Poate că vin din lumi diferite..., dar cu siguranță sunt făcuți unul pentru celălalt! Vanessa Miller și Oscar Trent cunosc definiții diferite pentru cuvântul “fericire”. Deși pare că duc amândoi aceleași greutăți pe umeri, și că uneori împart aceleași traume, secretele întunecate – pe care amândoi tind să le ascundă cu prețul vieții – sunt cele care îi diferențiază. Refuzat de patru case de discuri, Oscar se refugiază în micile baruri din New Jersey, unde cântă pentru a supraviețui. După un trecut tumulos, un control pierdut și o reputație întinată, nimic nu mai pare să-i aducă fericirea zilei de mâine. Nici măcar stupefiantele, alcoolul sau nopțile pierdute în cazino. Iar Vanessa Miller simte la fel. Obligată să uite imaginea surorii sale decedate, silită să ducă o viață mizerabilă și hărțuită de toți cei din jurul ei, recurge la gesturi autolesive, care îi pun viața în primejdie. Ciocnirea lor aprinde o scânteie neașteptată și țese în jurul lor o rețea complexă de probleme, minciuni, secrete, victime și trădări. Blue Evergard, orfelinatul la care se văd nevoiți a fi voluntari, îi poate trage în jos sau îi poate salva. Găsind amândoi atât leac, cât și otravă, în cele mai neașteptate locuri, viața – despre care fiecare crede cu totul altceva – începe să prindă noi culori. Până când toate secretele ies la suprafață, iar lumea lor colorată devine din nou una monocromă.
💭„Ești mai mult decât ceva ce îmi doresc, ești acel ceva de care am nevoie.“
🎸Pierdere, traume, fragilitate și două vieți pictate monocrom. Povestea pe care Alexandra ne-a adus-o în acest prim volum nu este una pe care să o citești atunci când vrei să te relaxezi, ci una pe care ajungi să o simți, să o trăiești odată cu personajele, în care ajungi să te regăsești. Deși nu pune accent pe acțiune, este o carte cu și despre emoții, de toate felurile, intense, care te copleșesc, iar asta, spre surprinderea mea, a reușit să mă cucerească.
🎸Puncte forte: - am simțit pe pielea mea anumite aspecte din viața protagonistei și de asta m-am atașat foarte tare de ea; - povestea a fost prezentată din ambele perspective, având ocazia să descopăr trăirile fiecăruia, ce se ascunde în mintea și-n sufletul lor; - ambele personaje au avut un bagaj emoțional considerabil, cu care s-au ‘luptat’ de la prima și până la ultima pagină; - modul în care e scrisă o face să pară aproape de realitate: aveai impresia că totul se întâmplă în jurul tău, că e o nouă zi, alte dezamăgiri; - mi-a plăcut tare mult de bunica Vanessei (chiar dacă părea omul dur, a fost modul ei de a o proteja de suferințele din exterior); - relația celor doi a fost cu multe urcușuri și coborâșuri (existau priviri, fiori, o conexiune puternică, dar toate veneau la pachet cu răni, neliniște, frici, toxicitate); - la fel ca povestea, atmosfera s-a simțit grea, întunecată, rece; - finalul, care m-a făcut să vreau o pauză, dar, în același timp, să aflu continuarea.
🎸Puncte slabe: - lipsa acțiunii, fapt ce a dus la un ritm mai lent; - mi s-au părut prea multe descrieri și pierdeam esența evenimentelor; - m-au deranjat puțin anumite decizii luate de protagoniști, momentele când nici ei nu mai știau ce vor, nu erau constanți în ceea ce simt, ce-și doresc.
🎸O carte ce combină durerea cu zâmbetele, care-ți întregește inima, dar o și distruge în același timp.
