Din vremuri străvechi, gânditori precum Democrit și Lucrețius, urmați fiind de Jean-Paul Sartre și Friedrich Nietzsche sau, ajungând în secolul XXI, Christopher Eric Hitchens și Sam Harris, au atacat ideea existenței unei ființe supreme.
Aderența acestor idei asupra minții omului modern este semnificativă - un sondaj realizat de Pew Forum on Religion and Public Life, realizat în 2010, arată că 1,1 miliarde de oameni se încadrează la categoria neafiliați religios, adică, fie nu se identifică cu viziunea niciunei religii existente, fie sunt atei sau agnostici.
Unul dintre aceștia a fost și Bogdan Ciubotariu, autorul acestei cărți. Născut într-o familie de religie ortodoxă, ajunge în adolescență la concluzia că existența Divinității nu este o premisă pe care își poate clădi viața. Prin cartea de față, prezentată sub forma unei corespondențe intime între om și Dumnezeu, autorul ne permite să urmărim procesele cognitive, logica și trăirile unui tânăr ateu care redescoperă Divinitatea.
Cât de anevoioasă este cărarea unui om care trece de la ateism la creștinism?
În cazul meu, această cărare a fost presărată cu o mulțime de întrebări, de un vânt al scepticismului care sufla continuu, precum și de gropi pe al căror fund băltea incertitudinea.
Prin cartea de față, „Scrisorile unei fost ateu către Dumnezeu”, am adus înaintea lui Dumnezeu cele mai importante argumente care pentru mine au fost destul de satisfăcătoare din punct de vedere rațional pentru a mă convinge într-un final de existența Sa.
Dar acest lucru nu înseamnă că te vor convinge și pe tine - vezi tu, cunoașterea Divinității trece dincolo de granițele raționamentului. Mi-a luat luni de zile ca să-L accept pe Dumnezeu din punct de vedere rațional, dar a fost nevoie de un singur moment pentru a-L accepta în inima mea și pentru a striga într-un final: „Dumnezeu chiar există!”
Nu îți voi spune acum care a fost motivul care m-a făcut să am această schimbare radicală în viața mea deoarece aș strica tot farmecul cărții… Așadar te invit călduros să o citești. Nu știu câte vei învăța din ea - intelectul meu este mult prea limitat pentru a-ți putea promite luna de pe cer. Și nu spun asta din modestie sau din lipsă de încredere în abilitățile mele cognitive ce au fost îndreptate spre scrierea acestei cărți, ci mai degrabă pentru că sunt conștient că „autorul este cel mai mare critic al lucrării sale.” Sunt cel care iubește dar și cel care urăște cel mai mult această carte. Oricum ar fi, rămâne la latitudinea ta să o urăști sau să o iubești.
Ce-mi place cel mai mult la aceasta carte e ca este scrisa bilateral, atat de ratiune, cat si de suflet. Iti da toate motivele sa-ti doresti sa cunosti mai mult, sa intelegi ,ca mai apoi sa ajungi sa crezi. Dar te si provoaca sa traiesti fiecare emotie si sa o simti prin filtrul autorului. Mi-a rascolit sufletelul! O recomand 1000%. Felicitari!
“Scrisorile unui fost ateu către Dumnezeu” este o carte care te prinde de la primele pagini prin sinceritatea și modul direct de adresare, fiind ușor de parcurs indiferent de cunoștințele teologice.
Cu un aer de candoare și o vulnerabilitate totală, autorul abordează unele dintre cele mai mari dileme legate de credință și creștinism, fără pretenția de a oferi răspunsuri absolute, ci mai degrabă de a împărtăși o călătorie personală autentică.
Îți poți da seama imediat că a fost scrisă cu tot sufletul și este imposibil să nu te regăsești, fie și parțial, în trăirile descrise, ceea ce transformă lectura într-o experiență profund personală.
La final - sau poate chiar după primele 2-3 capitole - vei simți, cu siguranță, impulsul de a-i scrie și tu o scrisoare lui Dumnezeu.
