What do you think?
Rate this book
Господин К. на воле
Предлагаемый роман — реплика на «Процесс» Франца Кафки, но Кафка наизнанку. У Кафки Йозефа К. арестовывают, у Вишнека Козефа Й. выпускают на свободу.
«Кафкианский» процесс выписки из тюрьмы занимает всю книгу. Тема чрезвычайно актуальная: человек, получивший свободу, не знает, что с ней делать, да и выпускают-то его условно.
Неспешное, с искусным поддержанием саспенса и атмосферы наваждения, описание каждодневной жизни освобожденного сочетается с отменным остроумием, драматургическим умением сводить сюжетные ходы, с игрой на парадоксах — во всем виден автор первоклассной интеллектуальной литературы, гражданин мира с опытом жизни при тоталитаризме
Вишнек выбрал себе в учителя Беккета и Борхеса, Кафку и Лотреамона, Эдгара По и Достоевского. Он любит сюрреалистов, дадаистов, абсурдную и гротескную литературу, магический реализм... Он любит все, кроме соцреализма.
Роман «Господин К. на воле», написанный в 1988 году, автор не счел нужным публиковать в общем потоке разоблачений тоталитаризма, вырвавшемся из-под спуда после 1989 года. Двадцать лет рукопись лежала в столе.
«Кафкианский» процесс выписки из тюрьмы занимает всю книгу. Тема чрезвычайно актуальная: человек, получивший свободу, не знает, что с ней делать, да и выпускают-то его условно.
Неспешное, с искусным поддержанием саспенса и атмосферы наваждения, описание каждодневной жизни освобожденного сочетается с отменным остроумием, драматургическим умением сводить сюжетные ходы, с игрой на парадоксах — во всем виден автор первоклассной интеллектуальной литературы, гражданин мира с опытом жизни при тоталитаризме
Вишнек выбрал себе в учителя Беккета и Борхеса, Кафку и Лотреамона, Эдгара По и Достоевского. Он любит сюрреалистов, дадаистов, абсурдную и гротескную литературу, магический реализм... Он любит все, кроме соцреализма.
Роман «Господин К. на воле», написанный в 1988 году, автор не счел нужным публиковать в общем потоке разоблачений тоталитаризма, вырвавшемся из-под спуда после 1989 года. Двадцать лет рукопись лежала в столе.
304 pages, Hardcover
First published January 1, 2010
9 people are currently reading
252 people want to read
About the author
Matei Vişniec
149 books417 followersFrom an early age, Matei Vişniec discovered literature as a space dedicated to freedom. He draws his strengths from Kafka, Dostoevsky, Poe, Lautréamont. He loves the Surrealists, the Dadaists, absurd and grotesque theatre, surrealist poetry, fantastic literature, magical realism, even the realist Anglo-Saxon theatre. He loves everything except Socialist Realism.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
January 17, 2024
Aparent absurdul kafkian creează dependență... Întrucât după ce am recitit "Procesul", am simțit tentația de a face o nouă imersiune în lumea kafkiană. Așa că am decis să iau în mâini versiunea lui Vișniec intitulată "Domnul K. eliberat".
După cum afirmă autorul, romanul său este "în primul rând un omagiu adus lui Kafka. Această carte este însă legată și de un anume moment din viața mea: plecarea din România, în 1987. În România nu avusesem niciodată de gând să scriu un roman care să se raporteze direct la Kafka, scrisesem doar piese legate de lumea kafkiană în care trăisem. Ajuns la Paris, însă, am simțit un șoc: șocul libertății. Ieșeam parcă dintr-o închisoare și nu știam ce să fac cu libertatea mea. M-am simțit brusc ca personajul lui Kafka, domnul K., dar trăind o traumă în sens invers, altfel spus, nu șocul arestării, ci șocul eliberării."
Așadar, îl vom cunoaște pe Kosef J., alter-ego-ul lui Vișniec și antipodul domnului K., care se pomenește într-o bună zi pus în libertate, iar acest lucru i se pare o condamnare cu mult mai insuportabilă decât detenția în sine. Un concept incitant, care s-a adeverit însă extrem de greu de digerat, pentru mine personal. Atmosfera sufocantă și plină de deznădejde care planează pe durata întregului roman, m-a băgat într-un readind slump îngrozitor. Suferința lui Kosef J. a devenit propria-mi suferință. Dacă ar fi să aduc în discuție o altă interpretare a absurdului kafkian, atunci pot spune că "Invitație la eșafod" de Nabokov (pe care tot cam greu am parcurs-o) este o comedie de zile mari.
