What do you think?
Rate this book
Underground TM #3
Underground TM 3 - Orașul care nu se vede/Open call
Povești de dragoste, povestiri din căminele sordide ale anilor 2000, întâmplări din underground-ul noii generații, certuri și împăcări legendare, un pic de istorie a secolului trecut (fie că vorbim despre Revoluție sau perioada interbelică), amintiri dureroase care strangulează subconștientul & many more – cam asta veți găsi în paginile noului volum din seria „Underground TM. Orașul care nu se vede”, unde Timișoara este personajul principal.
248 pages, Paperback
Published December 19, 2024
1 person is currently reading
7 people want to read
About the author
Cristian Vicol
36 books55 followersCristian Vicol s-a născut în 1988 la Timișoara. În 2010 a absolvit facultatea de Jurnalism în cadrul Universității de Vest din Timișoara. A continuat la Szeged cu un master de Jurnalism Internațional. Este doctor în filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest din Timișoara. Tema cercetării sale o reprezintă distopiile central-europene din a doua jumătate a secolului XX. A debutat în 2010 cu proză.
Până în prezent a publicat mai multe volume dintre care enumerăm: „Sfârșitul inocenței” (Editura Tritonic, 2018) – volum de proză scurtă, „O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716” (Editura Eurostampa, 2016, reeditat la Editura Brumar în 2023) și „Anotimpul țânțarilor. Povestiri pulp-fiction” (Editura Casa de Pariuri Literare, 2021). În 2022 a coordonat volumul colectiv „Underground TM. Orașul care nu se vede” (Editura Brumar). În 2023 și 2024 a continuat seria Underground cu „Underground TM2, respective Underground TM / Open call. În 2024 a fost beneficiarul unei burse Energie! acordată de Centrul de Proiecte din Timișoara. În urma ei a rezultat volumul „O mie nouă sute optezci și opt sau cum am crescut între betoane și am învățat să iubesc tranziția” – volum de proză scurtă publicat la Editura Brumar.
A participat cu proză scurtă și poezie la mai multe antologii și volume colective de proză scurtă. A fost nominalizat pentru premiul „Tânărul Prozator al Anului 2021”. Este unul din coordonatorii proiectului cultural Remix ID, unde este PR și documentarist.
În prezent lucrează la Teatrul German de Stat Timișoara, unde este și vocea podcastului teatral „Ne auzim până ne vedem”. Atunci când nu scrie, își plimbă câinele, pe Fargo, sau are grijă de grădina din balcon
Până în prezent a publicat mai multe volume dintre care enumerăm: „Sfârșitul inocenței” (Editura Tritonic, 2018) – volum de proză scurtă, „O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716” (Editura Eurostampa, 2016, reeditat la Editura Brumar în 2023) și „Anotimpul țânțarilor. Povestiri pulp-fiction” (Editura Casa de Pariuri Literare, 2021). În 2022 a coordonat volumul colectiv „Underground TM. Orașul care nu se vede” (Editura Brumar). În 2023 și 2024 a continuat seria Underground cu „Underground TM2, respective Underground TM / Open call. În 2024 a fost beneficiarul unei burse Energie! acordată de Centrul de Proiecte din Timișoara. În urma ei a rezultat volumul „O mie nouă sute optezci și opt sau cum am crescut între betoane și am învățat să iubesc tranziția” – volum de proză scurtă publicat la Editura Brumar.
A participat cu proză scurtă și poezie la mai multe antologii și volume colective de proză scurtă. A fost nominalizat pentru premiul „Tânărul Prozator al Anului 2021”. Este unul din coordonatorii proiectului cultural Remix ID, unde este PR și documentarist.
În prezent lucrează la Teatrul German de Stat Timișoara, unde este și vocea podcastului teatral „Ne auzim până ne vedem”. Atunci când nu scrie, își plimbă câinele, pe Fargo, sau are grijă de grădina din balcon
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
January 12, 2025
Diversitate, cred că e cuvântul cel mai bun pentru acest volum. Diversitate de teme, de stiluri, de autori. Cu Timişoara ca numitor comun, care demonstrează încă o dată că poate fi şi personaj de tragedie, şi comedie, şi poezie.
Demersul nu cred că a fost gândit de la început ca un concurs de scris frumos, ci ca un punct de colectare al poveştilor care merită spuse despre Oraş.
