fină care nu cade niciodată în cinism. Bocai scrie cu nerv și cu o eleganță care te face să subliniezi pagini întregi.
Comparativ, ”Stela” e mult mai tăcută stilistic. Simona Goșu pare că a ales deliberat o scriitură austeră, aproape funcțională, ca să reflecte viața personajului principal. Dar după ”Constantin”, unde fiecare frază pare să aibă o viață proprie, ”Stela” poate părea plată, chiar dacă intenția e alta.
Și dacă vii dintr-o lectură ca ”Constantin”, e normal să simți că ai coborât dintr-un concert simfonic într-o cameră de bloc cu pereți subțiri.
„Blocul cu pereți subțiri”, e o metaforă perfectă pentru un anumit tip de literatură românească contemporană care pare să se învârtă în același spațiu domestic, claustrofob, cu personaje care trăiesc mai mult în trecut decât în prezent, și care rareori reușesc să iasă din propria cameră – la propriu și la figurat. E o senzație de intimitate forțată, de invazie a cotidianului, unde auzi gândurile personajelor ca pe vecinii care vorbesc prea tare. Nu e neapărat o problemă de temă, ci de cum e tratată: fără aer, fără spațiu, fără risc. E ca și cum literatura ar fi rămas blocată într-un apartament de două camere, cu televizorul pe Antena 1 și frigiderul gol. Acet tip de literatura l-am regăsit și în romanul lui Dan Lungu ”Sunt o babă comunistă”.
De ce doar 3 stele?
Pentru că, deși romanul are o miză clară și o voce distinctă, nu m-a atins emoțional. Am rămas mai mult cu respectul pentru intenție decât cu plăcerea lecturii.
După ”Constantin”, care are o energie narativă aparte, ”Stela” pare să se miște în reluare. Nu e vorba că nu este bine scrisă, ci că nu provoacă. Nu te scoate din confort, nu te face să vezi lumea altfel. Te lasă acolo, în blocul cu pereți subțiri, ascultând gânduri care nu mai surprind.
Personajul principal, Stela, e construit cu migală, dar nu e ușor de digerat. O femeie trecută de prima tinerețe, cu o voce interioară puternică, dar și cu o doză de rigiditate care m-a făcut să mă îndepărtez de ea. E genul de personaj care nu cere empatie, ci o impune. Și asta poate fi obositor.
Tema locuirii, a pierderii spațiului personal, a muncii domestice, e tratată cu realism și fără patetism. Apreciez asta. Dar pe alocuri, romanul pare să se piardă în detalii care nu adaugă profunzime, ci doar încetinesc ritmul.
Stilul e curat, dar nu memorabil. Nu am găsit fraze care să mă urmărească după lectură, nu am simțit nevoia să subliniez nimic. E o scriitură funcțională, care servește povestea, dar nu o înalță.
Am citit ”Stela” imediat după ”Constantin”de Iulian Bocai, și am simțit un decalaj. ”Constantin” e un roman cu o frazare care curge ca un râu limpede, cu ritm, muzicalitate și o ironie fină care nu cade niciodată în cinism. Bocai scrie cu nerv și cu o eleganță care te face să subliniezi pagini întregi.
Comparativ, ”Stela” e mult mai tăcută stilistic. Simona Goșu pare că a ales deliberat o scriitură austeră, aproape funcțională, ca să reflecte viața personajului principal. Dar după ”Constantin”, unde fiecare frază pare să aibă o viață proprie, ”Stela” poate părea plată, chiar dacă intenția e alta.
Și dacă vii dintr-o lectură ca ”Constantin”, e normal să simți că ai coborât dintr-un concert simfonic într-o cameră de bloc cu pereți subțiri.
„Blocul cu pereți subțiri”, e o metaforă perfectă pentru un anumit tip de literatură românească contemporană care pare să se învârtă în același spațiu domestic, claustrofob, cu personaje care trăiesc mai mult în trecut decât în prezent, și care rareori reușesc să iasă din propria cameră – la propriu și la figurat. E o senzație de intimitate forțată, de invazie a cotidianului, unde auzi gândurile personajelor ca pe vecinii care vorbesc prea tare. Nu e neapărat o problemă de temă, ci de cum e tratată: fără aer, fără spațiu, fără risc. E ca și cum literatura ar fi rămas blocată într-un apartament de două camere, cu televizorul pe Antena 1 și frigiderul gol. Acet tip de literatura l-am regăsit și în romanul lui Dan Lungu ”Sunt o babă comunistă”.
De ce doar 3 stele?
Pentru că, deși romanul are o miză clară și o voce distinctă, nu m-a atins emoțional. Am rămas mai mult cu respectul pentru intenție decât cu plăcerea lecturii.
