Siria, 1995. Aissa ha sette anni e trascorre le sue giornate estive in compagnia di sua sorella Fulla e del suo migliore amico, Majed, nello splendido frutteto di famiglia. La spensieratezza dei tre ragazzi, tuttavia, finisce con l’inizio della scuola, perché il regime militare di Hafiz Al-Assad impone un’istruzione fondata sulla propaganda e sul terrore. Animato da sentimenti di libertà, come tanti giovani siriani, Aissa non accetta la dittatura e, sedici anni dopo, si unisce agli shabab Daraya, un gruppo di attivisti, per protestare contro il regime. È il 2011 e scoppia la Majed e Fulla vengono arrestati, mentre Aissa, in pericolo di morte, fugge in Francia, portando con sé un inconfessabile segreto. Libano 2023. Nermine è un’adolescente siriana, costretta a vivere in un Paese straniero con la madre Fulla e il nonno Mustafa. Non ha mai conosciuto suo padre e questo pensiero la tormenta. Ma quando un giorno, casualmente, s’imbatte in un misterioso messaggio sul telefono della madre, Nermine capisce che è giunto il momento di conoscere tutta la verità su suo padre e sulla sua famiglia… Attraverso la storia di Aissa e di Nermine, Camille Neveux, con grande coinvolgimento emotivo, ci racconta il dramma di un popolo martoriato dalla guerra e celebra il coraggio di chi, come i protagonisti del suo romanzo, ha scelto di non arrendersi e di lottare per la pace e la libertà.
Mi-am dorit să citesc Livada din Damasc de Camille Neveux încă de când era la precomandă. Este despre lumea arabă și istoria recentă a Siriei, care nu îmi este străină prin prisma unor prietene care au trăit chiar în Daryaa, spațiu în care petrece în mare acțiunea acestui roman. Nu este o lectură ușoară deloc, să nu te aștepți la asta dacă ajungi la cartea asta. Este dură, dar extrem de bună și de bine documentată. Se simte că autoarea a fost jurnalistă specializată pe lumea arabă. Livada din Damasc este o lectură cu un mare impact emoțional. Este o saga de familie presărată cu multe drame și suferință, dar, dincolo de aceasta, este o pagină de istorie a Siriei, una încărcată de durere, de moarte, de nedreptate, de opresiune, de înghițire a cuvintelor, așa cum cere orice sistem politic opresiv. Nu îmi este străin, însă este extrem de dureros să citești despre acesta, despre străzile din Daryaa pline de revoluționari care scandează pentru o Siria liberă, pentru o Sirie democrată, despre masacrul din localitate care a condus la moartea a peste 700 de oameni, despre torturile din închisorile de unde cei mai mulți nu mai ieșeau sau despre viețile despre a căror soartă nu știe nimeni. Camille Neveux scrie cu o forță pe care nu i-o bănuiești inițial, creând o poveste extrem de profundă, de sensibilă, de emoționantă și de impact. Scrie cu sufletul, iar ca cititor ajungi să faci parte din poveste, atât de puternică este scriitura. Este o poveste despre visul de a fi liber, despre visul de a avea o țară pe măsura locuitorilor săi bravi, care luptă pentru ca drepturile să le fie respectate. Și, în egală măsură, este o poveste despre visuri spulberate, despre migare, despre lăsat oamenii dragi în spate, despre oameni fără patrie, drespre revolte exterioare, dar mai ales interioare, despre posibilitatea de a ieși din tipare, indiferent de ceea ce dorește regimul închistator, care ucide în fașă visuri, speranțe, idealuri, transformând până și educația sau spiritualitatea într-un act de propagandă pentru regimul lui Hafez Al-Asad inițial, apoi al lui Bashar Al-Asad. Livada din Damasc este genul acela de carte care te face să te înfiori, să te revolți, să te facă să îți dorești să lovești cu putere în cei care permit astfel de realități pline de suferință, să ieși pe stradă pentru a lupta pentru libertate. Apoi, realizezi