What do you think?
Rate this book
Pacientul de Sâmbătă Seara
Pacienții Lisei Dumitrache își descarcă în fața ei poverile unor povești de viață tulburătoare, fără să bănuiască faptul că terapeuta ascunde sub zâmbetul cald propriile secrete, obsesii și frici izvorâte dintr-un trecut întunecat, plin de traume. Empatia exagerată a Lisei pentru un prieten din copilărie îi va pava drumul spre o carieră de succes, răpindu-i în fiecare zi bucăți din sănătatea sa mintală. Pacienții ei încep treptat să se întrebe dacă pot avea încredere în cea care a jurat să-i ajute.
132 pages, Paperback
Published November 28, 2024
17 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
May 21, 2025
O carte care este orice ,numai thriller psihologic nu!
Să nu mai vorbim de greșelile puerile de ortografie...
Să nu mai vorbim de greșelile puerile de ortografie...
November 21, 2025
Recenzie “Pacientul de sâmbătă seara” 🩸
Rating: 3✨
Un thriller psihologic în care este urmărită viața dr. psihiatru Lisa Dumitrache. Fiecare pacient de al său suferă de un simptom diferit și se confruntă cu stabilizarea lor, însă acțiunea de suicid este cea mai mare problemă cu care se asociază femeia.
Încă din copilărie Lisa a prins drag de un băiat tăcut, orfan care stătea într-un centru. Nu ni se zice mai exact motivul pentru care este atât de îngrijorată pentru sănătatea băiatului, însă copila se implică până peste puteri să aibă grijă de el. Până într-o zi când primește vestea că Victor s-a sinucis… timp de 20 de ani este marcată și își ia vina asupra sa. Cu toate că tatăl său, Răzvan Dumitrache - care a fost psihiatru, s-a impus relației de prietenie dintre cei doi, Lisa a decis în continuare să ajute oamenii, fiind plină de bunătate și având dorința de a ajuta.
Simt că era necesar de mult mai multe detalii de când a apărut pacientul de sâmbătă seara. Primele 70 de pagini au avut detalii asupra vieții zilnice, pacienții Lisei și vieții amoroase cu Alex. Simt că nu s-a pus accentul pe partea culminantă a poveștii, mai multe indici erau necesare - mi-au plăcut mult ideea și plot twist-ul, însă nu s-a simțit într-adevăr ca un thriller. O atmosferă mai suspicioasă era necesară, mai multe scene cu pacientul respectiv. Am rămas cu dorința de a ști mai multe, de a înțelege exact obsesia Lisei cu Victor și intențiile pacientului.
O parte pe care am adorat-o din inimă au fost personajele cu numele românești și că am descoperit un alt autor român contemporan. Chiar dacă nu am iubit pe deplin această carte, asta nu înseamnă că nu o să îi mai dau altă șansă la următoarea. Sunt curioasă de evoluția autoarei și chiar îmi doresc să descopăr alte cărți scrise de ea.
Bookstagram: https://www.instagram.com/p/DRT1SdxjF...
Rating: 3✨
Un thriller psihologic în care este urmărită viața dr. psihiatru Lisa Dumitrache. Fiecare pacient de al său suferă de un simptom diferit și se confruntă cu stabilizarea lor, însă acțiunea de suicid este cea mai mare problemă cu care se asociază femeia.
Încă din copilărie Lisa a prins drag de un băiat tăcut, orfan care stătea într-un centru. Nu ni se zice mai exact motivul pentru care este atât de îngrijorată pentru sănătatea băiatului, însă copila se implică până peste puteri să aibă grijă de el. Până într-o zi când primește vestea că Victor s-a sinucis… timp de 20 de ani este marcată și își ia vina asupra sa. Cu toate că tatăl său, Răzvan Dumitrache - care a fost psihiatru, s-a impus relației de prietenie dintre cei doi, Lisa a decis în continuare să ajute oamenii, fiind plină de bunătate și având dorința de a ajuta.
