What do you think?
Rate this book
Crima imperfectă: Anchetele colonelului Antonescu
Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluţionat, în 1998, de autor - care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piaţa Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este găsită și cealaltă jumătate.
Fără camere de supraveghere, fără telefoane mobile, fără internet sau rețele de socializare, polițiștii au rezolvat acest caz aparent imposibil.
"Crima imperfectă nu este un jurnal în care polițistul deapănă amintiri, ci un roman polițist care se bazează pe fapte și personaje reale, folosite de autor pentru a crea altă poveste, într-un demers beletristic autentic, deși cartea poate fi percepută, în funcție de cititor, și ca un manual al anchetatorului sau ca un caz din jurisprudență.
Unii ar spune că finalul romanului a fost proiectat de narator astfel încât să aibă un caracter moralizator. De fapt, în povestea reală, cea pe care se bazează narațiunea, lucrurile chiar așa s-au întâmplat. Justiția din tribunal şi justiția divină și-au dat mâna și au rezolvat cazul." Diana Scarlat, jurnalist.
Fără camere de supraveghere, fără telefoane mobile, fără internet sau rețele de socializare, polițiștii au rezolvat acest caz aparent imposibil.
"Crima imperfectă nu este un jurnal în care polițistul deapănă amintiri, ci un roman polițist care se bazează pe fapte și personaje reale, folosite de autor pentru a crea altă poveste, într-un demers beletristic autentic, deși cartea poate fi percepută, în funcție de cititor, și ca un manual al anchetatorului sau ca un caz din jurisprudență.
Unii ar spune că finalul romanului a fost proiectat de narator astfel încât să aibă un caracter moralizator. De fapt, în povestea reală, cea pe care se bazează narațiunea, lucrurile chiar așa s-au întâmplat. Justiția din tribunal şi justiția divină și-au dat mâna și au rezolvat cazul." Diana Scarlat, jurnalist.
- GenresRomanian Literature
224 pages, Paperback
Published November 1, 2024
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
January 3, 2025
Citesc câteodată o carte și nu pricep cum nu se face mai multa vâlvă în jurul ei, pentru că mi se pare atât de bună! Iar acest "bună" nu trebuie să aibă mereu legătură cu valoarea ei literară, cât cu ce aduce nou acea carte pe nișa sau genul ei, cu ce prezintă din alt unghi sau cu personajele descrise sau subiectele abordate. Unele cărți sunt deosebite pentru că schimbă paradigma genul, sau măcar încearcă, și nu pentru că sunt o capodoperă a literaturii.
"Crima imperfectă" este o carte polițistă clasică. Fac distincția între policier-urile "clasice" de tip Poirot și cele care se publică în ziua de azi, de tip thriller, eventual cu final în coada de pește sau șocant prin implicațiile psihologice (de obicei cu narator care nu este de încredere/unreliable narrator), așa cum se publică de câțiva ani încoace. Clasicele presupun o crimă, un investigator pe care ne putem baza și prezentarea cursului anchetei, cu o finalizare mulțumitoare pentru cititor. Când citești un astfel de clasic, cititorul urmărește cu interes desfășurarea investigațiilor și așteaptă, curios, să vadă "whodunnit", adică cine-i vinovatul. Cam așa se desfășoară și ancheta din "Crima imperfectă": politia descoperă o parte dintr-un cadavru, este chemat maiorul Antonescu și echipa lui și începe investigația. Bazată pe un caz real, acțiunea din roman are loc în 1998, când tehnologia încă nu era dezvoltată și probele erau colectate cu greu, diferența făcând-o talentul și eforturile polițistului însărcinat cu investigația. Fără îndoială, maiorul Antonescu a avut un talent deosebit, care transpare din paginile cărții, fără ca el să se laude în vreun fel. Spuneam că o carte este deosebită dacă aduce ceva nou. Ei, bine, fiind o avidă cititoare de cărți polițiste, am remarcat adesea cât de superficial este tratată suferința aparținătorilor, adesea informați într-un singur paragraf de câteva rânduri sau într-o scenă scurta, în care oamenii afișează neîncredere sau eventual leșină (în cazul filmelor polițiste). Ei, bine, aici autorul pune foarte mare accent pe suferința părinților fetei ucise, descriind-o cu lux de amănunte, pentru a oferi vizibilitate acestor oameni, victime colaterale. Adesea, atât cărțile cât și filmele nu pun accent pe acest aspect, bagatelizându-l. Antonescu nu face asta, tocmai pentru a arăta câte implicații are o crimă, care nu se petrece doar acolo la locul faptei, ci își continuă efectele în vieților apropiaților victimei. De altfel, autorul chiar așa descrie reacția tatălui fetei: ca și cum ar fi murit, chiar dacă a ieșit pe picioarele lui din birou.
