Autonomie

by Adrian Teleşpan

A iubi, a înţelege, a primi atenţie şi a fi atent, a greşi fără a fi condamnat, a fi trist, a suferi… aceştia ar fi pionii aduşi de Adrian Teleşpan să joace în auton0m1e, însă numai pentru cititorii atraşi de jocuri de idei, personificări cuceritoare sau de adevăruri necosmetizate – mai ales livrate într-un mod ne-clasic, neaşteptat, câteodată ingenuu, de multe ori dur. Şi eu fac parte din carte – povestitorul vorbeşte cu mine de nenumărate ori; dar şi cu tine, cu toţi cei care au deschis sau vor deschide acest roman în care personajul principal se mărturiseşte ca un om căruia nimic din ceea ce este omenesc nu-i e străin. Şi o face cu umor, cu (auto)ironie, cu duioşie, cu disperare, cu frământări şi convulsii. Dar, în acelaşi timp, şi cu mult calm. Autonomia e definită ca fiind dreptul de a simţi propriile emoţii, fără să existe constrângeri din partea celor din jur – poate de aceea emoţiile, în rândurile lui Adrian Teleşpan, sunt chiar personajul principal. A, şi să nu uit: Naturalia non sunt turpia… Avertisment pentru cei înclinaţi să strâmbe din nas.

Odilia Roşianu, redactor-şef Literatura de azi

Secretul fericirii. Azi, pentru prima oară după multă vreme, am încetinit. Mă simt obosită, dar nu fizic. Sunt tânără. Toată lumea îmi spune că nu am voie să fiu obosită la vârsta mea. Şi au dreptate. Dar, pentru o clipă, am uitat de ce începusem să alerg. Ca să-mi dovedesc eu mie că pot? Ca să mă simt bine în pielea mea pentru prima oară? Ca să-i fac mândri pe oamenii care aşteaptă lucruri de la mine? Poate că ţintesc prea departe. Asta fac întotdeauna, aleg drumul greu. Nu-mi plac lucrurile care vin uşor. Slăbitul prin pastile. Banii prin înşelăciune. Statusul prin sex. Lucrurile obţinute aşa nu au nicio valoare pentru mine. Eu vreau să alerg până simt că vomit şi îmi cedează genunchii. Vreau să lucrez până mă ard ochii şi îmi plesneşte capul. Şi vreau să iubesc până la nebunie. Gata, mi-am amintit de ce începusem să alerg şi totul are sens din nou. Iubirea mă aşteaptă. Pentru ea alerg. Am descifrat secretul fericirii şi mi-a fost dăruită o jumătate de pagină ca să vi-l împărtăşesc. Here it is: Fă totul din iubire. Fă totul cu iubire. Fă totul pentru iubire.

Irina Meller, Screenwriting | Film Production | Creative Development

Presărat cu scene de o intensitate emoţională copleşitoare şi pasaje de o sexualitate frustă, dar profund revelatoare, noul roman psihologic al lui Adrian Teleşpan mi-a zdruncinat perspectivele, forţându-mă să regândesc convingeri adânc înrădăcinate. Este un text care sfidează limitele confortului şi redefineşte valoarea creativă a literaturii contemporane, transformând lectura într-o experienţă viscerală şi memorabilă.

Gáspár Györg, psihoterapeut şi autor

510 pages, Paperback

First published January 1, 2024

About the author

TELEŞPAN s-a născut prematur, pe 11 noiembrie 1979, la Drăgăşani, Vâlcea, într-o familie aparent normală. Aspectul lui la naştere i-a făcut pe părinţi să plângă. La momentul respectiv, cântărea aproximativ 1,7 kilograme, jumătate din această cantitate fiind reprezentată de cap. La naştere, medicii i-au dat maxim 48 de ore de viaţă. La patru ani a făcut meningită. A urmat o perioadă destul de neclară, iar în 1999 a absolvit Liceul Teoretic din localitatea natală. Apoi a studiat un an de drept, patru de jurnalism şi doi de actorie. În perioada 2000 – 2012, a lucrat ca producător executiv la ProTV, Antena 3, Realitatea TV şi România TV. În 2012 a emigrat în UK.