Alexandra s-a temut că nu o să-mi placă a sa poveste, chiar m-a atenționat că povestea nu este foarte alertă, din contră, se axează mai mult pe personaje. Ei bine, draga mea, cum ți-am spus la momentul când am finalizat cartea, îți spun și acum: mi-a plăcut povestea creionată de tine și aștept volumul doi, mi-ai promis acțiune! 🤣
Vanessa și Oscar sunt doi tineri care trăiesc la marginea prăpastiei, fiecare bântuit de proprii demoni și ducând lupte la interior, cărora cu greu le fac față, gândurile necurate nelipsind din mintea lor. Vanessa este hărțuită de cei din jur, ținută-n “țarc” de bunica sa, nevoită să uite imaginea surorii sale decedate, iar Oscar este un solist “ratat”, refuzat de mai multe case de discuri, cântă prin diverse baruri pentru a-și procura un mic venit, să supraviețuiască. Cei doi se intersectează la un orfelinat, unde sunt voluntari, iar ciocnirea lor poate fi salvarea de care au nevoie sau le poate fi fatală…
Cum menționam, povestea se axează foarte mult pe personaje, pe trăirile lor, sentimentele și gândurile, luptele care se dau la interior, și dacă ai avut măcar un moment în care gândurile necurate ți-au bântuit mintea, este imposibil să nu te regăsești în personajele Vanessei și a lui Oscar.
Alexandra a surprins și a redat atât de bine momentele și emoțiile, îți dă de gândit cu fiecare gest al personajelor, fiecare replică, ajungi să diseci totul, doar ca să prinzi esența și să îi înțelegi cât mai bine. Având și dublă perspectivă, te atașezi de personaje cu ușurință, empatizezi cu ele și le înțelegi, poate nu în totalitate, dar în mare parte.
Oricât de dens este întunericul în care te afli, chiar și cea mai mică lumină îți poate da speranță și te poate ghida, doar să îi permiți, iar “Monocrom” a demonstrat asta. Este o poveste despre emoții, sentimente, obsesie, pierdere, speranță, obsesie, este o poveste fictivă care ușor poate fi desprinsă din realitate.
“ - De fiecare dată când o să te apropii prea mult de mine (…), o să te sfâșii în bucăți, iar tu nu o să te retragi niciodată. - Dar o să mă iubești? - În fiecare secundă a existenței mele. O să-mi bați mereu în piept, Vanessa. Pentru că aici e locul tău. Și va fi mereu.”
“ - Încerc să te țin la distanță, roșcato. Sunt, așa cum m-ai numit, însăși problema. Nu aș aduce nimic bun în viața ta, doar te-aș târî după mine prin mocirlă. - Nu e de parcă aș fi acum pe plajă sau în paradis. Sunt sigură că tot în mocirlă stau și eu. Doar pentru că tu nu o vezi, nu înseamnă că nu există. - Indiferent unde ai fi, cu mine ai trece doar prin ploi și furtuni. Încerc să te țin la distanță. Dar nu pot. Nu reușesc. (…) Ești…irezistibilă. Și nu… nu mi te pot scoate din minte. Ești, încă din ziua în care te-am văzut rătăcită în mulțime, tot ce văd în fața ochilor.”
Mi-a plăcut ca am avut capitole din perspectiva amândurora, pentru a putea înțelege povestea fiecăruia. Este o carte plină de trăiri intense, ce reușește să creeze o conexiune între cititor și personaje. Te întristează și te face să te gândeşti cat de norocos eşti cu persoanele şi lucrurile de te înconjoară. Cred ca te toți ne regăsim în trăirile celor doi, mai mult sau mai puțin. Pot spune ca și eu am fost Vanessa la un moment dat, până a apărut un Oscar în viața mea, ce a reuşit să redea culoare vieții.❤️
3,5✨ bine meritate! „Monocrom” a fost o experiență interesantă, o poveste care te lasă cu un gol în stomac și multe gânduri. Perfectă pentru anotimpul rece, cartea este un romance care explorează o relație toxică între două personaje cu vieți pline de tristețe, dar care totuși reușesc să aducă un strop de bucurie unul altuia.
Personajele sunt complexe: unele sunt antipatici, iar protagoniștii au momente în care pot deveni puțin enervanți. Totuși, tocmai aceste imperfecțiuni te fac să empatizezi mai mult cu poveștile lor triste și cu secretele pe care le descoperi pe parcurs.
