What do you think?
Rate this book
Întoarcerea
Plecând de la o temă amplu dezbătută în literatura occidentală, cea a „întoarcerii”, autoarea o reconstruiește și o încarcă cu noi semnificații, specifice spațiului nostru socio-cultural, lumea estică. Așa cum ne explică și ea în ultima parte a cărții, revenirea în mijlocul familiei sale nu se face de pe poziții ierarhice, mai precis prin existența unui personaj care a reușit să se desprindă de un mediu înecat în suferință și mizerie, și care își construiește narațiunea în jurul unei priviri-din-afară – o privire superioară fondată pe contradicțiile dintre două lumi complet incompatibile. Mai degrabă, această întoarcere îmi amintește de alta, întoarcere la Haifa a lui Ghassan Kanafani, unde revenirea înseamnă de fapt încercare de recuperare și pace cu un trecut pe care sistemul de putere face eforturi să-l șteargă fără urme. Un trecut care ar fi putut reprezenta o alternativă la oprimările și nedreptățile noilor veniți. În cele din urmă, dorința ascunsă a Aurei și care străbate romanul de la un capăt la altul nu este doar să scrie o carte, ci să deschidă anumite părți de comunicare cu acea lume „interzisă” în capitalism. O nevoie de regăsire a speranței, speranță care ne ajută pe toate să ne continuăm lupta în aceste momente de cumpănă a istoriei. (Iulia Militaru)
Un roman al mișcărilor sufletești și al timpului, o analiză politică și istorică a clasei, a rolului literaturii și a condițiilor de dezvoltare a scriitoarei, dar și o critică adusă neoliberalismului și politicilor literaturii în capitalism, Întoarcerea ne poartă prin adolescența Aurei în anii nouăzeci, dezvăluindu-ne o radiografie a relațiilor de familie, a muncilor femeii și a muncii literare. O narațiune cu valențe gotice care te absoarbe pagină cu pagină, Întoarcerea dă literaturii române scene și personaje memorabile, un tablou în mișcări lente și iuți, integrând un trecut socialist și aducând în prim-plan necesitatea unei organizări colective revoluționare. Un roman captivant, necesar și important al literaturii feministe. (Medeea Iancu)
Într-o limbă luminoasă și densă, ramificată ca apele dezrobite și vindecătoare ale mareelor, romanul Întoarcerea țese istoria socială și afectivă a corpului muncitoresc vital – în forma sa feminizată, gospodărească și comunitară - dintr-un oraș sudic din estul Europei. Acest corp muncitoresc – țintă neîntreruptă, de mai bine de trei decenii, a discursului hegemonic, pe motivul ancorării sale în organizarea politică a socialismului real și a primejdiei pe care o astfel de experiență, cu toată povara neajunsurilor sale actuale, o aduce ordinii capitaliste – este reprezentat pe parcursul romanului în complexitatea și specificitatea determinărilor sale istorice. Personaje aflate în procese și etape diferite creează o lume a cărei materialitate, deși aspru atacată de consensul neoliberal, ni se înfățișează aici în deplinătatea sa vie, puternică și revendicatoare. Iată forța revoluționară a literaturii politice angajate, capabile să reconstruiască într-o lumină justă și revelatoare experiența unui trecut pe cât de înfierat, pe atât de invizibilizat, și să activeze în fiecare dintre cititoxrele sale cunoașterea creativă anticapitalistă. (Anca Bucur)
O fetiță citește. O fetiță învață cuvinte fremătătoare care îi modelează devenirea și îi unduiesc imaginarul. Corpul fetiței din turbulenții ani nouăzeci, corpul unor senzații mistuitoare și al unor emoții ardente se transformă în corp de femeie copleșit de muncă istovitoare, de ore și ore în care epuizarea distructivă fizic și psihic, epuizarea tipică unui sistem neoliberal care apasă și face să plesnească mușchii individualismului, se impregnează dureros în relațiile umane. Romanul respiră prin fiecare por narativ transformare, dezintegrare, surpare, eliberare, reîntoarcere vindecătoare. Acolo unde istoria atât de blamată a socialismului a creat plase de siguranță și trasee aspiraționale posibile. Acolo unde țesăturile afectuoase ale grijii colective au brodat arborescențe de apartenență la o comunitate. Scriitura poetică și politică a autoarei, de o bogată profunzime reflexivă, recuperează vibrant teme care își revendică o istorie prea puțin scrisă: locuirea în socialism, familia ca topos mitizat, munca și rețelele de întrajutorare. Peste toate și în toate pulsează frenetica nevoie de a scrie. Scrisul ca întrupare a visceralului impuls de a crea lumi pentru a înțelege capcanele sfidătoare ale prezentului. Scrisul ca trambulină a saltului în întoarcere. Și într-un viitor în care literatura politică feministă are atât de multă nevoie de incandescența gândirii autoarei. (Mihaela Michailov)
