What do you think?
Rate this book
Spiritus: Novela con caos, revelación y vestigios
Spiritistische Séancen im real existierenden Sozialismus? Eine erst verbotene und dann doch genehmigte Theaterpremiere? Eine französische Delegation auf Besuch? Für den Chef der örtlichen Staatssicherheit bedeuten die scheinbaren Anzeichen einer Tauwetterperiode etwas ganz anderes: Modernste, winzige Wanzen sollen zum Einsatz gebracht werden, die jedem staatsfeindlichen Geflüster auf die Spur kommen und sogar die Verfolgung und Gefangennahme eines Geistes möglich machen. ›Spiritus‹ erzählt eine phantastische Geschichte in einem äußerst realen Rahmen.
333 pages, Paperback
Published January 1, 1996
About the author
Ismail Kadare
274 books1,770 followersIsmail Kadare (also spelled Kadaré) was an Albanian novelist and poet. He has been a leading literary figure in Albania since the 1960s. He focused on short stories until the publication of his first novel, The General of the Dead Army. In 1996 he became a lifetime member of the Academy of Moral and Political Sciences of France. In 1992, he was awarded the Prix mondial Cino Del Duca; in 2005, he won the inaugural Man Booker International Prize, in 2009 the Prince of Asturias Award of Arts, and in 2015 the Jerusalem Prize. He has divided his time between Albania and France since 1990. Kadare has been mentioned as a possible recipient for the Nobel Prize in Literature several times. His works have been published in about 30 languages.
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
June 12, 2017
"Albania abandonată, fără grai şi neauzită de nimeni, a dorit atât de mult să se exprime, încât, într-o noapte de octombrie, dorinţa ei a făcut pământul să vorbească, ca şi când ar fi avut suflet."
January 4, 2021
Ich mag Ismail Kadare, auch wenn das nicht immer in meinen Bewertungen zum Ausdruck kommt. Ich mag ihn so, wie ich Romain Gary mag. Er ist kein brillanter Stilist aber er liest sich gut, vor allen Dingen sprüht er vor Ideen und Ausgangspunkt aller seiner Roman ist eine originelle Idee. Manchmal - wie bei Romain Gary - reicht die originelle Idee (hier: spiritistische Sitzung im abgeschirmten Albanien ist so unglaublich, dass sie sich in der Gerüchteküche zu einer Geistergeschichte wandelt) eigentlich nur für eine gelungene Kurzgeschichte und wird dann trotzdem zum Roman ausgebaut. Aber immerhin haben die Romane selten mehr als 300 Seiten und langweilen nicht. Bei allen konzeptionellen Schwächen hat dieser Roman auch ein paar wirklich gute Stellen, insbesondere die, in denen das Double des Diktators Hoxha über sein Dasein nachdenkt.
Ismail Kadare wird immer wieder als Nobelpreiskandidat gehandelt und das spiegelt sich in einigen der Rezensionen wieder. Das ist natürlich Blödsinn, da der Nobelpreis primär für humanistisches Wirken (Heinrich Böll, Anatole France) und nur sehr sekundär für literarische Qualität vergeben werden soll. Durch seine enge Verbundenheit mit der Hoxha Diktatur, an deren literarischer Aufarbeitung Ismail Kadare wie kein Zweiter mitgewirkt hat, hat er sich wohl aus dem Kreis der verdienstvollen humanistischen Autoren ausgeschlossen. Da könnte man ja den Preis gleich einem Peter Handke geben ;-)
Ismail Kadare wird immer wieder als Nobelpreiskandidat gehandelt und das spiegelt sich in einigen der Rezensionen wieder. Das ist natürlich Blödsinn, da der Nobelpreis primär für humanistisches Wirken (Heinrich Böll, Anatole France) und nur sehr sekundär für literarische Qualität vergeben werden soll. Durch seine enge Verbundenheit mit der Hoxha Diktatur, an deren literarischer Aufarbeitung Ismail Kadare wie kein Zweiter mitgewirkt hat, hat er sich wohl aus dem Kreis der verdienstvollen humanistischen Autoren ausgeschlossen. Da könnte man ja den Preis gleich einem Peter Handke geben ;-)
August 28, 2023
Fantastic circumstances in a realistic setting, an amazing modern saga, with the atmosphere of a tragedy. Kadare is amazing!
