URSS, 1983, în plin Război Rece. Proaspăt angajată la cantina unui complex chimic din Noghinsk, un orășel industrial, Tatiana încearcă să își pună viața în ordine, însă, cu fiecare zi ce trece, află lucruri noi despre locul său de muncă. Oficial, complexul produce substanțe de uz comercial, dar prezența KGB-ului și frecvența incidentelor care duc la moartea sau spitalizarea colegilor săi din laboratoare, precum și bârfele care circulă, indică altceva. Cu toate că încearcă să stea deoparte, apropierea de Feliks Nazarov, unul dintre inginerii secțiunii "C", și de Nikolai Balakin, trimis de KGB să supravegheze îndeaproape personalul și să se asigure că nu există scurgeri de informații, o afundă tot mai tare în lumea acestor programe. E clar că se petrec lucruri despre care nimeni nu știe. Totuși, atunci când nimeni nu știe, înseamnă că toți știu, dar informațiile circulă prin șușoteli. Bine-ați venit în sistemul sovietic.
„O poveste captivantă și controversată despre duplicitate, spionaj și iubire, plasată în URSS-ul Războiului Rece. Thriller istoric, thriller romantic, poveste de dragoste. Loialități puse la încercare, conspirații, dedesubturile tragice ale regimului și două personaje care se găsesc unul pe altul în mijlocul unei existențe iluzorii. Ritmul este alert, răsturnările de situație neașteptate, iar detaliul istoric de mare acuratețe.” - Oana David, autoarea romanului „Între două fronturi”
O reconstrucţie minuţioasă a Rusiei optzeciste, adică în plin război rece şi ante-Perestroika, atunci când influenţa şi paranoia serviciilor secrete ruseşti ajunseseră la un maxim istoric. Povestea de dragoste cu suişuri şi coborâşuri, fără protagonişti perfecţi sau idealizaţi, se derulează într-un mediu foarte interesant: „celulele de cercetare” din combinate chimice de obicei camuflate în oraşe mici, unde KBG-ul, în primul rând, experimenta cu otrăvuri. Mai cu seamă în servicii, în Rusia exista şi încă mai există pasiunea pentru arme chimice, substanţe care, sub formă de injecţii, spori, vapori, „suplimente alimentare” copiau, mimau, şi la momentul decesului, şi la autopsie, cauzele comune de deces: infarct, AVC, etc. Vorbeşte despre asta pe larg Gilman, în ultimul volum din seria Raglan, şi, tot la fel ca la Gilman, se poate vedea în „Soare de iarnă” pasiunea de a descrie în cele mai mici detalii atmosfera sumbră şi fără perspectivă din oraşele blocurilor şi vieţilor gri: cozile la alimente, frica, auto-cenzura, cadrele serviciilor care pontau alături de muncitori, secretele de stat şi de viaţă, atotputernicia celor din clanul apparatcik, la pachet cu meniul cu chiftele de pâine, compot şi sirniki de la cantinele de întreprindere. O carte cu siguranţă mult mai greu de scris şi documentat decât o distopie sau un fantasy-magic la modă, Soare de iarnă pare o poveste brodată în jurul unui loc, un stil ce pare a fi pe placul autoarei - Noghinsk în „Soare”, Cazinoul din Constanţa în „Art Nouveau”. Povestea se derulează alert, şi ţine cititorul pe fir. Finalul mi-l imaginam astfel, după începutul ultimul capitol, cu un adolescent într-o maşină. Ai fi putut crede la un moment dat că Aleksei îi aşteaptă pregătit, în faţa casei, pe Tania şi Feliks, ca să-i ia pe rând. Mai ales că, după cum era descris în primele capitole, promitea. On second thoughts, după cât au avut de tras cele două personaje principale în cele 400 de pagini, meritau din plin un happy end. Neapărat în ţara promisă. Germania, în cazul de faţă. Probabil că Federală, nu Democrată.