Simt că era necesar de mult mai multe detalii de când a apărut pacientul de sâmbătă seara. Primele 70 de pagini au avut detalii asupra vieții zilnice, pacienții Lisei și vieții amoroase cu Alex. Simt că nu s-a pus accentul pe partea culminantă a poveștii, mai multe indici erau necesare - mi-au plăcut mult ideea și plot twist-ul, însă nu s-a simțit într-adevăr ca un thriller. O atmosferă mai suspicioasă era necesară, mai multe scene cu pacientul respectiv. Am rămas cu dorința de a ști mai multe, de a înțelege exact obsesia Lisei cu Victor și intențiile pacientului.
O parte pe care am adorat-o din inimă au fost personajele cu numele românești și că am descoperit un alt autor român contemporan. Chiar dacă nu am iubit pe deplin această carte, asta nu înseamnă că nu o să îi mai dau altă șansă la următoarea. Sunt curioasă de evoluția autoarei și chiar îmi doresc să descopăr alte cărți scrise de ea.
Bookstagram: https://www.instagram.com/p/DRT1SdxjF...
May 18, 2025
Deși eu nu citesc, de obicei, thrillere, acesta m-a atras încă de la aparitie. Citisem ,,Sindromul Yarmilla" anul trecut, așa că trebuia să încerc și ,,Pacientul". Mi-a plăcut povestea, mi s-a părut interesantă ideea, chiar dacă anumite pasaje mi-au cam dat fiori 🤭🙈. Dar asta e toată ideea la thrillere, nu?
July 28, 2025
📚 Beatrice Seres - Pacientul de sâmbătă seara 🛋
Gen literar: Thriller psihologic, Mystery
🛋 „Pacientul de sâmbătă seara” de Beatrice Seres e un thriller psihologic scurt (are doar 132 de pagini), ce propune o poveste tensionată, dar ușor de parcurs, abordând teme emoționale puternice. Per ansamblu, a fost o carte interesantă, potrivită pentru o lectură rapidă de weekend, dar nu excepțională.
🛋 Rezumat:
🔹️Romanul urmărește povestea Lisei Dumitrache, un psihoterapeut de 38 de ani specializat în prevenția traumei și a sinuciderii, ce poartă însă propriile frici și sechele emoționale: pierderea timpurie a unui prieten din copilărie, Victor, un copil orfan cu nevoi speciale, care-și pusese capăt zilelor înainte de a împlini 18 ani. Deși nu și-a dorit această profesie, Lisa a ales-o pentru a-i ajuta pe alții, așa cum nu reușise să-l salveze pe el.
🔹️În timp ce lucrează cu pacienți marcați de drame și vulnerabilități, Lisa se confruntă cu propria anxietate, cu vinovății vechi și o fobie de moarte: ea crede în mod irațional că, odată cu moartea fiecărui pacient, ar pierde și ea câte un an din viață.
🔹️Pe plan personal, stabilitatea îi lipsește la fel de mult. Deși are o relație de peste doi ani cu Alex, legătura lor e dezechilibrată: el își dorește mai mult, însă ea rămâne detașată, neimplicată, interesată doar de o conexiune fizică.
🔹️O serie de evenimente neașteptate și apariția unui pacient misterios, Iblis, trecut pe agenda Lisei chiar de mentorul și colegul ei, dr. Panduru, îi zdruncină atât cariera, cât și siguranța personală. Iblis pare să-i cunoască cele mai întunecate secrete, obligând-o să-și revizuiască alegerile, limitele și să înfrunte trecutul care o bântuie.
🔹️Cartea explorează traumele copilăriei, vinovăția, relațiile toxice și felul în care experiențele timpurii ne modelează prezentul, combinând analiza psihicului uman cu elemente de thriller.
🤩 Puncte forte:
✔ Romanul are un stil accesibil și un limbaj simplu, ce menține tensiunea psihologică. Nu există descrieri care să încetinească acțiunea, iar capitolele scurte îi dau lecturii un ritm alert; avem însă și pasaje mai calme, centrate pe reflecții interioare, ce oferă spațiu emoțional poveștii.
✔ Temele abordate sunt actuale și relevante: traumele copilăriei, vinovăția, efectele pierderii, relațiile disfuncționale, rolul psihoterapiei și fragilitatea echilibrului psihic. Există și un fir moral legat de responsabilitatea pe care o purtăm față de ceilalți, dar și față de noi înșine.
