(17 October 1937 – 8 March 1998) was a Swedish astronomer and novelist. Active at Uppsala University, he compiled a catalogue of galaxies. He was appreciated for a number of essay books (primarily about science) and for a number of science fiction novels like Rymdväktaren, or "The Space Guardian" and Nyaga.
He was born in a Smålandian village and under the early teens a farmer, but science, with its celebrities such as Charles Darwin and Albert Einstein made such an impression on him, as to motivate him to accomplish college studies by letter correspondence. In the early 1960s he began his studies in Uppsala University, initially in mathematics, and thereafter theoretical physics, aesthetics, history of ideas and astronomy.
He was elected a member of the Royal Swedish Academy of Sciences in 1993.
Matematikens och fysikens lagar och gränser är till för att utmanas. Vi vet fortfarande så lite om allt. Vad händer med kunskapen hos en person när hen dör? Kan man skapa multiversa genom kvantsimuleringar? Är Gud en geometriskt perfekt modell i 26 eller 56 dimensioner? Är Bachs Die Kunst der Fuge en hyperavancerad kosmisk kod? Varför finns musik? Gödeltal? Kvantskum? Mandelbrotmängder? Kabbala?
Peter Nilsons vetenskapsromansvit i två delar filosoferar vidlyftigt och originellt om alltets vara och inte vara, och meningen där bakom. Matematik, teologi, fysik och filosofi vävs samman i en totalt osannolik historia som likväl kunde vara sann. Mänsklighetens, solsystemets, universums och multiversums öde står på spel, och sanningen är inte vad man tror att den är.
La mănăstirea Klaradal, într-o clădire înaltă din partea de vest a curţii, se află un computer numit de călugări Angelica. Trebuie să vă spun de la început că Angelica este o minune de calculator. Zboară precum îngerii în orice colţ al Universului. În afară de aceasta, este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a creat omenirea vreodată. Partea vizibilă constă în douăsprezece coloane mari, care seamănă cu tulpinile de copaci dintr-o pădure de poveste din vremuri străvechi. Stau pe un fel de rădăcină care pare să crească din piatra podelelor şi sunt turnate în sticlă aurie precum chihlimbarul pentru a le putea privi în profunzime. Înăuntrul sticlei se găsesc mii de ţevi de metal care aduc aminte de ţevile de orgă. Sunt „macrotubulele” ce se continuă sub podea, în tunelul fără capăt care o leagă pe Angelica de tot timpul trecut din Univers. Între coloane, sus de tot, sub bolta acoperişului, se vede câmpul de dirijare cu nişte modele luminoase de interferenţă, pe fundalul întunecat al acoperişului de piatră. Se învârt acolo ca rotocoalele de fum sau norii cirus subţiri şi fiecare semnal care ajunge la Angelica prin câmp devine vizibil pentru câteva momente ca o flăcăruie de un roşu-închis. Zi şi noapte, bolta străluceşte de milioane de lumini. Îmi aduc aminte de galaxii şi de quasarii neliniştiţi care, departe în orizontul cosmic, se colorează în roşu datorită expansiunii Universului. Orice altceva e invizibil la Angelica precum spiritul lui Dumnezeu sau transparent ca spaţiul deasupra mănăstirii Klaradal. În cabina de la poartă, dincolo de pasajul din spaţiu, a trebuit să-mi dau jos costumul de astronaut. Călugărul care trebuia să-mi arate drumul nu avea barbă şi era serios ca un serafim în haine omeneşti. Îmi amintesc că avea ochii cenuşii. Costumul lui era alb cu o centură lată, neagră împodobită cu un semn matematic. S-a înclinat puţin când ne-am întâlnit la poartă şi l-am auzit spunând: — Prietene, adu-ţi aminte că vei muri. I-am răspuns cum fusesem învăţat: — Frate, toţi vom muri. S-a înclinat iarăşi şi mi-a întins amândouă mâinile, iar eu i-am dat mica mea casetă cu actele mele de identitate şi cu povestea vieţii mele. În mănăstire, aerul era proaspăt şi cald. Am ieşit într-o curte care era mult mai mare şi mai umbroasă decât mă aşteptasem. Copaci înalţi creşteau în jurul unei fântâni de piatră, păsări cântau şi insecte bâzâiau peste tot. Înfloreau magnolii şi piracanta în faţa colonadei din nord. Doi fluturi zburau unul în jurul altuia. Mi s-a părut că dansul lor era mai uşor, mai jucăuş decât acasă, pe Pământ.
Uppfriskande med en bok som inte är blyg med att använda matematiska begrepp, stort plus. Den tappar lite pga att den får definitionen på gödeltal fel och så saknas prickarna över ö på massa ställen, båda dessa är antagligen inte författarens fel.
Berättelsen om underliga händelser berättade många år senare för en ung fysiker som åkt till månen för att testa en katolsk superkvantdator. Musik, religion, det skrämmande "Tinget" under Uralbergen, kvantdatorer, metasnack och ett helt gäng cliffhangers. Peter Nilson ÄR svensk sci-fi.
4 stars for the beautiful prose inspired by mathematics, astronomy, quantum physics and classical music. +1 star for the additional knowledge it gave me that constantly sparked my curiosity. This book is an hidden gem.