Cand corbii tac

by Adriana Patroi-Miu

Este anul 1932. In Germania, doctrina nazista incepe sa prinda contur si se insinueaza in vietile oamenilor subtil. Alma, o evreica frumoasa, educata si foarte bogata, se bucura de protectia familiei ei adoptive pana il intalneste pe Carl de care se indragosteste. Insa, dupa cateva luni de euforie, Alma ajunge sa realizeze ca viata este un infinit sir de alegeri, fiecare mai dificila decat precedenta. Iar in Dachau - orasul in care se naste cel mai crunt si mare lagar nazist - aceste alegeri o pot costa viata.

Istoria lumii se infiripa cu istoria personala si, desi este poate greu de crezut, ele se influenteaza una pe alta. Adriana Patroi-Miu ne arata acest lucru intr-un roman de fictiune inradacinat in istorie. Avem aici o poveste de dragoste plina de candoare, intr-un context istoric lipsit de sensibilitate, care ne pune fata in fata cu cateva adevaruri dificile. Iata un debut ce promite! - Mircea Tara, autorul seriei Baladele Nlithiei

274 pages, Paperback

Published May 1, 2023

Reviews

[Ana Iacobescu]

"...nu o să poți să înțelegi niciodată suferința dacă nu înțelegi veșnicia.Nu scapă nimeni:nici de suferință nici de moarte.Cea mai grea suferință a purtat-o Hristos pe Calvar, pentru o omenire întreagă.Totul ține o zi mai lungă sau mai scurtă.Iar la final?Că există un final pentru orice lucru.Crezi că va mai conta că ți-ai ascuns durerea printre zâmbete șterse? Crezi că îi va mai păsa cuiva?Și , chiar dacă i-ar păsa,ce ar mai putea face pentru tine? Avem nevoie de Cineva care să ne prindă de mână în clipa morții."

[Anastasia Hornai · Rating 5 out of 5]

O carte de tip ficțiune și totuși întreaga poveste răscolește ceva în mine ca și cititor. Povestind despre vremuri mult apuse și totuși cu urmări atât de grele până astăzi, autoarea aduce în atenția noastră povestea orașului Dachau sub autoritatea lui Hitler și a oamenilor care ar fi putut în vremea aceea. Romantică pe alocuri, cu elemente ale naturii care fac toate emoțiile mai reale, intense, mai aproape, dură și tranșanta in perioada pe care o descrie, cartea aceasta te fascinează, te invită să o citești aproape pe nerăsuflate.

M-am bucurat să o și descopăr pe Adriana Patroi-Miu prin această carte, să citesc felul frumos în care descrie locuri, oameni, natura, istoria din perspectiva ei.

Și lecția frumoasă cu care am rămas, care mă va răscoli cu siguranță mult timp de acum înainte: "Când corbii tac, se dezlănțuie iadul."

[Tabita Capusneanu · Rating 3 out of 5]

O lectura accelerata datorita vitezei cu care se desfasoara actiunea, aceasta carte m-a impresionat prin felul in care autoarea isi asaza personajele in contextul istoric, prin incursiunea in trecut, pentru a ajunge la un moment dat la “prezentul” cartii (evenimentele cu care incepe ea), si prin finalul deschis, lasand cititorul sa aleaga ce ar dori el sa se intample.

Totusi, personajele mi s-au parut usor superficiale, nu a fost surprinsa o evolutie a caracterului lor, gandurile lor pareau uneori scrise intentionat pentru a “ajuta” actiunea, mai degraba decat pentru a contura personalitatea lor. Pe de alta parte, tema credintei si a calatoriei spirituale a personajelor a fost destul de slab explorata, desi autoarea a surprins cateva momente de meditare la temele biblice sau cateva dialoguri sau fraze evanghelice, care mai degraba au dat impresia unui “limbaj de lemn”.

Cartea este asezata intr-un context al perioadei naziste, si produce in cititor o reflectie asupra evenimentelor acelor timpuri, dar nu una foarte puternica.