✔ Suspansul e construit gradual, cartea alternând prezentul cu flashback-uri din copilăria Lisei, ceea ce ajută la înțelegerea motivațiilor ei și adaugă context emoțional.
✔ Perspectiva narativă la persoana a treia, focalizată pe Lisa, creează empatie față de gândurile și temerile protagonistei. Pacienții ei funcționează ca „oglinzi” tematice, subliniindu-i fricile și slăbiciunile; mi s-a părut interesantă în special femeia care, după o lovitură puternică la cap, dezvoltase o afecțiune neurologică rară, sindromul Capgras, ce o făcea să creadă că fiul ei, alături de care locuise toată viața, fusese înlocuit de un impostor.
👎🏼 Ce n-a funcționat pentru mine:
✘ Temele, deși promițătoare, nu sunt explorate în profunzime, unele dintre ele apărând doar ca fundal; anumite fire narative rămân doar la stadiul de schiță.
✘ Emoția și tensiunea scenelor-cheie nu sunt întotdeauna susținute de detalii sau atmosferă, diminuând impactul emoțional.
✘ Există numeroase erori de redactare: greșeli de tipar, punctuație, aranjare în pagină etc. În mod normal, n-aș menționa acest aspect, dar în cazul de față numărul lor e nejustificat de mare, mai ales raportat la dimensiunea redusă a cărții, afectând experiența lecturii.
🛋 Concluzie: E un thriller psihologic scurt, ce stârnește curiozitatea și invită la reflecție asupra influenței trecutului și asupra fragilității graniței dintre salvare și autodistrugere. E o alegere potrivită dacă vrei o lectură rapidă, dar necesită toleranță față de greșelile de tipar frecvente și față de dezvoltarea insuficientă a plot-ului. 📚
#beatriceseres #Pacientuldesâmbătăseara #literpress #literpresspublishing
Gen literar: Thriller psihologic, Mystery
🛋 „Pacientul de sâmbătă seara” de Beatrice Seres e un thriller psihologic scurt (are doar 132 de pagini), ce propune o poveste tensionată, dar ușor de parcurs, abordând teme emoționale puternice. Per ansamblu, a fost o carte interesantă, potrivită pentru o lectură rapidă de weekend, dar nu excepțională.
🛋 Rezumat:
🔹️Romanul urmărește povestea Lisei Dumitrache, un psihoterapeut de 38 de ani specializat în prevenția traumei și a sinuciderii, ce poartă însă propriile frici și sechele emoționale: pierderea timpurie a unui prieten din copilărie, Victor, un copil orfan cu nevoi speciale, care-și pusese capăt zilelor înainte de a împlini 18 ani. Deși nu și-a dorit această profesie, Lisa a ales-o pentru a-i ajuta pe alții, așa cum nu reușise să-l salveze pe el.
🔹️În timp ce lucrează cu pacienți marcați de drame și vulnerabilități, Lisa se confruntă cu propria anxietate, cu vinovății vechi și o fobie de moarte: ea crede în mod irațional că, odată cu moartea fiecărui pacient, ar pierde și ea câte un an din viață.
🔹️Pe plan personal, stabilitatea îi lipsește la fel de mult. Deși are o relație de peste doi ani cu Alex, legătura lor e dezechilibrată: el își dorește mai mult, însă ea rămâne detașată, neimplicată, interesată doar de o conexiune fizică.
🔹️O serie de evenimente neașteptate și apariția unui pacient misterios, Iblis, trecut pe agenda Lisei chiar de mentorul și colegul ei, dr. Panduru, îi zdruncină atât cariera, cât și siguranța personală. Iblis pare să-i cunoască cele mai întunecate secrete, obligând-o să-și revizuiască alegerile, limitele și să înfrunte trecutul care o bântuie.
🔹️Cartea explorează traumele copilăriei, vinovăția, relațiile toxice și felul în care experiențele timpurii ne modelează prezentul, combinând analiza psihicului uman cu elemente de thriller.