Romanul “Cimitirul” l-a scris pentru că a avut timp. În rest nu s-a remarcat cu nimic, în afară de faptul că 98% dintre cunoscuţii lui îl simpatizează. Ca orice om care se respectă, îşi dorește bunăstare şi linişte psihică. Îi place să mănânce bine. În fotografia alăturată acestui scurt bio, Teleșpan poartă un tricou în dungi.

(c) 2013 Herg Benet Publishers

Reviews

[Richard Gal · Rating 2 out of 5]

Salut ție, cititorule, care-mi citești acest review subiectiv, sper că nu te superi că mă voi adresa constant ție și voi întrerupe firul poveștii ca să-ți spun chestii filozofice și după să mă scuz constant că te întrerup și urmează o avalanșă de idei și scuipat emoțional, dar voi băga niște lirică, strofe care rimează și după mă voi întoarce la tine și după o să mă scuz din nou că te-am confuzat, dar acu' e momentul pentru niște trauma dumping masiv — dar hai că mai bag și niște rânduri de propoziții care rimează. Nu avem timp de fir narativ coerent, însă mă voi adresa personal de 57 de ori, ok? OK. Nu-i OK. Nu-i bai. E timpul de niște limbi în cur și scuipat. Mai ești cu mine? Bun. Sex, sex, sex. Mai băgăm încă o filozofie cu caca, pișu, din astea, traumaaaaa, pula mea ce vrei, suntem niște traumatizați, toți din carte trebuie să fie traumatizați. So fuck this shit, my shit, your shit, we're all going to be abducted and this is not the end.

Cartea Autonomie nu e ușor de digerat și nici nu încearcă să fie. M-a luat prin surprindere prin stilul haotic, autoironic și adesea obositor. Un performance art brut, nefiltrat, foarte personal. Am văzut mult potențial și multă introspecție care putea să fie ATÂT DE BUNĂ dacă nu mă pierdea în haosul exprimării și vulgarității. Am râs, am și sărit câteva pagini (de poezie), m-am și excitat, dar m-am și rugat să o termin cât mai repede!

[Mariana Necseriu · Rating 5 out of 5]

O carte inconfortabilă prin stil și prin idei, la care am plâns și am râs, care îmi va mai lua ceva timp să o diger. Am terminat-o dar vreau să o recitesc.

[cititoare-visatoare · Rating 3 out of 5]

Adrian este internat la un spital psihiatric de către mama lui, aici începe să țină un jurnal, unde își notează cele mai nebunești, bizare gânduri. Toate, toate, fără niciun filtru.
M-a șocat? Da.
M-a întristat? Da.
Mi-a placut? Mai tare mi-a plăcut “Cimitirul”.
Am întrerupt-o de multe ori ( pentru ca are parti extrem de vulgare) apoi am citit câte o sută de pagini. Sunt scene șocante, unele prea detaliate, dar dacă eşti foarte deschis și poți să treci peste unele aspecte, chiar te poți bucura de felul fain de a scrie a lui Teleşpan si minunatul lui umor.

[Criss Gall · Rating 4 out of 5]

O carte care te face sa reflectezi asupra multor idei preconcepute.Pe alocuri greu de citit, pt. mine, datorita detaliilor abundente din scenele de sex. Dar probabil e doar limitarea mea in gândire,percepție, pt ca și despre asta e vorba în carte

E o carte altfel, la fel ca și Cimitirul. Stilul de scris al lui Telespan este altfel, este interesant și pt mine fain.

[Maria-Alexandra Itu · Rating 3 out of 5]

"Auton0m1e Pe" este ceea ce s-ar întâmpla dacă Marchizul de Sade, Adler, autorii "DSM-5" și, desigur, Adrian Teleșpan, ar sta cu toții la o masă și s-ar apuca de scris.

Nu este o carte pentru oricine și nici nu ar trebui să fie, dar o recomand, pentru că avem nevoie de mai multa autenticitate în lumea în care trăim, iar această carte ne dovedește că încă mai putem avea parte de așa ceva. Și de vulnerabilitate.