What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #8
Шопенхауер: Песимизмът се превръща във философия
La razón por la que Schopenhauer es hoy uno de los filósofos que despierta más interés reside en la radicalidad con la que examina el fondo último de la existencia. Nuestro autor concibe dicho fondo como una fuerza irracional e insaciable, manifiesta en el egoísmo, la codicia permanente y el deseo sexual y causante del sufrimiento que hay en el mundo. El gran pesimista de las ideas ofrece, sin embargo, recursos para sobrevivir: la compasión por el dolor ajeno, de inspiración oriental y cristiana, y la posibilidad de suspender el afán y la frustración mediante la experiencia estética. La salida al bucle cerrado del deseo y el sufrimiento es la comprensión profunda de la unidad esencial de todas las cosas: solo percibiendo el engaño de lo individual puede el ser humano sustraerse al egoísmo y alcanzar la vida serena y tranquila.
- GenresPhilosophyNonfiction
143 pages, Hardcover
First published January 1, 2015
9 people are currently reading
180 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
February 19, 2024
N-am știut că Schopenhauer a fost influențat de filosofia orientală. Un anume Friedrich Majer, care studiase religia hindusă, l-a introdus în lumea ”Upanisadelor”, o culegere de dialoguri filosofice care comentează ”Vedele”, textele sacre ale hinduismului. Un ziarist l-a poreclit ”Buddha din Frankfurt”.
”De fiecare dată când în ”Lumea” dăm de o referire la ”vălul Mayei” - caracterul înselător și iluzoriu al diversității și al pluralității aparentului - . la unitatea întregului, la dizolvarea eului în întreg, citim direct sau indirect ”Upanișadele”.”
”De fiecare dată când în ”Lumea” dăm de o referire la ”vălul Mayei” - caracterul înselător și iluzoriu al diversității și al pluralității aparentului - . la unitatea întregului, la dizolvarea eului în întreg, citim direct sau indirect ”Upanișadele”.”
August 26, 2022
Se trata de una sencilla y amena introducción a la vida y la obra de Arthur Schopenhauer en la que el autor se arma de toda la minuciosidad que permite una obra de tan reducidas dimensiones procurando evitar, en general con éxito, el deslizamiento al ordinario terreno de la vulgarización filosófica. Schopenhauer – que acaso descifró el universo, como afirmó Jorge Luis Borges – fue el artífice de un sistema de pensamiento firmemente articulado y que partía de una intuición fundamental de juventud a la que acompañó y nutrió durante el resto de su vida. Así lo reflejaría Nietzsche en su tercera «consideración intempestiva», en la que analizaba a «Schopenhauer como educador» y afirmaba que la filosofía de su maestro era la de un hombre en su período de mocedad, tan intensamente sentida e inalterada en lo esencial durante su etapa adulta.
El libro de Joan Solé incluye una breve semblanza de la vida del filósofo de Danzig (hoy Gdansk, Polonia) y el contexto histórico en el que se enmarcó su actividad hasta los veintitrés años, momento en el que procede a realizar un estudio de los aspectos fundamentales de su pensamiento. Son dos las obras de Schopenhauer en las que sitúa el foco de su investigación: en primer lugar, su tesis doctoral, que tituló Sobre la cuádruple raíz del principio de razón suficiente; y su obra magna, El mundo como voluntad y representación, que contó con tres ediciones en vida de su creador mediante las cuales fue ampliada y alterada con leves retoques y añadidos. Siguiendo la estructura expositiva de esta última, Solé divide su presentación de la filosofía schopenhaueriana en función de las ramas del conocimiento a las que se acercó la obra: Gnoseología, Metafísica, Estética y Ética. Al tratar cada una de ellas procura ofrecer la imagen de un sistema «orgánico» que se sostiene sobre sí mismo y en el que sus partes se encuentran perpetuamente interrelacionadas.
El autor se permite apuntar las objeciones señaladas por pensadores posteriores e incluso incorporar tesis propias, al entrelazar hondamente el carácter de Schopenhauer con sus postulados y condicionando el desarrollo de su filosofía a su difícil personalidad. No son pocas las cualidades que son ensalzadas de su figura, desde su gran capacidad literaria hasta su importancia en la historia del pensamiento filosófico. No en vano, Schopenhauer influyó intensamente en pensadores de la talla de Nietzsche o Wittgenstein y en escritores como Mann, Tolstoi, Beckett, etc. El libro contiene, asimismo, un apéndice en el que se enuncian otras obras del filósofo, como Los dos problemas fundamentales de la ética o el más conocido Parerga y Paralipómena, así como algunas recomendaciones a la hora de acercarse a este autor. Por último, incluye, a modo de conclusión, una serie de reflexiones personales sobre la aplicación contemporánea de la filosofía de Schopenhauer que, francamente, podrían haberse ahorrado.
