Cine râvnește la Gurile Dunării? O călătorie pe timp de război în Delta extinsă: Transnistria, Ucraina, Basarabia, România

by Sabina Fati

„Sabina Fati ne spune povestea de azi a Gurilor Dunării, ca să ne explice cum și de ce vrea Rusia să distrugă Uniunea Europeană. Iar în poveste intră drone iraniene picate pe malul ucrainean, care opresc bacul dintre Isaccea și Orlivka, leprozeria din Tichilești și cazacii zaporojeni din Delta Dunării, Kilia lui Ștefan cel Mare și Gogol, caviarul din Sfântu Gheorghe și scopiții ajunși birjari la București, Îngerul istoriei descris de Walter Benjamin, dar și Putin, ca și tot felul de alte personaje, locuri și ambiții din preajma noastră. Sabina Fati a mers pe teren în Transnistria, Ucraina, Basarabia și România, ca să înțeleagă de la cei care trăiesc la Gurile Dunării ce viitor ne așteaptă. Jurnalul acestei călătorii e o mărturie scrisă alert, cuprinzând date istorice expuse pe înțelesul unui public larg și cu patosul unei apărătoare a demnității oamenilor din Est, care iubesc libertatea și n-ar vrea să trăiască iarăși sub ruși.“ — CRISTIAN PREDA

Războiul ruso–ucrainean, extins nu doar prin efectele lui economice și geopolitice până la Gurile Dunării, ci și prin evoluțiile militare, a adus cu el spectrul precarității, al neliniștilor istorice din ultimii 2.500 de ani. Privind hărțile, tratatele internaționale și expansiunea rusă, s-ar putea să nu fie prea clar cine stăpânește și mai ales cine poate apăra Gurile Dunării. Ale cui sunt? Ce vor locuitorii zonei? Ce-ar face dacă ar veni rușii peste ei? S-ar bate? Ar fugi? Sau ar rămâne pe loc și ar aștepta să vadă cine câștigă pentru a-și alege tabăra?

Genres: Nonfiction, Romania, History, Travel

455 pages, Paperback

Published January 1, 2024

Reviews

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

„Poate vechiul Bugeac împărțit între Ucraina și Republica Moldova să scape de influența rusă? Va rupe Occidentul această bucată de pământ? Vrea Vestul să salveze periferiile estice ale Europei?”

Înainte să aflăm răspunsurile la aceste întrebări mai degrabă retorice, teoretice sau politice, este necesar să coborâm la firul ierbii și să descoperim ce părere au locuitorii acestor locuri despre aceste jocuri politico-geografice. Și asta a făcut Sabina Fati, a plecat la drum prin Ucraina, Basarabia, Transnistria, Găgăuzia și România chiar pe timpul războiului din Ucraina, pentru a afla care sunt sentimentele și simpatiile oamenilor din aceste zone, dar și cum se simt influențele rusești sau occidentale la Gurile Dunării. Ei bine, rezumând foarte mult, mi s-a părut că în această zonă simpatiile pro-ruse sunt pregnante, în mare parte din cauza colonizărilor forțate din ultimii 100 de ani, că oamenii sunt săraci și nu văd rostul războiului ruso-ucrainean, care a accentuat starea de sărăcie.
Toate cărțile Sabinei Fati sunt fascinante, un fel de non-ficțiune de călătorie care îmi bucură sufletul și care îmi îmbogățește mereu cultura generală. De citit!

[Nona · Rating 5 out of 5]

Pentru scrierea acestei cărți, Sabina Fati a pornit într-o călătorie amplă prin localitățile din zona Dunării și a Mării Negre din Ucraina, Republica Moldova, Transnistria și România. Cartea îmbină observații de călătorie cu fragmente de istorie, politică, geopolitică și, în același timp, dă voce comunităților din acele zone, de multe ori abandonate de autoritățile care ar trebui să le reprezinte, în ciuda statutului strategic al zonei. Deși informația este densă, stilul rămâne fluid și accesibil, fără pretenția unui studiu academic, ceea ce a făcut lectura surprinzător de plăcută.

Cartea este o radiografie a acestei regiuni vulnerabile și mereu disputate. Dunărea și Marea Neagră au reprezentat, de-a lungul secolelor, un punct strategic dorit de toți marii actori ai zonei: romani, otomani, ruși, unguri. Autoarea prezintă pe scurt povestea secolelor de ocupații, negocieri și pierderi teritoriale. Intră în istorie destul cât să dea context și să facă cititorul să înțeleagă de ce și cum a ajuns zona aceasta atât de disputată; mi-a dat destule informații cât să mă convingă să caut mai mult, dar nu m-a plictisit cu detaliile.