În afara de prezentarea cazului, Antonescu face și o radiografie foarte sinceră și precisă (și pe alocuri dureroasă) a instituției poliției în România și a meseriei de polițist, mai ales în cadrul Serviciului Omoruri. Cartea e presărată cu observații personale și pare, mai degrabă, un jurnal decât un roman, sau parte dintr-o autobiografie, chiar. N-am citit prima lui carte, Viața la Omoruri, dar cu siguranță o s-o caut și o sa caut și câteva dintre emisiunile realizate la TVR, în special cea care se referă la cazul de față.
"Crima imperfectă" este o carte polițistă clasică. Fac distincția între policier-urile "clasice" de tip Poirot și cele care se publică în ziua de azi, de tip thriller, eventual cu final în coada de pește sau șocant prin implicațiile psihologice (de obicei cu narator care nu este de încredere/unreliable narrator), așa cum se publică de câțiva ani încoace. Clasicele presupun o crimă, un investigator pe care ne putem baza și prezentarea cursului anchetei, cu o finalizare mulțumitoare pentru cititor. Când citești un astfel de clasic, cititorul urmărește cu interes desfășurarea investigațiilor și așteaptă, curios, să vadă "whodunnit", adică cine-i vinovatul. Cam așa se desfășoară și ancheta din "Crima imperfectă": politia descoperă o parte dintr-un cadavru, este chemat maiorul Antonescu și echipa lui și începe investigația. Bazată pe un caz real, acțiunea din roman are loc în 1998, când tehnologia încă nu era dezvoltată și probele erau colectate cu greu, diferența făcând-o talentul și eforturile polițistului însărcinat cu investigația. Fără îndoială, maiorul Antonescu a avut un talent deosebit, care transpare din paginile cărții, fără ca el să se laude în vreun fel. Spuneam că o carte este deosebită dacă aduce ceva nou. Ei, bine, fiind o avidă cititoare de cărți polițiste, am remarcat adesea cât de superficial este tratată suferința aparținătorilor, adesea informați într-un singur paragraf de câteva rânduri sau într-o scenă scurta, în care oamenii afișează neîncredere sau eventual leșină (în cazul filmelor polițiste). Ei, bine, aici autorul pune foarte mare accent pe suferința părinților fetei ucise, descriind-o cu lux de amănunte, pentru a oferi vizibilitate acestor oameni, victime colaterale. Adesea, atât cărțile cât și filmele nu pun accent pe acest aspect, bagatelizându-l. Antonescu nu face asta, tocmai pentru a arăta câte implicații are o crimă, care nu se petrece doar acolo la locul faptei, ci își continuă efectele în vieților apropiaților victimei. De altfel, autorul chiar așa descrie reacția tatălui fetei: ca și cum ar fi murit, chiar dacă a ieșit pe picioarele lui din birou.
În afara de prezentarea cazului, Antonescu face și o radiografie foarte sinceră și precisă (și pe alocuri dureroasă) a instituției poliției în România și a meseriei de polițist, mai ales în cadrul Serviciului Omoruri. Cartea e presărată cu observații personale și pare, mai degrabă, un jurnal decât un roman, sau parte dintr-o autobiografie, chiar. N-am citit prima lui carte, Viața la Omoruri, dar cu siguranță o s-o caut și o sa caut și câteva dintre emisiunile realizate la TVR, în special cea care se referă la cazul de față.