El libro de Joan Solé incluye una breve semblanza de la vida del filósofo de Danzig (hoy Gdansk, Polonia) y el contexto histórico en el que se enmarcó su actividad hasta los veintitrés años, momento en el que procede a realizar un estudio de los aspectos fundamentales de su pensamiento. Son dos las obras de Schopenhauer en las que sitúa el foco de su investigación: en primer lugar, su tesis doctoral, que tituló Sobre la cuádruple raíz del principio de razón suficiente; y su obra magna, El mundo como voluntad y representación, que contó con tres ediciones en vida de su creador mediante las cuales fue ampliada y alterada con leves retoques y añadidos. Siguiendo la estructura expositiva de esta última, Solé divide su presentación de la filosofía schopenhaueriana en función de las ramas del conocimiento a las que se acercó la obra: Gnoseología, Metafísica, Estética y Ética. Al tratar cada una de ellas procura ofrecer la imagen de un sistema «orgánico» que se sostiene sobre sí mismo y en el que sus partes se encuentran perpetuamente interrelacionadas.
El autor se permite apuntar las objeciones señaladas por pensadores posteriores e incluso incorporar tesis propias, al entrelazar hondamente el carácter de Schopenhauer con sus postulados y condicionando el desarrollo de su filosofía a su difícil personalidad. No son pocas las cualidades que son ensalzadas de su figura, desde su gran capacidad literaria hasta su importancia en la historia del pensamiento filosófico. No en vano, Schopenhauer influyó intensamente en pensadores de la talla de Nietzsche o Wittgenstein y en escritores como Mann, Tolstoi, Beckett, etc. El libro contiene, asimismo, un apéndice en el que se enuncian otras obras del filósofo, como Los dos problemas fundamentales de la ética o el más conocido Parerga y Paralipómena, así como algunas recomendaciones a la hora de acercarse a este autor. Por último, incluye, a modo de conclusión, una serie de reflexiones personales sobre la aplicación contemporánea de la filosofía de Schopenhauer que, francamente, podrían haberse ahorrado.
December 28, 2020
Ca să-l parafrazez chiar pe filosof, lucrurile pe care le-am învățat de la Schopenhauer, sau cel puțin din această scurtă prezentare, și nu le voi uita au fost următoarele:
•„Filosoful adevărat caută mereu lumină și claritate, vrea să fie ca un lac elvețian, capabil cu calmul său să adauge unei mari adâncimi o limpezime care este, mai exact, ceea ce poate releva profunzimea lui.”
•Durerea caracterizează o lume care nu numai că nu e cea mai bună din cele posibile, dar care ar fi mai bine să nu existe: „Dacă ne-am imagina un demon creator, am avea motiv să țipăm, semnalându-i creației: Cum ai îndrăznit să întrerupi sacrul calm al vidului ca să provoci o asemena cantitate de dureri și suferințe!”
•Egoismul nu se satură și nu se umple niciodată, nu dă de un capăt în care să se odihnească și să se elibereze de sine: seninătatea și liniștea îi sunt negate egoistului. Egoismul îl duce la cruzimea cea mai intolerabilă: „În general, purtarea oamenilor, unii cu ceilalți manifestă nedreptate, o inechitate extremă, duritate și chiar cruzime: contrarul este excepția.”
•„Filosoful adevărat caută mereu lumină și claritate, vrea să fie ca un lac elvețian, capabil cu calmul său să adauge unei mari adâncimi o limpezime care este, mai exact, ceea ce poate releva profunzimea lui.”
•Durerea caracterizează o lume care nu numai că nu e cea mai bună din cele posibile, dar care ar fi mai bine să nu existe: „Dacă ne-am imagina un demon creator, am avea motiv să țipăm, semnalându-i creației: Cum ai îndrăznit să întrerupi sacrul calm al vidului ca să provoci o asemena cantitate de dureri și suferințe!”
•Egoismul nu se satură și nu se umple niciodată, nu dă de un capăt în care să se odihnească și să se elibereze de sine: seninătatea și liniștea îi sunt negate egoistului. Egoismul îl duce la cruzimea cea mai intolerabilă: „În general, purtarea oamenilor, unii cu ceilalți manifestă nedreptate, o inechitate extremă, duritate și chiar cruzime: contrarul este excepția.”
