Salvatorii

by Ana Maria Sandu

Șase povestiri despre cupluri, iluzii și dorința de a fi iubiți. Un amor online, o pisică bătrână care e ultimul bun comun al unor oameni ce s-au despărțit, o femeie care muncește în Italia, o vacanță de iarnă compensatorie, o asemănare neliniștitoare, un necunoscut fără adăpost care tulbură, într-o seară ploioasă, viața unor bucureșteni. Personajele povestirilor Anei Maria Sandu, indiferent de vârstă, își doresc o relație adevărată. Cineva va fi mereu dispus să riște și să joace rolul salvatorului.

Genres: Fiction, Short Stories

184 pages, Paperback

Published November 1, 2024

Reviews

[Florin Cobzac · Rating 5 out of 5]

Nu greșesc deloc dacă spun că este volumul de proză scurtă care mi-a plăcut cel mai mult, dintre cele citite în 2024.
Șase texte faine. Personaje frumos conturate. Teme surprinzătoare și puternice. Fiecare text te poartă prin diverse stări care ating multe paliere acute. Dar cumva totul este reușit doar prin sugestie prin atmosferă.
”80 de franci” este pentru mine textul care deschide volumul… pentru că de fapt l-am agățat anul trecut în Kiwi. L-am remarcat, am sperat, și așa cum se întâmplă de obicei, iată că îl regăsesc într-un volum de autor. Un text cu multă emoție, ținută la capac sub o doză aparentă de cinism. Un text despre inocență dar și despre lucruri care te surprind și care vin de unde nu te gândești, totul într-o călătorie de coșmar cu autocarul.
”Salvatorii” este proza, aproape nuvela, care dă titlul volumului. Acest text a reușit să-mi inducă o stare de tensiune puternică, fără să umble cu ”instrumentele” pe care se mizează de obicei. O întâlnire a unui grup de prieteni este sabotată de apariția unui personaj din afară. Grupul îngheață, fisurile se văd din ce în ce mai bine, sunt parcă colorate suplimentar de această apariție. Se instalează neliniștea, apare presiunea… cu zvâcniri de relaxare. Foarte bun textul.
Maria din ”Solitude” este personajul care s-a lipit de mine cel mai bine. Un excelent exemplu de separare a vocii naratorului de vocea personajului principal. Acest lucru a reușit să-mi apropie foarte mult personajul, să mă facă parcă să-i fiu confident. Maria este o badantă din Vrancea care are grijă de un italian în vârstă. Capătă un obicei puțin ciudat, dar în urma căruia este obligată să devină și ea un narator, pentru o nouă interioară a cuiva căruia îi spune ”...parcă te-aș cunoaște de când lumea”. Excelentă antiteza dintre atitudinea Mariei, vorba ei… și sensibilitatea care ajunge la tine.
Mă mănâncă degetele să vă scriu și despre doamna Robescu din ”Dispariția”... dar mai bine vă las pe voi să descoperiți despre ce e vorba. 🙂
Dacă vedeți cartea într-o librărie, nu ezitați să o luați, mail ales în această perioadă. O ocazie ideală să o dăruiți cuiva drag. Este o excelentă ”pețitoare” pentru literatura română contemporană. 😉

[Cătălina Steriu · Rating 4 out of 5]

“Vacanța de iarnă” e sublimă, “Disparitia” m-a tinut cu sufletul la gura ca sa aflu si mi-a placut ca misterul nu a fost dezlegat de autor :)
“Solitude” m-a facut sa pufnesc in ras de cateva ori, dar m-a si intristat. Pe Vadu mi am amintit ca-l cunosteam :)
Felicitari!