Alexandra mi-a spus că, după doi ani, crede că este prea multă descriere în carte. Eu însă am simțit că tocmai aceste detalii m-au făcut să trăiesc greul și tristețea alături de personaje, totul părea mai realist și mă făcea să simt că sunt acolo, prezentă în poveste.
O lectură plină de mister, durere și emoții complicate, dar cu siguranță memorabilă.
Carte: Monocrom (vol. 1) Autor: Alexandra Vance Nota: 5 ⭐
Trec direct la final, care m-a lăsat cu un gol în stomac și cu inima bătând foarte tare. Eu refuz să cred că s-a terminat așa, mai ales după toate prin câte au trecut Vanessa și Oscar și după ceea ce a dezvăluit Elice.
Nu pot spune că am pornit cu așteptări mari de la poveste, dar nu spun nici că m-a dezamăgit. Am început cartea imediat ce am primit-o, am fost nerăbdătoare să cunosc povestea celor doi.
M-a trecut printr-un carusel de emoții. Dar de fiecare dată când dădeam pagina, simțeam un gol în piept și abia aștept să descopăr ce urmează în continuare.
E o carte plină de emoții. Sunt multe personaje care sunt luate din persoane reale, pe care le urăsc și nici după final nu pot să le agreez. Nici pe bunica Vanessei nu o prea plac, dar pe ea nu o urăsc atât de mult.
Pe tatăl lui Oscar îl urăsc, pe Elice și pe prietena scorpie a Vanessei. Pe mama lui Vincent o urăsc, chiar dacă nu a apărut prea mult. Și pe Vincent îl urăsc, pentru că a renunțat atât de ușor, pentru că și-a arătat adevărata față la petrecerea de Halloween și pentru că știam de la început că nu e bun, nu neapărat pentru Vanessa, cât în general. Deși Vanessa l-a văzut ca pe o victimă, pe cineva căruia i-a lipsit afecțiunea.
Am citit de la autoare doar poezii și pot spune că am ajuns să le ador. Am cărțile ei fizic și electronic, câte una din fiecare și m-am atașat atât de mult de ele, încât nu mă gândesc nici măcar să le împrumut cuiva.
Și a venit momentul să citesc și o poveste de la ea.
De când am văzut că se lucrează la această serie, am apreciat postări și vizualizat story-uri.
Nu am pornit cu mari așteptări și nu o spun pentru că nu mi-a plăcut cartea sau ceva. O spun pentru că a fost o poveste plină de emoții, în care acțiunea e spre deloc.
Mi-a plăcut că am intrat ușor în mintea ambelor personaje și le-am aflat poveștile din trecut.
Nu mă așteptam să aflu ceva despre familia lui Oscar, în afară de mama lui și tatăl absent pe care aș vrea să-l pocnesc, sau să-i dau cu cartea în cap.
Vanessa a fost o persoană care a trecut prin multe încercări de la o vârstă fragedă. M-a făcut să plâng chiar de la prima interacțiune cu ea.
Aș putea spune că nu o urăsc pe bunica ei, dar nu simt nimic când mă gândesc la femeia aia, nici măcar dispreț. Pentru că așa a putut și știut ea să aibă grijă de Vanessa și a adus-o până în prezent.
Am citit cu inima cât un purice perspectiva lui Oscar și am aflat ce s-a întâmplat cu Vaelo și cu experiența lui Oscar la centru cu câțiva ani în urmă.
Nu m-am așteptat, totuși, să mă atașez atât de mult de amândoi, Vanessa și Oscar, chiar din clipa în care s-au întâlnit. Mi-a plăcut să îi citesc împreună.
Toate scenele în care erau împreună, deși mi-au plăcut și voiam mai mult, m-au făcut și să mă gândesc la ce e rău. El a rănit-o cu mult timp înainte, fără să își fi dat seama.
Ea și-a dorit doar să fie aleasă. Să fie iubită. Să nu fie lăsată într-o parte.
Ori de câte ori ei erau fericiți, nu m-am putut aștepta la un final fericit pentru ei.
Pentru că nu a fost nimic roz pentru niciunul dintre ei.