April 17, 2020
Un placer encontrar un autor que practica una filosofía irracional. Fuera racionales! Yo deseo, yo quiero, y la voluntad me domina.
Este señor cambió el tono de la filosofía, le da lugar al mal, o lo absurdo a lo contradictorio.
Tomo elementos de la cultura oriental. Bien ahí S.
Nos muestra una cura y un antídoto frente a los optimistas. Querido lector, no vinimos al mundo para ser felices. Hay que pensarlo, eh.
Finalmente, se debe anotar que devuelve al hombre a la naturaleza. Somos todos uno y parte.
Y como frutilla de la torta, ataca al egoísmo.
Tat twan asi
Este señor cambió el tono de la filosofía, le da lugar al mal, o lo absurdo a lo contradictorio.
Tomo elementos de la cultura oriental. Bien ahí S.
Nos muestra una cura y un antídoto frente a los optimistas. Querido lector, no vinimos al mundo para ser felices. Hay que pensarlo, eh.
Finalmente, se debe anotar que devuelve al hombre a la naturaleza. Somos todos uno y parte.
Y como frutilla de la torta, ataca al egoísmo.
Tat twan asi
July 11, 2025
"Finis Coronat Opus!"
Sfârșitul încununează opera!
A fost Schopenhauer în lecturile mele, i-am simțit prezența, gratitudinea, insultele asupra omenirii, pașii pudelului său cu care se plimba adesea pe străzi sau în cimitir.
I-am auzit înjurăturile, Schopenhauer își numea câinele "om" adesea când se supăra pe el.
Am petrecut doua zile de "sfințenie prin trabuc, un pahar și cafea", așa obișnuia Schopenhauer, cel care pretindea încă de la 21 de ani că nu aparține nici unei școli filosofice ( poate cel mult, celei hinduse), oponent fățiș a filosofiei postkantiene adică a lui Fichte și Hegel.
Schopenhauer apare ca un personaj diabolic, introvertit, misogin, arogant, mereu în conflict cu mama sa după căderea "accidentală " a tatălui său de pe acoperișul unei magazii, în realitate fiind o sinucidere.
Își urăște mama, îi strică cina aristocratica la un moment dat, după ce află de măritișul ei.
"Friptura de la înmormântarea tatălui nu s-a răcit încă pe masa acestui banchet".
A avut o relație mereu strânsă cu sora sa Adele Schopenhauer, considerând-o o întruchiparea a tatălui său pierdut prea devreme.
Este alungat de la Weimar de mama sa și își întrerupe colaborarea cu Goethe, deși Goethe era interesat de tânărul Schopenhauer.
Dresda, capitala Saxoniei, i-a fost așezământ temeinic pentru a-și concepe opera care îl încununează azi "Lumea ca voință și reprezentare"
Dresda era așezarea perfectă pentru Schopenhauer cu bibliotecă, muzee, viață socială.
Schopenhauer a compus aici "opera magna".
După 5 ani, în 1818 își publică lucrarea "Lumea ca voința și reprezentare", începuse să lucreze la ea din 1813, măcinat de incertitudini și revolte, un nihilism pe care îl exacerba uneori.
A sa teorie a reprezentării, inspirată de Kant, se bazează, după Schopenhauer, pe o concepție a voinței de a trăi inspirat de filosofia din India.
Pesimismul său percede ascetismul.
O viață simplă fără dorințe, fără cereri sau suferințe minore.
Schopenhauer în a sa filosofie are un stil extrem de bogat în metafore, figuri de stil.
Al nostru Eminescu este puternic influențat de Schopenhauer pe vremea studiilor sale la Berlin.
În Luceafărul, Scrisoarea I și Glossa.
Influența filosofiei lui Schopenhauer este importanta pentru înțelegerea operei lui Eminescu de la maturitate, ea este una profund filosofică și literară și a fost discutată de critici literari și filosofi precum: Titu Maiorescu, George Călinescu și Constantin Noica.
Pot spune, că prin cartea asta, am trăit pesimismul, l-am simțit pătrunzând în viscere. Nu eram străină de Schopenhauer. Am citit anul trecut cele 2 volume din Parerga și Paralipomena publicate în 1851 (titlul tradus din greacă fiind "fragmente și anecdote).