🤩 Puncte forte:
✔ Romanul are un stil accesibil și un limbaj simplu, ce menține tensiunea psihologică. Nu există descrieri care să încetinească acțiunea, iar capitolele scurte îi dau lecturii un ritm alert; avem însă și pasaje mai calme, centrate pe reflecții interioare, ce oferă spațiu emoțional poveștii.
✔ Temele abordate sunt actuale și relevante: traumele copilăriei, vinovăția, efectele pierderii, relațiile disfuncționale, rolul psihoterapiei și fragilitatea echilibrului psihic. Există și un fir moral legat de responsabilitatea pe care o purtăm față de ceilalți, dar și față de noi înșine.
✔ Suspansul e construit gradual, cartea alternând prezentul cu flashback-uri din copilăria Lisei, ceea ce ajută la înțelegerea motivațiilor ei și adaugă context emoțional.
✔ Perspectiva narativă la persoana a treia, focalizată pe Lisa, creează empatie față de gândurile și temerile protagonistei. Pacienții ei funcționează ca „oglinzi” tematice, subliniindu-i fricile și slăbiciunile; mi s-a părut interesantă în special femeia care, după o lovitură puternică la cap, dezvoltase o afecțiune neurologică rară, sindromul Capgras, ce o făcea să creadă că fiul ei, alături de care locuise toată viața, fusese înlocuit de un impostor.
👎🏼 Ce n-a funcționat pentru mine:
✘ Temele, deși promițătoare, nu sunt explorate în profunzime, unele dintre ele apărând doar ca fundal; anumite fire narative rămân doar la stadiul de schiță.
✘ Emoția și tensiunea scenelor-cheie nu sunt întotdeauna susținute de detalii sau atmosferă, diminuând impactul emoțional.
✘ Există numeroase erori de redactare: greșeli de tipar, punctuație, aranjare în pagină etc. În mod normal, n-aș menționa acest aspect, dar în cazul de față numărul lor e nejustificat de mare, mai ales raportat la dimensiunea redusă a cărții, afectând experiența lecturii.
🛋 Concluzie: E un thriller psihologic scurt, ce stârnește curiozitatea și invită la reflecție asupra influenței trecutului și asupra fragilității graniței dintre salvare și autodistrugere. E o alegere potrivită dacă vrei o lectură rapidă, dar necesită toleranță față de greșelile de tipar frecvente și față de dezvoltarea insuficientă a plot-ului. 📚
#beatriceseres #Pacientuldesâmbătăseara #literpress #literpresspublishing
August 24, 2025
Vanez carti ce au ca subiect psihologi-terapeuti in special din aceia deranjati la caput (fiindca.. long story). Asa ca n-am putut sa ratez aceasta carticica, subtirica dar consistenta. Da, exista cateva greseli de editare dar asta nu impiedica cu nimic parcurgerea lecturii. Este scrisa bine si inteligent si am citit-o in doar cateva ore, pentru mine nu a fost loc de plictiseala.
Subiectul poate fi foarte relevant pentru cei care au avut la un moment dat tangente cu (oameni cu) patologiile descrise in poveste sau cel putin trairi similare cu cele ale personajelor.
Stiu ca-s toti cu tigle lipsa pe casa, dar nu suntem cu totii asa, fiecare in felul nostru special? Sau poate ca patologizam natura umana un pic cam mult.. Cert este ca emotiile puternice vor face intotdeauna valuri si cand valurile au loc de cam mult timp, atunci putem vorbi deja de o mai mica sau mai mare furtuna.
Ca sa nu mai vorbesc in dodii, inteleg (dar nu si aprob) cedarea psihica a Lisei. Un cadru medical poarta o responsabilitate imensa fata de vietile pacientilor. Sunt de parere ca povestea a emfazat destul de bine acest fapt.
In orice caz, am intalnit terapeuti mai rai decat Lisa, macar ea s-a straduit pana cand a luat-o razna.
Mintea umana si lucrul cu mintea omului este un lucru extraordinar de fin. Poate ca vulnerabilitatea si susceptibilitatea psihicului ar trebui sa ne sperie suficient cat sa nu o punem niciodata 100% in mana altei persoane.
