Filme româneşti

by Dan Sociu

„Cartea este una experimentală, scrisă ca o serie de filme scurte și foarte scurte sau ca un singur film-mozaic, cu o iuțeală și o brevitate ce amintesc de schițele și momentele lui Caragiale, dar un Caragiale trecut prin psihanaliză și suprarealism și lăsat să fie obscen după pofta inimii lui.
La cetele de călușari e un personaj, i se zice Mutu sau, în alte versiuni, Proasta, aflat mereu în afara ierarhiei și a regulilor, îmbrăcat aiurea sau în haine militare, care sparge cu un ciomag oalele frumos meșteșugite, își bate joc de jocul călușarilor și de spectatori și totuși e păstrat mereu în schemă, an de an. Textele de aici sunt scrise de o Proastă, de un Mut...” (Dan Sociu)

144 pages, Paperback

Published November 1, 2024

About the author

Dan Sociu s-a născut în 1978, la Botoșani. A publicat: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămină (Junimea, 2002; Premiul Româno-Canadian „Ronald Gasparic”, Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu”); fratele păduche (Vinea, 2004); cintece excesive (Cartea Românească, 2005, 2012; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte de poezie a anului); Urbancolia (roman, Polirom, 2008); Nevoi speciale (roman, Polirom, 2008); Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011); Combinația (novella, Casa de Pariuri Literare, 2012); Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012; Premiul Radio România Cultural); Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013; Premiul Radio România Cultural, Premiul revistei Observator cultural). Lucrează ca traducător pentru diverse edituri și ca jurnalist la totb.ro și Șapte seri.

Reviews

[Valentin Derevlean · Rating 2 out of 5]

„Cartea este una experimentală” zice Sociu pe coperta patru. Și deja am ridicat din sprâncene când am citit mărturia de mai sus, pentru că sună a avertisment, explicație și scuză, toate trei laolaltă.
Ai 17 proze mai scurte sau mai lungi (una scrisă în colaborare cu Dan Radu Mihai), unele ușurele, altele absurde, altele degeaba, unele mai porno-misterioase, altele depresiv-ironice despre violența din familie sau violent-absurde cum e „Cinci stele”.
Senzația e că Dan Sociu a vrut să se distreze și cum scrie proză cu lejeritate, probabil textele de aici sunt mici exerciții, alinturi, texte de genul „hai să vedem ce iese”. Mai peste tot prinzi puțin din umorul absurd și ironia autorului, sunt și unele fragmente și pagini ok. Dar, per total, pare mai degrabă un volum dedicat fanilor săi hardcore decât publicului larg.

[Cristina Boncea · Rating 4 out of 5]

am râs & m-am speriat & am râs din nou, dar așa cum râzi la glumele unuia care te sechestrează în beci, gen fawn reaction
Dan începe light, povestioare de câteva pagini (idei de ploturi), unele numai conversații între două persoane
(aici încă râzi pe bune, ăla de te-o răpit pare chiar prietenos)
ajungem la claudia-pardon-clara, povestire cel mai probabil reală - unii oameni n-au nevoie să fie ficționalizați, sunt așa de la mama natură
să zicem că temele sunt situații din popor, dar și de pă net, românii de pă anglea, colegi corporatiști; din astea de știm și noi

un Crăciun splendid în care primești șosete într-un mod inedit
(începi să te cam prinzi că nu-i a bună)
rockeri afurisiți relație toxică zodii - Dan a cam bifat toate subiectele de interes modern
personajul Capriel ne introduce într-un abis psihologic & ne suge acolo
*sincer asta mi-a amintit de Blecher cu Întâmplări în irealitatea imediată. Vizuina luminată
cam de pe aici povestirile capătă nuanțe mai
sociu

(răpitorul ascute în joacă niște cuțite cât ascultați mozart în bucătărie)

povestirea cu Mirel îngerul păzitor ne apropie cumva și mai mult de domnul autor (în baza scrierilor anterioare)
adică simți așa un impending doom

"măi, băiete, ai uitat să-ți iei pastilele?"

bifăm și moartea, ca un déjà vu
apoi, în sens invers, pe popa perversu' (eu când am zis că doar teme de actualitate sunt aici...)

apoi cea mai lungă & intensă povestire - Terapie
aici Dan apare drept personaj
f funny
orgie în masă/casă
with a plot twist

ăsta ar fi un film pe care l-aș vedea
dar neapărat cu Dan care recită poezii mizerabiliste în timpul orgiei
și fără nimic cenzurat

ultima povestire e scrisă împreună cu Dan Radu Mihai
alături de care a scris și Monarh
și nu întâmplător menționez, fiindcă seamănă destul de bine
mai ales ca vibe
e dintr'alea ușor suprarealiste
ușor de "măi, băiete, ai uitat să-ți iei pastilele?", din nou

dar gen dacă ai ajuns până aici înseamnă că ai fost deja linșat
ce să zic

parcurs alambicat, roller coaster în care cel mai bun lucru ar fi să vomiți
dar nu vomiți, căci autorul te mai și obligă să ții ochii deschiși
să trăiești totul așa cum e

și cumva că totul e spre binele tău