Nicio minune de Crăciun, de Geo Moisi, este o poveste despre fugă și regăsire, despre secrete și adevăruri care ies la lumină în cele mai neașteptate momente.
Într-o iarnă care începe în România și continuă sub luminile feerice ale Vienei, viețile mai multor personaje sunt împinse spre un punct de cotitură. Un tren devine scena unde trecutul începe să bântuie prezentul, iar viitorul își croiește drum printre fricile, speranțele și alegerile fiecăruia.
Sub poleiala sărbătorilor, relațiile se dezvăluie mai complicate ca niciodată, iar întrebarea „ce înseamnă, cu adevărat, magia Crăciunului?” devine mai presantă decât orice cadou pus sub brad.
Geo Moisi creează un roman cu un ritm intens și accente de mister, unde fiecare personaj pare prins într-o rețea de alegeri, regret și căutare a speranței. Atmosfera magică a Crăciunului se îmbină cu tensiunea unor revelații neașteptate, într-o poveste care te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.
Nicio minune de Crăciun nu este o poveste despre sărbători perfecte, ci despre imperfecțiunile și frumusețea umană.
Geo Moisi s-a născut pe 7 mai 1991, la Oradea, și locuiește în Timișoara. A absolvit Liceul „C.D. Loga”, profilul matematică-informatică, și Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Este ofițer de poliție judiciară de peste un deceniu, cu o formare academică ce include un masterat în Științe Penale și un altul în Științe Politice. Înainte de a îmbrăca uniforma, a cochetat cu jurnalismul.
Debutul său literar a avut loc cu romanul polițist Registrul domnului Carvet, urmat de thrillerul Sub acoperire – În numele dreptății și de Nicio minune de Crăciun, un holiday-noir cu accente atipice. Face parte din Asociația Creatorilor de Ficțiune și publică proză scurtă, editoriale și articole de opinie în revista Ficțiunea.
În scris, Geo Moisi navighează cu naturalețe între realitatea dură a investigațiilor și ficțiunea care o reinterpretează, explorând granița fină dintre justiție, adevăr și literatură.
Carte tare plăcută, cu personaje savuroase și foarte, foarte credibile. Ideal, recomand a se citi în perioada sărbătorilor de iarnă. Dacă nu apucați, e ok și oricând altcândva. Mereu e nevoie de o lectură caldă și blândă.
O poveste bună de citit în serile de iarna lângă bradul de Crăciun. M-a ținut în suspans pana la final și mi-a plăcut foarte mult felul în care au fost construite personajele și interacțiunile dintre ele.
Nicio minune de Crăciun de Geo Moisi e genul acela de carte care trebuie citită în preajma sărbătorilor de iarnă, dacă sunteți mood reader. Sau, dacă sunteți ca mine, vă apucați de ea primăvara, și vă ia ceva timp să intrați în atmosferă. Cu toate acestea, de la pagina 100 încolo nu m-am mai putut opri, odată ce a fost setată scena și am făcut cunoștință cu personajele. Avem un it-ist, Radu, care își vinde softul unor austrieci pentru un milion de euro. Avem o tânără care trebuie să facă închisoare - nu știm pentru ce - Roxana, care fuge din România. Avem un cuplu în vârstă - Dorina și Mircea - care merg de sărbători la fiica lor, stabilită în altă țară. Uneori, toate drumurile nu duc la Roma, ci la Viena, iar în această carte aflăm cum destinele personajelor ajung să se intersecteze, transformând sfârșitul anului 2007 în ceva unic pentru toți cei implicați.
Geo Moisi a reușit să creeze o atmosferă de sărbători fără clișee, explorând în schimb complexitatea relațiilor umane. Nu e o carte care să-ți dea o stare de bine artificială, ci te face să te gândești la viață și la ce contează cu adevărat, daarrr într-un mod foarte plăcut și cu multe râsete🤭. Am fost surprinsă cât de mult m-a ținut în suspans…până la final. E genul de lectură perfectă pentru serile de iarnă - te face să simți, să gândești și să visezi. Recomand această carte! Mi-am făcut deja un plan - la fiecare Crăciun să o recitesc. 🎁
O carte de genul “feel good” cu personaje bine conturate, o acțiune stil Geo Moisi, dar mai pe atmosferă, și mai puțină crimă (chiar deloc, de altfel). :)) Perfectă pentru o lectură de iarnă / Crăciun! Ușor romantică și cu mult umor, mi-a plăcut mult!
Ultima carte a anului, nici nu se putea alta mai potrivită. O adevărata surpriză, îl știam pe Geo autor de thrillere polițiste. Capitole scurte, vervă, ritm, umor într-un road (rail) trip romantic ce pornește din Mica Vienă (Timișoara) și ajunge în Marea Vienă, în plină atmosferă de Crăciun. Foarte inspirată introducerea storyteller-ului, ale cărui intervenții sunt similare cu dilemele cititorului. O carte ce m-a binedispus și m-a introdus în atmosfera sărbătorilor.