Dacă vreți să citiți despre etica, istoriei a filosofiei, critică a catedrei universitare, reflecții despre religie, iubire romantică și sex, totul e în Parerga.
Iar cheile încă se află la Schopenhauer, nu știu dacă le învârtește pe mâna său se află tăcut și posac în Purgatoriu acum....
Sfârșitul încununează opera!
A fost Schopenhauer în lecturile mele, i-am simțit prezența, gratitudinea, insultele asupra omenirii, pașii pudelului său cu care se plimba adesea pe străzi sau în cimitir.
I-am auzit înjurăturile, Schopenhauer își numea câinele "om" adesea când se supăra pe el.
Am petrecut doua zile de "sfințenie prin trabuc, un pahar și cafea", așa obișnuia Schopenhauer, cel care pretindea încă de la 21 de ani că nu aparține nici unei școli filosofice ( poate cel mult, celei hinduse), oponent fățiș a filosofiei postkantiene adică a lui Fichte și Hegel.
Schopenhauer apare ca un personaj diabolic, introvertit, misogin, arogant, mereu în conflict cu mama sa după căderea "accidentală " a tatălui său de pe acoperișul unei magazii, în realitate fiind o sinucidere.
Își urăște mama, îi strică cina aristocratica la un moment dat, după ce află de măritișul ei.
"Friptura de la înmormântarea tatălui nu s-a răcit încă pe masa acestui banchet".
A avut o relație mereu strânsă cu sora sa Adele Schopenhauer, considerând-o o întruchiparea a tatălui său pierdut prea devreme.
Este alungat de la Weimar de mama sa și își întrerupe colaborarea cu Goethe, deși Goethe era interesat de tânărul Schopenhauer.
Dresda, capitala Saxoniei, i-a fost așezământ temeinic pentru a-și concepe opera care îl încununează azi "Lumea ca voință și reprezentare"
Dresda era așezarea perfectă pentru Schopenhauer cu bibliotecă, muzee, viață socială.
Schopenhauer a compus aici "opera magna".
După 5 ani, în 1818 își publică lucrarea "Lumea ca voința și reprezentare", începuse să lucreze la ea din 1813, măcinat de incertitudini și revolte, un nihilism pe care îl exacerba uneori.
A sa teorie a reprezentării, inspirată de Kant, se bazează, după Schopenhauer, pe o concepție a voinței de a trăi inspirat de filosofia din India.
Pesimismul său percede ascetismul.
O viață simplă fără dorințe, fără cereri sau suferințe minore.
Schopenhauer în a sa filosofie are un stil extrem de bogat în metafore, figuri de stil.
Al nostru Eminescu este puternic influențat de Schopenhauer pe vremea studiilor sale la Berlin.
În Luceafărul, Scrisoarea I și Glossa.
Influența filosofiei lui Schopenhauer este importanta pentru înțelegerea operei lui Eminescu de la maturitate, ea este una profund filosofică și literară și a fost discutată de critici literari și filosofi precum: Titu Maiorescu, George Călinescu și Constantin Noica.
Pot spune, că prin cartea asta, am trăit pesimismul, l-am simțit pătrunzând în viscere. Nu eram străină de Schopenhauer. Am citit anul trecut cele 2 volume din Parerga și Paralipomena publicate în 1851 (titlul tradus din greacă fiind "fragmente și anecdote).
Dacă vreți să citiți despre etica, istoriei a filosofiei, critică a catedrei universitare, reflecții despre religie, iubire romantică și sex, totul e în Parerga.
Iar cheile încă se află la Schopenhauer, nu știu dacă le învârtește pe mâna său se află tăcut și posac în Purgatoriu acum....
September 2, 2021
Schopenhauer vine ca un dus cu apa rece dupa un lung sir de filosofi care au incercat sa pastreze un optimism cu privire la natura fiintei si a realitatii. Influenta sa se poate vedea extrem de clar la Nietzsche prin caracterul scrierilor sale sau felul direct in care abordeaza marile intrebari. Ideile sunt extrem de usor de parcurs si curg foarte fluid (adica nu ai nevoie de vreo jonglerie mentala pentru a intelege cum se leaga ideea X de ideea Y in filosofia sa).