Citindu-l, ai putea avea senzaţia unui cappuccino vienez de Unirii, băut pe scăile unui bloc de nefamilişti din Kuncz, trăgând cu urechea la viaţa ce stă să dea pe afară, dincolo de uşi. Sau a unei peripeţii de Ronaţ sau Flavia, povestită într-un din restaurantele de fiţe de la Mall, cu atâta vervă cu cât şi ceilalţi de la mesele vecine trag cu urechea şi mustăcesc.
Cu istorisirile, nu doar din Underground TM 3, ci cu cele 57 de voci care şi-au spus povestea în cele 3 volume se conturează o imagine inedită şi frumoasă a unor locuri şi oameni ce compun abstractul spirit timişorean. Spirit care poate da buzna peste tine neinvitat, la un vin fiert de căsuţă de Târg de Crăciun, în Libertăţii, sau după care încă poţi fugi, şi după 20 sau 30 de ani de buletin de Timişoara.
În volumul 3, costume de comandă, de nuntă şi înmormântare, feţe de masă cu istorii şi istorioare, un tramvai revoluţionar, soluţii inedite la penuria de alimente antedecembristă, amintiri de cămin, de beţii, şi de găşti sparte, proscrişi care-şi duc răbdători crucea şi providenţiali apăruţi de niciunde, poduri-reper de oraş şi viaţă, speranţe, amare acum, legate de un Phoenix în formula de aur, cu Covaci şi Baniciu, la fel cum mai speră fanii Pink Floyd la un ultim Confortably Numb cu Gilmour şi Waters, inele cu delfini, babe teroriste, rock cu apă de la robinet, narcomani involuntari, trădaţi de toţi cei în care mai îndrăznesc să-şi spună speranţa, Valhalla din Fabric şi multe, multe altele, întregesc şi încheie rotund, cu o plecăciune către publicul cititor, un soi de istorie recentă şi inedită a Timişoarei. La finalul căreia se poate spune cu mândrie, cum o şi face coordonatorul volumului, Cristian Vicol: Thats all folks!
Demersul nu cred că a fost gândit de la început ca un concurs de scris frumos, ci ca un punct de colectare al poveştilor care merită spuse despre Oraş.
Citindu-l, ai putea avea senzaţia unui cappuccino vienez de Unirii, băut pe scăile unui bloc de nefamilişti din Kuncz, trăgând cu urechea la viaţa ce stă să dea pe afară, dincolo de uşi. Sau a unei peripeţii de Ronaţ sau Flavia, povestită într-un din restaurantele de fiţe de la Mall, cu atâta vervă cu cât şi ceilalţi de la mesele vecine trag cu urechea şi mustăcesc.
Cu istorisirile, nu doar din Underground TM 3, ci cu cele 57 de voci care şi-au spus povestea în cele 3 volume se conturează o imagine inedită şi frumoasă a unor locuri şi oameni ce compun abstractul spirit timişorean. Spirit care poate da buzna peste tine neinvitat, la un vin fiert de căsuţă de Târg de Crăciun, în Libertăţii, sau după care încă poţi fugi, şi după 20 sau 30 de ani de buletin de Timişoara.
În volumul 3, costume de comandă, de nuntă şi înmormântare, feţe de masă cu istorii şi istorioare, un tramvai revoluţionar, soluţii inedite la penuria de alimente antedecembristă, amintiri de cămin, de beţii, şi de găşti sparte, proscrişi care-şi duc răbdători crucea şi providenţiali apăruţi de niciunde, poduri-reper de oraş şi viaţă, speranţe, amare acum, legate de un Phoenix în formula de aur, cu Covaci şi Baniciu, la fel cum mai speră fanii Pink Floyd la un ultim Confortably Numb cu Gilmour şi Waters, inele cu delfini, babe teroriste, rock cu apă de la robinet, narcomani involuntari, trădaţi de toţi cei în care mai îndrăznesc să-şi spună speranţa, Valhalla din Fabric şi multe, multe altele, întregesc şi încheie rotund, cu o plecăciune către publicul cititor, un soi de istorie recentă şi inedită a Timişoarei. La finalul căreia se poate spune cu mândrie, cum o şi face coordonatorul volumului, Cristian Vicol: Thats all folks!
February 10, 2025
Al treilea volum colectiv dintr-o serie care îmi este foarte dragă: "Underground TM - Orașul care nu se vede". O adevărată bucurie să descopăr orașul în care m-am născut și trăiesc prin ochii a încă 19 autori debutanți sau consacrați, cu voci și stiluri diferite. Felicitări pentru perseverență coordonatorului Cristian Vicol și tuturor autorilor pentru poveștile fermecatoare!
