Priveliștea unui apus în Sonora se sondează cu rătăcirea prin deșert, cu un salvator misterios, cu o noapte înstelată și cu o furtună de nisip. Brandy crede cu tărie că străinul este un hoț de vite, așa că nu se poate stăpâni să nu fugă și să nu se lupte cu el, atunci când acesta vrea s-o oprească din a se rătăci din nou. În cele din urmă, acceptă că bărbatul n-o să-i facă nimic rău și rămâne cu el. Va descoperi că sub aspectul aparent neîngrijit, se ascunde James „Jim” Corbett, o vedetă de cinema care a vrut să petreacă o vreme singur, departe de luminile reflectoarelor. Când adevărul o lovește în față, Brandy e hotărâtă să-l țină la distanță pe acesta, însă nu așa gândește și Jim care tot îi apare în cale.
O lectură drăguță și nu prea. Mult prea previzibilă și cu o acțiune enervantă. Nu se întâmplă mare lucru în carte, iar povestea de dragoste n-are nimic special.
„Brandy, la aproape douăzeci și unu de ani, era greu de urnit din sânul familiei. Mai mult că pentru asta însemna să-l părăsească pe Rashad și împrejurimile sălbatice, pustii și liniștite ale deșertului Sonora.
Și apusurile. Cum ar fi putut ea să se bucure în oraș de apusurile de soare? Uneori le privea din curtea fermei, alteori, ca acum, călătorea mile întregi prin deșert. Dar niciodată nu le pierdea.”