Ce mi-a rămas în minte ca idei principale:
- influența rusă asupra zonei, „apărarea culturii ruse” în afara granițelor ca pretext pentru intervenții militare în Georgia, Moldova, statele baltice, Ucraina, modul în care Moscova a creat identități și narațiuni pentru a-și justifica pretențiile în regiune.
- războiul din Ucraina, văzut holistic. Autoarea vorbește inclusiv despre corupția din armată, activitatea mafiei locale, părerile oamenilor despre război și cum au fost afectați economic și cultural, tensiunile lingvistice dintre diferitele etnii.
- literatura folosită ca mijloc de propagandă și interzicerea anumitor scriitori ruși în Ucraina (Bulgakov - care a fost chiar originar din Ucraina, Pușkin, etc.)
- depopularea zonei Deltei Dunării
- poluarea Dunării, modul în care este afectat ecositemul, inclusiv de problema Canalului Bîstroe, care afectează debitul brațului Sulina
- multiculturalismul zonei, apropierea de Rusia (pro-rusismul oamenilor din aceste zone abandonate de autoritățile centrale)
- Transnistria ca nod al rețelelor rusești, cu depozitele de armament și trupe rusești staționate acolo
Republica Autonomă Moldovenească și „inventarea poporului moldovenesc” – o analiză a modului în care Moscova a creat identități și narațiuni pentru a-și justifica pretențiile în regiune.
- eșecuri economice românești în Dobrogea și declinul orașelor de la Gurile Dunării (Sulina, Tulcea, Galați)

Sabina Fati ne arată o regiune la intersecția imperiilor, încărcată de istorie, interese, conflicte și pierderi, iar războiul din Ucraina devine o continuare a dorinței Rusiei de a resuscita un „imperiu pierdut”. Ce mi-a plăcut cel mai mult este modul în care autoarea surprinde imaginea orașelor, vocea oamenilor simpli, atmosfera locurilor.

[Ciprian Ouatu · Rating 5 out of 5]

Sabina Fati, neobosită, își reia călătoriile în zone cu istorie și prezent complicate. De această dată, vizitând Gurile Dunării, pașii o poartă pe malul ucrainean al brațului Chilia, prin Bugeac, până la Odessa, apoi pe malul românesc al aceluiași braț, până la Periprava, apoi Sulina. Continuă călătoria prin Găgăuzia și Transnistria, ca să revină apoi în Brăila, Tulcea și Galați.

Din această carte, un amestec bine proporționat de reportaj, istorie și geopolitică, am rămas cu câteva idei în minte, și vă recomand să o citiți și voi, pentru a descoperi mai multe.

Delta Dunării a fost extrem de disputată între toate puterile statale din zonă de-a lungul timpului: Imperiul Țarist, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, România, și în continuare Rusia își dorește să influențeze Gurile Dunării prin interpuși (Transnistria și Găgăuzia), prin corupție, interferențe politice și militare, pentru a avea control asupra Mării Negre.

Zona e locuită de un amalgam de ucraineni, români, dar și de urmașii coloniștilor ruși, bulgari, găgăuzi, germani aduși aici în perioade diferite din istorie. Acești oameni își doresc bunăstare și încheierea războiului, în orice fel. Surprinzător pentru mine, mai ales cei de pe teritoriul Ucrainei, sunt mai degrabă susținători ai Rusiei.

Distanța dintre granița României și Cahul (al treilea oraș ca dimensiune al Moldovei) e de doar 8 km, dar e ca și cum ar fi de 1000 de km, atât de mică e influența reală a României asupra orașului, în care, deși 60% dintre locuitori sunt moldoveni, toată lumea pe stradă vorbește rusește și „Mulți îi așteptau pe ruși cu flori când a început războiul”.

Mi se pare că stăm pe un butoi de pulbere, într-un echilibru fin, pe care orice strănut îl poate deteriora, mai ales că oamenii politici și din administrația acestor zone sunt definiți de corupție și incompetență.

Vă recomand să citiți cartea ca să înțelegeți cât de complicate și sensibile sunt de fapt lucrurile. Citiți toate cărțile Sabinei Fati.

[Iulian C · Rating 5 out of 5]

Una din autoarele mele preferate de memorii și jurnale. Poveștile ei captivante te teleportează în lumi necunoscute pline de culori, detalii, arome și texturi

[Marian · Rating 5 out of 5]

O carte excepțională. Mai întâi te surprinde talentul literar al autoarei, descrierile ei sugestive. După aceea observi calitatea documentării, pentru ca în final să apreciezi analiza politică exactă și acidă. În final realizezi că tot ce credeai că știi despre Gurile Dunării era greșit, incomplet, afectat de stereotipii.