[Cristian Boricean · Rating 5 out of 5]

Mi-au plăcut tare mult cele 6 proze scurte din Salvatorii. Pe una dintre ele (80 de franci) o citisem deja în ediția din 2023 a antologiei KIWI și am rămas o vreme cu ea în gând, fiindcă mi s-a părut tristă și frumoasă în egală măsură. După ce am terminat volumul, mi-am dat seama că a revenit sentimentul acela, toate prozele conțin un amestec de duioșie și tristețe, fără să le lipsească însă umorul. Ana Maria Sandu e o povestitoare foarte bună, iar asta se simte din scriitura ei. Dincolo de fluență are și un strop de suspans și mărturisesc că am stat cu sufletul la gură la unele dintre proze. Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut cartea a fost acela că e plină de speranță. Personajele se confruntă deseori cu singurătatea, cu depresia, cu dorul de casă, dar asta nu le împiedică să caute și să spere. Dragostea apare în cele mai neobișnuite forme și în cele mai neașteptate locuri. Printre preferatele mele a fost Vacanța de iarnă, o neașteptată poveste de dragoste între un bărbat mai în vîrstă și o femeie foarte tânără, care are un final neașteptat. De asemenea, mi s-a părut foarte interesantă ultima proză - Salvatorii, care dincolo de suspansul ei, ridică și niște dileme de natură morală.

[Readingfunclub · Rating 5 out of 5]

De fiecare dată când încep să scriu despre câte o carte citită, îmi dau de fapt extemporalul de sinceritate. "Salvatorii" sunt șase povestiri și nu am să mint, pe la jumătate am renunțat, deoarece finalul lor era fără nod, ar fi putut la fel de bine continua încă alte zece pagini, fără să mă prindă. După câteva ore în care nu am făcut altceva decât să analizez de ce am renunțat, am luat iar cartea în mână. Vi se întâmplă și vouă astfel de paradoxuri de cititor? Să nu rezonezi cu cartea dar nici să nu o poți lăsa din mână?

Acum că am citit-o până la capăt și am mai și lăsat-o la decantat în suflet...recunosc că mi-a plăcut mult, atât stilul cât și construcția solidă a caracterelor. Personajele sunt complexe, cu trăiri interioare etajate, toate cu firul vieții despicat pe ici pe colo, din care se prelinge singurătatea, speranța de a fi iubit și mai ales dorința de a găsi o coerență, un numitor comun care să le ofere o roza-vânturilor existențială. "Dispariția" mi-a plăcut cel mai mult, a născut un mare semn de întrebare: Ce și cât rămâne dintr-un om când acesta dispare?

Ps: Am adăugat pe listă și "Spuma zilelor" de Boris Vian, pentru că era romanul preferat al personajului Ioan, om fictiv pe care n-ai cum să nu îl îndrăgești.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut enorm!
Preferata mea a fost povestea badantei din Italia, dar toate mi-au ajuns la suflet.

[Doina · Rating 4 out of 5]

O voce matură care stăpânește perfect tehnica narativă, personaje diverse și complexe, atmosferă construită impecabil și finaluri surprinzătoare. Mi-a plăcut mult.

[Madi · Rating 4 out of 5]

Pe cine salvăm atunci când de luăm rolul de salvatori? Pe celălalt sau propria imagine de om bun, samaritean?

Șase povești scurte în care autoarea explorează ideea salvator/salvat: un om al străzii, o doamnă în vârstă, o pisică ce moare prematur, o tânără plictisită în vacanță, o emigrantă care se simte singură.

Salvarea pare că nu poate fi absolută: chiar dacă eroul e ajutat inițial, suferința rămâne sau situația escaladează. Nu neapărat negativ.

Un caleidoscop de povești care m-a pus pe gânduri.

Ca întotdeauna, am apreciat stilul impecabil al Anei Maria Sandu, care poate să surprindă atât de abil mici detalii cotidiene și să le dea viață și culoare.

[Bogdana Simina · Rating 4 out of 5]

Face Ana Maria niște radiografii… le vezi ca pe pictură. ❤️

O mică mostră mai jos:

‘Diana scoase din sertarul de jos al comodei așternuturi curate și îmbrăcară împreună pilota albă, care fusese depozitată multă vreme în cutia patului. Fiecare prinse de câte un colț și o scuturară până se întinse perfect. În mișcarea aceea sincronizată și silențioasă erau toți anii petrecuți împreună.
Ce-și spuseseră și nu ce nu apucaseră, ce crezuseră că poate să mai aștepte până a doua zi sau până luna următoare, distanța funcțională a oricărui cuplu de cursă lungă, frecușul surd și voluptatea de a te simți la adăpost când te bagi seara în așternut sau când îți bei dimineața cafeaua.’