Este cu atat mai usor daca intelegi ca filosofia sa este practic o sinteza intre Platon (Formele sau Ideile joaca un rol activ de medium intre vointa si perceptie) Kant (dualismul Numena - Fenomene) si viziunea hindusa asupra lumii (lumea vazuta ca Unul, in mod unitar - textul reprezentativ fiind Upanisadele, dialoguri ce abordeaza teme fundamentale filosofice din Veda, scripturile hinduse). E clar ca aceste trei influente se suprapun major, toate avand o viziune dualista asupra lumii dar expusa in diferite moduri. La Platon dualismul Lumea Formelor / Lumea sensibila (fizica), la Kant "lumea" numenelor (sau ceea ce este esenta lucrurilor si nu poate fi perceput in mod direct) si lumea fizica, iar in hinduism lumea fizica, inselatoare (acoperita de "valul Mayei") si partea de dincolo de val unde se afla esenta realitatii. In toate acestei cazuri, omul nu are acces la o parte a realitatii, dar Shopenhauer gaseste aceasta poarta de acces (care nu e perfecta, dar care ne ofera indicii despre natura realitatii) in autoconstiinta. Daca fiecare lucru are o esenta proprie ("numena"), iar nimeni nu are acces la esenta unui lucru fizic exterior, atunci singura intuitie sau perceptie aprofundata pe care o putem avea este cea a constiintei noastre. Omul experimenteaza realitatea in doua feluri: una fizica, cand e alert la exterior, iar o parte interna, profund intimia si specifica siesi, o traire interioara pe care o putem intui fara sa ne folosim de concepte sau de intelect, fara a ajunge in domeniul "reprezentarii" sau in domeniul imaginii procesate a realitatii.
Citindu-i biografia, am fost partial amuzat de caracterul neinfranat al lui Shopenhauer, care la Nietzsche se manifesta in filosofia sa, in duritatea criticilor sale la adresa culturii occidentale, dar am ramas de asemenea surprins sa aflu ca a lucrat o perioada pe langa Goethe (ce mica-i lumea). Pe langa asta, Schopenhauer l-a influentat pe Richard Wagner care avea sa fie prieten bun cu Nietzsche (din nou, ce mica-i lumea).
In alta ordine de idei, asa numitul pesimism al lui Shopenhauer ar putea fi etichetat de multi drept realism. Preia de la Kant analiza cunoasterii, faptul ca omul poate cunoaste prin intermediul "prelucrarii" datelor senzoriale de catre intelect (la care se aplica categoriile de timp si spatiu, oamenii nu pot percepe inafara acestor doua axe. Schopenhauer preia aceasta idee de la Kant si spune ca acestea creeaza cauzalitatea oamenii intelegand realitatea doar prin relatii de cauzalitate - va numi asta drept "ratiunea suficienta"), intelect care le abstractizeaza sub forma de concepte, stirbind in acest proces o parte din autenticitatea experientei (adica nu o poate reda cu exactitate, doar cu aproximatie), creand astfel reprezentarea. Surprinzator faptul ca pentru un filosof ce-si considera filosofia mai aproape de arta decat de stiinta, afirma ca tot acest proces este posibil datorita creierului, ci nu face apel la vreo autoritate sau divinitate (deci o abordare fiziologica).
Se poate surprinde si o amprenta hobbesiana, deoarece sustine ca in absenta codului penal oamenii s-ar ucide intre ei manati de dorinta lor nestapanita de a acapara cat mai mult din ce exista (Hobbes sustinea ca in starea naturala, dinaintea existentei societatilor, oamenii se afla intr-o stare permanenta de razboi unde toata lumea este in razboi cu toata lumea). Deci soarta omului este sa fie manat de o vointa oarba, de acest principiu primar al existentei, manifestata in forma de dorinte asupra carora oamenii se cred autori (oamenii deseori fac tot felul de rationamente inainte de a decide sa faca ceva sau nu, iar tot acest proces le da impresia ca sunt stapanii propriului destin). In sensul acesta, istoria e conceputa ca o manifestare a acestei vointe a oamenilor de a-si satisface dorintele, doar ca protagonistii sau intriga se mai schimba pe alocuri, o viziune ce o contrasteaza pe cea a lui Hegel, care la polul opus al filosofiei, afirma ca toata istoria este manata de o dialectica, de un spirit ce se manifesta prin lupte contradictorii din care reiese intotdeauna o evolutie (atat Hegel cat si Schopenhauer au predat la aceeasi universitate). Pe langa acest fapt, Shopenhauer vine si spune ca atunci cand un om cauta avere, putere, influenta, faima sau orice altceva se afunda si mai mult in capcana dorintei. Vrei ceva si cand il obtii iti da o satisfactie temporara, dupa care o sa vrei altceva si in felul acesta nu se termina niciodata, e un lant nesfarsit de dorinte. Imediat cum isi satisface o dorinta, alta apare din loc, iar cand dorinta nu e satisfacuta, omul se afunda intr-o stare mizerabila. Dar chiar si atunci cand isi indeplineste dorintele (de exemplu, un miliardar ce-si permite orice), intervine plictiseala, de aceea chiar daca nevoile tuturor oamenilor ar fi satisfacute, de plictiseala ar ajunge sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt si sa ajunga la razboi in mod inevitabil.