O lectură profundă care merită parcursă. O recomand cu drag! 🤍
Tocmai am terminat de citit „Scrisorile unui fost ateu către Dumnezeu” și m-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl pot face ar fi să-ți scriu și eu o scrisoare. E prima dată când fac asta, dar merită să încerc, nu?
E o scrisoare prin care vreau să-Ți mulțumesc pentru cartea care e chiar acum lângă mine, pe birou.
Subiectele abordate nu au fost deloc simple. Întrebările noastre legate de existența și caracterul Tău, apariția răului, suferință, necesitatea crucii și păcatul din propria viață - toate sunt probleme complexe. E greu să le dăm un răspuns satisfăcător.
Totuși, exact asta am găsit în carte. Bogdan nu dă înapoi în fața acestor subiecte, pe care le analizează cu luciditate și chiar vulnerabilitate. Știu că datorită Ție a reușit să facă ideile să curgă natural - le-a „descâlcit” într-un mod ușor de parcurs și înțeles. Așa cum era nevoie.
Însă vreau să-Ți mulțumesc în special pentru partea de final a cărții. Experiența convertirii lui a fost emoționantă. Deci ultima mulțumire pe care vreau să ți-o adresez în scrisoarea mea este pentru felul unic, personalizat, în care ne-ai căutat. Pentru felul în care încă ne cauți.
Te rog să te asiguri că această carte va ajunge în mâinile celor care au nevoie de ea: cei care și-au pus sau își pun întrebări... sau poate cunosc pe cineva care își pune întrebări despre Tine. Știi și Tu că răspunsurile la care Bogdan a ajuns sunt deosebit de relevante, tocmai pentru că vin din partea unui tânăr (aș adăuga: un tânăr din România - pentru noi, asta constituie un mare plus).
Aștept cu nerăbdare următoarea lui carte. Nu știu dacă are vreuna în plan, dar cred că Tu poți face astfel încât să primească ideea și inspirația pentru a o scrie.
Cam atât pentru azi. Nu Îți pot promite că voi continua să-Ți scriu scrisori, dar ne auzim oricum în rugăciune!
Până data viitoare, a Ta fiică recunoscătoare, Loriana
Bogdane ,nota 10 🏅pt felul cum a fost realizată cartea .Eu am luat cartea sincer ca pe o dialog cu Dumnezeu sau mai bine zis mai multe conversații cu El .Mi se pare geniala ideea aceasta de a scrie o carte care efectiv ne învață ce ins sa vb cu Dumnezeu Intr un mod deschis ,nu simple cuvinte spuse sincer sa fiu de multe ori mecanic și mai mult ritualic .Ai pus în discuție niște întrebări care frământă pe orice om care a început să se intrebe ce i cu viața lui ,pt ce trăiește și cine Dumnezeu sau daca chiar exista Dumnezeu . Răspunsurile pe care le ai dat și mai ales mi au plăcut exemplele date care au dat un inteles simplu de ce Dumnezeu a procedat în cutare fel sau nu .Mi a plăcut mult și cum încheiat fiecare scrisoare ,e ceva profund in cuvintele acelea pe care le spuneai in fiecare scrisoare și mi se pare foarte interesant că ai folosit acel tablou stilistic prin care descrii experiența de la ateism la creștinism ,se aseamănă puțin cu ceva din filmul Calatoria Crestinului . Foarte creativ și ingenios ai fost .Recamand cartea oricui
This entire review has been hidden because of spoilers.
Presărată cu metafore și descrieri vi care te fac sa vizualizezi fiecare ilustrație sugerată de autor, aceasta carte trece prin procesul de gândire a unui tânăr de a descoperi spiritualitatea, demonstrând că nevoia de Dumnezeu e una rațională.