May 19, 2026
Chiar aveam asteptari de la aceasta carte. Chiar imi doream sa fie un fel de documentar pus pe hartie, dar se pare ca universul avea alte planuri pentru mine. M-a dezamagit teribil. Cartea asta nu are capitole si transforma cititul intr-un maraton de rezistenta. Pur si simplu nu poti respira. Evenimentele curg unul dupa altul fara nicio pauza, iar la un moment dat nici nu mai stii daca s-a terminat o scena si a inceput alta.
Nu inteleg sincer de ce editorul s-a uitat la asta si a zis: "Da, perfect, asa ramane". Inceputul a fost parca scos dintr-o opera de Caragiale, dar varianta low budget. Dialogurile m-au facut sa ma uit in gol de cateva ori si sa ma intreb daca trebuia sa rad. Glume de comitet, cringe spuse in momente total nepotrivite.
Au fost si multe situatii pe care nu am putut sa le inteleg deloc si care m-au scos efectiv din sarite, pentru ca mi s-a parut ca personajele sau cei implicati functionau dupa principiul "las' ca merge si asa". Singurul moment care m-a atins cu adevarat a fost cel cu tatal si ceasul. Acolo am simtit ceva, dar nu a compensat cu restul cartii pentru a da o nota mai mare.
Per total interesanta, dar putea fi scrisa mult mai bine.
Nu inteleg sincer de ce editorul s-a uitat la asta si a zis: "Da, perfect, asa ramane". Inceputul a fost parca scos dintr-o opera de Caragiale, dar varianta low budget. Dialogurile m-au facut sa ma uit in gol de cateva ori si sa ma intreb daca trebuia sa rad. Glume de comitet, cringe spuse in momente total nepotrivite.
Au fost si multe situatii pe care nu am putut sa le inteleg deloc si care m-au scos efectiv din sarite, pentru ca mi s-a parut ca personajele sau cei implicati functionau dupa principiul "las' ca merge si asa". Singurul moment care m-a atins cu adevarat a fost cel cu tatal si ceasul. Acolo am simtit ceva, dar nu a compensat cu restul cartii pentru a da o nota mai mare.
Per total interesanta, dar putea fi scrisa mult mai bine.
May 6, 2025
Am cumparat "Crima imperfecta" de la Gaudeamus pentru ca mi-au atras atentia coperta si titlul (eu fiind o mare fana a emisiunilor cu detectivi si documentarelor despre crime). Nici nu am stat pe ganduri atunci cand am vazut ca autorul este Dan Antonescu. Foarte frumos scrisa cartea, si chiar daca subiectul este unul ingrozitor si socant, autorul stie cum sa atenueze din tensiunea acumulata pe parcursul lecturii folosindu-se de umor. Am citit fiecare pagina cu sufletul la gura, abia asteptam sa aflu raspunsurile la toate intrebarile care rasareau cu fiecare intorsatura de situatie. Recomand!!
May 23, 2026
O carte scurtă, dar parcursă greu, probabil și din cauza faptului că am citit-o în format ebook pe Voxa, iar experiența nu a fost deloc confortabilă.
În fine, mă așteptam să fie mai bună din punct de vedere al scriiturii. Am rămas puțin dezamăgită, mai ales din cauza unor dialoguri, cum este cel reprodus de la Palatul Telefoanelor. M-am cam cringe-uit pe seama lui, sincer. Dar au mai fost și alte mici scăpări pe ici, pe colo.
Nu este o carte rea, doar că poate ar fi mers o editare mai bună. Am și cealaltă carte, Viața la omoruri, care este cartea de debut, și sper totuși să fie fără dialoguri ca aici.
Cât despre caz, da. Un caz oribil despre care nu știam nimic. De fapt, multe lucruri nu le știam și le-am aflat de la Dan Antonescu, iar încă multe am de aflat, pentru că am de gând să urmăresc toate podcasturile cu el apărute în ultimii ani.
Felicitări pentru munca depusă în poliție!
And never, never blame the victim!