[Ovidiu Bold · Rating 4 out of 5]

O trecere în revistă interesantă (chiar dacă destul de sumară, cum era și de așteptat) a istoriei regiunilor de la Gurile Dunării, a populațiilor din zonă, dar și a felului în care se poziționează față de războiul ruso-ucrainean.

[Adrian Deca · Rating 5 out of 5]

O carte foarte bună, apreciez documentarea făcută în teren de dna Sabina Fati. Mulțumesc pentru tot ce am învățat din această carte. Istoria interesantă și zbuciumată a unui colț de lume.

[Sandu Antocian · Rating 4 out of 5]

Situația în care ne regăsim la ora actuală poate să pară ruptă dintr-un vis de groază. Realitatea din Europa de Est este plină de dramatism. Războiul din Ucraina a pus între paranteze pacea și siguranța din regiunea Mării Negre, o pace clădită treptat și sigur timp de câteva decenii, întotdeauna însoțită de turbulențe, dar, cel puțin, cu instaurarea unui echilibru internațional stabil. De bună seamă, una din lecțiile cele mai instructive ale istoriei este că războaiele încep de la periferie, mai ales la hotarele unor state imperialiste cu tendințe revizioniste. Ceea ce putem afirma fără tăgadă este că lumea veche a dispărut la 24 februarie 2022, când Federația Rusă a atacat masiv Ucraina, anunțând dementa „demilitarizare și denazificare” a ultimei. Practic, asta a schimbat coordonatele conflictului ruso-ucrainean început în 2014 și l-a transferat la o scară mai largă. Războiul ruso-ucrainean a înspăimântat întreg continentul, dar cei mai vulnerabili au devenit oamenii din proximitatea zonei de conflict în Republica Moldova, România sau alte zone adiacente, cum sunt cele de la gurile Dunării.

O chestiune care reapare cu forță ține de soarta oamenilor care trăiesc în vecinătatea căpcăunului rusesc și sentimentele lor. Cum se pliază pe noua realitate? Ce mecanisme de adaptare au deprins? Partea cui o aleg și de ce? Cum se raportează la situația curentă și cum o văd încheiată? Sunt puținele întrebări asupra lumii de astăzi, dar răspunsurile sunt variate și complicate.

Ca să afle cum s-a transformat viața din regiune, jurnalista română Sabina Fati în toamna lui 2023, a plecat într-o călătorie la gurile Dunării. Prezentul volum se încadrează perfect în spectrul jurnalelor și memorialisticii și are nobilul avantaj de a fi scris în faza activă a conflictului ruso-ucrainean. Sigur că, nu putem să lăsăm în umbră curajul și tenacitatea autoarei care s-a decis la această aventură, fiind amenințată cu moartea la o etapă sau alta. De altfel și rezistența emoțională a autoarei este impresionantă, de vreme ce în notele sale a surprins oameni vii, dar cu sufletele distruse și moralul la pământ.

Itinerarul Sabinei Fati a trecut prin patru teritorii cu ieșire la Gurile Dunării, acestea fiind Transnistria, Ucraina, Basarabia și România. Îmi asum presupoziția că denumirile Transnistriei și Basarabiei nu au fost alese întâmplător, factorul istoric fiind determinant. Teritoriul actual al Republicii Moldova, care poartă și denumirea istorică de Basarabia, a fost subiectul disputelor internaționale dintre imperiile vecine, Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Transnistria, ca o componentă teritorială a Republicii Moldova, a fost concepută ca un proiect