O poveste despre două suflete frânte, care se încăpățânează să creadă că mai au dreptul la iubire ,chiar dacă totul în ei spune „nu”. Vanessa trăiește cu durerea și vinovăția după o pierdere care i-a schimbat viața. Oscar încearcă să supraviețuiască între vise spulberate, baruri întunecate și coșmaruri care nu-i dau pace. Ambii se ascund în spatele unei măști: un zâmbet… și un suflet în bucăți. Dar când se întâlnesc într-un loc al abandonului un orfelinat atracția dintre ei nu aduce doar speranță. E lupta cu trauma, cu stigmatul, cu gândurile întunecate. E despre cum doi oameni care au pierdut tot pot găsi unul într-altul ultima lor șansă. Nu e dulce. Nu e perfectă. E reală. E dureroasă.
A fost o carte de nota 10. Mi-a fost greu sa o las din mână. Am râs, am plâns și m-am enervat (mai ales la final🥹).
O carte tulburătoare, profund emoționantă, în centrul căreia se află Oscar-> un tânăr cu un trecut dureros, nevoit să cânte prin baruri pentru a-și câștiga existența, purtând povara unei reputații nefaste. Alături de el o descoperim pe Vanessa-> o fată roșcată, marcată de tentative suicidale, care locuiește cu bunica ei și își urăște din suflet mama biologică. Din cauza aspectului său diferit, Vanessa devine ținta batjocurii celor din jur.
Primele capitole m-au plictisit puțin, însă pe parcurs a devenit foarte interesanta.
Mi-a plăcut ca autoarea a pus accentul pe personaje și nu pe acțiune, intensificând traumele și efectul acestora asupra personajelor.
Cei 2 au ajuns să își aducă liniștea unul celuilalt și ma bucur ca măcar pentru o perioada scurta de timp au avut șansa de a fi fericiți. Am empatizat cu durerea personajelor și am înțeles de ce au acționat greșit.
Aștept cu sufletul la gura volumul 2.
Nu accept un asa final!!!!!😡😡
Citate preferate: "Monștrii sunt născuți sau creaţi? Pentru că pe moment mă simţeam Ca un monstru care își rănea prada constant, înainte de a o sfașia complet."
"Eram muze fără glas și îngeri fără de aripi. Eram ființe cu viață, dar pe dinăuntru eram morţi. Ne numeau copii viitorului, dar rămâneam blocaţi în mocirla trecutului, care nu avea să dispară niciodată"
"La un moment dat, când nu o să te astepti, o Rieka sau o Vanessa va intra în viata ta. O să devii altcineva doar din dorinta de a o avea. O să vezi, va vindeca tot."
"Ce mama dracului? si-a frecat ochi incons- tient, abia reusind sä vadä ceva prin jur. Unde...cum.. ce fac aici? Se mira de propria prostie? Uau."
"Ai gust de rai pe buze, roscato. Dar, sfinte, că esti făcută din păcat!"
"Noi doi eram ca luna și soarele, două feţe complementare, care dansau intr-o perpetuă armonie. Luna nu putea să existe fără soare, dar nici soarele fără lună. Fără întuneric, nu am putea aprecia lumina. Fără lumină, întunericul ar fi copleșitor. Dacă întunericul ne trezea toate temerile la viaţă, lumina ne oferea şansa să ne încredeam în alegerile alese."
"Viața, dincolo de visuri și stereotipuri, era doar o ciudată combinație de monocrom."
Două suflete rătăcite. Un trecut tumultos, o tentativă de suicid și multe piedici. Acum drumurile lor se intersectează. Oare viața le oferă șansa la fericire?
Cartea m-a cucerit de la primele pagini. Povestea se bazează mult pe emoțile și trăirile personajelor. Cele două personaje au trecut și trec prin multe momente grele.
Vanessa este o fată drăguță cu un suflet mare, dar toți i-au tăiat aripile. Oscar se luptă cu demonii trecutului și își alină suferința în alcool, dar nici acesta nu pare să-i aducă fericirea.
Un roller coaster de emoții. Poveste s-a simțit atât de reală. Pare că a fost scrisă chiar de personaje și asta a făcut ca totul să fie mult mai intens.