Un roman al mișcărilor sufletești și al timpului, o analiză politică și istorică a clasei, a rolului literaturii și a condițiilor de dezvoltare a scriitoarei, dar și o critică adusă neoliberalismului și politicilor literaturii în capitalism, Întoarcerea ne poartă prin adolescența Aurei în anii nouăzeci, dezvăluindu-ne o radiografie a relațiilor de familie, a muncilor femeii și a muncii literare. O narațiune cu valențe gotice care te absoarbe pagină cu pagină, Întoarcerea dă literaturii române scene și personaje memorabile, un tablou în mișcări lente și iuți, integrând un trecut socialist și aducând în prim-plan necesitatea unei organizări colective revoluționare. Un roman captivant, necesar și important al literaturii feministe. (Medeea Iancu)
Într-o limbă luminoasă și densă, ramificată ca apele dezrobite și vindecătoare ale mareelor, romanul Întoarcerea țese istoria socială și afectivă a corpului muncitoresc vital – în forma sa feminizată, gospodărească și comunitară - dintr-un oraș sudic din estul Europei. Acest corp muncitoresc – țintă neîntreruptă, de mai bine de trei decenii, a discursului hegemonic, pe motivul ancorării sale în organizarea politică a socialismului real și a primejdiei pe care o astfel de experiență, cu toată povara neajunsurilor sale actuale, o aduce ordinii capitaliste – este reprezentat pe parcursul romanului în complexitatea și specificitatea determinărilor sale istorice. Personaje aflate în procese și etape diferite creează o lume a cărei materialitate, deși aspru atacată de consensul neoliberal, ni se înfățișează aici în deplinătatea sa vie, puternică și revendicatoare. Iată forța revoluționară a literaturii politice angajate, capabile să reconstruiască într-o lumină justă și revelatoare experiența unui trecut pe cât de înfierat, pe atât de invizibilizat, și să activeze în fiecare dintre cititoxrele sale cunoașterea creativă anticapitalistă. (Anca Bucur)
O fetiță citește. O fetiță învață cuvinte fremătătoare care îi modelează devenirea și îi unduiesc imaginarul. Corpul fetiței din turbulenții ani nouăzeci, corpul unor senzații mistuitoare și al unor emoții ardente se transformă în corp de femeie copleșit de muncă istovitoare, de ore și ore în care epuizarea distructivă fizic și psihic, epuizarea tipică unui sistem neoliberal care apasă și face să plesnească mușchii individualismului, se impregnează dureros în relațiile umane. Romanul respiră prin fiecare por narativ transformare, dezintegrare, surpare, eliberare, reîntoarcere vindecătoare. Acolo unde istoria atât de blamată a socialismului a creat plase de siguranță și trasee aspiraționale posibile. Acolo unde țesăturile afectuoase ale grijii colective au brodat arborescențe de apartenență la o comunitate. Scriitura poetică și politică a autoarei, de o bogată profunzime reflexivă, recuperează vibrant teme care își revendică o istorie prea puțin scrisă: locuirea în socialism, familia ca topos mitizat, munca și rețelele de întrajutorare. Peste toate și în toate pulsează frenetica nevoie de a scrie. Scrisul ca întrupare a visceralului impuls de a crea lumi pentru a înțelege capcanele sfidătoare ale prezentului. Scrisul ca trambulină a saltului în întoarcere. Și într-un viitor în care literatura politică feministă are atât de multă nevoie de incandescența gândirii autoarei. (Mihaela Michailov)
304 pages, Paperback
Published December 1, 2024
2 people are currently reading
55 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
December 26, 2024
[wait, is this fucking play about me? 😵💫😜]
the final rage>>>>
uncomfortably relatable :D
the final rage>>>>
uncomfortably relatable :D
Read
December 23, 2024Lectura asta a fost ca și cum aș fi citit despre viețile noastre comune, despre mamele și bunicile noastre, despre traiectoriile lor de viață - de la sat la oraș, dintr-un regim socialist într-unul capitalist -, despre frustrările și furiile taților și a unchilor, despre mândriile și micile bârfe dintr-un mic oraș. Am regăsit atât de multe momente pe care le recunosc, expresii, emoții, dinamici de familie. În „Întoarcerea” de Gabriela Dumitiru ne întoarcem la noi înșine, la acest subiect est-european în capitalismul neoliberal al prezentului, dar nu înainte de a petrece un capitol în momentul de formare al anilor nouăzeci.
