Depuis l enfance, Iris a une passion pour la couture. Dessiner des modèles, leur donner vie par la magie du fil et de l aiguille, voilà ce qui la rend heureuse. Mais ses parents n ont toujours vu dans ses ambitions qu un caprice : les chiffons, ce n est pas « convenable ». Et Iris, la mort dans l âme, s est résignée. Aujourd hui, la jeune femme étouffe dans son carcan de province, son mari la délaisse, sa vie semble s être arrêtée. Mais une révélation va pousser Iris à reprendre en main son destin. Dans le tourbillon de Paris, elle va courir le risque de s ouvrir au monde et faire la rencontre de Marthe, égérie et mentor, troublante et autoritaire... Portrait d une femme en quête de son identité, ce roman nous entraîne dans une aventure diabolique dont, comme son héroïne, le lecteur a du mal à se libérer.
Agnès Martin-Lugand (born Saint-Malo) is a French writer of novels. A psychology major, she turned towards writing and published her first novel, Les gens heureux lisent et boivent du café (Happy People Read and Drink Coffee), as a self-edition via Amazon's Kindle platform on December 2012. Rapidly noticed by literary bloggers close to the self-publishing medium, she was approached by Florian Lafani, responsible for the digital development of Michel Lafon editions, proposing her to enter the traditional publishing world. Once the novel was among Michel Lafon's catalog, the publisher assured the translations to multiple European languages, particularly to Spanish, Italian, Polish and Turkish. Her second novel, Entre mes mains le bonheur se faufile , was published by the same company in June 2014.
This is the kind of books that I love reading because once started , you can't put it down . This story does not let go until the last word , a rollercoaster of emotions . It is simply yet beautifully written and it almost feels real . In this story , you get to follow Iris's journey from becoming a fashion designer to falling in love with Gab . The last 80 pages will take your breath away. I gave it 5 stars for the obvious reason that I enjoyed every single word of it . Light , super romantic and a page-turner . This is what describes this book the best . Loved it !
O carte despre monotonie, despre înșelăciune si neîncredere, despre lupta pentru fericire și libertatea pe care o ai in momentul când întâlnești dragostea adevarata.
J'avais aimé "Les gens heureux lisent et boivent du café", mais là, je n'accroche pas. La première moitié du livre est assez niaise, irréelle et simpliste. La deuxième moitié vire dans le glauque.
Une vraie sensation de malaise. Rien ne tient debout, tout, absolument tout, m'a paru tiré par les cheveux, comme sortant de l'imagination d'une jeune fille de 14 ans qui n'a aucun sens des réalités.
Je n'arrive même pas à mettre des mots sur ce que j'ai ressenti à la lecture de ce livre. Beaucoup d'incompréhension, surement, en fait.
Încep să mă cam satur de stereotipurile feministe în care vinovat este doar bărbatul. Duduia în cauză, după zece ani de căsnicie, visează cai verzi pe pereți și se amorezează lulea de un cetățean, păcătuind la greu cu gîndul și oarecum și cu fapta. În mod foarte convenabil, soțul, un medic realizat, își găsește o amantă, astfel că domnița e cauționată și-și poate vedea de treabă cu noul iubit, evident, mult mai bun (inclusiv în pat, of course...) decât titularul. În principiu o singură steluță ar fi fost de ajuns, finalul însă m-a înduplecat s-o scap printre degete și pe a doua...
PS: Cetățeanca protagonistă mi-a fost antipatică rău încă de la pagina 2. Înțeleg că tati și cu mami ți-au făcut un rău, chiar dacă ei ți-au vrut binele, dar să nici nu le pomenești numele!?! Chiar și după standarde mai liberale ca ale mele, și tot e de mare porc...
L'histoire est simple mais j'ai su directement m'y attacher et rentrer dans cet univers. Malgré quelques vus et revus, les personnages sont bien construits et j'ai aimé voir l'évolution d'Iris tout au long de l'histoire. C'est un roman en tout cas dont je n'ai pas su me détacher et que j'ai dévoré en un jour.
L'histoire reste assez prévisible dans l'ensemble et j'ai préféré son premier roman et mon premier coup de coeur "Les gens heureux lisent et boivent du café"
Fericirea îmi scapă printre degete este un roman ușor, clișeic de la un capăt la altul, cu personaje plate, lipsite de viață și cu o acțiune fără un apogeu decent, previzibilă din primele 30 de pagini ale cărții. Cu alte cuvinte, dezamăgire totală.