După ”Constantin”, care are o energie narativă aparte, ”Stela” pare să se miște în reluare. Nu e vorba că nu este bine scrisă, ci că nu provoacă. Nu te scoate din confort, nu te face să vezi lumea altfel. Te lasă acolo, în blocul cu pereți subțiri, ascultând gânduri care nu mai surprind.
June 6, 2025
Stela este un roman care urmărește viața unei femei din clasa de mijloc romanească— o fostă contabilă care, în urma retrocedărilor, își pierde apartamentul în care a trăit o viață întreagă și, odată cu el, și o parte din identitatea ei.
Tot în aceeași perioadă, își pierde și locul de muncă și ajunge, treptat, de la contabilă, la maseuză, apoi femeie de serviciu. Pe plan personal, viața ei se destramă în alte direcții: soțul face un AVC, fiica pleacă definitiv în Marea Britanie, iar fiul, în derivă, pică Bacul și rămâne prins între frustrări și confuzii personale.
Peste toate aceste evenimente dramatice, Stela trece, aparent, cu o reziliență surprinzătoare. Cu o excepție: pierderea casei. Acolo se fisurează cu adevărat. Casa devine un simbol al pierderii controlului, al trecutului care se rupe fără nicio garanție că va mai fi ceva solid în viitor.
Personajul principal, Stela, este departe de a fi o eroină pozitivă. Este o femeie plină de defecte și contradicții, iar tocmai această imperfecțiune o face autentică. Uneori, îți vine să-i plângi de milă. Alteori, te scoate din sărite cu judecățile ei rigide și cu modul intruziv în care se bagă în viețile clienților. E genul de om care vorbește fără oprire, te întreabă tot, te descoase, apoi merge acasă și îi bârfește pe toți cu soțul ei.
Ca mamă, este distantă și neînțelegătoare. Își iubește copiii, dar e prea absorbită de problemele exterioare — casa, serviciul, supraviețuirea zilnică — ca să fie prezentă cu adevărat pentru ei. Nu îi ascultă. Nu îi înțelege. Iar când vine vorba de diversitate și sensibilitate, Stela e rasistă și homofobă — o ironie amară, având în vedere că fiica ei are un copil mulatru, iar fiul ei dă semne clare că își explorează identitatea sexuală.
Uneori, personajul pare inegal scris. De pildă, e descrisă ca o gospodină desăvârșită, cu trucuri de curățenie spectaculoase, dar apoi e total incompetentă în bucătărie și soțul e cel care gătește. Aceste inconsecvențe pot tulbura cititorul, dar în același timp, ar putea fi interpretate ca trăsături realiste ale unei femei epuizate, care se adaptează haotic la o viață pe care nu o mai controlează.
Simona Goșu scrie cu multă atenție la detaliu și creează o lume destul de recognoscibilă. Stela e o lectură uşoară, dar nu e una confortabilă. Ne pune în față un personaj care nu e făcut să ne placă, ci să ne provoace.
Tot în aceeași perioadă, își pierde și locul de muncă și ajunge, treptat, de la contabilă, la maseuză, apoi femeie de serviciu. Pe plan personal, viața ei se destramă în alte direcții: soțul face un AVC, fiica pleacă definitiv în Marea Britanie, iar fiul, în derivă, pică Bacul și rămâne prins între frustrări și confuzii personale.
Peste toate aceste evenimente dramatice, Stela trece, aparent, cu o reziliență surprinzătoare. Cu o excepție: pierderea casei. Acolo se fisurează cu adevărat. Casa devine un simbol al pierderii controlului, al trecutului care se rupe fără nicio garanție că va mai fi ceva solid în viitor.
Personajul principal, Stela, este departe de a fi o eroină pozitivă. Este o femeie plină de defecte și contradicții, iar tocmai această imperfecțiune o face autentică. Uneori, îți vine să-i plângi de milă. Alteori, te scoate din sărite cu judecățile ei rigide și cu modul intruziv în care se bagă în viețile clienților. E genul de om care vorbește fără oprire, te întreabă tot, te descoase, apoi merge acasă și îi bârfește pe toți cu soțul ei.
Ca mamă, este distantă și neînțelegătoare. Își iubește copiii, dar e prea absorbită de problemele exterioare — casa, serviciul, supraviețuirea zilnică — ca să fie prezentă cu adevărat pentru ei. Nu îi ascultă. Nu îi înțelege. Iar când vine vorba de diversitate și sensibilitate, Stela e rasistă și homofobă — o ironie amară, având în vedere că fiica ei are un copil mulatru, iar fiul ei dă semne clare că își explorează identitatea sexuală.