sovietic în 1924 (cunoscută ca RASSM) pentru a argumenta apartenența Basarabiei la spațiul rus și, prin urmare, la cel sovietic. Cert este că atât Basarabia cât și Transnistria sunt considerate de Federația Rusă ca făcând parte din russkii mir (în traducere lume rusă - n.a.), termen introdus de ruși pentru a sublinia caracterul rus al acestor teritorii. Altfel zis, orice teritoriu încadrat în conceptul de „lume rusă” ar trebui să justifice reîntoarcerea zonelor respective în componența statului rus. Așadar, ieșirea la Gurile Dunării devenea mai mult decât o simplă convenționalitate geografică. Este vorba de o confruntare simbolică pentru zonele de influență economică și politică a Europei, fiindcă cel care controlează Gurile Dunării, deține și monopolul asupra comerțului european. Dunărea pentru Rusia era acea legitimație care-i permitea să se așeze la masa națiunilor europene și să obțină statutul internațional de stat riveran cu acapararea unor pârghii suplimentare de influență.
Sabina Fati ne-a convins că jurnalele sale depășesc formatul unor simple note de călătorie, încă de la editarea unei alte incitante lucrări Singură pe Drumul Mătăsii, în care ne relatează despre reconstituirea drumului caravanelor medievale dintre China și Europa. Lucrarea de față nu cedează în fața precedentei, fiind un țesut viu, unde atmosfera descrisă de călător rezonează cu un context istoric foarte bine nuanțat. Caracterul disputat al Gurilor Dunării se referă nu doar la ambițiile imperiale rusești, dar și la existența unei zone etnice foarte pestrițe, aici conviețuind diferite comunități religioase, minorități și mentalități. Teroarea rusească pare să nu-i deranjeze pe toți oamenii din regiune, mulți continuând să-i aștepte pe ruși, considerând că aceștia vor aduce o pax aeterna. Dronele iraniene care bombardează infrastructura din Reni, Ismail sau Odessa nu reprezintă un argument convingător pentru cei cu simpatii pro-ruse, războiul fiind o forță malefică abstractă, care trebuie terminat cu orice preț, chiar cu cel al independenței Ucrainei. Lectura ne imprimă și un puternic sentiment al abandonului oamenilor de la gurile Dunării, obosiți de sărăcie, corupție și drame personale, indiferent de malul pe care s-ar afla. Firavul sentiment al siguranței cu care se trezeau și adormeau, înainte de 24 februarie 2022, s-a năruit, căzând în abisul disperării.

Teroarea sistemică este metoda principală prin care Rusia se străduie să mențină în sfera sa de influență Ucraina, ultima arătând o mobilizare și strategie de luptă inegalabile. Totuși, războiul presupune costuri uriașe în materie de populație și resurse umane. Stând de vorbă cu o medică-ginecologă din Odessa, implicată în intervenții chirurgicale, aceasta a creionat un tablou morbid al războiului: „Nu-i poate ierta (pe ruși – n.a.) pentru morții văzuți și pentru crimele în masă despre care a citit. Nu poate uita femeile care au născut sub bombardamente. Îi dau lacrimile spontan când îmi povestește despre aceste femei care nu au nici un ajutor și care nu pot fi mereu salvate, despre nou-născuții care vin pe lume în case care se prăbușesc, în

pivnițe murdare și întunecate, fără curent electric, sau pe stradă, când mama încearcă să fugă de rachetele trase de ruși. Ce traume vor duce cu ei copiii aceștia? Cât de grea le va fi viața? Cum vor reuși să scape de frica imensă care li se transmite ombilical [..] „Dacă se oprește războiul, vom fi cei mai fericiți”, zice doctorița profesoară. Oricum ar fi, doar să se oprească, aceasta e dorința celor mai mulți dintre odesiți. Toți își vor viețile înapoi, dar nu toți cu orice preț” (p. 161).
Pe final, în locul concluziilor care ar trebui să ocupe un spațiu larg pentru a analiza toate aspectele cărții, doresc să punctez câteva idei generale. Dintotdeauna, gurile Dunării au fost un loc strategic important, râvnit de puterile regionale. Ieșirea la râu însemna obținerea avantajelor economice, militare și politice, ceea ce reprezenta un capital generos pentru statele medievale sau moderne. Totodată, Dunărea este o zonă de frontieră unde se configurează un tip de aparte de identități, locuitorii fiind atașați mai degrabă de imanența râului și viața creată de acesta, decât de autoritățile locale. Viața cotidiană aici își urmează cursul firesc, indiferent de regimul statului sau geopolitica globală. Și totuși sentimentul de abandon este foarte răspândit, mai ales într-o situație de criză care cere multă implicare politică.

Mai are astăzi Dunărea o însemnătate strategică atât de pronunțată? În mod sigur că dă. Cine va stăpâni gurile ei în viitor? Nu știm. Un fapt însă este indiscutabil: mai bine o pace strâmbă decât un război drept.

[Claudia Șerbănescu · Rating 4 out of 5]

Tulburătoare, lucidă, excelent documentată şi extrem de relevantă pentru momentele istoriei în derulare chiar acum! O lectura imperioasă de la Bucureşti la Chişinău!

[Dorin · Rating 4 out of 5]

O nouă carte de călătorii, reportaje și comentarii în stilul Sabina Fati. E a treia pe care o citesc. Știam exact ce mă așteaptă.