Au fost multe momente care m-au făcut să plâng și nu există cuvinte care să descrie cât de mult mi-a plăcut această carte, iar 5🌟 sunt prea puține.
I really liked this book , it took me around 150 pages to connect to our characters but afterwards i was invested . It was a solid 3,5 for most of the book but the last 50 pages changed everything. I am so curious to read the second volume now 😅
💄 Am terminat “ Monocrom “ cu sufletul greu și mintea plină de întrebări, dar asta mi-a plăcut cel mai mult la această carte. Alexandra a reușit să creeze o poveste care te atrage într-o lume sumbră, dar extrem de captivantă.
💄 Personajele sunt atât de complexe, încât m-am regăsit uneori în fiecare dintre ele. Protagonistul (sau protagonista, în funcție de poveste) trece printr-o transformare profundă, iar lupta sa interioară mi-a oferit multe momente de introspecție. Deși povestea este în esență fictivă, mi-a transmis o serie de mesaje despre acceptare, identitate și curaj.
💄 Mi-au plăcut descrierile care dau viață decorului monocrom. Totul pare atât de rece, iar acest lucru accentuează și mai mult emoțiile intense pe care le trăiesc personajele. Autoarea știe să construiască tensiunea, iar răsturnările de situație m-au ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină.
💄 Relația dintre Vanessa și Oscar în “ Monocrom “ este una complicată, încărcată de tensiuni, secrete și sentimente contradictorii. La început, pare că sunt legați de o conexiune profundă, fie din trecut, fie dintr-un ideal comun, dar pe parcurs devine evident că între ei există bariere nevăzute – traume personale sau conflicte de valori.
💄 Vanessa pare să-l vadă pe Oscar ca pe un punct de sprijin, dar și ca pe o sursă de frustrare, în timp ce Oscar, deși aparent distant, are momente în care vulnerabilitatea sa iese la iveală. Relația lor oscilează constant între apropiere sinceră și răceală tensionată, sugerând o legătură complexă care poate fi fie salvatoare, fie distructivă pentru ambii .
💄 Finalul m-a lăsat în tăcere. Pe de o parte, mi-am dorit mai mult – să știu ce urmează. Pe de altă parte, mi-am dat seama că unele povești nu sunt menite să se termine într-un mod convențional. Ele rămân cu tine, iar asta a fost exact sentimentul cu “ Monocrom “ .
💄Recomand cartea oricui caută o poveste care să-l provoace emoțional și să-l scoată din zona de confort. Alexandra are un stil aparte, iar eu cu siguranță voi urmări și alte lucrări de-ale ei .
💄Felicitări , draga mea , și-ți mulțumesc pentru încredere și carte .
MONOCROM ⭐️⭐️⭐️⭐️ / 5 NU e o poveste care să te mângâie. E o rană care se deschide încet, pagină după pagină. E o carte care te prinde în tăcerea ei grea și nu-ți mai dă drumul, nici după ce ai închis-o. Nu vorbește despre iubire ca-n povești, ci despre două suflete frânte, două vieți care au pierdut prea mult și prea devreme. Doi oameni care nu caută fericirea… ci doar o pauză de la durere. Vanessa – roșcata cu inima prea bună, copilăria ruptă – și-a învățat singură lecția supraviețuirii. Un copil distrus, un adolescent încărcat de cicatrici ascunse. Lumea n-a știut niciodată cât o doare, doar a cerut de la ea, a tras de ea, a judecat-o. O inimă prea mare pentru o lume atât de crudă. Oscar – tatuat, închis în sine, cu un trecut care pulsează în pagini. Cu o furie care i-a ruinat drumul. Cu lipsa lui de control care l-a trimis după gratii. Nu e eroul perfect. E un om spart pe interior, care încearcă să nu se prăbușească sub tot ce a pierdut. Și totuși… ceva îi leagă. Haosul lor se recunoaște. Durerea lor se atinge. Rănile lor seamănă. Alexandra surprinde perfect acea perioadă murdar de reală a liceului – unde toți se prefac, se ascund, se luptă pentru un statut care nu valorează nimic, dar doare. Punctul cu orfelinatul mi-a rupt sufletul, iar băiețelul cu iepurașul de plus merită un final fericit. Cartea nu te menajează. Îți arată cine ești când nu te vede nimeni. Îți arată cât de greu e să rămâi întreg într-o lume care te face bucăți. Vanessa și Oscar nu au un drum usor, plin de zâmbete si flori. Al lor e plin de certuri, secunde ascuțite, adevăruri pe care nu vrei să le recunoști… și un miros lent de bourbon care îți rămâne în minte. Poate am închis cartea, dar povestea lor încă mă bântuie. Și știu sigur: până nu pun mâna pe volumul doi, liniște n-o să am.