Uneori, personajul pare inegal scris. De pildă, e descrisă ca o gospodină desăvârșită, cu trucuri de curățenie spectaculoase, dar apoi e total incompetentă în bucătărie și soțul e cel care gătește. Aceste inconsecvențe pot tulbura cititorul, dar în același timp, ar putea fi interpretate ca trăsături realiste ale unei femei epuizate, care se adaptează haotic la o viață pe care nu o mai controlează.
Simona Goșu scrie cu multă atenție la detaliu și creează o lume destul de recognoscibilă. Stela e o lectură uşoară, dar nu e una confortabilă. Ne pune în față un personaj care nu e făcut să ne placă, ci să ne provoace.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 18, 2025
Un scenariu de telenovelă, scris de o Sandra Brown în cheie proletară, despre o menajeră care nu se știe când muncește, la cât vorbește, copie fidelă a Vicăi Delcă, din romanul Gabriela Adameșteanu, dar într-un registru mult inferior, stârnind repulsie prin anecdote triviale. Povestea fetiței de 12 ani care, urmare a influențelor media și a păpușii Barbie, gravidă, se crede însărcinată (după ce, imediat după prima menstră, a stat în patul părinților, deasupra unui "lichid albicios"), ridică mari semne de întrebare asupra discernământului narativ al autoarei. Păcat de premisele promițătoare, înecate în sordid, ale familiei care își pierde locuința în instanță și, începând de aici, sensul corent al unei existențe simple și autentice, în apropierea naturii. Personajul e încărcat de prea multe date, fiind un eșantion sociologic neverosimil al mult prea multor straturi sociale și epoci istorice. Stela pare provenită dintr-o Românie profundă de mult mai de demult decât în realitate. Meseria de recuziter a soțului ei se apropie prea mult de ambițiile profesiei de scenograf. La fel de incongruente sunt datele speței judiciare, care combină elemente din situația foștilor chiriași cu cele ale micilor proprietari amenințați de dezvoltatorii imobiliari.
Rămâne nedeslușită relația Stelei cu fiica ei, expatriată.
Finalul este un amestec nedefinit de teme majore (emigrația, rasismul, abuzul asupra soțiilor, referendumul pentru familie, la pachet cu homofobia), după ce timpul se pierde în detaliile domestice ale curățeniei facute de protagonistă, a căror descriere este singura în care autoarea excelează.
Pare o construcție care doar și-a propus o mie, dar nu a putut decât până la sută.
Rămâne nedeslușită relația Stelei cu fiica ei, expatriată.
Finalul este un amestec nedefinit de teme majore (emigrația, rasismul, abuzul asupra soțiilor, referendumul pentru familie, la pachet cu homofobia), după ce timpul se pierde în detaliile domestice ale curățeniei facute de protagonistă, a căror descriere este singura în care autoarea excelează.
Pare o construcție care doar și-a propus o mie, dar nu a putut decât până la sută.
October 2, 2024
„Stela” de Simona Goșu mi-a oferit exact ce nu căutam într-o carte: o privire fascinant de banală în viața unei femei care, după șase zile de activități lipsite de sens, îți lasă impresia că aștepți degeaba să se întâmple ceva. Orice. Autoarea a creat un personaj care reușește performanța rară de a nu evolua nici măcar cu un milimetru de la prima la ultima pagină.
M-a obosit teribil verbiajul constant al Stelei, în discuțiile sale cu familiile la care face menaj și în bârfele duse de colo-colo. Ah, și dacă vreți să știți rețeta succesului la menaj: Ajax floral, dar verde. Poate că asta era revelația, dar mi-a fost greu să mă concentrez după atâta suspans legat de curățenia locuințelor.
Romanul se organizează pe zile, cu un crescendo spectaculos (ironie maximă) până în ziua de sâmbătă, când, aparent, se întâmplă ceva. Dar sincer, când ajungi acolo, ești deja atât de plictisit, încât nici nu te mai interesează dacă Stela descoperă sensul vieții sau doar o nouă tehnică de scărpinat în spatele urechii.
Dacă vrei să citești un studiu extins asupra nimicului cotidian, „Stela” este exact pentru tine. Personal, am simțit că am petrecut 80% din carte întrebându-mă „și...?” și doar 20% amintindu-mi că, totuși, există o intrigă pe undeva. Sigur, e un roman fluid, dar așa e și apa de ploaie, iar asta nu înseamnă că vreau să mă înec în ea.
În concluzie, dacă sunteți curioși să aflați cum se poate transforma o menajeră într-un simbol al plictiselii, luați „Stela”. Eu nu știu dacă să abordez și prima carte a Simonei Goșu. Poate acolo lucrurile devin... mai puțin fragile.