O carte pe care cu greu am putut sa o las din mana, m-a atras atat de tare si de strans in aceasta poveste despre spionaj, KGB, URSS-ul in timpul Razboiului Rece, o fictiune istorica ce m-a fermecat pana la ultimul personaj! Un ritm alert care nu iti da vreme sa te plictisesti si care te mentine curios pana la ultima pagina. Tatiana este o fata tanara, blonda, creata si frumoasa. Trecutul si copilaria ei nu au facut decat sa ii arate cat de urata poate fi viata insa atunci cand Maxim Golubev o asigura ca viata poate fi mai frumoasa de atat si ii ofera un inceput intr-un oras frumos si infloritor, Tatiana accepta si cu ajutorul acestuia, se angajeaza la cantina celebrului institut chimic din Noghinsk. Aici ii intalneste pe Nikolai, Feliks, Vera, Oleg si modul in care povestile acestora se impletesc in trecut, prezent si viitor te plimba prin cele 400 de pagini fara sa simti cum zbori si sa te lase cu senzatia ca mai vrei! Adrenalina, suspans, detalii istorice si personaje atent construite, astea sunt ingredientele unei carti bune! 5💐 de la mine cu speranta ca aceasta carte sa ajunga la cat mai multa lume si sa fie apreciata pe deplin.
"M-am gândit la Rusia. Îmi place aici. Votca-i rece, Tatiana-i caldă și istoria, vie. Nu te poți plictisi."
Pentru o scriitoare foarte tânără, m-a surprins perioada aleasă și locul de desfășurare a acțiunii: un orășel industrial sovietic, anii 80. O carte îndrăzneață, muncită, riguros documentată, cu o intrigă elaborată și complexă (spionaj, războiul rece, KGB) dar care nu-i scapă din mână autoarei. Astfel, ca cititor, am reușit să găsesc la final răspunsurile la tot ghemul de întrebări. Capitolele scurte fac cartea ușor de citit, scenele se succed precum cadrele unui film de acțiune iar topping-ul de romantism reprezintă cireașa de pe tort, mi-a plăcut cel mai mult și mi-a adus aminte de superbul roman "Art Nouveau", pe care, de asemenea, îl recomand.
Fascinantă! Pe mine, care nu citesc de fel povești/istorii rusești, m-a captivat. Autoarea a făcut o treabă excelentă cu firul narativ și a pus ingredientele potrivite pentru a mă ține prinsă în poveste până la final. Ba mai mult, îmi doresc o continuare. Felicitări!!!
„Soare de iarnă” de Cyntya Orszag este un roman care te prinde cu o atmosferă densă, tensionată, și cu o poveste ce se desfășoară în URSS-ul anilor ’80, într-un orășel industrial numit Noghinsk. Aparent banal, locul ascunde o lume în care rutina zilnică este doar o fațadă pentru experimente chimice, supraveghere și frică.
Tatiana, protagonista, este o tânără angajată la cantina complexului chimic ce a fugit din Moscova copleșitoare pentru a avea parte de un nou început. Dacă la început pare doar o observatoare pasivă, pe măsură ce se îndrăgostește de inginerul Feliks Nazarov și începe o aventură cu agentul KGB Nikolai Balakin, ea devine parte dintr-un joc periculos plin de secrete.
Titlul însuși — Soare de iarnă — sugerează o temă poetică: lumina care nu încălzește, speranța care nu salvează, dar care totuși există. Tatiana este acea lumină, o prezență caldă într-un peisaj înghețat, o rază de umanitate într-un sistem care încearcă să o reducă la tăcere.
Stilul Cyntyei Orszag este cinematografic, cu scene care se derulează ca secvențe de film, cu dialoguri tăioase și descrieri care te transportă direct în atmosfera sovietică. Finalul nu oferă răspunsuri simple, ci lasă cititorul să decidă ce înseamnă libertatea, adevărul și iubirea într-o lume în care nimic nu este ce pare.