,,Monocrom" nu este o poveste oarecare. ,,Monocrom" este despre emoții, sentimente. Despre iubire, pierdere, speranță, dezamăgire, fericire, frică, obsesie.
Eu una am luat personal ceea ce am citit. Am analizat și simțit totul. De multe ori m-am pus în pielea Vanessei și mi-am adus astfel aminte că am trecut prin ce a trecut ea. Mi-am adus aminte cât am suferit la momentul acela, dar acum sunt bine. Cât m-am rugat de oameni să mă accepte, deși ei nu îmi erau meniți mie. Această lectură m-a facut să realizez cât de importanți sunt oamenii din viața noastră. Ce putere au de a ne face să ne simțim în al nouălea cer, iar apoi să dea cu noi de pământ. În special oamenii pe care îi iubim...
Dar ce este de fapt iubirea? Este atunci când îi oferi unui om inima ta, și ai speranța că nu își va bate joc de ea.
De la fiecare personaj am extras câte ceva și am încercat să îi înțeleg acțiunile. Am văzut cum fiecare se schimba în bine sau în rău, și efectele pe care le aveau aceste schimbări asupra celorlalți.
Relația dintre Oscar și Vanessa a început ușor, a avut o evoluție foarte frumoasă și finuță. Finalul m-a lăsat mască, și nu pot decât să sufăr alături de Oscar. 😞
,,Monocrom" este o lectură absolut minunată! Dar trebuie înțeleasă, simțită, trăită.
Monocrom este cartea aceea pe care orice adolescent ar vrea să o citească în perioada liceului și chiar și după aceea. Este plină de emoții și evenimente dureroase. Pe mine m-a afectat cu siguranță moartea surorii Vanessei, mi-a adus aminte de toate coșmarurile pe care le-am avut când îmi cădea copilul de la etaj. Am avut pielea de găină și un gol în suflet de fiecare dată când se menționa de acest aspect. Nu s-a simțit a fi o carte de debut. În niciun caz. Și, deși știu că Alexandra are ceva experiență pe Wattpad și cu volumele de poezii atât de apreciate, însă niciun roman publicat, Monocrom este foarte bine scris. Finalul...m-a distrus. Încă mai am speranțe că totul va fi bine și mi-am promis să o bântui pe Alexandra cât timp voi trăi dacă nu-mi oferă acel final mult dorit. Pls. Dont break my heart. Aștept cu sufletul la gură următorul volum. Sper să apară destul de repede. (SPER)
Cred că e cel mai bun dark romance pe care l-am citit. Cu legături psihologice profunde între personaje dar și cu iz de thriller somehow 💜💜💜 Îți dă puțin mindfuck, te lasă în starea de curiozitate sau confuzie ca mai apoi să aducă la iveală o informație sau un secret care modifică total cursul poveștii📖📚 Este genial💜🩶🖤 Am numai lucruri bune de spus despre ✨️ MONOCROM ✨️ amazing, un must read pentru iubitorii de romance, dark romance, mister și dramă. P.s absolut perfecte titlurile capitolelor 🌹 Aștept cu sufletul la gură volumul 2 și vreau să te felicit pentru aceasta capodoperă literară.💜📚📖🤍🥹🥹🥹🥹 iar estetica - perfecțiune
🥀:Un orfelinat, o veche dragoste și in final o roșcata care te face sa trăiești. Cartea acesta îți oferă viață iar la final ți-o smulge înapoi! 5 ⭐️, pentru ca nu-i pot dărui fizic toate stelele de pe cer!♥️