Abordează multiple întrebări care poate stau nerostite in inimile multora, ajungând la un răspuns satisfăcător pentru fiecare în parte. De la ateism, la problema suferinței, la confruntări zilnice ale vieții de creștin cu privire la rugăciune, la multe alte întrebări si teme, găsind un răspuns în cartea oferita tuturor de către Creator și anume, în Biblie.
Mi-a plăcut foarte mult faptul că e scrisa cu suflet aducând lumina și părților mai vulnerabile din călătoria lui spre al cunoaște pe Dumnezeul adevărat și nu pe unul distant și rece. Aceste mici detalii sunt cea ce cred eu că îi fac pe oameni mai mult oameni.
O carte pe care, într-un fel sau altul, toți am trăit-o. Cu toții am avut momente de îndoială, în care ne-am simțit departe de Creator, dar autorul a avut curajul să își pună toate aceste gânduri pe hârtie, să se vulnerabilizeze și să ne arate că, alături de Dumnezeu, orice este posibil. Stilul de scriere este sincer, profund și plin de modestie. Autorul reușește să spună multe în puține cuvinte, deschizându-și sufletul și oferindu-ne o carte pe care nu doar o citești, ci care te citește. O lectură care te provoacă, te emoționează și îți reamintește de puterea credinței.
A fost o carte în care, autorul, printr-o modestie ieșită din comun și un limbaj academic, dar ușor de înțeles, ne introduce în universul unui ateu și ne arată obstacolele pe care le-a depășit. Această carte aduce clarificări în cazul majorității întrebărilor cu care se confruntă uneori chiar și un creștin, dar este și o mărturie că Dumnezeu lucrează la sufletul omului care își dorește să cunoască mai multe. În consecință, această carte ar trebui să existe în biblioteca oricărui om și ar trebui să medităm din când în când la subiectele care l-au frământat pe Bogdan de-a lungul timpului.
Pot sa spun că este probabil printre cele mai sincere, deschise și vulnerabile cărți citite de mine. Nu știu cum a avut autorul puterea sa scrie cu atâta vulnerabilitate. Îți dă senzația că și-ai pus tot sufletul în cartea aceasta. M-a surprins finalul. A pus multă emoție acolo. Am și lăcrimat un pic 😅 însă pe bună dreptate.
Ce pot spune despre această carte decât: Câtă devoțiune!! Totul se desfășoară ca o odisee spirituală, din ateism, în străbaterea întrebărilor de suferință, incertitudine și mai ales îndoială. Dialogul intim este remarcabil, aproape confesiv cu Dumnezeu, ceea ce prezintă o adevărată introspecție a vulnerabilităților. Cât despre scris, am observat o balanță între analiza lucidă și lirism. Deși, răspunsurile lui Dumnezeu nu sunt directe, se ascund în înțelegerea liberului arbitru și a iubirii autentice pe care ne-o poartă, ceea ce este fascinant pentru fiecare credincios. E genul de carte care îmi stârnește îmbunătățirea interioară în relația cu Dumnezeu iar Bogdan a demonstrat că această îmbunătățire/transformare nu-i dintr-o revelație bruscă. Uneori, răspunsurile pe care ni le dorim nu se află unde credem noi, ci în drumul parcurs pentru a le căuta. Aștept următoarea carte!❤️✨️
"Scrisorile unui fost ateu către Dumnezeu" este, fără îndoială, una din lecturile mele favorite din ultima vreme. Printr-un limbaj simplu și elegant, autorul reușește să captureze trăiri autentice cu care majoritatea vor rezona, oferind totodată răspunsuri cuprinzătoare și ușor de urmărit la întrebări importante despre caracterul lui Dumnezeu. Scrisă sub forma unor scrisori prietenești, cartea se remarcă și prin vulnerabilitatea autorului, aceasta capturând un dialog intim între om și Creatorul său. Cu adevărat o carte de suflet, ce merită din plin să fie citită!