De data asta, autoarea face mai multe călătorii prin zona extinsă a Deltei (Brăila, Cahul, Tiraspol, Odesa și tot ce e mai interesant între ele). Fragmentele de jurnal de călătorii sunt restrânse, interesante pentru atmosferă, dar cam atât. În rest, autoarea prezintă fragmente din istoria localităților prin care trece, introducându-le într-o schemă mai largă a lucrurilor, în lupte dintre imperii și la granița unor falii tectonice geopolitice.

Ce a descoperit Sabina Fati? Că lucrurile nu stau prea bine nici pe la noi, nici pe alături. Oamenii au sentimente ambivalente în privința războiului, foarte mulți în zona Deltei îl susțin pe Putin, chiar dacă încearcă să nu o spună. Rusia folosește aceleași tactici ca acum 200 de ani. Încearcă să cucerească oamenii din zonă prin vorbe frumoase, promisiuni, și să cucerească statele noastre prin rețele de agenți infiltrați și trădători cu mintea îngustă, care profită din afaceri cu rușii sau pur și simplu au mentalitate de supuși în fața unei puteri aparent mai mari. Politicienii nu sunt foarte dornici să facă ceva, uneori sunt incompetenți, alteori pur și simplu trădători, nu cooperează, se rezumă la vorbe frumoase și atât. În caz de primejdie va fi vai de capul nostru. Noroc că Rusia, cu toate ambițiile sale imperiale (Delta fiind de sute de ani un obiectiv major al acesteia), nu este capabilă să cucerească această zonă prin mijloace militare. Ghinionul e că poate s-o facă prin propagandă, dezinformare, bani și rețele subterane de influență și de crimă organizată. Sabina Fati e realistă în mare parte și ușor optimistă câteodată.

Nu-i poate ierta pe ruşi pentru răul pe care l-au făcut celor despre care spun că sunt frații lor mai mici. Nu-i poate ierta pentru morții văzuți și pentru crimele în masă despre care a citit. Nu poate uita femeile care au născut sub bombardamente. Îi dau lacrimile spontan când îmi povestește despre aceste femei care nu au nici un ajutor și care nu pot fi mereu salvate, despre nou-născuții care vin pe lume în case care se prăbușesc, în pivnițe murdare și întunecate, fără curent electric, sau pe stradă, când mama încearcă să fugă de rachetele trase de ruşi. Ce traume vor duce cu ei copiii aceştia? Cât de grea le va fi viaţa? Cum vor reuși să scape de frica imensă care li se transmite ombilical? Profesoara îşi pune aceste întrebări, dar încă nu știe răspunsurile. Îmi vorbeşte şi despre traumele militarilor, diferite față de conflictele anterioare, pe care le-au putem despre atacurile cu rachete care explodează, iar cei mai mulţi işi pierd extremitățile, sunt pur și simplu amputați.

_________________________

Pozele incluse în volum sunt cam inutile, când ai niște fotografii color pe care le tipărești direct alb-negru. Ele trebuie editate, transformate un pic pentru alb-negru și pentru tipul hârtiei. Altfel, de multe ori sunt doar niște pete de cerneală care nu spun nimic.

[Miruna · Rating 5 out of 5]

Câteodată mă întreb naiv și îmbufnat de ce oare istoria adevărată sau macar factual corectă nu se învață în școală? Răspunsul e complex, la fel cum sunt deopotrivă și situațiile și oamenii. Cartea am citit-o cu interes, încântată să găsesc bucăți noi de adevăruri într-o istorie mare cu destine mici, al indivizilor care compun mozaicul etniilor și naționalităților care ocupă această zonă numită Buceag. Și am mai rămas cu ceva: 1. Totul e subiectiv și 2. Totul se joacă la intersecția dintre interesul personal și interesul universal.

[Ovidiu Lechintan · Rating 5 out of 5]

foarte interesante persoanele și poveștile din zona Deltei - atât din istoria prezentă, cât și din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. orășelele din zonă sunt luate la pas, autoarea poartă discuții cu localnici, ia pulsul la fața locului (sfârșitul anului 2023, prima jumătate din 2024) și readuce în atenție mai multe episoade din trecut. excelentă radiografie, cu prejudecățile personale reduse la minim.

[Alex Dincovici · Rating 3 out of 5]

Jumătate jurnal de călătorie, jumătate interviuri, presărate cu niste citate, referințe și povești.
interesant daca nu știi "care e treaba cu Dobrogea", dar speram la (mult mai) mult

[Alex.Rosetti · Rating 5 out of 5]

Siberia începe de la Prut?

[Anca · Rating 5 out of 5]

Just another great book: informative, nicely paced, culturally rich. I simply love Sabina’s way of translating her journeys into words.