zâmbim, radiația nu s-a stins

by Iustin Butnariuc

Iustin Butnariuc (n. 1999, Botoșani) este absolvent de Medicină la Iași. A publicat în „Poesis internațional”, „Observator cultural”, „Matca literară”, „Tomis” și „Timpul”. Crede, asemenea lui Lawrence Ferlinghetti, că poezia este cea mai scurtă distanță dintre doi oameni. zâmbind, radiația nu s-a stins reprezintă volumul său de debut.

Uneori volumele de debut sunt, pentru cititorul pasionat de poezie, spectaculoase ca mineritul monedelor virtuale — diferența fiind că valoarea textelor, atunci când ea există, e reală și constantă, în timp. Este și cazul acestei cărți, care aduce o fațetă nouă poeziei noastre de azi. Iustin Butnariuc privește viața din perspectiva unui tânăr doctor, dar fără gheața uscată în care ochiul clinicianului învelește de obicei lumea. Dimpotrivă, aproape fiecare text emană o vulnerabilitate profund umană.

Radu Andriescu

O voce poetică fermă, convingătoare, curajoasă, despre un copil care „a devenit adult la grădiniță” și de aceea copilul care a fost cândva încă mai are și acum multe de spus și de trăit — uneori acest copil chiar mânuiește un bisturiu. O saga a masculinității, a identității în formare printre vulnerabilități, boli, detalii anatomice și adevăruri despre corp. „Conturul e mai important decât forma” spune mama în cartea lui Iustin Butnariuc și de aici toate discuțiile despre poezie pot fi deschise. zâmbim, radiația nu s-a stins mă face să mă întreb în continuare unde se duce douămiismul când se duce și, dacă urmele lui se mai văd încă în vocile celor care abia sosesc, ce va fi perpetuat din el și ce va fi transformat în complet altceva.

Svetlana Cârstean

Genres: Poetry

84 pages, Paperback

Published January 1, 2024

Reviews

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

Stilistic, unul dintre cele mai bune debuturi în poezie din ultima vreme. Aș fi vrut mult să-i dau 5 stele, în special după primele 20-30 de pagini, dar în final nu am putut mai mult de 4.

[Alexandru Madian · Rating 3 out of 5]

fundația

la final rămân aceleași imagini:
mama alegând fasole
un ciorchine din care am smuls
direct cu gura
bobițe de strugure
câinele de pe acoperiș lătrându-și coada
și singura fată care îmi zâmbea.

pleoapele acoperite de tuș auriu
se închid și vin morți subtile
iluzii? numai de bine
plaja din Salonic
păzită de copacii giganți
tălpile de marmură
pe care dorm melcii
deshidratarea –
mâinile orbecăind prin lichid
și un tren încărcat
cu ediții princeps.
(p. 38)

zâmbim, radiația nu s-a stins

Obosit și fără bani revin acasă
natura șoptește rămâi unde ești
copacii se prăbușesc peste șina de tren
vântul scârțâie ca un burete tăiat cu un cuțit bont
păsările uituce se rotesc în jurul unui cuib părăsit
oscioarele puilor de acum două primăveri putrezesc

doar chelnerii afurisiți și vânzătorii de fructe
mai au ceva din parfumul de altădată
aceste orașe în care oamenii poartă nori
deasupra capului
se întâmplă să dea cele mai dulci roade –
simbolic și nu prea, mințile orașului rătăcesc
prin cotloane pierdute ca niște mine de uraniu

doar dincolo de linia care desparte
teritoriul afectului de realitatea mobilă
lucrurile s-au schimbat;
femeile cu gâturi lungi învelite în șaluri
bărbații cu burți obscene trăgând din țigară
rămân tot timpul aceiași.

privesc prin ceață de două ori
o dată – fiindcă sunt miop,
a doua oară – fiindcă în aceste orașe,
unde viața e pe cale de dispariție
și moartea pare să nu mai ajungă,
se amestecă tot timpul senzația de apartenență
cu cea nedeslușită, a căutării.
(pp. 55-56)

[Daria-Ioana · Rating 5 out of 5]

dorința mea de a schimba lumea
mă transformă
dintr-un spectator obiectiv al acestei lumi
într-un participant intim la suferința ei

generalizarea suferinței - iată comunismul particularizarea suferinței - iată literatura
mulți ani mai târziu am visat
că voi face o revoluție.

[RAI · Rating 3 out of 5]

Un volum de debut aflat sub zodia durerii, a suferinței, a vulnerabilității, dar și al puterii de a depăși vicisitudiniule vieții.

[anda · Rating 4 out of 5]

loto


eram mic și mergeam la loterie cu tata
mă lăsa să aleg eu numerele
mereu ziua mea, ziua lui și ziua lu' mama
niciodată n-am câstigat mai mult
decât drumul până acolo,
așteptarea în fața ecranului
și somnicul de după.

erau zile lungi și fierbinți de vară
în debara borcanele se atingeau tandru
pline cu sirop de mure și afine
când săream în pat, paharele de cristal
zăngăneau ca acvariile
dintr-o pescărie în timpul unui cutremur

ațipeam și visul meu era o victorie
visam o verandă dintr-un film
pe masa bogaților stătea un buchet de plastic
la o altă masă
cineva aprindea o țigară

dintr-o parte, cădea lumina albastră
dinăuntru, vocea mecanică a crainicului:
bila 24, bila 67, niciodată
zilele noastre de naștere

zâmbeam
și mama îmi pieptăna părul cu degetele.
erau zile care credeam că n-o să dispară
mici cupoane răzuibile pe care scrie
„mai încearcă"

în unele nopți amintirile
curg ca bilele printr-o cuvă
se izbesc de pereții metalici
când deschid ochii, șiragul începe să se destrame
e cea mai dulce victorie acest vis
niciodată n-am câștigat mai mult de atât.

[Fabian Deleanu · Rating 5 out of 5]

Probabil cartea de poezie a anului;

foarte underrated, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că se găsește în această carte tot ce e mai frumos în literatură: puritate, lucidate, putere, ironie (și autoironie) + multe procedee postmoderne, fragilitate, dar și simetrie. Mie mi-a plăcut enorm de mult; mai ales că se simte că e o carte născută din emoție autentică, nu vrăjeală și prăjeală

[Anibalector · Rating 4 out of 5]

Un volum de debut curat stilistic și cu ceva suflet în el.

[Alexandru · Rating 2 out of 5]

Aș fi vrut să-i dau mai mult, dar nici o poezie din primele 10 pe care le-am citit n-a atins climaxul. Te tot plimbă prin trăirile poetului, dar la final, nimic.