Nora Iuga, poeta, prozatoare si traducatoare, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Inima ca un pumn de boxeur (editia I, 1982; editia a II-a, 2000), Piata cerului (1986), Cintece (1989) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (editia I, 1993; editia a II-a, Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Sexagenara si tinarul (editia I, 2000; editia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004), Hai sa furam pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Romaneasca, 2010) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvintul). In 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tuturor celor care contribuie la raspindirea culturii germane in lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi.
Un volum ludic, construit în colaje, cu versuri clasice din literatura română și din cultura populară română. Cred că cel mai fascinant lucru care a fost vizibil de-a lungul carierei Norei Iuga a fost neîncetata renaștere, neîmblânzinta și nesecata imaginație de care nu ai cum să nu te îndrăgostești.
când sunt singură complet singură mă multiplic mă fac lume îmi ies din mâneci ca degetele din mănuși și ating cu frică și cu rușine ușile, ușile, să le deschidem...
atunci dansez, domnule Nietzsche habar n-ai tu cum te-aș fi iubit"
Zburdalnic tare acest volum (care sunt convinsă că a fost scris pentru mine, la cât de mult a fost menționată "moara care venea pe Siret").
În "șopârla din groapa comună" Nora Iuga pare că duce mai departe sau duce la un alt nivel, la cel mai de sus nivel, experimentul început în volumul "marea păcăleală" (CDPL, 2021) și anume parodierea, colajarea sau variațiunile pe versuri românești. În volumul de față versuri cunoscute și arhicunoscute din cântece populare, balade, romanțe, proverbe, cântece și jocuri din folclorul copiilor, versuri din cântece ușoare, clișee și versuri celebre din poezii de Eminescu, Coșbuc s.a. își părăsesc textul sursă și se recombină, întretaie și rearanjează într-un text nou și autonom, de multe ori ludic, care dă măsura, dacă mai era nevoie, de resursele de inventivitate, ce par nemăsurate, ale autoarei. Nora Iuga lucrează cu toată literatura română anonima și cultă cu o bucurie și o plăcere care răzbate prin intermediul noilor texte, o bucurie care nu are cum să nu fi transmisă și cititorului.
foarte expresiva, cu un simt al umorului rafinat si putin copilareasca copilareasca, dar si cu un iz de ironie, nora iuga reușește sa stârnească chiar un râs si o bucurie reală de a fi citită