În fine, mă așteptam să fie mai bună din punct de vedere al scriiturii. Am rămas puțin dezamăgită, mai ales din cauza unor dialoguri, cum este cel reprodus de la Palatul Telefoanelor. M-am cam cringe-uit pe seama lui, sincer. Dar au mai fost și alte mici scăpări pe ici, pe colo.
Nu este o carte rea, doar că poate ar fi mers o editare mai bună. Am și cealaltă carte, Viața la omoruri, care este cartea de debut, și sper totuși să fie fără dialoguri ca aici.
Cât despre caz, da. Un caz oribil despre care nu știam nimic. De fapt, multe lucruri nu le știam și le-am aflat de la Dan Antonescu, iar încă multe am de aflat, pentru că am de gând să urmăresc toate podcasturile cu el apărute în ultimii ani.
Felicitări pentru munca depusă în poliție!
And never, never blame the victim!
August 18, 2025
Cartea "Crima imperfectă" de Dan Antonescu se bazează pe un caz real din anul 1998, când un cadavru tranșat a fost descoperit în București.
Autorul, fost șef al Serviciului Omoruri, îmbină povestea polițistă cu experiența sa directă, astfel încât romanul are autenticitate și profunzime.
Cazul este prezentat întocmai, apar schimbări doar în ceea ce privește numele unor personaje.
Acestea, conturate realist și memorabil, sunt:
✓ polițiștii criminaliști, procurorul, având aceleași nume ca în realitate
✓ Irina Deleanu în rolul Elenei Nedelea, victima a cărei soartă declanșează întreaga anchetă
✓ Daniela în rolul Laurei, prietena Elenei
✓ Sandu, zis Belgianul, în rolul lui Alexandru Rădulescu, criminalul
✓ domnul Bârleanu, în rolul lui Nicolae Stoian, pictorul în atelierul căruia lucra Rădulescu.
Toți dau greutate și realism poveștii.
Dan Antonescu nu se limitează la firul anchetei. El arată și dedesubturile vieții de polițist criminalist – cu bune și cu rele. Dincolo de tehnica investigației, apar nopți nedormite, presiuni imense, dar și satisfacția de a aduce adevărul la lumină. Această sinceritate face ca lectura să fie nu doar despre un caz, ci și despre oamenii care luptă să-l rezolve.
În plus, autorul scoate la lumină întreaga pleiadă de emoții trăite de familia victimei: 😱🫨😡😣🥺😓😭, lucru care îl face diferit de multe romane polițiste. Suferința părinților Elenei este descrisă cu o forță emoțională care nu poate fi trecută cu vederea și care smulge lacrimi.
Mi-a plăcut faptul că Antonescu știe să echilibreze tonul: deși subiectul este șocant, are pasaje scrise cu ironie sau cu un umor discret, care detensionează și fac lectura mai accesibilă. Se cunoaște că este un polițist cu experiență, care știe cât de grele sunt crimele, dar, pe de altă parte, știe și că, uneori, trebuie să privești viața cu un strop de detașare ca să poți merge mai departe.
Finalul aduce un amestec de surpriză și moralitate, demonstrând că, într-un fel sau altul, dreptatea lumească și dreptatea divină își dau mâna.
"Crimă imperfectă" este o carte captivantă, realistă și emoționantă, care îmbină suspansul anchetei cu drama umană. O recomand celor interesați de romane polițiste inspirate din realitate și de povești care merg dincolo de faptele brutale, atingând sufletul cititorului.
Autorul, fost șef al Serviciului Omoruri, îmbină povestea polițistă cu experiența sa directă, astfel încât romanul are autenticitate și profunzime.
Cazul este prezentat întocmai, apar schimbări doar în ceea ce privește numele unor personaje.
Acestea, conturate realist și memorabil, sunt:
✓ polițiștii criminaliști, procurorul, având aceleași nume ca în realitate
✓ Irina Deleanu în rolul Elenei Nedelea, victima a cărei soartă declanșează întreaga anchetă
✓ Daniela în rolul Laurei, prietena Elenei
✓ Sandu, zis Belgianul, în rolul lui Alexandru Rădulescu, criminalul
✓ domnul Bârleanu, în rolul lui Nicolae Stoian, pictorul în atelierul căruia lucra Rădulescu.
