Crima imperfectă: Anchetele colonelului Antonescu

by Dan Antonescu

Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluţionat, în 1998, de autor - care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piaţa Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este găsită și cealaltă jumătate.

Fără camere de supraveghere, fără telefoane mobile, fără internet sau rețele de socializare, polițiștii au rezolvat acest caz aparent imposibil.

"Crima imperfectă nu este un jurnal în care polițistul deapănă amintiri, ci un roman polițist care se bazează pe fapte și personaje reale, folosite de autor pentru a crea altă poveste, într-un demers beletristic autentic, deși cartea poate fi percepută, în funcție de cititor, și ca un manual al anchetatorului sau ca un caz din jurisprudență.

Unii ar spune că finalul romanului a fost proiectat de narator astfel încât să aibă un caracter moralizator. De fapt, în povestea reală, cea pe care se bazează narațiunea, lucrurile chiar așa s-au întâmplat. Justiția din tribunal şi justiția divină și-au dat mâna și au rezolvat cazul." Diana Scarlat, jurnalist.

224 pages, Paperback

Published November 1, 2024

Reviews

[Laura Frunza · Rating 5 out of 5]

Citesc câteodată o carte și nu pricep cum nu se face mai multa vâlvă în jurul ei, pentru că mi se pare atât de bună! Iar acest "bună" nu trebuie să aibă mereu legătură cu valoarea ei literară, cât cu ce aduce nou acea carte pe nișa sau genul ei, cu ce prezintă din alt unghi sau cu personajele descrise sau subiectele abordate. Unele cărți sunt deosebite pentru că schimbă paradigma genul, sau măcar încearcă, și nu pentru că sunt o capodoperă a literaturii.
"Crima imperfectă" este o carte polițistă clasică. Fac distincția între policier-urile "clasice" de tip Poirot și cele care se publică în ziua de azi, de tip thriller, eventual cu final în coada de pește sau șocant prin implicațiile psihologice (de obicei cu narator care nu este de încredere/unreliable narrator), așa cum se publică de câțiva ani încoace. Clasicele presupun o crimă, un investigator pe care ne putem baza și prezentarea cursului anchetei, cu o finalizare mulțumitoare pentru cititor. Când citești un astfel de clasic, cititorul urmărește cu interes desfășurarea investigațiilor și așteaptă, curios, să vadă "whodunnit", adică cine-i vinovatul. Cam așa se desfășoară și ancheta din "Crima imperfectă": politia descoperă o parte dintr-un cadavru, este chemat maiorul Antonescu și echipa lui și începe investigația. Bazată pe un caz real, acțiunea din roman are loc în 1998, când tehnologia încă nu era dezvoltată și probele erau colectate cu greu, diferența făcând-o talentul și eforturile polițistului însărcinat cu investigația. Fără îndoială, maiorul Antonescu a avut un talent deosebit, care transpare din paginile cărții, fără ca el să se laude în vreun fel. Spuneam că o carte este deosebită dacă aduce ceva nou. Ei, bine, fiind o avidă cititoare de cărți polițiste, am remarcat adesea cât de superficial este tratată suferința aparținătorilor, adesea informați într-un singur paragraf de câteva rânduri sau într-o scenă scurta, în care oamenii afișează neîncredere sau eventual leșină (în cazul filmelor polițiste). Ei, bine, aici autorul pune foarte mare accent pe suferința părinților fetei ucise, descriind-o cu lux de amănunte, pentru a oferi vizibilitate acestor oameni, victime colaterale. Adesea, atât cărțile cât și filmele nu pun accent pe acest aspect, bagatelizându-l. Antonescu nu face asta, tocmai pentru a arăta câte implicații are o crimă, care nu se petrece doar acolo la locul faptei, ci își continuă efectele în vieților apropiaților victimei. De altfel, autorul chiar așa descrie reacția tatălui fetei: ca și cum ar fi murit, chiar dacă a ieșit pe picioarele lui din birou.
În afara de prezentarea cazului, Antonescu face și o radiografie foarte sinceră și precisă (și pe alocuri dureroasă) a instituției poliției în România și a meseriei de polițist, mai ales în cadrul Serviciului Omoruri. Cartea e presărată cu observații personale și pare, mai degrabă, un jurnal decât un roman, sau parte dintr-o autobiografie, chiar. N-am citit prima lui carte, Viața la Omoruri, dar cu siguranță o s-o caut și o sa caut și câteva dintre emisiunile realizate la TVR, în special cea care se referă la cazul de față.

[Beauty Mary · Rating 5 out of 5]

Am cumparat "Crima imperfecta" de la Gaudeamus pentru ca mi-au atras atentia coperta si titlul (eu fiind o mare fana a emisiunilor cu detectivi si documentarelor despre crime). Nici nu am stat pe ganduri atunci cand am vazut ca autorul este Dan Antonescu. Foarte frumos scrisa cartea, si chiar daca subiectul este unul ingrozitor si socant, autorul stie cum sa atenueze din tensiunea acumulata pe parcursul lecturii folosindu-se de umor. Am citit fiecare pagina cu sufletul la gura, abia asteptam sa aflu raspunsurile la toate intrebarile care rasareau cu fiecare intorsatura de situatie. Recomand!!

[Alina Stan · Rating 5 out of 5]

Cartea "Crima imperfectă" de Dan Antonescu se bazează pe un caz real din anul 1998, când un cadavru tranșat a fost descoperit în București.