"Toate acestea reveneau tulbure si incalcit in acel sfarsit de iarna. Scoasa din uitare, povestea era inca primejdioasa. Cu doua chipuri, cu doua naturi. Interiorul apartinea epocii noi, in vreme ce deasupra se formase deja crusta groasa a mitului. Se simtea ca fiecare dintre cele doua intrupari ale ei voia s-o excluda pe cealalta."
"Toate acestea reveneau tulbure si incalcit in acel sfarsit de iarna. Scoasa din uitare, povestea era inca primejdioasa. Cu doua chipuri, cu doua naturi. Interiorul apartinea epocii noi, in vreme ce deasupra se formase deja crusta groasa a mitului. Se simtea ca fiecare dintre cele doua intrupari ale ei voia s-o excluda pe cealalta."
December 27, 2014
Am regăsit în Spiritus aceeași afinitate pentru mituri și balade pe care am întâlnit-o în nuvela Kostandin și Doruntina. Kadare pare să aibă un interes deosebit pentru mecanismul prin care iau naștere legendele, însă el vrea să cunoască ambele variante - cea reală, care este punctul de pornire al poveștii, precum și cea intrată în folclor, care a spart barierele timpului și a ajuns până la noi. După cum spune Ismail Kadaré, întâmplările extraordinare funcționează ca o spărtură în zidul acestei lumi, prin care putem privi dincolo, iar în jurul lor se creează un înveliș protector care le ajută să traverseze secolele.
Dacă în Kostandin și Doruntina autorul relata întâmplări petrecute în Albania medievală, în Spiritus mută acțiunea într-un timp mai recent, cel al sumbrei perioade comuniste. După căderea regimului, o echipă de cercetători străini sosește în Albania - ultima frontieră a imperiului - pentru a scormoni prin relicvele trecutului comunist, în căutarea unui fenomen unic, extraordinar, născut în circumstanțele cumplite ale terorii. Deși le sunt relatate tot felul de întâmplări cutremurătoare, acestora le lipsește acel ceva nedefinit pentru a deveni legende. Dar, într-o bună zi, află că, în orașul B., poliția secretă albaneză a reușit să captureze un suflet.
Astfel începe o investigație laborioasă în care sunt răscumpărate dosare din care lipsesc pagini (sau cuprind altele falsificate), în care ies la iveală niște casete misterioase, iar totul pare să se învârtă în jurul unei piese de teatru interzise, Pescărușul lui Cehov, și a unei ședințe de spiritism (un fapt incredibil într-un „lagăr” comunist), în care se încerca recuperarea unui mesaj de dincolo de moarte. Sub ochii cercetătorilor, o legendă este pe cale să se nască, căci întâmplarea misterioasă este în plin proces de formare al învelișul protector. La această prefacere în mit concură dorința de uitare a celor care au cunoscut adevărul și dispariția unor piese importante ale puzzle-ului, care ar fi putut lipsi povestea de trăsăturile supranaturale.
Pe lângă detaliile din perioada comunistă (despre care nu știu cât de mult se bazează pe evenimente reale), Kadaré vorbește despre tradițiile și limba albaneză, care are un mod al verbelor numit „al dorinței”, unic în familia de limbi indo-europene din care se trage. Scriitorul se învârte în același spațiu familiar al anticei Iliria, pe teritoriul căreia a luat ființă Albania, o veche țară a legendelor pe care Ismail Kadaré o descompune și o reconstruiește permanent, în mod strălucit, în romanele sale.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
Dacă în Kostandin și Doruntina autorul relata întâmplări petrecute în Albania medievală, în Spiritus mută acțiunea într-un timp mai recent, cel al sumbrei perioade comuniste. După căderea regimului, o echipă de cercetători străini sosește în Albania - ultima frontieră a imperiului - pentru a scormoni prin relicvele trecutului comunist, în căutarea unui fenomen unic, extraordinar, născut în circumstanțele cumplite ale terorii. Deși le sunt relatate tot felul de întâmplări cutremurătoare, acestora le lipsește acel ceva nedefinit pentru a deveni legende. Dar, într-o bună zi, află că, în orașul B., poliția secretă albaneză a reușit să captureze un suflet.