Cu toate acestea, nu regret că m-am supus acestui "supliciu", ba dimpotrivă mă bucur că am reușit să împărtășesc barem o mică porțiune din experiența autorului, atât de autentică și sinceră.
📖 „I se permiseră așadar încă trei ore de somn pentru că el, Kosef J., avusese dreptul la ele. În calitatea lui de om liber. Și totuși nu i se spusese de la bun început că era un om liber. El dormise, e drept, primul său somn de om liber, dar fără să știe că în tot acest timp fusese liber.”
📖 „(...) Kosef J. alergă să-i anunțe pe cei din comitet că dispărutul își pusese de fapt capăt zilelor.
O teribilă dezbatere fu declanșată imediat în interiorul lumii libere. Vocile lucide începură să urle la unison și să-l declare pe sinucigaș drept un trădător și un dușman al democrației. Ceea ce se întâmplase era de neiertat, spuneau vocile lucide, în democrație nu te sinucizi, în democrație ceri părerea celorlalți, te consulți, participi...”
(Domnul K. eliberat / Matei Vişniec. - Iași: Polirom, 2015)
După cum afirmă autorul, romanul său este "în primul rând un omagiu adus lui Kafka. Această carte este însă legată și de un anume moment din viața mea: plecarea din România, în 1987. În România nu avusesem niciodată de gând să scriu un roman care să se raporteze direct la Kafka, scrisesem doar piese legate de lumea kafkiană în care trăisem. Ajuns la Paris, însă, am simțit un șoc: șocul libertății. Ieșeam parcă dintr-o închisoare și nu știam ce să fac cu libertatea mea. M-am simțit brusc ca personajul lui Kafka, domnul K., dar trăind o traumă în sens invers, altfel spus, nu șocul arestării, ci șocul eliberării."
Așadar, îl vom cunoaște pe Kosef J., alter-ego-ul lui Vișniec și antipodul domnului K., care se pomenește într-o bună zi pus în libertate, iar acest lucru i se pare o condamnare cu mult mai insuportabilă decât detenția în sine. Un concept incitant, care s-a adeverit însă extrem de greu de digerat, pentru mine personal. Atmosfera sufocantă și plină de deznădejde care planează pe durata întregului roman, m-a băgat într-un readind slump îngrozitor. Suferința lui Kosef J. a devenit propria-mi suferință. Dacă ar fi să aduc în discuție o altă interpretare a absurdului kafkian, atunci pot spune că "Invitație la eșafod" de Nabokov (pe care tot cam greu am parcurs-o) este o comedie de zile mari.
Cu toate acestea, nu regret că m-am supus acestui "supliciu", ba dimpotrivă mă bucur că am reușit să împărtășesc barem o mică porțiune din experiența autorului, atât de autentică și sinceră.
📖 „I se permiseră așadar încă trei ore de somn pentru că el, Kosef J., avusese dreptul la ele. În calitatea lui de om liber. Și totuși nu i se spusese de la bun început că era un om liber. El dormise, e drept, primul său somn de om liber, dar fără să știe că în tot acest timp fusese liber.”
📖 „(...) Kosef J. alergă să-i anunțe pe cei din comitet că dispărutul își pusese de fapt capăt zilelor.
O teribilă dezbatere fu declanșată imediat în interiorul lumii libere. Vocile lucide începură să urle la unison și să-l declare pe sinucigaș drept un trădător și un dușman al democrației. Ceea ce se întâmplase era de neiertat, spuneau vocile lucide, în democrație nu te sinucizi, în democrație ceri părerea celorlalți, te consulți, participi...”
(Domnul K. eliberat / Matei Vişniec. - Iași: Polirom, 2015)
October 13, 2020
O continuare alternativă la Procesul lui Kafka. Cei ce au citit și cărora le-a placut Procesul trebuie să aibă neapărat în vedere acest roman. Stilul lui Vișniec adoptat aici dă cititorului aceleași senzații pe care le simte și atunci când citește Kafka. Joseph K și Kosef J par aceeași persoană, au aceeași fire, însă urmăresc lucruri diferite. Lectură plăcută!
Read
November 22, 2020Un roman splendid care conturează o atmosferă savuros de absurdă
January 4, 2018
Amazing, terrifying, grotesque, pure expressionism. I've liked a lot..It's your life, protect your freedom and realize it. I've entered the plot, I've stayed a little, maybe more, including during the night through active dreams. Remember Kafka. Mr. K. is free again but like nobody knows not how to manage it.
June 26, 2014
у мене є дві улюблені цитати про свободу, обидві з українських авторів.