Singurele orizonturi de evadare din ghearele vointei / dorintei sunt experienta estetica (contemplarea artei, ce face individul sa se detaseze de el insusi si de dorintele sale), experienta care este totusi efemera, temporara, iar cealalta reprezinta infranarea dorintei in mod arbitrar (ascetism), iar aici se regasesc clar influentele orientale asupra lui Shopenhauer (buddhism / hinduism care promoveaza detasarea de orice e material si de dorinte. Daca nu doresti nimic, nu poti suferi). E ceea ce probabil se intrezareste si la Nietzsche cand vorbeste de eterna reintoarcere (preia oarecum ideea ciclicitatii timpului), doar ca Nietzsche nu se opreste la nihilismul negativ al lui Schopenhauer ci promoveaza un nihilism pozitiv (acceptarea realitatii brute, cum o exprima si Schopenhauer, dar trairea si afirmarea vietii in pofida acestei realizari crude). Totusi, acceptarea perspectivei pesimiste / realiste a realitatii deschide poarta catre compasiune si empatie. Toti suntem prada aceluiasi joc si traim sub aceleasi conditii, in aceeasi lume caracterizata de durere si mizerie, ceea ar trebui sa ne faca mai receptivi la suferintele altora si astfel sa incercam sa fim mai buni.
Schopenhauer plaseaza de asemenea sursa realitatii in irational, intr-o forta oarba ce nu are constiinta, dar care actioneaza ca un principiu de miscare in tot ce exista, adica este astfel un principiu imanent, care se afla in univers, nu transcendental sau inafara lui, ceea ce este inca o legatura pe care o impartaseste cu filosofiile orientale (o numeste si "vointa de a trai"). Cred ca nu putem sa ne imaginam ceva care nu exista cu vreo "vointa" (manifestata in natura de a fi a tuturor lucrurilor, nu in acea vointa tipic umana). Pentru Schopenhauer vointa exista in toate lucrurile fara exceptie, ceea ce pare sa indice ideea ca pana si legile fizicii sunt vointa.
O ultima chestiune interesanta cu care am rezonat profund in filosofia sa si la care m-am gandit dinainte de a-i citi ideile: Schopenhauer afirma ca intr-o lume caracterizata de atata durere si tragedie, optimismul este imoral (deoarece practic implica a trai intr-un mod ignorant cu privire la durerea din lume). Optimismul in fata tragediei si suferintei oamenilor implica ignorarea suferintei, nu confruntarea ei, iar astfel participam indirect la sporirea suferintei (de exemplu cand alegem sa intoarcem privirea pentru a nu vedea un cersetor care ne-ar strica ziua). Dar din nou, pentru aceasta situatie Schopenhauer considera ca odata ce constientizam natura realitatii cum o expune el, putem deveni oameni mai empatici, mai plini de compasiune in virtutea faptului ca toti trecem prin aceeasi provocare a vietii si prin durere si suferinta.
Este cu atat mai usor daca intelegi ca filosofia sa este practic o sinteza intre Platon (Formele sau Ideile joaca un rol activ de medium intre vointa si perceptie) Kant (dualismul Numena - Fenomene) si viziunea hindusa asupra lumii (lumea vazuta ca Unul, in mod unitar - textul reprezentativ fiind Upanisadele, dialoguri ce abordeaza teme fundamentale filosofice din Veda, scripturile hinduse). E clar ca aceste trei influente se suprapun major, toate avand o viziune dualista asupra lumii dar expusa in diferite moduri. La Platon dualismul Lumea Formelor / Lumea sensibila (fizica), la Kant "lumea" numenelor (sau ceea ce este esenta lucrurilor si nu poate fi perceput in mod direct) si lumea fizica, iar in hinduism lumea fizica, inselatoare (acoperita de "valul Mayei") si partea de dincolo de val unde se afla esenta realitatii. In toate acestei cazuri, omul nu are acces la o parte a realitatii, dar Shopenhauer gaseste aceasta poarta de acces (care nu e perfecta, dar care ne ofera indicii despre natura realitatii) in autoconstiinta. Daca fiecare lucru are o esenta proprie ("numena"), iar nimeni nu are acces la esenta unui lucru fizic exterior, atunci singura intuitie sau perceptie aprofundata pe care o putem avea este cea a constiintei noastre. Omul experimenteaza realitatea in doua feluri: una fizica, cand e alert la exterior, iar o parte interna, profund intimia si specifica siesi, o traire interioara pe care o putem intui fara sa ne folosim de concepte sau de intelect, fara a ajunge in domeniul "reprezentarii" sau in domeniul imaginii procesate a realitatii.