Noul roman al Cynthiei a fost lucrat din greu, nu încape îndoială. E o lectură care curge și care pe mine m-a ținut curios, chit că tema premisă a devenit clară destul de repede, aspect pe care scriitoarea nici nu cred că a vrut să-l evite, pentru că se vede că și-a dorit mult să scoată din sistemul ei această poveste.
Cum întotdeauna gusturile nu se discută și fiecare are alte așteptări și înțelegeri, vă rog să nu uitați că ratingurile și recenziile de aici sunt personale. Prin urmare, cele 3 stele cu care am notat Soare de iarnă nu se opun notarilor cu 5 stele. La fel și în cazul recenziei.
Scriitoarea, spuneam, și-a dorit mult să scoată din sistemul ei această poveste, iar în interpretarea mea tocmai asta o poate îndepărta de 5 stele și de recenzii pozitive în mod unitar (chestie care nici nu trebuie să constituie un scop atunci când scrii). Povestea e prea încărcată în acele detalii cotidiene care pentru cititor nu reprezintă nimic, cu toate că pentru Cynthia probabil înseamnă. Avem prea multe clipe care sunt tratate ca episoade și care n-au făcut decât să îngroașe și să amâne punctul culminant și deznodământul. Mai mult, pe fundalul unei paralele cu Cernobîlul, povestea nu este într-atât de thriller cu spioni pe cât promite, mai ales că tensiunea e distribuită printre acele clipe ca niște episoade. Știu sigur că acest roman putea fi reglat dacă editorul ar fi parcurs manuscrisul măcar cu jumătate din pasiunea cu care Cynthia l-a scris.
Dacă nu ții morțiș să ai o experiență a la John Le Carre, atunci poți alege Soare de iarnă fără griji.
Am descoperit cartea pentru că am citit recomandarea Oanei David, o autoare care îmi place și în care am avut, astfel, încredere.
Soare de iarnă este o ficțiune istorică a cărei acțiune se petrece în URSS-ul anilor '80 în jurul unui complex chimic, împletind elemente dintr-o poveste romantică, viața în comunism, spionaj și traumele protagonistei, urmare a unei copilării dificile.
Se citește foarte ușor, e genul de lectură pe care nu o poți lăsa din mână și nu simți cum trec cele 400 de pagini. Voi urmări cu interes autoarea și m-aș bucura ca această carte să se bucure de o popularitate mai mare, merită.
"Soare de iarnă" de Cynthia Ország m-a scos complet din zona de confort și m-a purtat într-un univers rusesc fascinant, meticulos documentat. Tatiana ajunge în micul orășel Noghinsk pentru a lucra la cantina unui complex chimic, cu speranța unui nou început. Însă viața are alte planuri pentru ea. Prinsă între Feliks și Nikolai, se trezește într-un vârtej de evenimente unde iubirea, trădarea și secretele țes o poveste plină de tensiune. Pe fundalul sumbru al influenței KGB-ului, romanul devine un adevărat cocktail Molotov literar – exploziv, intens și imposibil de lăsat din mână.
O carte bună, scrisă frumos, cu talent. O poveste bine închegată, complexă, personaje construite atent, dialoguri realiste. Puțin, puțin cam forțat finalul, dar se justifică pentru că pare că autoarea a vrut să fie corectă cu personajele. M-a surprins pentru că am vrut să cumpăr ceva de la Bookfest de care nu am mai auzit și nu mă așteptam să am așa mare noroc. Mă bucur că am ales-o.
URSS, 1983, în plin Război Rece. Proaspăt angajată la cantina unui complex chimic din Noghinsk, un orășel industrial, Tatiana încearcă sa își pună viața în ordine, insa cu fiecare zi ce trece află lucruri noi despre locul său de muncă. Oficial, complexul produce substanțe de uz comercial, dar prezența KGB-ului și frecvența incidentelor care duc la moartea sau spitalizarea colegilor săi din laboratoare, precum și bârfele care circulă, indică altceva. Cu toate că încearcă sa stea deoparte, apropierea de Feliks Nazarov, unul dintre inginerii secțiunii "C", și de Nikolai Balakin, trimis de KGB să supravegheze îndeaproape personalul și să se asigure că nu există scurgeri de informații, o afundă tot mai tare în lumea acestor programe. E clar că se petrec lucruri despre care nimeni nu știe. Totuși, atunci când nimeni nu știe, înseamnă că toți știu, iar informațiile circulă prin șușoteli. Bine-am venit în sistemul sovietic.