[rahela]

“Adevarul e ca nu poti sa simți mirosul de lagăr fără să rămâi cu un handicap. O nedreptate înfiptă ca un ghimpe în inimă, care roade, și roade, și roade.. și nicio răzbunare nu are puterea să îl scoată de acolo […] Unde vom găsi răspunsuri? În pragul suferinței numai Cerul are un răspuns”


Cel mai periculos glonț este o speranță frântă, iar un om cu moralul distrus este deja mort […] Omul acela poate să numere în gând secundele pe care le mai are de trăit. Pentru noi, lucrurile stau diferit. Nutrești până la ultima suflare speranța ca glonțul ăla care ți-a ucis prietenul ieri, mâine o să te ocolească pe tine. Mintea mea nu mai are capacitatea să accepte și să anticipeze sfârșitul. Pot doar să mă încred ca Dumnezeu o să mai aibă milă o dată.”

[Timeea Palade · Rating 5 out of 5]

Wow ,ce carte ! Mi-am dorit sa mai fie și un al doilea volum .
O poveste ,pe cât de frumoasa ,pe atit de cruda și plina de trăiri crunte care nu se vor șterge niciodată din amintirile oamenilor. Indiferent de care parte au fost .
Important e ...sa nu lăsăm sa se repete istoria .

[Maria Mierlut · Rating 4 out of 5]

Am fost uimită de povestea descrisă de autoare din timpul războiului și o poveste de dragoste frumoasă și răscolitoare. M-am așteptat să fie o poveste banală, dar am fost surprinsă plăcut de o carte bine scrisă, cu un final neașteptat. Poate puțin au fost unele elemente care sunt mai moderne și nu aparțin acelor vremuri.

[Ela M · Rating 5 out of 5]

O carte care te tine in suspans pana la final!
"Oamenii mici nu cad niciodată, pentru ca sunt îngenunchiati"

[Vio Stoian · Rating 5 out of 5]

Acest roman l-am citit după ce am terminat cartea lui Levi Primo, pt că a fost recomandarea opțională a lunii februarie de la clubul de carte Book o`clock.
Cumva a venit ca un balsam pe suflet si demult nu mai citisem un roman asa dragut.
Cartea este un roman psihologic și emoțional, care explorează complexitatea relațiilor umane și impactul acestora asupra individului. Se concentrează pe povestea unui personaj care se confruntă cu traume și conflicte interioare, iar titlul simbolizează momentele de tăcere și confuzie emoțională din viața acestuia. Într-un cadru intim, autorul adâncește reflecțiile asupra suferinței, vinovăției și reconcilierii cu sine, iar narativul oferă o înțelegere a modului în care trecutul ne poate afecta prezentul. Tema principală a cărții este procesul de autocunoaștere și căutarea sensului în fața adversității.
Trebuie să recunosc că am citit primele 100 pagini dintr-o respirație, mi-a plăcut stilul în care a fost scrisă cartea și cum cititorul primește detaliile narațiunii puțin câte puțin. Acest fapt e și frustrant pe alocuri, dar în general asta mi-a susținut curiozitatea să citesc și să nu las cartea din mâna.
Uneori firul narativ are unele tranziții într-un ritm mai nenatural și acțiunea pare mai departe de realitate, dar asta se întâmpla doar de câteva ori, și apoi într-o întâlnire online cu autoarea am înțeles de unde acestea.
Cred că rămâne unul dintre romanele mele preferate cu final neîncheiat și asta cumva dă libertatea să ne imaginăm cum s-a sfârșit povestea. Apreciez mult că Adriana a folosit foarte multe elemente care arată că s-a documentat bine despre perioada istorică și zona geografică.
Daca vrei să citești un roman drăguț și să n-ai răbdare să vezi ce urmează, poate fi o carte pentru tine. Pe alocuri se plânge pentru că n-ai cum altfel.
Un gând cu care rămân este că nu trebuie să rămânem indiferenți la răul care se întâmpla lângă noi, ci să acționăm cât ne este în putință.