Iris este o femeie de 31 de ani, ce lucrează într-o bancă, pentru că așa și-au dorit părinții ei, măritată cu un doctor de succes și foarte ocupat. Și-a dorit din totdeauna să devină croitoreasă, dar părinții ei i-au încurcat planurile, căci nu o considerau o ocupație potrivită cu statutul ei. Este profund nemulțumită de cum decurge viața ei, căsătoria ei, își dorește o schimbare. Din a doua pagină este clar că el o înșeală, dar pentru ea devine evident doar în ultimele 50 de pagini ale cărții, timp în care asistăm la o halucinantă ascensiune a ei în Paris și o nepăsare crasă din partea lui.
Tengo que reconocer que "Las personas felices leen y toman café" me gustó, cuando lei, bastante. Una lástima no poder decir lo mismo de esta segunda novela de Martin-Lugand. Desde el argumento, completamente insulso y basado en un mcguffin como un castillo (cada día que pasa los odio más y más), hasta unos personajes, y una evolución de los mismos, que ni me interesaba ni me hacía empatizar con ellos (lo siento, no me creo el rollo de "mujer que busca liberarse y cae rendida ante el primer chulopiscinas con que se cruza y que se convierte en el centro de su universo"), por no hablar del argumento, más digno de una película sobremesera de Antena 3 un domingo; nada, y cuando digo nada, es nada, me ha hecho disfrutar de esta lectura. Lo único bueno que, para mi, ha tenido este libro, es que la letra era grande, tenía más o menos pocas páginas, y me lo he leido en una mañana....punto.
O carte usoara, pe care o citesti de voie in cateva ore pentru ca pur si simplu nu o poti lasa din mana! Stilul lui Agnes ML e usor de recunoscut si te prinde inca o data de la prima pana la ultima pagina. Povestea asta e altfel decat celelalte. Pe alocuri pare puțin grabita, nu duce lipsa de previzibil, insa reuseste sa te cucereasca. Replicile sunt simple, placute, actiunea e dinamica și interesanta. Mi-a plăcut personajul Iris - o femeie care isi cauta identitatea, care luptă pentru visul sau pe care il credea pierdut in ciuda dezaprobarii si a lipsei de sustinere din partea intregii familii, care se straduieste din răsputeri sa isi salveze casnicia de la rutina care pare sa o inghita. Marthe, pe de altă parte, este un personaj intrigant, imprevizibil, care reușește să te surprindă de cele mai multe ori. Așa cum spuneam mai devreme, acțiunea e destul de previzibila in mare parte, insa a avut totuși si cateva elemente surpriza. Finalul, ca de obicei, este prea brusc, dar deja m-am obișnuit cu asta. E semnătura lui Lugand, e marca ei înregistrată! :D
Una peste alta, o recomand. Merge pentru relaxare. Intr-o oarecare măsură te îndeamnă putin si catre analiza. Cu alte cuvinte... te pune pe gânduri - despre viață, oameni, prețul succesului, mirajul luxului, ambiții si visuri, despre iubire si obsesie.
La historia no me gustó nada al principio, me pareció lenta y bastante predecible. Por suerte da un giro a la mitad que engancha y que introduce elementos inesperados. Los personajes no me gustaron ni al principio ni tras su evolución, no me identifiqué con ninguno. Es una historia que se lee rápido y fácil.
FR: Cette histoire ne m’a pas attrapé jusqu’à la moitié, mais c’est après de ce point que je me suis accroché. Même si, la plupart de l`histoire est prévisible, le final est inespéré ! Je n’ai pas aimé les personnages du début à la fin. C’est une lecture légère et rapide.
J'ai beaucoup aimé la première partie de ce roman. Malheureusement, le dénouement me laisse un peu perplexe. Néanmoins j'aime toujours autant la plume de cet auteur qui est très facile à lire et rafraîchissante !
J'ai lu ce livre en une journée (quelques heures) et j'y ai pris du plaisir malgré une fin décevante.
Mi-a placut mult si aceasta carte! Iris traieste viata pe care nu si-o doreste casatorindu-se si renuntand la visul ei de a coase si creea haine. Cand isi ia inima in dinti si pleaca la Paris pentru un curs de 6 luni ii intlneste pe Gabriel, un barbat afemeiat ce ii face avasuri si pe Marthe, muza tuturor. In Marthe gaseste mama pe care nu a simtit ca o are vreodata, vede femeia care ea si-a dorit sa fie dintotdeauna. Dar totul ia o intorsatura derutanta cand secrete ies la iveala si visul parizian al lui Iris se spulbera!