Și da, cartea este pe atât de interesantă pe cât pare. Romantic-thriller foarte inteligent, despre duplicitate, spionaj și dragoste, scris cu multă pasiune, greu de lăsat din mână – e exact genul pe care îl citești noaptea până la 2-3 și-ți blestemi existența a doua zi, când trebuie să mergi la muncă. Cynthia a depus muncă și suflet în ea cât pentru alte trei cărți cel puțin. Din umilul meu punct de vedere, la partea de documentare strălucește de-a dreptul (asta în condițiile în care vorbim de un spațiu și un timp al istoriei deloc atât de ușor de documentat). La un moment dat, în timp ce scria cartea, mi-aduc aminte (exact, pentru că am râs tare), îl luase la întrebări pe un rus mai în vârstă de pe Quora (!), ca să poată reda cât mai bine atmosfera dintr-o crâșmă sovietică din anii '80. Păi da, cam așa documentezi o carte ca să iasă bine. Și-a ieșit. Un roman românesc, dar în care e frig ca-n Siberia. Recomand. E într-adevăr altceva.
Un thriller romantic cu accente de spionaj, plasat în decorul sumbru al Războiului Rece, Soare de iarnă te atrage într-o poveste intensă despre supraviețuire, iubire și pericolele ascunse ale unui regim opresiv.
Tania, protagonista romanului, fuge din Moscova pentru a scăpa de un trecut marcat de abuz și ajunge într-un orășel industrial unde încearcă să își construiască o nouă viață. Însă destinul o aduce față în față cu Feliks, un inginer chimist implicat în proiecte secrete, iar relația lor devine un joc periculos între loialitate, risc și dorința de libertate.
Romanul impresionează prin atmosfera bine construită, detaliile istorice și tensiunea constantă care te ține captiv până la ultima pagină. Cynthia Orszag reușește să creeze personaje complexe, iar fundalul politic și social al URSS-ului anilor ’80 adaugă un strat de autenticitate și profunzime poveștii.
Dacă îți plac romanele cu ritm alert, personaje puternice și o intrigă bine închegată, Soare de iarnă este o alegere excelentă!
Cynthia a reușit să mă scoată din zona de confort cu Soare de iarnă, o poveste altfel, destul de lentă ca acțiune, după mine, dar complexă ca intrigă, personaje, încât acest aspect nu m-a deranjat deloc. Nu am cum să nu admir scriitura autoarei: fluidă , matură, aproape cinematografică, cursivă aș zice chiar prețioasă. Într-un timp în care autori noi apar ca ciupercile după ploaie, cu povești liniare, Cynthia vine cu o documentare ca carte și... literatură adevărată, cu un roman care te fascinează prin vocea naratorului omniscient. Nu voi intra în detalii, pentru că nu aș ști să surprind pe cât merită toată această compoziție. Mi-a plăcut mult Tatiana, o prezență caldă și umană într-un mic oraș industrial în URSS ul rece al anilor '80. Vă recomand cartea pentru că are de toate și este, în primul rând, o experiență. Îmi place tare mult și simbolistica titlului: un soare de iarnă nu aduce căldură, dimpotrivă, e înșelator (ca oamenii, nu?).
O frumoasă dar și tensionată poveste de dragoste desfășurată în decorul înghețat al URSS-ului din timpul Războiului Rece, în care eroii sunt la tot pasul supravegheați și apoi vânați de agenți ai KGB. Totul sub un etern soare de iarnă, simbol al iluziei celei mai periculoase.