cât de norocos ești că nu ai parte de așa ceva, că poți să te exprimi liber, fără să te temi că, la colț, te așteaptă oamenii sistemului, acei chabibs pregătiți să te salte de pe stradă și să te arunce în carceră, unde să îți smulgă unghiile una câte una, să te lovească pentru a avorta dacă ești însărcinată, pentru a ține copiii închiși sub pământ, ca animalele. Și poate că noi, ca foști locuitori sub sistemul comunist, putem înțelege un pic mai mult o astfel de realitate, care devine cu atât mai dureroasă cât știm o părticică a acestei suferințe la nivel colectiv. Îmi este tare greu să vorbesc despre cartea asta, pentru că, pe cât de mult o iubesc, pe atât de greu îmi este să o las să iasă la lumină în lume. Am simțit-o până adânc în ființa mea, a atins corzi sufletești la care cu greu ajunge vreodată o carte. Și, odată încheiată lectura ei, simt o revoltă fără margini, una care mă face să înțeleg acțiunile lui Aissa sau ale mai tinerei Nermine, personaje importante în roman, cu o istorie de viață teribilă. Poate că nu ar strica să luăm cu toții pozele lui Bashar Al-Assad, acum fugit din țară ca un laș ce este, și să le lipim de vasul de toaletă, asemeni lui Nermine, filmându-ne cum tragem apa mai apoi, ca să vadă întreaga lume cum anume trebuie să te porți cu dictatorii. Însă, dincolo de a fi o pagină de istorie a Siriei recente, cartea asta este istoria familiei lui Mustafa, patriarhul familiei, fermierul care are o livadă prosperă în apropiere de Damasc, în orășelul de la periferie numit Daryaa. Își duce viața liniștit alături de soția și copiii săi, dintre care cei mai mari, Fulla și Aissa, înțeleg mult mai bine realitatea din jur, pentru că până și la școală regimul le vinde propagandă. Aissa mai cu seamă este dezgustat profund de ceea ce se petrece în țara sa, iar asocierea cu imamul Abdullah, cel care formează grupul de rezistență al shabiblor din Daryaa, îl conduce la a face acte de revoltă din dorința de a avea o Sirie liberă. Și face multe, organizând oamenii pentru a lupta pentru idealurile în care crede cu adevărat. Poate tocmai de aceea ajunge să trăiască în clandestinitate, temându-se la orice pas, fapt care nu este străin niciunui sirian, iar mai apoi să guste exilul în Franța, ca un proscris. Dincolo de povestea lui Aissa, avem povestea lui Nermine, din Bar Elias, Liban, ani mai târziu, când nepoata lui, fiica Fullei, născută în adâncurile regimului, încearcă să afle adevărul despre familia sa, despre mama ei, care acum este o femeie liberă, ce conduce o școală pentru copiii sirieni uitați de lume din Liban, dar care a fost măritată cu prietenul ei din copilărie, Majed, tatăl lui Nermine, recent eliberat din închisorile regimului Assad, despre care se crezuse că a murit. Livada din Damasc este o lectură copleșitoare, dureroasă, despre o lume care nu este complet ieșită de sub egida lui Assad, dar care încă se leagănă pe nisipuri mișcătoare. Este povestea celor rămași fără patrie și casă, a celor care și-au dorit mai mult, dar au trebuit să fugă din calea sistemului, a celor cu visuri mărețe de libertate, care pendulează între libertate și vină, vina celui rămas în viață, a celui care are posibilitatea de a o lua de la capăt când cei mai mulți nu au această șansă. Este un roman cu perspective narative multiple, emoționant, dureros, de impact, dar tare, tare frumos. Îl recomand cu căldură pentru toți cei care vor să afle realitatea lumii în care trăim.
Evenimente din istoria recentă a Siriei spusă prin vocile unor oameni care, chiar dacă fictivi, sunt cu siguranță inspirați din persoane reale. Suferință multă, dictatură, teroare, o revoluție furată și drepturi umane încălcate. La o aruncătură de băț de noi, în secolul XXI. Înfricoșător.