(review mai lung în curand sper - recomand să citiți și voi!!)
(review mai lung în curand sper - recomand să citiți și voi!!)
June 30, 2025
4.5*
am simțit la un moment dat că mi se face teorie, nush csz
dar am empatizat (probabil cum i s-ar întâmpla oricărui născut în '80-'90), mi-a plăcut & am urât, sper să ajungă în cât mai multe mâini
am simțit la un moment dat că mi se face teorie, nush csz
dar am empatizat (probabil cum i s-ar întâmpla oricărui născut în '80-'90), mi-a plăcut & am urât, sper să ajungă în cât mai multe mâini
December 24, 2024
Un roman al mișcărilor sufletești și al timpului, o analiză politică și istorică a clasei, a rolului literaturii și a condițiilor de dezvoltare a scriitoarei, dar și o critică adusă neoliberalismului și politicilor literaturii în capitalism, Întoarcerea ne poartă prin adolescența Aurei în anii 90, dezvăluindu-ne o radiografie a relațiilor de familie, a muncilor femeii și a muncii literare. O narațiune cu valențe gotice care te absoarbe pagină cu pagină, Întoarcerea dă literaturii romîne scene și personaje memorabile, un tablou în mișcări lente și iuți, integrînd un trecut socialist și aducînd în prim plan necesitatea unei organizări colective revoluționare. Un roman captivant, necesar și important al literaturii feministe.
Read
January 12, 2025eu când literatură română fără anticomunism, rasism și alte liberalisme: 😁🫶🥳
April 3, 2025
una dintre acele cărți care te face să privești în urmă și să vezi, cu o claritate dureroasă, detaliile aparent minore ale vieții deja trăite. gesturi, tăceri, emoții trecute cu vederea, dar care ne-au modelat. este un roman al descifrării trecutului, al recuperării unor momente încărcate de semnificație, dar neprocesate pe deplin.
*‘Si nici nu încheie bine convorbirea, că isi dã seama că tot ce e legat de serviciul ei, de firma la care lucreaza, i-a dispärut complet din minte în ultimele zile. Persoana ei care vorbeste si se miscã si relationeazã intr-un fel anume, foarte specific, acolo, la birou, a dispărut ca si cum n-ar fi existat niciodată….Senzatia că e facutà din mai multe fiinte paralele, care träiesc fiecare in alt univers, dar pe rând, farã sã se intersecteze si fãră ca timpul vietii lor sá se suprapună, o ameteste si o deruteazã: uită pentru o secunda unde se aflã si în ce anotimp.’*
*‘Si nici nu încheie bine convorbirea, că isi dã seama că tot ce e legat de serviciul ei, de firma la care lucreaza, i-a dispärut complet din minte în ultimele zile. Persoana ei care vorbeste si se miscã si relationeazã intr-un fel anume, foarte specific, acolo, la birou, a dispărut ca si cum n-ar fi existat niciodată….Senzatia că e facutà din mai multe fiinte paralele, care träiesc fiecare in alt univers, dar pe rând, farã sã se intersecteze si fãră ca timpul vietii lor sá se suprapună, o ameteste si o deruteazã: uită pentru o secunda unde se aflã si în ce anotimp.’*
Read
October 5, 2025good book pt liceenx de a 11-a sau a 12-a to be honest
Read
March 31, 2025o bijuterie
June 19, 2025
Una dintre cele mai bune (dacă nu chiar cea mai bună) apariție de la noi de la debutul lui Sașa Zare încoace.