“Scrisorile unui fost ateu către Dumnezeu” reprezintă, fără doar și poate, una dintre cele mai autentice și sensibile lucrări literare creștine pe care am avut ocazia să le citesc. Primele scrisori m-au impresionat prin naturalețea și vulnerabilitatea cu care au fost scrise, continuând să fiu surprinsă, pe parcursul lecturii, de profunzimea și umilința gândurilor autorului adresate către Divinitate.
Prin exemplele descriptive atât de real prezentate, mi s-au revelat, într-un mod simplu și practic, răspunsuri la frământări și întrebări cu care însuși sufletul meu se încărcase de-a lungul anilor.
Ceea ce mi-au încălzit însă inima, în mod special, au fost imaginile vizuale referitoare la modalitatea scrierii reflecțiilor. Prin intermediul acestora, m-am simțit ca și cum aș fi fost transpusă într-o altă eră. Un timp și un spațiu în care există doar un om și Dumnezeu - locul în care omul se așază la picioarele lui Isus și are loc cel mai important dialog din istoria Universului: schimbarea inimii.
Având deja eu însămi obiceiul de a-I scrie scrisori lui Dumnezeu, după citirea cărții de 2 ori într-o săptămână, am decis să Îl caut și mai des pe Dumnezeu. Sunt sigură că, de fiecare dată, Îl voi găsi așteptându-mă în locul în care se află o inimă deschisă pentru a primi iubire, o foaie și un condei.
Mă fascinează metoda de a scrie a lui Bogdan. Pe lângă faptul că percepi și empatizezi cu toate emoțiile trăite de autor, vizualizezi fiecare scrisoare expediată datorită modului său original în care descrie foaia mâzgălită de cerneală sau scrisul înghesuit în pagină. Apreciez modul direct, personal și intim pe care îl abordează în relația cu DESTINATARUL.
Însă revelația, pentru mine, a fost în momentul în care am terminat cartea, iar primul gând a fost să vorbesc și eu chiar în acel moment cu Destinatarul, să-I scriu sau să-I verbalizez propria mea scrisoare, pentru că am (re)descoperit că am atâtea să-I spun.
Aceasta este una dintre cărțile pe care le citești de plăcere. Deși nu este o biografie, am ajuns să cunosc multe dintre trăirile și frământările expeditorului scrisorilor. M-a bucurat modul simpl, dar foarte personal în care Bogdan și-a exprimat gândurile, făcându-le accesibile tuturor care poartă o bătălie pe aceste terenuri nu ușor de parcurs.
Cartea este minunată! Este de folos pentru fiecare tânăr creștin care s-a confruntat vreodată sau se confruntă cu anumite întrebări legate de: divinitate, originea răului și a nedreptății acestei lumi. Felicitări pentru curajul de a-ți împărtăși trăirile și sentimentele! Fii binecuvântat! 🙏🏻❤️”
M-a impresionat foarte mult aceasta carte si am apreciat modul in care abordeaza teme esentiale, relevante atat pentru atei, cat si pentru crestini. Problemele discutate sunt universale si ofera perspective valoroase pentru oricine, indiferent de convingerile sale.
O carte cu adevărat valoroasă și profundă. Am rezonat foarte mult cu această colecție de scrisori, pentru că, într-o tabără creștină, am avut și eu provocarea de a-i scrie o scrisoare lui Dumnezeu. Mi s-a părut destul de complicat să îmi exprim gândurile, întrebările și sentimentele. De aceea, această carte m-a impresionat prin perspectiva autentică pe care o oferă, plină de căutări și descoperiri. Aștept cu nerăbdare volumul 2 și recomand această carte tuturor celor care vor să fie mai aproape de Dumnezeu. 🤍
Bună, Bogdan. Scriu acest review acum, deoarece nu am văzut în timp util comentariul tău.
Încercările de a explica sau justifica moral răul din lume pentru a salva coerența sau bunătatea lui Dumnezeu mi se par problematice și adesea forțate. De asemenea, am avut frecvent impresia că sunt puse în paralel exemple care țin de registre diferite ce nu sunt neapărat compatibile între ele.