Toți dau greutate și realism poveștii.
Dan Antonescu nu se limitează la firul anchetei. El arată și dedesubturile vieții de polițist criminalist – cu bune și cu rele. Dincolo de tehnica investigației, apar nopți nedormite, presiuni imense, dar și satisfacția de a aduce adevărul la lumină. Această sinceritate face ca lectura să fie nu doar despre un caz, ci și despre oamenii care luptă să-l rezolve.
În plus, autorul scoate la lumină întreaga pleiadă de emoții trăite de familia victimei: 😱🫨😡😣🥺😓😭, lucru care îl face diferit de multe romane polițiste. Suferința părinților Elenei este descrisă cu o forță emoțională care nu poate fi trecută cu vederea și care smulge lacrimi.
Mi-a plăcut faptul că Antonescu știe să echilibreze tonul: deși subiectul este șocant, are pasaje scrise cu ironie sau cu un umor discret, care detensionează și fac lectura mai accesibilă. Se cunoaște că este un polițist cu experiență, care știe cât de grele sunt crimele, dar, pe de altă parte, știe și că, uneori, trebuie să privești viața cu un strop de detașare ca să poți merge mai departe.
Finalul aduce un amestec de surpriză și moralitate, demonstrând că, într-un fel sau altul, dreptatea lumească și dreptatea divină își dau mâna.
"Crimă imperfectă" este o carte captivantă, realistă și emoționantă, care îmbină suspansul anchetei cu drama umană. O recomand celor interesați de romane polițiste inspirate din realitate și de povești care merg dincolo de faptele brutale, atingând sufletul cititorului.
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 24, 2025
Bine scrisă, cu o anumită doză de suspans, dar cu un accent mult mai mare pus pe confruntarea psihologică dintre acuzat și anchetator. Faptul că romanul este inspirat din fapte reale este îi dă un plus de autenticitate și-l pune pe gânduri pe cititorîn privința „monștrilor” care sunt printre noi și așteaptă să fie descoperiți, convinși c-au comis „crima perfectă”.
May 25, 2026
Am intrat în „Crimă imperfectă” așteptând un thriller tensionat și o investigație care să mă țină prinsă, dar experiența a fost destul de ciudata. Ideea de bază are potențial, iar misterul reușește uneori să stârnească interes, însă execuția nu m-a convins complet.
Cel mai mult m-au scos din atmosferă dialogurile, care de multe ori au sunat forțat și cringe, în loc să pară naturale. În momentele care ar fi trebuit să aibă tensiune sau impact, replicile au făcut exact opusul și m-au rupt din poveste.
În plus, lipsa unei structurări clare pe capitole a făcut lectura surprinzător de greoaie. Cartea curge într-un mod care nu oferă prea multe puncte de respiro, iar asta a făcut să simt lectura mai lungă decât era de fapt.
Nu e o carte complet rea, dar pentru mine nu a reușit să livreze suspansul de care aveam nevoie.
Cel mai mult m-au scos din atmosferă dialogurile, care de multe ori au sunat forțat și cringe, în loc să pară naturale. În momentele care ar fi trebuit să aibă tensiune sau impact, replicile au făcut exact opusul și m-au rupt din poveste.
În plus, lipsa unei structurări clare pe capitole a făcut lectura surprinzător de greoaie. Cartea curge într-un mod care nu oferă prea multe puncte de respiro, iar asta a făcut să simt lectura mai lungă decât era de fapt.
Nu e o carte complet rea, dar pentru mine nu a reușit să livreze suspansul de care aveam nevoie.
March 19, 2026
Am citit „Crima imperfectă” de Dan Antonescu și mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, tocmai pentru că nu este doar o simplă poveste despre o crimă.
Cartea are un impact diferit știind că autorul a fost implicat direct în anchetă. Se simte experiența reală din spate, iar modul în care sunt prezentate lucrurile este autentic, fără să pară romanțat.