Astfel începe o investigație laborioasă în care sunt răscumpărate dosare din care lipsesc pagini (sau cuprind altele falsificate), în care ies la iveală niște casete misterioase, iar totul pare să se învârtă în jurul unei piese de teatru interzise, Pescărușul lui Cehov, și a unei ședințe de spiritism (un fapt incredibil într-un „lagăr” comunist), în care se încerca recuperarea unui mesaj de dincolo de moarte. Sub ochii cercetătorilor, o legendă este pe cale să se nască, căci întâmplarea misterioasă este în plin proces de formare al învelișul protector. La această prefacere în mit concură dorința de uitare a celor care au cunoscut adevărul și dispariția unor piese importante ale puzzle-ului, care ar fi putut lipsi povestea de trăsăturile supranaturale.
Pe lângă detaliile din perioada comunistă (despre care nu știu cât de mult se bazează pe evenimente reale), Kadaré vorbește despre tradițiile și limba albaneză, care are un mod al verbelor numit „al dorinței”, unic în familia de limbi indo-europene din care se trage. Scriitorul se învârte în același spațiu familiar al anticei Iliria, pe teritoriul căreia a luat ființă Albania, o veche țară a legendelor pe care Ismail Kadaré o descompune și o reconstruiește permanent, în mod strălucit, în romanele sale.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
June 17, 2017
Krok do albánskych reáli skrz literatúru. Absurdný, kafkovský svet, ktorý od prvej do poslednej strany ma pevne držal v pazúroch a vliekol (doslova) po albánskej duši a jazvách zároveň. Príbeh o duchovi je amplitúdou toho, čo Albánsko a jeho občania zažívali cez ortodoxný komunizmus (Albánsko nebolo na strane Sovietskeho Ruska, ale Číny - kým sa tá neotvorila, potom sa albánsky režim plavil v osamotení ako blúdny Holanďan...) - mentálny mindfuck, žeby zhmotnený vo vodcovi Enverovi Hodžovi?
I mne sa zastavoval mozog pri čítaní, blúdil som a nechápal, čo sa deje, prečo sa deje a kam to všetko vedie - ironicky: nikam a to je to strašné! Bol som v nejakom albánskom mestečku, chcel som vedieť ako dopadne divadelné predstavenie, ktoré je rušné, niekto zomiera, vstupujú tam odpočúvacie zariadenia,... a celé to pre mňa vrcholilo metaforou: vodca nemôže vidieť všetko, ale počuje totálne všetko - jeho uši sú všade, i na tele ľudí...
Kompozične je kniha zaujímavo riešená, páči sa mi toho dôvod - zahaľovať podstatu (ak tam je?), napínať nervy čitateľa, prinášať niečo duchovné. Autor mi vedel navodiť dobrú atmosféru v mozgu, mal som pocit, že je stále tma, temno, nejasne, strácal som sa v uliciach, čítal som potichúčky, aby ma nikto nepočul, zorničky sa mi systematicky rozširovali a žilky na čele plnili okysličenou krvou, slovom, pošteklila moje umelecké niečo.
I mne sa zastavoval mozog pri čítaní, blúdil som a nechápal, čo sa deje, prečo sa deje a kam to všetko vedie - ironicky: nikam a to je to strašné! Bol som v nejakom albánskom mestečku, chcel som vedieť ako dopadne divadelné predstavenie, ktoré je rušné, niekto zomiera, vstupujú tam odpočúvacie zariadenia,... a celé to pre mňa vrcholilo metaforou: vodca nemôže vidieť všetko, ale počuje totálne všetko - jeho uši sú všade, i na tele ľudí...