Întoarcerea e mai mult decât un roman impecabil scris. E un manifest feminist anti-capitalist de care literatura românească avea foarte mare nevoie (și continuă să aibă).
Mi-a plăcut enorm, enorm, enorm.
We need more books like this.
Întoarcerea e mai mult decât un roman impecabil scris. E un manifest feminist anti-capitalist de care literatura românească avea foarte mare nevoie (și continuă să aibă).
Mi-a plăcut enorm, enorm, enorm.
We need more books like this.
Read
November 2, 2025Tu când te căsătorești? Când faci un copil? De ce nu îți aranjezi puțin părul? Parcă iarăși te-ai îngrășat.
Dacă ai participat la cel puțin o masă în familie la care ai fost întrebat/ă când te căsătorești sau 𝒅𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒇𝒂𝒄𝒊 𝒖𝒏 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍, că timpul trece, atunci cartea asta vorbește și pentru tine.
Este un roman de debut și, așa cum m-a obișnuit 𝑬𝒅𝒊𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒇𝒓𝑨𝑪𝑻𝒂𝒍𝒊𝒂, nu este în niciun caz un roman-poveste și atât, ci 𝒖𝒏 𝒎𝒊𝒄 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒇𝒆𝒔𝒕.
#asasunteu
Dacă ai participat la cel puțin o masă în familie la care ai fost întrebat/ă când te căsătorești sau 𝒅𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒇𝒂𝒄𝒊 𝒖𝒏 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍, că timpul trece, atunci cartea asta vorbește și pentru tine.
Este un roman de debut și, așa cum m-a obișnuit 𝑬𝒅𝒊𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒇𝒓𝑨𝑪𝑻𝒂𝒍𝒊𝒂, nu este în niciun caz un roman-poveste și atât, ci 𝒖𝒏 𝒎𝒊𝒄 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒇𝒆𝒔𝒕.
#asasunteu
June 22, 2025
Tl;Dr: Întoarcerea e o carte despre cum literatura nu e moft ci structură, srs bsns politic, care va schimba tovărășește lumea. Propune o stilistică asumat, aș zice chiar arogant tezistă, vrea să fie echivalentul literar al unei piese brechtiene tip Macaz. O salvează faptul că autoarea, când nu se răfuie cu dușmani ideologici și literari, are un ochi antropologic foarte bine format, un exces de empatie (pentru cei cu origini sănătoase cel puțin) și, plm, talent.
Pe (prea) lung:
Eu sunt un băiat simplu, îmi plac chestiile simple, directe, eventual cu mesaj. Catea asta nu e o carte simplă, nu cred că am avut vreodată atâtea sentimente contradictorii față de un text. Nu ajută nici că autoarea dedică bucăți lungi din volum farmatului de puncte ideologice pe tematici de comunism, capitalism und so weiter. Asta devine însă destul de rapid clar că e by design. Rolul Întoarcerii ca text nu e de a spune o poveste sau de a autoficționaliza, cât e de a schița o nouă direcție ideologică într-un sistem literar destul de osificat, cu mici deschideri dinspre boieria minții și consensul liberal înspre voci alternative. Asta e foarte bine, chiar dacă nu o face neapărat pe gustul meu.