Partea de interogatoriu mi s-a părut cea mai puternică — modul în care criminalul este pus sub presiune și demontat pas cu pas arată clar experiența autorului și înțelegerea psihologiei umane.
În același timp, cartea păstrează și o notă de empatie față de victimă și familia ei, fără să exagereze.
O carte realistă și bine scrisă, pe care o recomand.
Cartea are un impact diferit știind că autorul a fost implicat direct în anchetă. Se simte experiența reală din spate, iar modul în care sunt prezentate lucrurile este autentic, fără să pară romanțat.
Partea de interogatoriu mi s-a părut cea mai puternică — modul în care criminalul este pus sub presiune și demontat pas cu pas arată clar experiența autorului și înțelegerea psihologiei umane.
În același timp, cartea păstrează și o notă de empatie față de victimă și familia ei, fără să exagereze.
O carte realistă și bine scrisă, pe care o recomand.
July 7, 2025
am fost la o conferință a colonelului Dan Antonescu și am cumpărat-o de la dânsul. m-a fascinat atât de tare inteligența lui, plus modul în care a scris cartea, e potrivită pentru orice persoană în domeniu sau nu. cartea are un limbaj ușor, mai mult conversațional.
tot ce scrie în carte e real, non-fiction. m-am uitat la un podcast cu dumnealui și a menționat faptul că a scris cartea mai mult ca o terapie personală, să se poată detașa. știind asta, m-a făcut să intru și mai mult în pielea lui și să privesc cu alți ochi cartea.
highly recommend!!! 🖤
tot ce scrie în carte e real, non-fiction. m-am uitat la un podcast cu dumnealui și a menționat faptul că a scris cartea mai mult ca o terapie personală, să se poată detașa. știind asta, m-a făcut să intru și mai mult în pielea lui și să privesc cu alți ochi cartea.
highly recommend!!! 🖤
March 17, 2025
Dan Antonescu nu a dezamăgit nici de data aceasta.
October 1, 2025
Mi-a placut tare mult. Usor de citit, cu suspans. Poate mergea un pic mai dezvoltata povestea, dar oricum, merita cumparata si savurata
April 13, 2025
📖Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost autenticitatea poveștii. Faptul că autorul, fost anchetator, își folosește experiența reală pentru a construi un roman atât de viu și bine documentat, mi-a dat impresia că mă aflu în mijlocul unei investigații adevărate. Detaliile, analiza psihologică a personajelor și descrierea emoțiilor sunt incredibil de bine realizate. Am simțit durerea tatălui Irinei, care pur și simplu te lasă fără grai, dar și povara pe care o poartă anchetatorii. Deși este o carte despre crime și investigații, nu lipsesc momentele de umor subtil, care echilibrează tensiunea și îți aduc un zâmbet pe buze, parca o vedeam pe Lola cum "tună și fulgeră" de nervi 😅, curioși?..aflați citind cartea.
📖 La final, când crezi că totul s-a terminat, mai apar detalii care îți schimbă perspectiva. Mi-a plăcut cum autorul pune accent pe diferența dintre un criminal și un autor de omor, o distincție subtilă, la final, dar importantă, care dă poveștii o dimensiune morală și educativă.
📖Mi-a plăcut pentru că este o poveste care se citește ușor, dar care reușește să fie profundă și captivantă în același timp. Este scrisă într-un stil clar, bine definit, iar fiecare detaliu are un scop, ceea ce face ca firul narativ să fie bine închegat și ușor de urmărit.
Recomand!
📖 La final, când crezi că totul s-a terminat, mai apar detalii care îți schimbă perspectiva. Mi-a plăcut cum autorul pune accent pe diferența dintre un criminal și un autor de omor, o distincție subtilă, la final, dar importantă, care dă poveștii o dimensiune morală și educativă.
📖Mi-a plăcut pentru că este o poveste care se citește ușor, dar care reușește să fie profundă și captivantă în același timp. Este scrisă într-un stil clar, bine definit, iar fiecare detaliu are un scop, ceea ce face ca firul narativ să fie bine închegat și ușor de urmărit.
Recomand!
Displaying 1 - 12 of 12 reviews