перша – поетична, з тараса федюка:
я думав, воля – це коли вуздечка срібна,
і чорний кінь, і степ без ворогів і меж,
а воля – це коли, нікому не потрібний,
ідеш крізь листопад, який нікому – теж...
друга – лаконічна, з сашка ушкалова:
свобода – це коли тобі кажуть: "свободєн".
і я їх обидві часто згадувала від цієї книжки. у вішнєца свобода – це солодке слово на позначення явища, якого насправді не існує. страшне слово, за яким ховається безліч несвобод без права вибрати свою. так:
самые светлые умы приготовили веревки и кляпы для тех, кого предстояло освободить.
перша – поетична, з тараса федюка:
я думав, воля – це коли вуздечка срібна,
і чорний кінь, і степ без ворогів і меж,
а воля – це коли, нікому не потрібний,
ідеш крізь листопад, який нікому – теж...
друга – лаконічна, з сашка ушкалова:
свобода – це коли тобі кажуть: "свободєн".
і я їх обидві часто згадувала від цієї книжки. у вішнєца свобода – це солодке слово на позначення явища, якого насправді не існує. страшне слово, за яким ховається безліч несвобод без права вибрати свою. так:
самые светлые умы приготовили веревки и кляпы для тех, кого предстояло освободить.
July 21, 2014
Matei Visniec este recunoscut ca dramaturg. Mie imi place foarte mult ca poet. Dar a fost deosebita intalnirea cu Domnul Koseph J. Un roman kafkaesque (replica a Procesului) pe care cred ca Franz l-ar fi primit cu incantare.
August 13, 2021
The use of Kafka's Trial to describe the experience of being able to emigrate from a totalitarian regime works as a charm. In this book, Visniec imagines how life would go if Kosef J. (a play on the name of Kafka's character) were to be freed after spending some time in prison. The writing style is very similar to Kafka's in terms of creating confusion in the roles played by the characters (just imagine that at some point Kosef J. ends up acting as a prison guard), the geography of the settings and the logic of the actions (such as looking for a prisoner who escaped using an epileptic dog). I really liked the parts where Kosef J. ends up in his old town and realizes after a while that people look up to him simply because they believe that he is a prisoner who managed to get the perk of going outside. The end of the book becomes a little bit more concerned with concepts related to democracy and freedom and the spark disappears a bit, which is why I gave this book only 4 stars. Overall, this is a must-read for fans of Kafka's absurd writing.
December 30, 2021
imposibilitatea de a exista în afara unui sistem/ de a ieși din sistem
subliniază modul în care nu ne gândim la premisele sistemelor în care trăim
a doua parte este un comentariu asupra liniei dintre democrație și comunism; la nivel emoțional am prins mult din sentimentul de teroare specific comunismului, dar n-am înțeles exact argumentul subiacent
mi-au plăcut mult regulile confuze ale realității din carte și modul în care erau redate gândurile
v nice read, tribute to Kafka
subliniază modul în care nu ne gândim la premisele sistemelor în care trăim
a doua parte este un comentariu asupra liniei dintre democrație și comunism; la nivel emoțional am prins mult din sentimentul de teroare specific comunismului, dar n-am înțeles exact argumentul subiacent
mi-au plăcut mult regulile confuze ale realității din carte și modul în care erau redate gândurile
v nice read, tribute to Kafka
July 9, 2020
Institutionalised under mysterious circumstances for an undisclosed crime, a prisoner is suddenly told to leave without any advice on how to navigate the outside world. Absurdity, authorised brutality, moral contortions, deferred bureaucratic tribulations, grotesque Kafkaesque set-ups paired with bitter wit abound in this enthralling post-communist narrative - in fact, it is so consciously infused with Prague’s most famous son’s existential impositions that the protagonist is being penalized with the name Kosef J: this novel necessitates the neologism ‘Kafkaesque-esque’. Readers emerging from our post-lockdown world will be able to draw multiple eery parallels regarding the loss of certainties, plannability and citizens’ sheer unpreparedness for a life outside the life-preserving prison system - whether it concerns the traumatic transitions from dictatorial communism to capitalism, from inherited slavery to debt bondage or any other type of abusive relationship.