E important într-un spatiu cultural ce penduleaza între mizerabilism si calofilie sa gasesti acea “a treia pozitie” una cu perspective implicate, lecțiile sociale făcute și un curaj de a deconstrui niște locuri comune scriitoricești. Dar nu mi se pare ca Dumitriu reușește neapărat asta ci pendulează la rândul său prin mintea protagonistei între observații bune și tezisme încrâncenate. Parțial e de vină biografismul dar și răfuielile scriitoricești și critice. Cel mai mult e însă de vină respingerea directă a "frumosului" și a show don't tell și a tuturor vrăjelilor astea de curs de creative writing pe bani pentru un fel de construcție neo-proletcultistă cu ascendent în eseistică Fanon-Butleriană. Strică asta cartea? Depinde. Eu aș zice că da. Aș zice că ar fi ieșit o carte mult mai bună, una care s-ar fi pișat pe BAS-isme și "băiet fiind la bloc trăiam" și toate fixațiile astea de scriitor melancolic foarte apreciate prin mica bulă literară. Cred însă că autoarea fix asta intenționa, respingerea totală a scriitoricismelor pe care de altfel le și ironizează din plin (ușor cringe- pus cu mâna) prin text. A preferat să scrie manifest cu extra poezie decât să înfășoare totul frumos ca o șaorma literară. Dumitriu (nom de plume) e talentată literar, mai talentată decât mulți dintre scriitorii (mai ales bărbați da) la un nivel comparabil. Însă la fel ca protagonista alege un fel de ascetism ideologic prin care preferă să declame poetic în loc să convingă prin text. E și ăsta un resort. Pot să respect asta chiar dacă e păcat.
E păcat pentru că Întoarcerea are unul dintre cele mai puternice începuturi de roman pe care le-am citit în literatura română recentă. Primele 60 de pagini sunt giugiuc, un mare hai sictir (observați că încerc cvasi-feminist să nu folosesc "o mare muie" că vine iar Vero Lazăr să mă certe) la toate romanele astea de tip "era greu în tinerețe!" foarte la modă în literatura română contemporană. Unde tinerețea e de obicei de extracție 80-istă (comunism rău!, frig, opresiune - vedeți celebrul "O lume dispărută" sau "Tinerețile lui Daniel Abagiu" pentru "clasici") sau extracție 90-istă (Sărăcie, golănie, violență, fluierăm după femei - Kaspar Hauser sau proza scurtă a lui Remus Boldea come to mind). Poate (probabil) sunt eu prost și necitit dar genul ăsta de literatură pe lung despre copilărie de fată "literată" cu ascendent în traumatic-politic n-am citit foarte des în climatul literar autohton. Nu toată lumea e Sașa Zare.
Oricum, cum ziceam, autoarea e talentată și are (cum zicea un prieten) "o voce matură" chiar dacă adesea vocea respectivă pare din Mitrea Cocor. Mă bucur, sincer, am pariat că în format lung autoarea o dă mai bine pentru că am asistat la o lectură la un fel de cenaclu al unui text slăbuț, dar mai scurt. Se observa că Dumitriu "Never lets a good story get in the way of her ideology". În Întoarcerea chestia asta e dublu valabil (cartea se termină practic cu un manifest) dar are spațiu de respiro. Sigur incalca regula de aur show don’t tell dar nu-i pasă, în pasaje lungi din carte Întoarcerea se mulțumește să involueze în tratat de economie politică cu tot cu note de subsol. Alternanța asta nu merge sau cel puțin nu merge intr-o carte cu sensibilitățile poetico culturale ale cărții. Senzația e de vignete antropologice excelente peste o dizertație mediocru-polemică dar cumva, în același timp literatură. Și asta e păcat pentru că autoarea știe să scrie critică socială eficace și convingătoare pe model "show", o vedem adesea. Dar preferă să ne povestească de cât de șmecheră era piața de locuire de sub “socialismul de stat” criticată de “oamenii de cultură, scriitorii, intelectualii” etc.
Asta e cea de-a doua chestie deranjantă (a treia e o secvență de vis nelalocul ei, dar am eu boală pe vise). Răfuismul. Autoarea sapă în răfuielile ei cu neamul dar asta e un dat, cu bigrafismul, e feature nu bug. Dar o face și cu lumea orașului de provincie și mai ales cu cea literar-critică unde ne construiește un personaj-stock, echivalentul literar artistic al industriașului gras cu figură ușor suină care oprimă muncitorii (culturali). E asumată și asta dar e cringe, tendința asta Guțistică de a face personaje din dușmani, "I will eviscerate you in fiction" dixit Chaucer în a Knight's Tale. Mă rog. Astea-s toate chestii deranjante pentru mine ca "liberal" dușman de clasă.