Povestea este perfectă pentru serile de iarnă. Ușor de citit, mult umor, puțin romance, povești interesante de viață și, evident, suspans. Deși nu este un roman polițist, m-a ținut cu sufletul la gură până la sfârșit. Personajele sunt conturate foarte bine și au experiențe de viață din care poți trage concluzii morale importante. Descrierile m-au purtat în atmosfera de Crăciun de la Viena încât m-am gândit serios să iau un bilet de tren până nu se închide târgul de la Schonbrunn. Mi-a dat o stare de bine, așa că am pus-o pe lista de recitit la următorul Crăciun sau oricând am o zi proastă. E o poveste de Crăciun pe care o recomand înaintea tuturor filmelor de sezon de pe Netflix.
Părerea mea: Vreau să încep prin a vă spune faptul că această poveste m-a luat prin surprindere, iar plot twist-ul de la final mi-a plăcut la nebunie! Cartea nu se parcurge atât de ușor pe cât aș fi sperat, însă o dată ce treci de jumătatea poveștii, aceasta nu va mai putea fi lăsată din mâini! (Vorbesc din experienţă proprie.) Mi-a plăcut modul de scriere, însă modul de împărţire al cărţii poate fi surprinzător și obositor la început! Per total a fost o carte simpatică și interesantă pe care v-o recomand cu mare drag!❄️
Ca să vezi dacă o carte intitulată, uneori nedrept pentru ea, „de Crăciun” se auto-susţine, independent de magia perioadei, prin poveste şi stilul de scris, cel mai bine este s-o citeşti „off-season”. Unele, desprinse din perioadă, sunt ca un clip death-metal cu volumul oprit. Altele, - cum e cazul volumului de faţă al lui Geo Moisi, reuşesc să te prindă şi să te facă să le citeşti chiar în mijlocul verii, pe plajă, sfidând privirile ciudate cauzate de coperta-feerie de iarnă. Ce face autorul aici e să introducă stilul lui alert de narare din romanele sale poliţiste într-o poveste itinerantă Bucureşti – Timişoara – Viena, fără violenţă, însă, care e contracarată cu un umor fin. Personajele, diferite fundamental, se întretaie, se intersectează, se desprind şi se reunesc în combinaţii surpinzătoare. Ca în deja clasicul Babel, trei poveşti, aparent fără nicio legătură, se împletesc în circumstanţe, cu un climax greu de intuit până spre final. Personal, Roxana – Geanina – Alena, personajul „tripolar”, deşi convertit la sfârşit mi s-a părut cel mai reuşit, observând o aplecare a autorului spre acest tip de tipologii buni-răi, răi-buni, ca în Registrul domnului Carvet, unde personajele nu sunt albe sau negre, ci de o paletă de griuri, ca în viaţă. Şi, ca să reiau ideea cu care am început, legarea poveştii, care e una bună, închegată, de Crăciun prin catalogarea volumului ca unul „de sezon” ar putea mai degrabă să-i aducă deservicii, restrângând-o la un volum de citit sub brad. Ceea ce nu e. Şi asta din fericire pentru un cititor mai Grinch, pentru carte şi pentru autor, din nefericire pentru Crăciun. Dacă înlocuim Viena Târgului de Crăciun cu Carnavalul Veneţiei sau Okoberfest-ul din München, povestea rămâne la fel de captivantă. Ar mai fi de spus că, deşi nu-mi plac din principiu intervenţiile autorului în text, aici pasajele Storyteller-ului au fost sarea şi piperul, amintindu-mi de spiritul critic, de cronică, al lui Geo Moisi. Ca atare, recomand, şi, sau mai ales, nu doar de Crăciun!
E a treia carte pe care o citesc de la autor și cred că i-aș recunoaște stilul oricând și oriunde.
Avem trei povești de viață care se întrepătrund în urma unor coincidențe, iar drumurile lor se încrucișează pe trenul spre Viena.
Mi-a plăcut cum au fost conturate personajele. Fiecare avea o trăsătură atât de verosimilă, original românească și efectiv relatable, încât te fac să îți fie dor să citești cărți bune românești.
Autorul a îmbinat atmosfera cozy de iarnă într-o manieră autentică, amuzantă și care nu ar fi o poveste crăciunistică get-beget românească, dacă nu s-ar pomeni Fuego (mai ales în context negativ).😆
Mi-a plăcut umorul, personajele reale românești, inocența lui Radu, căsnicia lui Mircea cu Dorina, inserarea lui Storyteller, și cu toate că am avut resentimente și reticență față de Roxana, ea cumva menținea elementul misterios din poveste.
E o poveste matură, crăciunistică, cu un plot twist ușor predictibil, dar cu toate acestea, o lectură perfectă și relaxantă pentru această perioadă. O recomand cu drag!
In sfârșit cu răbdare multa, am terminat cartea, începuta in Decembrie. Mi-a plăcut mult cum e scrisă, cum sunt descrise personajele. Singurul minus e ca ai nevoie de liniște sa o poți citi, așa ca mi-a luat destul de mult dar nu regret. Mi-au plăcut descrierile, oamenii. Roxana a fost preferata mea. Dacă vii după un thriller mai alert, trebuie sa te calmezi inunte sa o citesti. 😆🫠