Kompozične je kniha zaujímavo riešená, páči sa mi toho dôvod - zahaľovať podstatu (ak tam je?), napínať nervy čitateľa, prinášať niečo duchovné. Autor mi vedel navodiť dobrú atmosféru v mozgu, mal som pocit, že je stále tma, temno, nejasne, strácal som sa v uliciach, čítal som potichúčky, aby ma nikto nepočul, zorničky sa mi systematicky rozširovali a žilky na čele plnili okysličenou krvou, slovom, pošteklila moje umelecké niečo.
March 20, 2016
A group of skeptical paranormal invetigators are in search of a real proof of contact with the afterlife. In this search they hear a story about the one time the Sigurimi (The albanian´s secret police) capture a spirit. Catching their attention, they start to investigate that case, only to found a really strange and mess up story with mediums, death people, people being spied and other elements with no sense with the reality.
In the novel´s second part, it´s explained what really happened in this case, and maybe this is scarier than any ghost story.
It´s tells how the government had spied all the people. With the microphones and spies hearing everything, like ghosts crossing the walls; and inducing the fear, even to speak in any place. And with "any place", it can be referred even as the grave, in a figurative and surrealistic sense.
This book was a surprise for me. I got it in an offer sale therefore my curiosity and the cheap price made me buy it,however I enjoyed a lot. I didn´t know anything about the author, although reading about him I knew he was constantly postulated to the Nobel Prize.
After reading this novel, I will read something else from the same author in the future.
*Forgive me for my grammar, because my mother language isn´t english.
January 24, 2017
La historia se desarrolla en Albania comunista durante la dictadura de Enver Hodja aunque no se ofrezcan referencias históricas concretas. Es una novela simbólica que revela hasta que punto puede llegar el hombre en su ambición de control y poder; arrastrando la vida de las personas que viven con el temor de estar bajo la lupa del sistema. El relato se divide en 3 parte : Caos, Revelación y Vestigios. La primera parte es algo confusa pero en "Revelación" se va desarrollando la trama donde intervienen una actriz infiel, el jefe de la policía de la pequeña ciudad, un grupo espiritista, tres miembros de una oficina estatal, un franciscano, un soldado, el "dirigente", la sombra del dirigente, un espíritu, una maldición del más allá y los "principes" unos pequeños micrófonos sofisticados proporcionados por los chinos que aseguran a la policía un mayor control sobre la población. Todo esto bien ordenado de tal forma que parece totalmente convincente. Por último en "Vestigios" se va perdiendo nuevamente Albania, entre la bruma, el olvido de los acontecimientos y el desdichado final de los agentes de poder que quisieron bajar a las profundidades de la muerte para robar un suspiro de aquellos que ya no viven entre nosotros.
April 2, 2024
Mi-am dorit mult sa fiu unul dintre oamenii caruia ii place Kadare, dar deja e a 2-a carte de-a lui care mi da mari batai de cap
1. Stilul lui de a scrie e fad si lipsit de verva. Stii de la inceput pana la final ca citesti o poveste, pe paginile unei carti.
2. Personajele sunt atat de putin individualizate incat nu le poti suferi. In capul meu, toate au aceleasi chip, aceeasi personalitate
3. Postmodernismul ne-a cam saturat de tehnica in care un personaj devine scriitor la sfarsit… a devenit la fel de cliseica ca elevii care si incheie compunerile la engleza cu propozitia “ I woke up and I realised it was all a dream”
4. Ideea din Spiritus avea foarte foarte mult potential. Dar pana la final a parut ca romanul e un fel de provocare, intocmai ca la jocurile cu zaruri la care ti pica 4 simboluri si trebuie sa construiesti o poveste. Am un sentiment ca a vrut sa se joace, sa vada cum poate sa lege intr-o singura povestea Albania comunista de Pescarusul lui Cehov si de spiritism
5. Prima parte, “Haosul”, a fost cea mai buna. Mi-ar fi placut mai mult daca descoperirea s-ar fi savarsit tot prin ochii cercetatorilor
1. Stilul lui de a scrie e fad si lipsit de verva. Stii de la inceput pana la final ca citesti o poveste, pe paginile unei carti.