Ce e mai important e că autoarea are în spatele ochelarilor de cal ideologici un ochi antropologic foarte bine format pentru social și pentru legăturile și imbricațiile structurii în privat. Nu mă refer la "capitalism bad" ci la felul grijuliu în care desțese niște cuiburi de vipere familiale fără a le judeca. Când vrea Dumitriu dă pe dinafară de kindness și înțelegere (în sensul de deep knowledge nu de "e, e și el așa") la fel cum dă pe dinafară de furie revoluționară când nu vrea. E de înțeles, tratează cu grijă mai mare ceea ce un antropolog ar numi "subiecții" prozei sale. Și reușește să îți creeze o imagine extrem de mișto a unei unități familiale cu toată biografia, cu toată structura, cu toate forțele istorice și politice care le-au dat târcoale de-a lungul timpului de la bombe între caiși la electroputere mall. Și nu e doar ochiul, o face cum ar zice un boomer "cu condei". Din această interacțiune se nasc remarci aproape Pratchett-iene ca "mamarela nu lasa niciun potențial de trantit usi nerealizat" (sau ceva). Scrie simpatic, dureros și empatic, "Literatură a Grijii" cum zicea colega de editură Militaru despre altă carte. Asta e salvarea și lucrul cu adevărat intrigant la Întoarcerea, că literatură de întoarcere sau despre condiția femeii childless 40-ish în familie (tocmai am citit Maria Orban) s-a tot scris, inclusiv pe la noi, adesea mizerabilist dar niciodată așa profund. Nici nu cred că s-a mai scris așa clasicul roman scriitoricesc despre scriitori scriind scriitoricește, nici de zare nici de nimeni. Întoarcerea răstoarnă și teza asta. Bravo ei. Păcat că o face în timp ce încearcă să scrie "Ciment".
Anyway, apare din plin o pisică neagră în carte - 4/5, no notes.
Pe (prea) lung:
Eu sunt un băiat simplu, îmi plac chestiile simple, directe, eventual cu mesaj. Catea asta nu e o carte simplă, nu cred că am avut vreodată atâtea sentimente contradictorii față de un text. Nu ajută nici că autoarea dedică bucăți lungi din volum farmatului de puncte ideologice pe tematici de comunism, capitalism und so weiter. Asta devine însă destul de rapid clar că e by design. Rolul Întoarcerii ca text nu e de a spune o poveste sau de a autoficționaliza, cât e de a schița o nouă direcție ideologică într-un sistem literar destul de osificat, cu mici deschideri dinspre boieria minții și consensul liberal înspre voci alternative. Asta e foarte bine, chiar dacă nu o face neapărat pe gustul meu.
E important într-un spatiu cultural ce penduleaza între mizerabilism si calofilie sa gasesti acea “a treia pozitie” una cu perspective implicate, lecțiile sociale făcute și un curaj de a deconstrui niște locuri comune scriitoricești. Dar nu mi se pare ca Dumitriu reușește neapărat asta ci pendulează la rândul său prin mintea protagonistei între observații bune și tezisme încrâncenate. Parțial e de vină biografismul dar și răfuielile scriitoricești și critice. Cel mai mult e însă de vină respingerea directă a "frumosului" și a show don't tell și a tuturor vrăjelilor astea de curs de creative writing pe bani pentru un fel de construcție neo-proletcultistă cu ascendent în eseistică Fanon-Butleriană. Strică asta cartea? Depinde. Eu aș zice că da. Aș zice că ar fi ieșit o carte mult mai bună, una care s-ar fi pișat pe BAS-isme și "băiet fiind la bloc trăiam" și toate fixațiile astea de scriitor melancolic foarte apreciate prin mica bulă literară. Cred însă că autoarea fix asta intenționa, respingerea totală a scriitoricismelor pe care de altfel le și ironizează din plin (ușor cringe- pus cu mâna) prin text. A preferat să scrie manifest cu extra poezie decât să înfășoare totul frumos ca o șaorma literară. Dumitriu (nom de plume) e talentată literar, mai talentată decât mulți dintre scriitorii (mai ales bărbați da) la un nivel comparabil. Însă la fel ca protagonista alege un fel de ascetism ideologic prin care preferă să declame poetic în loc să convingă prin text. E și ăsta un resort. Pot să respect asta chiar dacă e păcat.