Magnifique de lire l'histoire de cette famille Syrienne et d'en apprendre plus sur la révolution syrienne. Tellement admiratif en lisant de courage de celles et ceux qui se sont soulevés face au régime. Alors que c'était interdit et dangereux, ils manifestent et imaginent un nouveau monde. Ça donne tellement envie de profiter de notre liberté à nous de pouvoir manifester et nous révolter !! Je recommande en tout cas
Camille Neveux racconta, in questa storia, la Siria degli anni '90 e il Libano attuale, del 2023, attraverso la vita di Aissa e Fulla, due fratelli, molto legati tra loro. I ragazzi crescono in una famiglia moderna, non legata strettamente alle tradizioni, dove la parità tra i figli e l'importanza dello studio sono ritenuti importanti dai loro genitori, Mustafa e Wafaa. Aissa, crescendo in un ambiente liberale, diventa un attivista che, spinto dal desiderio di libertà e di uguaglianza, si oppone al regime di Hafiz Al-Assad prima e a quello del figlio Bashar dopo. Coinvolge nelle proteste anche la sorella Fulla e il marito Majed ma in una delle manifestazioni più violente i due vengono arrestati. Inizierà per entrambi un lungo periodo di detenzioni, maltrattamenti, torture di ogni genere. In questo periodo Fulla darà alla luce la figlia Nermine che conoscerà il padre solo nella sua adolescenza, scatenando in lei diversi sentimenti e un contrasto con la madre che, nel mentre, le aveva raccontato una storia diversa. Anche per Fulla, ormai residente in Libano, sposata con un militare libanese e che ha ripreso la sua vita in mano, riprendendo ad insegnare, la notizia sconvolgerà la vita perché ormai credeva Majed morto da tempo. La storia alterna i diversi periodi, così tornando indietro nel tempo, ritroviamo Aissa che durante una protesta pacifica, che viene brutalmente repressa, vede molti dei suoi amici arrestati o uccisi e a cui lui sfugge all'arresto per miracolo. Questo evento segna l’inizio del suo impegno come attivista clandestino, un ruolo che lo costringe a vivere nell’ombra, tra riunioni segrete e la costante paura di essere tradito. Con l'intensificarsi delle proteste e lo scoppio della rivoluzione siriana del 2011 lui diviene il simbolo delle rivolte di Daraja, la sua città natale, e un bersaglio del regime. Sarà così costretto a lasciare clandestinamente il paese e, dopo una prima sosta in Libano che gli permetterà di far fuggire la sorella, di recarsi in Francia, proprio per sfuggire alla cattura e alla morte. Ma questo gesto lo segnerà profondamente, facendolo vivere con un senso di colpa per aver abbandonato la famiglia, il suo miglior amico Majed e la causa del suo stesso popolo, lasciandoli a combattere da soli. Le figure dei protagonisti sono tante e variegate, si va dal giovane e moderno Aissa che vuole vivere in un paese moderno e aperto, a Fulla, forte e coraggiosa nell'affrontare i duri anni del carcere e la giovane Nermine che vuole sapere tutto ciò che le hanno nascosto fino a quel momento, che stenta a vedere in quell'uomo emaciato e distrutto, il padre che pensava di non avere e di non poter riabbracciare mai. E infine, non meno importante, Mustafa il padre amorevole che fa di tutto per salvare la sua famiglia, attaccato alla sua terra che vuole vedere libera, custode della memoria del suo paese e della storia della sua famiglia, attaccato al passato comunque felice, ai luoghi che lo hanno reso felice. Un uomo e un padre che non ti aspetti di trovare in un paese del genere, dove quasi tutti accettano un regime che li priva di ogni libertà come ad esempio la semplice lettura di un libro ritenuto "inutile". Lo stile dell'autrice è scorrevole e le descrizioni di eventi e sentimenti coinvolgono il lettore, facendogli scoprire la storia di questo paese martoriato da anni che, proprio pochi mesi prima che io lo leggessi, ha visto "continuare" inconsapevolmente questa storia con la caduta del regime di Bashar Al-Assad.
Amo i libri legati alle vicende del medio oriente perché, seppur narrativi, aprono una finestra su vicende reali, su situazioni verosimili. E sono ricchi di cultura: tra le righe della storia principale ho conosciuto la storia di una Siria, distrutta, che ha l’acquolina in bocca all’idea di assaporare la libertà. Consiglio vivamente. E voglio leggere altro sulla Siria, per cui già questo è un epilogo vincente.
Un romanzo che mi ha catturato fin dalle prime righe con la sua composizione scorrevole e personaggi ben strutturati. La storia di una famiglia attraverso gli anni della guerra e le discordie fra popoli che tutt'ora non sono scomparse, amori e amicizie che conoscono felicità, dolore e perdono. Mi è piaciuto tanto.
O carte cutremurătoare. Atât de profundă și intensă… Am simțit fiecare cuvânt, fiecare poveste, fiecare durere. M-am regăsit în furia și lupta personajelor. O poveste despre reziliență, curaj și, mai presus de toate, speranță. Speranță pentru o Sirie liberă, pentru vieți care merită trăite în pace.
Molto bello, scorrevole, drammatico, dona emozioni contrastanti, a tratti di rabbia altri di tristezza e frustrazione. Una finestra sulla recente storia siriana della quale abbiamo seguito gli eventi attraverso i notiziari.
Libro stupendo!!!! Lasciate che i bambini siano bambini Che le donne urlano la Loro voglia di libertà, di parlare studiare uscire, Che la guerra cessi di esistere nelle città, nei cuori della gente