2. Personajele sunt atat de putin individualizate incat nu le poti suferi. In capul meu, toate au aceleasi chip, aceeasi personalitate
3. Postmodernismul ne-a cam saturat de tehnica in care un personaj devine scriitor la sfarsit… a devenit la fel de cliseica ca elevii care si incheie compunerile la engleza cu propozitia “ I woke up and I realised it was all a dream”
4. Ideea din Spiritus avea foarte foarte mult potential. Dar pana la final a parut ca romanul e un fel de provocare, intocmai ca la jocurile cu zaruri la care ti pica 4 simboluri si trebuie sa construiesti o poveste. Am un sentiment ca a vrut sa se joace, sa vada cum poate sa lege intr-o singura povestea Albania comunista de Pescarusul lui Cehov si de spiritism
5. Prima parte, “Haosul”, a fost cea mai buna. Mi-ar fi placut mai mult daca descoperirea s-ar fi savarsit tot prin ochii cercetatorilor
January 24, 2024
Până aproape final am crezut că volumul e perechea filmului "Das leben der anderen", însă ... raționalul german a fost înlocuit de iraționalul albanez!
October 29, 2025
Sapo e përfundova, jam absolutisht bosh, nuk di çfarë të mendoj, çfarë të ndiej, nuk qava kur e përfundova, nuk thashë asnjë fjalë, isha, i heshtur. Një libër kaq i errët, më i errëti që e kam lexuar deri më sot, më rrënqeth të gjitha qimet e kokës dhe trupit kur po e mendoj tani. Një libër i shkruar në mënyrë perfekte, me stil të përsosur, por kaq i errët sa që nuk mund ta imagjinoj. Vepër shumë prekëse, që të lë pa fjalë, pa ndonjë mendim të drejtë.
"Spiritus" - Nga Ismail Kadare, është libri më i zymtë më i errët më i i ftohtë dhe më e i ashpër që kam lexuar ndonjëherë. Është e shkruar në një mënyrë madhështore, dhe tejet perfekte. Një libër në të cilën çdo gjysmë faqe është më e errët se tjetra, më emocionale, më sekrete dhe e heshtur se tjetra, është një vepër madhështore e cila të lë gojë hapur në aspkete të shumta, por ne pjesën më të madhe, nuk të lë as që t'a hapësh gojën. Të bënë që vetëm ta lësh në tavolinë para teje dhe t'a shikosh për një kohë të gjatë ne heshtje totale. Të rrënqethë gjitë trupin. Afër fundi, ku shtjellohet edhe më shumë historia mes Arian Voglit dhe Shpend Guraziut, si i krahason i madhi Ismail Kadare këta dy personazhe me 'Demoni dhe Spiritusi', të lë absolutisht, jo vetëm pa fjalë, por edhe pa as një mendim. Të turbullon të gjithë trurin në një mënyrë të pa parë ndonjëherë.
Ky libër duhet lexuar domosdoshmërisht nga të gjithë.
"Spiritus" - Nga Ismail Kadare, është libri më i zymtë më i errët më i i ftohtë dhe më e i ashpër që kam lexuar ndonjëherë. Është e shkruar në një mënyrë madhështore, dhe tejet perfekte. Një libër në të cilën çdo gjysmë faqe është më e errët se tjetra, më emocionale, më sekrete dhe e heshtur se tjetra, është një vepër madhështore e cila të lë gojë hapur në aspkete të shumta, por ne pjesën më të madhe, nuk të lë as që t'a hapësh gojën. Të bënë që vetëm ta lësh në tavolinë para teje dhe t'a shikosh për një kohë të gjatë ne heshtje totale. Të rrënqethë gjitë trupin. Afër fundi, ku shtjellohet edhe më shumë historia mes Arian Voglit dhe Shpend Guraziut, si i krahason i madhi Ismail Kadare këta dy personazhe me 'Demoni dhe Spiritusi', të lë absolutisht, jo vetëm pa fjalë, por edhe pa as një mendim. Të turbullon të gjithë trurin në një mënyrë të pa parë ndonjëherë.
Ky libër duhet lexuar domosdoshmërisht nga të gjithë.
May 16, 2026
Mas bien 3.5. Empezó muy bien.
Displaying 1 - 12 of 12 reviews