[mări roșca · Rating 4 out of 5]

K. e trista, înfiorătoare, acum pare ca e o distopie romantică- o poveste a doi oameni care se îndrăgostesc în pandemie, prin apeluri video, aflandu se la km distanță

80 de franci m a făcut să lăcrimez. O secundă ceea ce ai mai drag pe lume respiră și e lângă tine, în cealaltă universul ți se dărâmă.

Solitude e o poveste la care nu te ai așteptat, pe cat e de absurd, pe atât e de frumos, înduioșător. În povestea mamei plecate în străinătate care se îndrăgostește de un bărbat necunoscut surdo mut, Ana Maria Sandu pune un fel de seva vindecătoare, plină de suspans și dragoste nerostită

Vacanța de iarnă e o frântură superbă de poveste de dragoste dintre o studentă la litere și un bărbat care are dublul vârstei ei. Poate ca și cele mai “neînsemnate” evenimente lasă un impact asupra ta, indiferent de timpul care trece. Vacanța de iarnă își menține amintirea decenii întregi în sufletul Adei care pentru câteva zile a trăit ceva sublim, poate imoral

Dispariția e povestea bătrânei care moare în apartamentul ei, singura. Moartea ei este remarcată de abia odată cu mirosul. Ironică puțin misterioasă și tristă

Salvatorii e doar puțin scary

În tot volumul de nuvele Ana Maria Sandu nu oferă răspunsuri, ci doar etalează suita de povești despre salvatori, despre oameni care vor să își reînvie sclipirea sufletească prin salvarea celor din fața lor, despre destine care îți schimbă existența pentru totdeauna, despre încercări de a face un bine care se sfârșesc în mod negativ. O literatură rapidă bunisoara

[Claudia BC · Rating 4 out of 5]

Draguta, merita, se citeste usor si rapid, povestirile sunt frumoase.

[Anna Leah · Rating 3 out of 5]

“Salvatorii” e un alt fel de “Pereți subțiri “ ai autoarei.
Mă întrebam doar dacă merită să fii salvatorul, ca să nu ți se întâmple mai apoi să ai nevoie tu însăți să fii salvat ( ca în cazul din ultima povestire)?!

[Cristina Pop · Rating 5 out of 5]

Salvatorii de Ana Maria Sandu

Un evantai de proze scurte de Ana Maria Sandu apărut la editura Polirom în 2024, aparent fără legătură unele cu altele, bucăți de pânze croite de acul aceluiaşi croitor, cele şase povestiri grupate sub titlul "Salvatorii" au în comun subtilitatea trăirii la limita literaturizării vieții. Pe urmele unui realism magic, aceste mini-romane concentrate înveselesc inima cititorului, dar îi şi provoacă mintea sau stomacul, acel gut feeling, într-o euforie de meniu cu stele Michelin într-un Orient Express literar.

Din această Gallette des Rois auctorială fiecare extrage la féve, povestirea rezonantă, salvatorul ideal. Pariul dintre cititor şi autor se derulează subtil, din frazele scurte şi tăioase se întrupează o ființă de stilism clasic cu maniere moderne. Întâmplările au loc atunci, în timpul lecturii, cititorul e în încăpere cu personajele. Între registre afective sau de supraviețuire, personajele primesc sau aplică tratamente de resuscitare din individual, social, pe măsura aparențelor cu care se confruntă. Scrisul autoarei ascunde o sumedenie de raportări la realitate, la acele thrillers psihologice apărute din neant, ocrotite de vreo floare carnivoră sau de un personaj inofensiv în primă instanță, de o conexiune internet sau de suspansul unei decizii.

Cartea este deschisă de povestirea "K.", o inițială ce se revendică cvasi-imperceptibil de la Kafka şi abordează metamorfoza căutărilor şi retoricii afective în pandemie. Sentimentul iubirii şi manifestarea ei se transformă într-o insectă incapabilă odată cu evoluția spre restaurarea vechii ordini. "Solitude" pune punctul pe "i"-uri culturale şi invadează cu un lirism romanticizat modernitatea secolului şi suferințele economico-morale dintre Estul autodeterminat, stângaci, de neoprit şi Vestul traumatizat, mut şi surd emoțional.