Dintre toate cărţile citite de la această autoare, Fericirea îmi scapă printre degete mi s-a părut cea mai enervantă şi mai slabă. În scrierile ei, Agnes îşi găseşte inspiraţia în problemele cotidiene ale oamenilor, accentuând efectele pe care acestea le au asupra psihicului. În acest roman, Agnes ne prezintă nemulţumirea lui Iris, o femeie măritată, atinsă de monotonia vieţii de cuplu. Cu toate că are un loc de muncă decent, aceasta urăşte ceea ce face, simţind că se sufocă în spatele biroului. Cu un soţ absent, mai preocupat de muncă decât de ea, aceasta începe să regrete că nu a optat pentru cariera de croitoreasă, în ciuda faptului că nu era sprijinită de nimeni. După lungi certuri şi discuţii în contradictoriu, aceasta se înscrie la un curs în Paris, unde va locui singură, iar pe soţul ei îl va vizita doar în weekend-uri.
Până aici, totul a fost ok. Problema a apărut după ce a ajuns la Paris şi a făcut cunoştinţă cu Marthe, patroana atelierului unde se ţine cursul. Aceasta adobtă o atitudine extrem de posesivă asupra protagonistei, iar Iris se supune cerinţelor şi planurilor ei fără să protesteze. Ori asta, din punctul meu de vedere, e lipsă de personalitate – lucru pe care îl detest cel mai mult. Cu trecerea timpului, Marthe îi acaparează viaţa tot mai mult lui Iris, dictându-i inclusiv cum să se îmbrace, cum să păşească cu graţie sau cu cine are voie să flirteze sau nu. Aşadar, cu toate că subiectul cărţii este unul cât se poate de interesant, atitudinea personajului principal şi anumite acţiuni m-au împiedicat să apreciez această carte şi să mă conectez cu povestea.
3.5 🌟 me gusto la trama, la historia de Iris como esposa, muy común hoy en día, sin embargo la relación que tenía con Marthe su mentora y Gabriel, se me hizo muy fumadilla! En si el libro esta como para pasar sin pena ni gloria!
Sin duda que este año fue todo un descubrimiento en lo que se refiere a lecturas y autores nuevos. Una de ellos fue Agnès Martin-Lugand. Primero fue “La Gente Feliz Lee y Toma Café”, una conmovedora historia sobre la pérdida de nuestros seres queridos y cómo se conlleva de diferentes maneras, a la que hice una reseña anteriormente (escrita en inglés). Ahora le tocó el turno a “El Atelier De Los Deseos”.
Iris siempre ha sabido que lo suyo es la costura y sueña con tener su propio taller algún día y hacer sus propios diseños, lo que por años ha sido solo un sueño que se ha mantenido a escondidas. Hace muchos años mandó una solicitud para la escuela de costura, de la que tristemente fue rechazada y como nunca ha tenido el apoyo de su familia, quienes creen que es mil veces mejor un marido que una carrera, su sueño ha sido sólo eso, un sueño. Casada con Pierre, un médico que la quiere y la apoya, pero al mismo tiempo la asfixia y no al entiende, van a un almuerzo familiar como todos los domingos y es ahí donde Iris se entera de algo que pondrá su mundo patas arriba, sus padres escondieron deliberadamente la verdadera respuesta de la escuela de costura a la que Iris mandó su solicitud y en la que sí fue aceptada. Enojada y a la vez decidida, hará un cambio de rumbo hacía un atelier en París para finalmente realizar su sueño. Este atelier está dirigido por Martha, una elegante mujer con un firme carácter y rodeada de muchos secretos, quien verá un talento único en Iris y la ayudará a realizar sus propias creaciones para convertirse en la modista que anhela ser. Pero como no todo es color de rosa, encontrará la tentación en Gabriel y ninguna comprensión por parte de Pierre, creando un singular triángulo amoroso a través de la distancia y que nos mostrará qué tan bien conocemos a los que nos rodean.
Lo que me gustó de esta novela fue que su sinopsis nos da a entender que es una historia de luchas, superaciones y costura, cuando es mucho más que eso, vemos como Iris sin darse cuenta se mete en cosas que jamás pensó que pasarían, en un mundo muy diferente al que está acostumbrada y en cierto modo mucho más retorcido. Lo que comienza como algo simple se convierte en todo un ejemplo de lo complejo que es la psicología de algunas personas, una verdadera prueba para una joven como Iris. Extrañamente su único apoyo será Gabriel, aunque no simpaticé mucho con este personaje (Me pasó un poco tanto con Edward, el protagonista de la anterior novela de la autora). Claro que siempre me ha costado simpatizar con personajes masculinos con demasiada arrogancia o cuando son demasiado mujeriegos, más si son descritos como muy apuestos. Admito que casi al final comencé a tolerarlo un poco más cuando sus secretos salieron a la superficie y sus sentimientos por Iris tomaron un carácter más sincero y honesto. Creo que podría decir que El Atelier De Los Deseos es una gran novela, igual que su predecesora, la recomiendo a todo el público, especialmente por su sorprendente final que no me esperé y unos excelentes personajes.