M-a obosit teribil verbiajul constant al Stelei, în discuțiile sale cu familiile la care face menaj și în bârfele duse de colo-colo. Ah, și dacă vreți să știți rețeta succesului la menaj: Ajax floral, dar verde. Poate că asta era revelația, dar mi-a fost greu să mă concentrez după atâta suspans legat de curățenia locuințelor.
Romanul se organizează pe zile, cu un crescendo spectaculos (ironie maximă) până în ziua de sâmbătă, când, aparent, se întâmplă ceva. Dar sincer, când ajungi acolo, ești deja atât de plictisit, încât nici nu te mai interesează dacă Stela descoperă sensul vieții sau doar o nouă tehnică de scărpinat în spatele urechii.
Dacă vrei să citești un studiu extins asupra nimicului cotidian, „Stela” este exact pentru tine. Personal, am simțit că am petrecut 80% din carte întrebându-mă „și...?” și doar 20% amintindu-mi că, totuși, există o intrigă pe undeva. Sigur, e un roman fluid, dar așa e și apa de ploaie, iar asta nu înseamnă că vreau să mă înec în ea.
În concluzie, dacă sunteți curioși să aflați cum se poate transforma o menajeră într-un simbol al plictiselii, luați „Stela”. Eu nu știu dacă să abordez și prima carte a Simonei Goșu. Poate acolo lucrurile devin... mai puțin fragile.
November 1, 2025
Am terminat de citit Stela, și ... nu am rămas cu nimic din cartea asta. E nicicum. După laudele iscusite de pe coperta cărții, mă așteptam la mai multă substanță, cel puțin în ceea ce privește personajul, dacă nu și povestea. Însă, poveste / fir narativ nu există; am dat paginile una după alta cu senzația aceea de ”ok, și...?”. Și nimic. No plot. Plus un final haotic și pripit.
Iar personajul principal e dezlânat și banal, cumva ”plat” ca evoluție. În ultimul capitol are o revelație bruscă a ratării ca mamă, dar nu aș numi-o evoluție a personajului. În plus, logoreea atotștiutoarei Stela care își toarnă ofurile oricui îi iese în cale, poartă povești dintr-o casă într-alta și, mai ales, spune în 200 de cuvinte ce ar putea exprima lejer în 50, mi s-a părut obositoare.
Nici scriitura nu m-a impresionat în vreun fel; doar este și atât. Cartea cu totul mi s-a părut ... pointelss, cumva fără niciun scop. Nici măcar la reportaj social nu mi se pare că se încadrează, că îi lipsește caracterul informativ și ... povestea. La frescă a societății contemporane să nu ne gândim, că nu e cazul. Îmi pare mai degrabă o adunătură de bârfe zburătăcite dintr-o parte într-alta de o menajeră frustrată, de vârstă mijlocie, și cam atât. Pentru asta nu văd de ce ar fi nevoie de un roman.
Încerc să găsesc ceva bun de spus despre cartea asta, dar în afară de ideea faină de a denumi capitolele după zilele săptămânii, altceva nu îmi vine în minte.
Am citit cartea ca provocare a clubului de lectură, dar e ceva ce în niciun caz nu aș fi ales de una singură.
Iar personajul principal e dezlânat și banal, cumva ”plat” ca evoluție. În ultimul capitol are o revelație bruscă a ratării ca mamă, dar nu aș numi-o evoluție a personajului. În plus, logoreea atotștiutoarei Stela care își toarnă ofurile oricui îi iese în cale, poartă povești dintr-o casă într-alta și, mai ales, spune în 200 de cuvinte ce ar putea exprima lejer în 50, mi s-a părut obositoare.
Nici scriitura nu m-a impresionat în vreun fel; doar este și atât. Cartea cu totul mi s-a părut ... pointelss, cumva fără niciun scop. Nici măcar la reportaj social nu mi se pare că se încadrează, că îi lipsește caracterul informativ și ... povestea. La frescă a societății contemporane să nu ne gândim, că nu e cazul. Îmi pare mai degrabă o adunătură de bârfe zburătăcite dintr-o parte într-alta de o menajeră frustrată, de vârstă mijlocie, și cam atât. Pentru asta nu văd de ce ar fi nevoie de un roman.
Încerc să găsesc ceva bun de spus despre cartea asta, dar în afară de ideea faină de a denumi capitolele după zilele săptămânii, altceva nu îmi vine în minte.
Am citit cartea ca provocare a clubului de lectură, dar e ceva ce în niciun caz nu aș fi ales de una singură.
Displaying 1 - 30 of 63 reviews