Visniec’s paired down circumstantial settings allow for more existential dread to build up than many aspiring gadget-rich dystopian novels do these days. The translator, Jozefina Komporaly aptly evokes the leaden, claustrophobic atmosphere and the nagging language of the guards’ and prisoners’ rough-hewn exchanges is naturalistically evoked. Our now homeless hero – an avid self-helper - arranges himself with the system that abandoned him, by refusing to leave the prison compound, finding or inventing odd-jobs in its unwelcoming adjacency (from making beds to disciplinary ones) in exchange for food and shelter. What could have continued as a slow-burning communist groundhog day plot takes an even darker and nastier turn when he falls in with the shadowy representatives of a secret society within the prison system – a democratic ‘’free world’’ of escapee freedom-fighters on the grounds of his penal colony, where their idea of freeing further inmates reveals a superimposed exploitation system. As the number of pages left diminishes, a nightmarish discovery will bring some ensuing dramatic release even though the chances of a hoped-for ultimate escape might be all but grimly suggested by their sheer unlikelihood.
Matei Vişniec
Visniec’s paired down circumstantial settings allow for more existential dread to build up than many aspiring gadget-rich dystopian novels do these days. The translator, Jozefina Komporaly aptly evokes the leaden, claustrophobic atmosphere and the nagging language of the guards’ and prisoners’ rough-hewn exchanges is naturalistically evoked. Our now homeless hero – an avid self-helper - arranges himself with the system that abandoned him, by refusing to leave the prison compound, finding or inventing odd-jobs in its unwelcoming adjacency (from making beds to disciplinary ones) in exchange for food and shelter. What could have continued as a slow-burning communist groundhog day plot takes an even darker and nastier turn when he falls in with the shadowy representatives of a secret society within the prison system – a democratic ‘’free world’’ of escapee freedom-fighters on the grounds of his penal colony, where their idea of freeing further inmates reveals a superimposed exploitation system. As the number of pages left diminishes, a nightmarish discovery will bring some ensuing dramatic release even though the chances of a hoped-for ultimate escape might be all but grimly suggested by their sheer unlikelihood.
Matei Vişniec
May 6, 2023
"(...) ideea de libertate avea forțe oculte, în stare să învie aproape și morții."
"Ce era libertatea lor, de fapt? O iluzie. Ce era libertatea lui Kosef J. O altă iluzie. Iluzi care se plăteau, însă, destul de scump. Voiai sa te bucuri de iluzia libertății? Trebuia să plătești, chiar dacă nu imediat. Uneori plăteai mai devreme, alteori mai târziu. Se întîmplă chiar si să treacă viața si să nu fii pus in situația de a plăti."
"Ce era libertatea lor, de fapt? O iluzie. Ce era libertatea lui Kosef J. O altă iluzie. Iluzi care se plăteau, însă, destul de scump. Voiai sa te bucuri de iluzia libertății? Trebuia să plătești, chiar dacă nu imediat. Uneori plăteai mai devreme, alteori mai târziu. Se întîmplă chiar si să treacă viața si să nu fii pus in situația de a plăti."
September 11, 2018
I'm not sure if Kafka would have been entirely pleased with this adaptation/sequel of his Trial , but if you could think of a combination of his mind with that of Orwell while writing 1984 this is how this novel might mook like.
What does our freedom really means? Does a democracy guarantees it? Isn't it really that out of a democracy tyranny is born eventually?
What does our freedom really means? Does a democracy guarantees it? Isn't it really that out of a democracy tyranny is born eventually?
May 8, 2024
Μόλις άρχισα να το διαβάζω ειχα παυει σοκ με το ποσο τελειο ειναι και ποσο δεν βαριέμαι με ΤΙΠΟΤΑ και ειχα καιρο να διαβάσω ετσι μια "ιστορία" που να έχει εναν πρωταγωνιστή και να γίνονται πράγματα και να ανυπομονώ να δω τι θα γίνει.
Μετα άρχισε να γίνεται ολο και πιο περίπλοκο και ολο και πιο περίεργο.
Στο τελος σε αφήνει με μια απογοήτευση
Μετα άρχισε να γίνεται ολο και πιο περίπλοκο και ολο και πιο περίεργο.
Στο τελος σε αφήνει με μια απογοήτευση
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 22, 2018
i liked this better than "The Trial" by Kafka
January 23, 2022
Funest - Sinistru
January 25, 2024
terror, system, brainwashing, freedom, choices, struggle, lack of humanity - any of these could be used as a keyword to describe this excellent unofficial sequel to Kafka's Trial
April 22, 2014
"Minţile cele mai lucide pregătiră funii şi căluşe pentru viitorii deţinuţi eliberaţi."
January 12, 2016
"Să rămâi egal cu tine însuți, în vremuri atât de incerte, asta da, nu era puțin lucru."
December 5, 2024
Chiar m a facut sa maintreb daca eu sunt cu adevarat liber
January 24, 2016
Very theatrical.
Displaying 1 - 19 of 19 reviews