Citindu-i biografia, am fost partial amuzat de caracterul neinfranat al lui Shopenhauer, care la Nietzsche se manifesta in filosofia sa, in duritatea criticilor sale la adresa culturii occidentale, dar am ramas de asemenea surprins sa aflu ca a lucrat o perioada pe langa Goethe (ce mica-i lumea). Pe langa asta, Schopenhauer l-a influentat pe Richard Wagner care avea sa fie prieten bun cu Nietzsche (din nou, ce mica-i lumea).
In alta ordine de idei, asa numitul pesimism al lui Shopenhauer ar putea fi etichetat de multi drept realism. Preia de la Kant analiza cunoasterii, faptul ca omul poate cunoaste prin intermediul "prelucrarii" datelor senzoriale de catre intelect (la care se aplica categoriile de timp si spatiu, oamenii nu pot percepe inafara acestor doua axe. Schopenhauer preia aceasta idee de la Kant si spune ca acestea creeaza cauzalitatea oamenii intelegand realitatea doar prin relatii de cauzalitate - va numi asta drept "ratiunea suficienta"), intelect care le abstractizeaza sub forma de concepte, stirbind in acest proces o parte din autenticitatea experientei (adica nu o poate reda cu exactitate, doar cu aproximatie), creand astfel reprezentarea. Surprinzator faptul ca pentru un filosof ce-si considera filosofia mai aproape de arta decat de stiinta, afirma ca tot acest proces este posibil datorita creierului, ci nu face apel la vreo autoritate sau divinitate (deci o abordare fiziologica).
Se poate surprinde si o amprenta hobbesiana, deoarece sustine ca in absenta codului penal oamenii s-ar ucide intre ei manati de dorinta lor nestapanita de a acapara cat mai mult din ce exista (Hobbes sustinea ca in starea naturala, dinaintea existentei societatilor, oamenii se afla intr-o stare permanenta de razboi unde toata lumea este in razboi cu toata lumea). Deci soarta omului este sa fie manat de o vointa oarba, de acest principiu primar al existentei, manifestata in forma de dorinte asupra carora oamenii se cred autori (oamenii deseori fac tot felul de rationamente inainte de a decide sa faca ceva sau nu, iar tot acest proces le da impresia ca sunt stapanii propriului destin). In sensul acesta, istoria e conceputa ca o manifestare a acestei vointe a oamenilor de a-si satisface dorintele, doar ca protagonistii sau intriga se mai schimba pe alocuri, o viziune ce o contrasteaza pe cea a lui Hegel, care la polul opus al filosofiei, afirma ca toata istoria este manata de o dialectica, de un spirit ce se manifesta prin lupte contradictorii din care reiese intotdeauna o evolutie (atat Hegel cat si Schopenhauer au predat la aceeasi universitate). Pe langa acest fapt, Shopenhauer vine si spune ca atunci cand un om cauta avere, putere, influenta, faima sau orice altceva se afunda si mai mult in capcana dorintei. Vrei ceva si cand il obtii iti da o satisfactie temporara, dupa care o sa vrei altceva si in felul acesta nu se termina niciodata, e un lant nesfarsit de dorinte. Imediat cum isi satisface o dorinta, alta apare din loc, iar cand dorinta nu e satisfacuta, omul se afunda intr-o stare mizerabila. Dar chiar si atunci cand isi indeplineste dorintele (de exemplu, un miliardar ce-si permite orice), intervine plictiseala, de aceea chiar daca nevoile tuturor oamenilor ar fi satisfacute, de plictiseala ar ajunge sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt si sa ajunga la razboi in mod inevitabil.