December 27, 2024
Nu de valoare literară remarcabilă, dar unele povești au fost simpatice. Ca de fiecare dată, drag de orașul meu.
February 2, 2025
2/19. Cam atât mi-a plăcut mie, dar, cu atât mai mult în cazul prozei scurte, gusturile nu se discută.
Volumul e o colecție de texte ale unor autori care, în cea mai mare parte, nu sunt scriitori, așa cum s-a și urmărit. De apreciat, totuși, ideea de a da spațiu și unor altfel de povestitori.
Ca cei mai mulți autori nu sunt scriitori se vede mai ales în felul în care povestesc diferite episoade și cred că volumul ar fi putut fi mai bun cu ceva mai mult sprijin editorial.
Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult despre oraș decât despre mici istorii personale, care, deși afectate ori modelate de oraș, rămân totuși niște microuniversuri nerelevante.
O să remarc aici textul lui Bogdan Piticariu - scriitor, dar și al Alexandrei Samoila, debutantă în literatura, cel puțin în format fizic, care sper să se apuce de scris pe bune, căci are talentul necesar să dea, cu succes, de citit.
În concluzie, în cea mai mare parte e un volum de proză scurtă pe care l-am citit cu interes, de unde și 3 din 5 stele.
Volumul e o colecție de texte ale unor autori care, în cea mai mare parte, nu sunt scriitori, așa cum s-a și urmărit. De apreciat, totuși, ideea de a da spațiu și unor altfel de povestitori.
Ca cei mai mulți autori nu sunt scriitori se vede mai ales în felul în care povestesc diferite episoade și cred că volumul ar fi putut fi mai bun cu ceva mai mult sprijin editorial.
Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult despre oraș decât despre mici istorii personale, care, deși afectate ori modelate de oraș, rămân totuși niște microuniversuri nerelevante.
O să remarc aici textul lui Bogdan Piticariu - scriitor, dar și al Alexandrei Samoila, debutantă în literatura, cel puțin în format fizic, care sper să se apuce de scris pe bune, căci are talentul necesar să dea, cu succes, de citit.
În concluzie, în cea mai mare parte e un volum de proză scurtă pe care l-am citit cu interes, de unde și 3 din 5 stele.
April 12, 2025
“Zambesc. Si timpul se invarte in cerc, exact ca si rechnii.”
April 15, 2025
Seria lui Cristi Vicol a ajuns la final cu această partea a treia.
Nu e excepțională, dar e mai bună ca majoritatea părților finale ale multor trilogii.
Am remarcat o mulțime de greșeli de scriere, gramaticale și de exprimare, semn că volumul a fost grăbit spre publicare și nu i s-a făcut o corectură serioasă. Coperta Anei Popescu e probabil cea mai faină dintre cele 3.
Fiind un volum asamblat în urma unui open call, unii dintre cei care au răspuns nu sunt scriitori și, evident, textele variază foarte mult dpdv calitativ. Unii autori au înțeles ce li s-a cerut și s-au străduit, alții mai puțin. Overall, volumul pare mai puțin închegat decât cele anterioare.
Cele mai bune texte mi s-au părut a fi cel al Patriciei Lidia, al lui Bogdan Piticariu și al debutantei Alexandra Samoila (de la care sper că vom citi în viitor texte din ce în ce mai bune).
Nu e excepțională, dar e mai bună ca majoritatea părților finale ale multor trilogii.
Am remarcat o mulțime de greșeli de scriere, gramaticale și de exprimare, semn că volumul a fost grăbit spre publicare și nu i s-a făcut o corectură serioasă. Coperta Anei Popescu e probabil cea mai faină dintre cele 3.
Fiind un volum asamblat în urma unui open call, unii dintre cei care au răspuns nu sunt scriitori și, evident, textele variază foarte mult dpdv calitativ. Unii autori au înțeles ce li s-a cerut și s-au străduit, alții mai puțin. Overall, volumul pare mai puțin închegat decât cele anterioare.
Cele mai bune texte mi s-au părut a fi cel al Patriciei Lidia, al lui Bogdan Piticariu și al debutantei Alexandra Samoila (de la care sper că vom citi în viitor texte din ce în ce mai bune).
Displaying 1 - 6 of 6 reviews