[Viorica Dubei · Rating 5 out of 5]

O poveste foarte frumoasă despre IUBIRE, acea iubire care nu se stinge niciodată...
Cartea prezintă atât de interesant modul cum dragostea nu moare niciodată, doar se transformă și crește. Omul, acest pumn de țărână, poartă o iubire fără de sfârșit, în viață sau în moarte. Indiferent de urâțenia lumii, atâta timp cât o inimă bate în piept, dragostea va rămâne.
Finalul cărții este extraordinar...când corbul alege să tacă...
Ce ascunde tăcerea unui om, de ce ne e frică de adevăr?

[Monica · Rating 4 out of 5]

Au fost cam prea multe modernisme 🫣 nu le văd potrivite cu timpul romanului. Și multe fraze și expresii ca "din cărți", adică îmi vine greu sa cred că oameni relativ obișnuiți, cum se vor a fi personajele, vorbesc așa în viața reală.
După jumătate parcă m-a prins, până atunci am tras de mine să citesc.
Și mi se pare că a vrut să înghesuie toate temele sensibile ale epocii noastre într-o carte cu acțiunea plasată în altă epocă - avortul, sarcina, mămicia, trecerea spre adolescență a copilului, dizabilitatea, "vindecarea traumelor".
Sunt convinsă că erau teme fierbinți și atunci, dar sunt tratate prin lentila vremurilor noastre.
Dar trecând peste astea, e o carte bună, cu imagini conturate frumos și personaje puternice. Îmi dau seama că e o muncă imensă și o apreciez 🙏🏻

[Andreea Stoica · Rating 3 out of 5]

,,Când corbii tac” spune o poveste delicată despre iubire și curaj, trăită într-o lume care se schimbă dureros.
O lectură caldă, cu emoții care se simt sincer și rămân în suflet.

[Ilie David Sorina · Rating 4 out of 5]

A fost o carte care a reușit să mă țină în suspans, dar în același timp să mă facă să o las din mână mai des decât mi-aș fi dorit. Am tras de ea, efectiv. Și totuși nu pot să spun că nu mi-a plăcut.

Finalul m-a mâhnit! Mi-ar fi plăcut să se termine altfel. Probabil sunt prea obișnuită cu happy-ends. Și încă actual... când corbii tac!

Ultimul gând cu care aș vrea să rămân... antidotul împotriva unei lumi bolnave este iubirea!

[Larisa Iancovici · Rating 4 out of 5]

O carte scrisă cu multă sensibilitate pe un subiect deloc ușor.
Mi-a plăcut cum a fost expus pe parcursul cărții raportarea oamenilor de rând la tot ce a insemnat tranzitia spre nazism si acceptarea lui si subtilitatea cu care acest regim a ajuns sa se strecoare in mintea oamenilor si a-i castiga intr-un mod manipulator, vândut ca o solutie salvatoare pentru problemele cetatenilor din vremea aceea.
De asemenea am apreciat si felul in care personajele nu erau 100% rele sau bune, ci in anumite circumstante ele au fost nevoite sa recurga la lucruri cu care nu erau de acord dar care au avut un impact bun dupa aceea.
Singurul minus dupa parerea mea este limbajul (si unele argumente pe care le dau personajele) prea modern pe alocuri pentru vremea in care se desfasura actiunea cartii.

[Oana · Rating 2 out of 5]

2 stele pentru intrigă, dar modul în care e scrisă nu a fost pe gustul meu. Deși pare a fi o carte care vrea să atingă sufletul, odată cu subiectul legat de holocaust, totuși emoțiile și trăirile sunt prezentate într-un mod superficial și totul pare a fi o alergătură continuă: se trece de la un subiect la altul fără ca un cititor să poată ajunge să simtă emoția din spatele cuvintelor. Pe final pare că autorul a învățat ceva, scrierea a fost un exercițiu bun, iar asta poate da speranță că o altă carte poate fi mai bine scrisă.

[Ela · Rating 3 out of 5]

3,5 stars

Cartea aceasta mi-a stârnit sentimente diferite. Prin diferitele momente de frustrare, am dat și de niste mici ‘pockets of sweetness’ și mi-au plăcut.
Recomand celor carora le plac romanele fast-paced și poveștile de dragoste în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Să nu vă temeți de eșecurile mari. Eșecurile mari sunt pentru oameni mari.
Oamenii mici nu cad niciodată pentru că sunt deja in genunchi.