In concluzie, apreciez aceasta carte care abordeaza inclusiv importanta genei MAOA in genetica comportamentala si desi cercetarile sunt inca in curs, cunoastem ca:
In cazul baietilor, varianta scurta a aminoacidului oxidaza (MAOA) atunci cand este combinata cu abuzuri fizice sau de alt fel, poate duce la instalarea unui comportament anti-social. Conform studiilor de cercetare, acest lucru nu este valabil in cazul baietilor cu gena MAOA lunga.
Binenteles ca avem nevoie de mai multe studii de cercetare adica de mai multi absolventi de Psihiatrie si Stiinte Cognitive care sa isi doreasca sa faca cercetari si nu doar sa diagnosticheze pe toata lumea cu ADHD si sa prescrie antidepresive pentru orice cos aparut pe frunte (caci deh, este banos sa ai pacienti pe viata, dependenti de pastile, in care o consultatie la pret intreg dureaza fix 5 minute cat iti scrie alta reteta).
Studiul asupra acestui genotip ar putea ajuta la identificarea populatiei de risc pentru agresivitate, practic ar putea sa previna criminalitatea prin asistarea copiilor predispusi la comportament antisocial cu asistenta sociala si tratament de reglare a echilibrului chimic din creier.
Binenteles ca mai exista si marele part de "politically correct" care sustine ca nu ar fi frumos sa stigmatizezi copiii cu asa ceva. De parca riscand sa faca victime si sa ajunga la parnaie nu-i stigmatizeaza. De parca copiii abuzati (cu sau fara acest genotip) nu merita sa fie tratati cu atentia, grija si FONDURILE institutiilor de stat.
Cu siguranta ca s-ar putea gasi un plan bine pus la punct astfel incat copiii monitorizati pentru asa ceva sa nu fie (si nici sa se simta) stigmatizati in niciun fel. Totul este sa se vrea a ajuta indivizii si societatea realmente si nu doar la suprafata asa "de ochii lumii". Si sa avem si oameni destepti care sa isi doreasca sa lucreze la asta.
Subiectul poate fi foarte relevant pentru cei care au avut la un moment dat tangente cu (oameni cu) patologiile descrise in poveste sau cel putin trairi similare cu cele ale personajelor.
Stiu ca-s toti cu tigle lipsa pe casa, dar nu suntem cu totii asa, fiecare in felul nostru special? Sau poate ca patologizam natura umana un pic cam mult.. Cert este ca emotiile puternice vor face intotdeauna valuri si cand valurile au loc de cam mult timp, atunci putem vorbi deja de o mai mica sau mai mare furtuna.
Ca sa nu mai vorbesc in dodii, inteleg (dar nu si aprob) cedarea psihica a Lisei. Un cadru medical poarta o responsabilitate imensa fata de vietile pacientilor. Sunt de parere ca povestea a emfazat destul de bine acest fapt.
In orice caz, am intalnit terapeuti mai rai decat Lisa, macar ea s-a straduit pana cand a luat-o razna.
Mintea umana si lucrul cu mintea omului este un lucru extraordinar de fin. Poate ca vulnerabilitatea si susceptibilitatea psihicului ar trebui sa ne sperie suficient cat sa nu o punem niciodata 100% in mana altei persoane.
In concluzie, apreciez aceasta carte care abordeaza inclusiv importanta genei MAOA in genetica comportamentala si desi cercetarile sunt inca in curs, cunoastem ca:
In cazul baietilor, varianta scurta a aminoacidului oxidaza (MAOA) atunci cand este combinata cu abuzuri fizice sau de alt fel, poate duce la instalarea unui comportament anti-social. Conform studiilor de cercetare, acest lucru nu este valabil in cazul baietilor cu gena MAOA lunga.
Binenteles ca avem nevoie de mai multe studii de cercetare adica de mai multi absolventi de Psihiatrie si Stiinte Cognitive care sa isi doreasca sa faca cercetari si nu doar sa diagnosticheze pe toata lumea cu ADHD si sa prescrie antidepresive pentru orice cos aparut pe frunte (caci deh, este banos sa ai pacienti pe viata, dependenti de pastile, in care o consultatie la pret intreg dureaza fix 5 minute cat iti scrie alta reteta).