E păcat pentru că Întoarcerea are unul dintre cele mai puternice începuturi de roman pe care le-am citit în literatura română recentă. Primele 60 de pagini sunt giugiuc, un mare hai sictir (observați că încerc cvasi-feminist să nu folosesc "o mare muie" că vine iar Vero Lazăr să mă certe) la toate romanele astea de tip "era greu în tinerețe!" foarte la modă în literatura română contemporană. Unde tinerețea e de obicei de extracție 80-istă (comunism rău!, frig, opresiune - vedeți celebrul "O lume dispărută" sau "Tinerețile lui Daniel Abagiu" pentru "clasici") sau extracție 90-istă (Sărăcie, golănie, violență, fluierăm după femei - Kaspar Hauser sau proza scurtă a lui Remus Boldea come to mind). Poate (probabil) sunt eu prost și necitit dar genul ăsta de literatură pe lung despre copilărie de fată "literată" cu ascendent în traumatic-politic n-am citit foarte des în climatul literar autohton. Nu toată lumea e Sașa Zare.
Oricum, cum ziceam, autoarea e talentată și are (cum zicea un prieten) "o voce matură" chiar dacă adesea vocea respectivă pare din Mitrea Cocor. Mă bucur, sincer, am pariat că în format lung autoarea o dă mai bine pentru că am asistat la o lectură la un fel de cenaclu al unui text slăbuț, dar mai scurt. Se observa că Dumitriu "Never lets a good story get in the way of her ideology". În Întoarcerea chestia asta e dublu valabil (cartea se termină practic cu un manifest) dar are spațiu de respiro. Sigur incalca regula de aur show don’t tell dar nu-i pasă, în pasaje lungi din carte Întoarcerea se mulțumește să involueze în tratat de economie politică cu tot cu note de subsol. Alternanța asta nu merge sau cel puțin nu merge intr-o carte cu sensibilitățile poetico culturale ale cărții. Senzația e de vignete antropologice excelente peste o dizertație mediocru-polemică dar cumva, în același timp literatură. Și asta e păcat pentru că autoarea știe să scrie critică socială eficace și convingătoare pe model "show", o vedem adesea. Dar preferă să ne povestească de cât de șmecheră era piața de locuire de sub “socialismul de stat” criticată de “oamenii de cultură, scriitorii, intelectualii” etc.
Asta e cea de-a doua chestie deranjantă (a treia e o secvență de vis nelalocul ei, dar am eu boală pe vise). Răfuismul. Autoarea sapă în răfuielile ei cu neamul dar asta e un dat, cu bigrafismul, e feature nu bug. Dar o face și cu lumea orașului de provincie și mai ales cu cea literar-critică unde ne construiește un personaj-stock, echivalentul literar artistic al industriașului gras cu figură ușor suină care oprimă muncitorii (culturali). E asumată și asta dar e cringe, tendința asta Guțistică de a face personaje din dușmani, "I will eviscerate you in fiction" dixit Chaucer în a Knight's Tale. Mă rog. Astea-s toate chestii deranjante pentru mine ca "liberal" dușman de clasă.
Ce e mai important e că autoarea are în spatele ochelarilor de cal ideologici un ochi antropologic foarte bine format pentru social și pentru legăturile și imbricațiile structurii în privat. Nu mă refer la "capitalism bad" ci la felul grijuliu în care desțese niște cuiburi de vipere familiale fără a le judeca. Când vrea Dumitriu dă pe dinafară de kindness și înțelegere (în sensul de deep knowledge nu de "e, e și el așa") la fel cum dă pe dinafară de furie revoluționară când nu vrea. E de înțeles, tratează cu grijă mai mare ceea ce un antropolog ar numi "subiecții" prozei sale. Și reușește să îți creeze o imagine extrem de mișto a unei unități familiale cu toată biografia, cu toată structura, cu toate forțele istorice și politice care le-au dat târcoale de-a lungul timpului de la bombe între caiși la electroputere mall. Și nu e doar ochiul, o face cum ar zice un boomer "cu condei". Din această interacțiune se nasc remarci aproape Pratchett-iene ca "mamarela nu lasa niciun potențial de trantit usi nerealizat" (sau ceva). Scrie simpatic, dureros și empatic, "Literatură a Grijii" cum zicea colega de editură Militaru despre altă carte. Asta e salvarea și lucrul cu adevărat intrigant la Întoarcerea, că literatură de întoarcere sau despre condiția femeii childless 40-ish în familie (tocmai am citit Maria Orban) s-a tot scris, inclusiv pe la noi, adesea mizerabilist dar niciodată așa profund. Nici nu cred că s-a mai scris așa clasicul roman scriitoricesc despre scriitori scriind scriitoricește, nici de zare nici de nimeni. Întoarcerea răstoarnă și teza asta. Bravo ei. Păcat că o face în timp ce încearcă să scrie "Ciment".
Anyway, apare din plin o pisică neagră în carte - 4/5, no notes.
February 14, 2025
Mi-e tare drag când descopăr câtă valoare există în literatura română contemporană. Iar această carte, dragi cititori, este poate cea mai valoroasă din ultimii ani.
https://bombitaluivladmusatescu.blogs...
https://bombitaluivladmusatescu.blogs...
June 27, 2025
am empatizat. mesele din familie, relația cu părinții, frica de cum supraviețuiești, visul la o lume anticapitalistă. m-a emoționat
January 4, 2026
dak vreți să vă luați ragebait spor la citit
July 16, 2025
O carte frumoasă prin simplitatea ei, axată pe viața și frământările oamenilor de rând.
M-am regăsit în numeroase descrieri, care mi-au trezit amintiri vechi din copilărie, pe care le credeam uitate.
Nu mi-a plăcut însă că a conținut mai multe paragrafe în care părea că ficțiunea se rupe și mi se face în schimb teorie despre socialism vs capitalism. Am înțeles că autoarea a vrut să sublinieze acolo câteva idei importante, dar cred că o putea face într-un mod mai fluid, care se deduce din experiențele personajelor, fără să-mi explice negru pe alb toată teoria.
Dar over all a fost o carte bună, mă bucur de fiecare dată când descopăr scrieri românești de calitate💜
M-am regăsit în numeroase descrieri, care mi-au trezit amintiri vechi din copilărie, pe care le credeam uitate.
Nu mi-a plăcut însă că a conținut mai multe paragrafe în care părea că ficțiunea se rupe și mi se face în schimb teorie despre socialism vs capitalism. Am înțeles că autoarea a vrut să sublinieze acolo câteva idei importante, dar cred că o putea face într-un mod mai fluid, care se deduce din experiențele personajelor, fără să-mi explice negru pe alb toată teoria.
Dar over all a fost o carte bună, mă bucur de fiecare dată când descopăr scrieri românești de calitate💜
Read
July 8, 2025O carte foarte necesară, dar vocea narativă e așa ostilă că mi-a fost greu s-o duc la capăt. Sunt parcă prea multe pilde in your face care nu-ți mai lasă ție ca cititorx niciun spațiu. Sau cel puțin eu asta am simțit.
Cătălina scrie la începutul carierei un roman anticomunist, apoi o dă pe feminism liberal, apoi tot mai radical, după cum merg trendurile. Aura nu reușește să câștige capital simbolic în câmpul cultural și „eșuează” pe toate planurile (nu publicare, nu copii, nu soț etc). Contrastul ăsta e f real. E o carte despre cărți și putere cu care cex din bulă cred că o să rezoneze mult.
Cătălina scrie la începutul carierei un roman anticomunist, apoi o dă pe feminism liberal, apoi tot mai radical, după cum merg trendurile. Aura nu reușește să câștige capital simbolic în câmpul cultural și „eșuează” pe toate planurile (nu publicare, nu copii, nu soț etc). Contrastul ăsta e f real. E o carte despre cărți și putere cu care cex din bulă cred că o să rezoneze mult.
Displaying 1 - 17 of 17 reviews