Autorul, fost șef al Serviciului Omoruri, îmbină povestea polițistă cu experiența sa directă, astfel încât romanul are autenticitate și profunzime.

Cazul este prezentat întocmai, apar schimbări doar în ceea ce privește numele unor personaje.

Acestea, conturate realist și memorabil, sunt:

✓ polițiștii criminaliști, procurorul, având aceleași nume ca în realitate

✓ Irina Deleanu în rolul Elenei Nedelea, victima a cărei soartă declanșează întreaga anchetă

✓ Daniela în rolul Laurei, prietena Elenei

✓ Sandu, zis Belgianul, în rolul lui Alexandru Rădulescu, criminalul

✓ domnul Bârleanu, în rolul lui Nicolae Stoian, pictorul în atelierul căruia lucra Rădulescu.

Toți dau greutate și realism poveștii.

Dan Antonescu nu se limitează la firul anchetei. El arată și dedesubturile vieții de polițist criminalist – cu bune și cu rele. Dincolo de tehnica investigației, apar nopți nedormite, presiuni imense, dar și satisfacția de a aduce adevărul la lumină. Această sinceritate face ca lectura să fie nu doar despre un caz, ci și despre oamenii care luptă să-l rezolve.

În plus, autorul scoate la lumină întreaga pleiadă de emoții trăite de familia victimei: 😱🫨😡😣🥺😓😭, lucru care îl face diferit de multe romane polițiste. Suferința părinților Elenei este descrisă cu o forță emoțională care nu poate fi trecută cu vederea și care smulge lacrimi.

Mi-a plăcut faptul că Antonescu știe să echilibreze tonul: deși subiectul este șocant, are pasaje scrise cu ironie sau cu un umor discret, care detensionează și fac lectura mai accesibilă. Se cunoaște că este un polițist cu experiență, care știe cât de grele sunt crimele, dar, pe de altă parte, știe și că, uneori, trebuie să privești viața cu un strop de detașare ca să poți merge mai departe.

Finalul aduce un amestec de surpriză și moralitate, demonstrând că, într-un fel sau altul, dreptatea lumească și dreptatea divină își dau mâna.

"Crimă imperfectă" este o carte captivantă, realistă și emoționantă, care îmbină suspansul anchetei cu drama umană. O recomand celor interesați de romane polițiste inspirate din realitate și de povești care merg dincolo de faptele brutale, atingând sufletul cititorului.

[Horia Bura · Rating 4 out of 5]

Bine scrisă, cu o anumită doză de suspans, dar cu un accent mult mai mare pus pe confruntarea psihologică dintre acuzat și anchetator. Faptul că romanul este inspirat din fapte reale este îi dă un plus de autenticitate și-l pune pe gânduri pe cititorîn privința „monștrilor” care sunt printre noi și așteaptă să fie descoperiți, convinși c-au comis „crima perfectă”.

[sara 🌼 · Rating 5 out of 5]

am fost la o conferință a colonelului Dan Antonescu și am cumpărat-o de la dânsul. m-a fascinat atât de tare inteligența lui, plus modul în care a scris cartea, e potrivită pentru orice persoană în domeniu sau nu. cartea are un limbaj ușor, mai mult conversațional.
tot ce scrie în carte e real, non-fiction. m-am uitat la un podcast cu dumnealui și a menționat faptul că a scris cartea mai mult ca o terapie personală, să se poată detașa. știind asta, m-a făcut să intru și mai mult în pielea lui și să privesc cu alți ochi cartea.
highly recommend!!! 🖤

[Andreea Ioana · Rating 5 out of 5]

Dan Antonescu nu a dezamăgit nici de data aceasta.

[Anca Iosub · Rating 4 out of 5]

Mi-a placut tare mult. Usor de citit, cu suspans. Poate mergea un pic mai dezvoltata povestea, dar oricum, merita cumparata si savurata

[Mirela Campian · Rating 4 out of 5]

📖Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost autenticitatea poveștii. Faptul că autorul, fost anchetator, își folosește experiența reală pentru a construi un roman atât de viu și bine documentat, mi-a dat impresia că mă aflu în mijlocul unei investigații adevărate. Detaliile, analiza psihologică a personajelor și descrierea emoțiilor sunt incredibil de bine realizate. Am simțit durerea tatălui Irinei, care pur și simplu te lasă fără grai, dar și povara pe care o poartă anchetatorii. Deși este o carte despre crime și investigații, nu lipsesc momentele de umor subtil, care echilibrează tensiunea și îți aduc un zâmbet pe buze, parca o vedeam pe Lola cum "tună și fulgeră" de nervi 😅, curioși?..aflați citind cartea.
📖 La final, când crezi că totul s-a terminat, mai apar detalii care îți schimbă perspectiva. Mi-a plăcut cum autorul pune accent pe diferența dintre un criminal și un autor de omor, o distincție subtilă, la final, dar importantă, care dă poveștii o dimensiune morală și educativă.
📖Mi-a plăcut pentru că este o poveste care se citește ușor, dar care reușește să fie profundă și captivantă în același timp. Este scrisă într-un stil clar, bine definit, iar fiecare detaliu are un scop, ceea ce face ca firul narativ să fie bine închegat și ușor de urmărit.
Recomand!