Studiul asupra acestui genotip ar putea ajuta la identificarea populatiei de risc pentru agresivitate, practic ar putea sa previna criminalitatea prin asistarea copiilor predispusi la comportament antisocial cu asistenta sociala si tratament de reglare a echilibrului chimic din creier.
Binenteles ca mai exista si marele part de "politically correct" care sustine ca nu ar fi frumos sa stigmatizezi copiii cu asa ceva. De parca riscand sa faca victime si sa ajunga la parnaie nu-i stigmatizeaza. De parca copiii abuzati (cu sau fara acest genotip) nu merita sa fie tratati cu atentia, grija si FONDURILE institutiilor de stat.
Cu siguranta ca s-ar putea gasi un plan bine pus la punct astfel incat copiii monitorizati pentru asa ceva sa nu fie (si nici sa se simta) stigmatizati in niciun fel. Totul este sa se vrea a ajuta indivizii si societatea realmente si nu doar la suprafata asa "de ochii lumii". Si sa avem si oameni destepti care sa isi doreasca sa lucreze la asta.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 15, 2025
A fost promising dar m-a dezamagit. Ma plictiseam deja de la pag 70.... Ma intrebam cand apare pacientul de sambata seara ca se termina cartea (130 de pagini).
Mi-a placut dinamica intre Alex si Lisa...mi-ar fi placut ca povestea sa se axeze mai mult pe ei...
Povestea a fost all over the place, nu mai intelegeam nimic, m-a plictisit, enervat....si m-am plictisit din nou...
Au fost foarte multe greseli de scriere in carte, nu stiai cand e dialog, cand nu e.
Timp pierdut...
Mi-a placut dinamica intre Alex si Lisa...mi-ar fi placut ca povestea sa se axeze mai mult pe ei...
Povestea a fost all over the place, nu mai intelegeam nimic, m-a plictisit, enervat....si m-am plictisit din nou...
Au fost foarte multe greseli de scriere in carte, nu stiai cand e dialog, cand nu e.
Timp pierdut...
January 8, 2026
Nu am reușit să rămân conectată la poveste, în ciuda elementelor care îmi plac de obicei la un thriller. E mai degrabă o nuvelă, grăbită și ușor haotică. De obicei nu adorm când citesc, dar acum, vai !
Scrierea nu e cea mai cursivă, personajele nu sunt cel mai bine construite, plot twist-ul previzibil și parcă lipsesc fragmente întregi care să aducă ceva lumină asupra a ceea ce se întâmplă.
Din păcate, pentru mine a fost dezamăgitor.
Scrierea nu e cea mai cursivă, personajele nu sunt cel mai bine construite, plot twist-ul previzibil și parcă lipsesc fragmente întregi care să aducă ceva lumină asupra a ceea ce se întâmplă.
Din păcate, pentru mine a fost dezamăgitor.
March 25, 2025
Mi-a plăcut modul de scriere iar povestea în sine a fost interesantă. Mi-au mai placut si anumite detalii ; visele Lisei, ceasul ,amintirile cu tatăl. Personal cred că plot twist-ul a fost ușor de intuit și nu m-a șocat. Așezarea în pagină nu a fost corectă pe alocuri . 3/5
September 20, 2025
M-a dat peste cap foarte tare in anumite momente, a avut suspans, m-a luat pe nepregătite și chiar a fost palpitantă. Dar greșelile scrierii m-au dezamăgit...🙂
March 18, 2025
Motivul ceasului defect din biroul Lisei mi s-a părut fascinant. Mi-au plăcut cazurile ei, mai ales al fostului soldatului ucrainean, al vaduvului și al femeii care nu își mai recunoștea fiul. Iar finalul cărții m-a surprins. Încă o povestea bună de la această autoare!
October 1, 2025
Mi-aș fi dorit mai multă profunzime și tensiune reală. Premisa e bună, dar povestea nu m-a prins complet. Am simțit că totul rămâne la suprafață, fără acel factor care să te țină cu sufletul la gură.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews