What do you think?
Rate this book
Puncte de fugă
Susținând dialogul între diferite forme de creație, Muzeul Național al Literaturii Române Iași a invitat zece autori români contemporani să scrie câte o povestire inspirată de o lucrare expusă în Galeria Artei Ieșene din Muzeul „Nicolae Gane”, redeschis în 2024.
Autorii lucrărilor expuse, care au stat la baza povestirilor, sunt:
Sorin Pătrășcanu
Rodica Crîșmaru
Radu Carnariu
Alexandru Ichim
Claudiu Ciobanu
Ioan Pricop
Felix Aftene
Manuell Mănăstireanu
Mircea Ștefănescu
George Cernat
Autorii lucrărilor expuse, care au stat la baza povestirilor, sunt:
Sorin Pătrășcanu
Rodica Crîșmaru
Radu Carnariu
Alexandru Ichim
Claudiu Ciobanu
Ioan Pricop
Felix Aftene
Manuell Mănăstireanu
Mircea Ștefănescu
George Cernat
197 pages, Unknown Binding
Published October 1, 2024
1 person is currently reading
4 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
February 13, 2025
Un proiect editorial inedit, prezentat la Filit 2024 și care a constat în invitarea unui număr de zece autori români să scrie câte o povestire inspirată de câte o lucrare de artă expusă în Galeria Artei Ieșene din Muzeul „Nicolae Gane”.
Foarte mișto gândit proiectul. În interiorul volumului sunt prezente și cele zece lucrări de artă. Un demers care nu numai că a reușit să lege două forme de expresie artistică, dar a dinamizat și conținutul volumului, conferindu-i un spectru foarte variat stilistic și tematic.
M-am bucurat să o reîntâlnesc pe Mihaela Buruiană și în acest volum. Ea ne invită să ne așezăm pe o bancă din lemn și să ne lăsăm purtați de firul de nisip al unei clepsidre, sau să ne imaginăm că am deschis un vechi album fotografic de familie. Nu știu cum s-a potrivit paginarea atât de bine, dar parcă ultimul paragraf stătea și el singur pe acea bancă din lemn și parcă nu era sfârșitul povestirii, era stingher… Surpriza finalului vine când dai pagina și găsești acolo …un nou început.
Cred că textul lui Iulian Tănase este cel care mi-a plăcut cel mai mult. Soluția van Gogh se numește și cred că am avut parte de un mic antrenament pentru volumul pe care acesta îl are în lucru și care cred că o să poarte titlul de ”Teoria singurătății”. Trebuie să ai ceva curaj să te apuci să vorbești despre singurătate într-un text care abundă de dialog în doi. 🙂
Textul Tatianei Tîbuleac este cel care m-a emoționat cel mai mult, cel al cărui final m-a surprins cel mai tare. O traumă, o legătură care nu se rupe. Textul te aruncă în copilărie și apoi pornește ca un ac care străpunge țesătura dintr-o parte în alta și la fiecare trecere trauma rememorată își schimbă modul în care o resimți.
Am și eu o lucrare preferată dintre cele zece care au fost sursă de inspirație pentru autori. ”Divizarea AtOMului” se numește și-i aparține lui Ioan Pricop . Iar cu Cristian Fulaș, cel care semnează textul inspirat de această lucrare, cred că am împărtășit cea mai apropiată interpretare a unei lucrării dintre cele zece. ”Ultimul” este titlul povestirii și în definitiv este un eseu despre actul creator al scrierii, despre omul ca ființă creatoare în general. O distopie care-ți dă fiori prin elementele pe care deja le vezi că devin din ce în ce mai viguroase în prezent.
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte.
Foarte mișto gândit proiectul. În interiorul volumului sunt prezente și cele zece lucrări de artă. Un demers care nu numai că a reușit să lege două forme de expresie artistică, dar a dinamizat și conținutul volumului, conferindu-i un spectru foarte variat stilistic și tematic.
M-am bucurat să o reîntâlnesc pe Mihaela Buruiană și în acest volum. Ea ne invită să ne așezăm pe o bancă din lemn și să ne lăsăm purtați de firul de nisip al unei clepsidre, sau să ne imaginăm că am deschis un vechi album fotografic de familie. Nu știu cum s-a potrivit paginarea atât de bine, dar parcă ultimul paragraf stătea și el singur pe acea bancă din lemn și parcă nu era sfârșitul povestirii, era stingher… Surpriza finalului vine când dai pagina și găsești acolo …un nou început.
Cred că textul lui Iulian Tănase este cel care mi-a plăcut cel mai mult. Soluția van Gogh se numește și cred că am avut parte de un mic antrenament pentru volumul pe care acesta îl are în lucru și care cred că o să poarte titlul de ”Teoria singurătății”. Trebuie să ai ceva curaj să te apuci să vorbești despre singurătate într-un text care abundă de dialog în doi. 🙂
Textul Tatianei Tîbuleac este cel care m-a emoționat cel mai mult, cel al cărui final m-a surprins cel mai tare. O traumă, o legătură care nu se rupe. Textul te aruncă în copilărie și apoi pornește ca un ac care străpunge țesătura dintr-o parte în alta și la fiecare trecere trauma rememorată își schimbă modul în care o resimți.
Am și eu o lucrare preferată dintre cele zece care au fost sursă de inspirație pentru autori. ”Divizarea AtOMului” se numește și-i aparține lui Ioan Pricop . Iar cu Cristian Fulaș, cel care semnează textul inspirat de această lucrare, cred că am împărtășit cea mai apropiată interpretare a unei lucrării dintre cele zece. ”Ultimul” este titlul povestirii și în definitiv este un eseu despre actul creator al scrierii, despre omul ca ființă creatoare în general. O distopie care-ți dă fiori prin elementele pe care deja le vezi că devin din ce în ce mai viguroase în prezent.
Vă las pe voi să le descoperiți pe celelalte.
Displaying 1 of 1 review