Mi s-a părut o încercare nereușită de a găsi explicații teologice la principalele întrebări, sau mai degrabă argumente împotriva existenței sau gloriei lui Dumnezeu. Oricât am încerca să găsim sens în anumite dintre atitudinile și acțiunile Sale, uneori pur și simplu nu există un răspuns moral satisfăcător.
Uneori persoanele înzestrate natural cu gândire critică activă, încearcă să se convingă de faptul că anumite lucruri pe care le citesc în Biblie și pe care le aud în cadrul bisericilor au sens și sunt corecte, doar pentru că pur și simplu așa trebuie să fie, astfel înghesuindu-se într-o cutie de unii singuri.
Și eu am fost o persoană care a căutat răspunsuri și s-a confruntat cu momente de cotitură în credință, până am realizat că trebuie să citesc cu ochii mei și să gândesc cu mintea mea textele biblice, nu să las alte persoane să interpreteze pentru mine. Dacă Biblia este citită ca atare, fără interpretări apologetice sau justificative impuse din exterior, fără persoane care să explice de ce un lucru rău este aparent bun, atunci adevărul este greu de digerat pentru anumite persoane.
Așadar, consider că această carte expune mai mult lupta pe care un tânăr inteligent o duce pentru a-și apăra și justifica credința, nu răspunsuri acceptabile la problematicile abordate.
Nu afirm că această carte își propune să fie un ghid de răspunsuri. Faptul că lucrarea se prezintă ca un simplu însoțitor pentru cei aflați în situații similare nu elimină responsabilitatea față de impactul ideilor expuse și al modului în care acestea sunt articulate.
Dacă tot ești autorul unei cărți sub formă de scrisori, voi scrie și eu câteva cuvinte pe care le voi trimite cu un porumbel sau cu ce pasăre mai găsesc pe aici (cel mai probabil un papagal). Așa cum începeai unele capitole cu scuze, voi începe și eu la fel. Știu că am procrastinat jumătate de an până să scriu câte ceva.
Să știi că prima carte citită anul acesta a fost a ta. Am mai citit și altele, dar nici despre ele nu am scris, din dorința de a nu-ți nedreptăți creația. De unde reținerea? De data aceasta este o diferență destul de mare: cunosc autorul, ba mai mult de atât, el mă cunoaște și pe mine. Am și vorbit de câteva ori – băiat fain!
Gata cu scuzele, acum despre carte!
La prima vedere seamănă cu Creștinismul pur și simplu de C.S. Lewis. Totuși, înainte să te sperii că te acuz de plagiat, permite-mi să descriu diferențele și asemănările.
Atât tu, cât și C.S. Lewis descrieți călătoria creștinului din pruncia spirituală către maturitate. Punctați întrebări esențiale pe care orice practicant trebuie să și le pună în mod serios. Consider că ignoranța cu privire la chestiunile teologice denotă tocmai opusul învățăturilor din Scripturi. Călătoria respectă, în general, un traseu sinuos, „mlăștinos”, indiferent de individ, iar rezultatul este identic. Poți asemăna parcursul cu o problemă matematică: rezultatul trebuie să fie același, dar rezolvarea permite variații care respectă anumite reguli. Îmi spunea profesorul de matematică că rezolvarea începe cu lectura minuțioasă a cerinței. Extrapolând această idee, îi sfătuiesc pe cititori să deschidă Cartea și cartea ori de câte ori e nevoie.
Ce e diferit? Creștinismul pur și simplu, în comparație cu ce ai scris tu, este o înșiruire de idei filosofice pe care fiecare trebuie să le aplice situațional – acele „reguli” de care ziceam –, raționamente care atestă un Creator. Tu, în schimb, reușești să rezonezi cu cititorul, te vulnerabilizezi și prezinți drumul unui individ care tocmai a citit C.S. Lewis și încearcă să meargă pe o cale nouă. Cu alte cuvinte, prezinți o metodă de a rezolva „problema”.
Felicitări pentru ocupația nobilă! Iartă-mi întârzierea...