"80 de franci" este prețul unei poveşti pe cât de inedite, pe atât de tragice în profunzimea ființei umane şi a legăturii cu fragilitatea unei necuvântătoare cu chipul suferinței eroinei pe durata unei călătorii metaforice Elveția - România. "Vacanța de iarnă" este un pasaj între tinerețe şi maturitate, un tunel al timpului între oameni de vârste diferite, dar şi în interiorul ființei Ada, citită oricum la fel în spuma zilelor personale. "Dispariția" este un sfârşit uman, în cele din urmă, a unei răsturnări a timpului în realitatea bătrâneții şi a tinereții, o versiune reinterpretată de fantastic autohton, à la "O fotografie veche de 14 ani" de Mircea Eliade. Personajele ce formează o colectivitate, vecinii doamnei Vanda, prietenii lui Paul sau însuși cimitirul formează acea mulțime, la foule, la un pas de a înghiți personajele principale într-un anonimat al povestirilor, sau de a le regurgita ca dintr-un chit.

"Salvatorii" încheie şi dă titlul romanului, pentru că avem de a face cu un roman al utilității personajelor ce se compun şi se recompun sufleteşte privindu-se în apele adânci ale interlocutorilor lor. Ana Maria Sandu croieşte povestiri pentru salvarea oamenilor ascunşi în "ochi, flori, buze, morminte" cotidiene, à la Blaga, în realități care se alipesc rutinei existențiale.

https://portal.revistatimpul.ro/timpu...

[Ioana Maria Stancescu · Rating 5 out of 5]

Cînd am terminat de citit Solitude, cea de-a treia proză din "Salvatorii" Anei Maria Sandu, a trebuit să las cartea din mînă, să mă ridic de pe canapea, cu riscul de a-l deranja pe motanul Totoro, şi să fac cîţiva paşi dintr-o cameră în alta, ca să las povestea să se aşeze bine şi să rămînă acolo unde simţeam că-i e locul: pe dinăuntru. Pur şi simplu nu voiam să mai pun nimic peste istorisirea Mariei, atît de multă frumuseţe era închisă acolo.
Cartea asta este ca un glob de Crăciun, din acela în care o simplă zvîcnire poate să facă magie, şi un lucru aparent static şi banal ajunge să prindă viaţă şi să te ducă acolo unde nici cu gîndul nu gîndeşti.
Pe lîngă poveşti şi personaje, ce m-a emoţionat cel mai tare este felul în care autoarea ştie să se folosească de cuvinte ca să spună nespusul. Fiecare voce este atît de bine construită şi, mai ales, atît de distinctă, încît vezi cum personajele se ridică de la pămînt şi rămîn cu tine, în casă. Pe Maria am păstrat-o cu mine. Stă şi acum pe canapea, cu Totoro.

[Răzvan · Rating 5 out of 5]

citEști „Salvatorii” de Ana Maria Sandu: Dragobete salvează
„Toți se opriră, de parcă un balon care plutise până atunci nestingherit pe deasupra capetelor lor s-ar fi spart și zgomotul acela le-ar fi reamintit de prezența lui în natură.”(p.153) Ana Maria Sandu, „Salvatorii”, Polirom, 2024
https://www.youtube.com/watch?v=GLTeJ...
Dragobetele sărută fetele dar lucrurile merg un pic mai departe decât atât. În „Salvatorii”, volumul care adună șase povestiri de Ana Maria Sandu, te întâlnești mai mereu cu persoane care își regândesc relațiile. Fiecare cu prioritățile lui, amândoi cu ceva de regăsit sau de împărțit, ba chiar respirând ușor termenii definirii împreună.
„Veni în spatele Dianei și își puse capul pe umărul ei” (p.177) Ana Maria Sandu, „Salvatorii”, Polirom, 2024

[Ion · Rating 4 out of 5]

Povestiri simple, dar nu simpliste, cu final deschis ce invită cititorul să-și imagineze o continuare, prelungind atmosfera celor întâmplate și după ce ai terminat de citit. Indiferent de ce li se întâmplă - bun sau trist - personajelor, textele au o luminozitate implicită: "starea aceea minunată de seninătate și mare cuprindere".