Singurele orizonturi de evadare din ghearele vointei / dorintei sunt experienta estetica (contemplarea artei, ce face individul sa se detaseze de el insusi si de dorintele sale), experienta care este totusi efemera, temporara, iar cealalta reprezinta infranarea dorintei in mod arbitrar (ascetism), iar aici se regasesc clar influentele orientale asupra lui Shopenhauer (buddhism / hinduism care promoveaza detasarea de orice e material si de dorinte. Daca nu doresti nimic, nu poti suferi). E ceea ce probabil se intrezareste si la Nietzsche cand vorbeste de eterna reintoarcere (preia oarecum ideea ciclicitatii timpului), doar ca Nietzsche nu se opreste la nihilismul negativ al lui Schopenhauer ci promoveaza un nihilism pozitiv (acceptarea realitatii brute, cum o exprima si Schopenhauer, dar trairea si afirmarea vietii in pofida acestei realizari crude). Totusi, acceptarea perspectivei pesimiste / realiste a realitatii deschide poarta catre compasiune si empatie. Toti suntem prada aceluiasi joc si traim sub aceleasi conditii, in aceeasi lume caracterizata de durere si mizerie, ceea ar trebui sa ne faca mai receptivi la suferintele altora si astfel sa incercam sa fim mai buni.
Schopenhauer plaseaza de asemenea sursa realitatii in irational, intr-o forta oarba ce nu are constiinta, dar care actioneaza ca un principiu de miscare in tot ce exista, adica este astfel un principiu imanent, care se afla in univers, nu transcendental sau inafara lui, ceea ce este inca o legatura pe care o impartaseste cu filosofiile orientale (o numeste si "vointa de a trai"). Cred ca nu putem sa ne imaginam ceva care nu exista cu vreo "vointa" (manifestata in natura de a fi a tuturor lucrurilor, nu in acea vointa tipic umana). Pentru Schopenhauer vointa exista in toate lucrurile fara exceptie, ceea ce pare sa indice ideea ca pana si legile fizicii sunt vointa.
O ultima chestiune interesanta cu care am rezonat profund in filosofia sa si la care m-am gandit dinainte de a-i citi ideile: Schopenhauer afirma ca intr-o lume caracterizata de atata durere si tragedie, optimismul este imoral (deoarece practic implica a trai intr-un mod ignorant cu privire la durerea din lume). Optimismul in fata tragediei si suferintei oamenilor implica ignorarea suferintei, nu confruntarea ei, iar astfel participam indirect la sporirea suferintei (de exemplu cand alegem sa intoarcem privirea pentru a nu vedea un cersetor care ne-ar strica ziua). Dar din nou, pentru aceasta situatie Schopenhauer considera ca odata ce constientizam natura realitatii cum o expune el, putem deveni oameni mai empatici, mai plini de compasiune in virtutea faptului ca toti trecem prin aceeasi provocare a vietii si prin durere si suferinta.
December 16, 2018
Apasionante la filosofía de Schopenhauer, que vió tras Platón, Kant y los Upanisad una misma explicación del mundo, y apasionante como este libro lo sintetiza.
October 24, 2018
Foi a primeira que fui exposto, ainda que indirectamente, a Schopenhauer e admito que foi uma agradável surpresa. Não foi só a filosofia e a vida do filósofo que me agradaram mas também a escrita de Joan Solé que enriqueceu a experiência. Solé podia, como aconteceu com outros livros e autores desta colecção, ter escolhido contar a vida do filósofo como introdução e a exposição e critica das suas ideias mas nas ultimas páginas fez muito mais do que isso. Inseriu essas ideias no mundo actual com clareza e contundência.
August 18, 2018
"La experiencia de leer a Schopenhauer es fundamental. Nadie que haya atendido a las ideas de El Mundo como Voluntad y Representación puede olvidar sus durísimos juicios acerca del fondo irracional y doloroso de toda existencia... Aunque se vaya más allá de Schopenhauer, y se consiga superar o trascender su pesimismo, este conjunto de intuiciones, ideas y genialidades literarias deja, de modo inevitable, una huella indeleble"
March 25, 2020
I recommend it.
The way Solé manages to introduce and merge Schopenhauer's life in line with his whole proposed System is fascinating, it is organic! And, to paraphrase Halmet as the author did, The rest is Silence
The way Solé manages to introduce and merge Schopenhauer's life in line with his whole proposed System is fascinating, it is organic! And, to paraphrase Halmet as the author did, The rest is Silence
July 25, 2021
Otro libro de esta colección que me gustó muchísimo. Schopenhauer es un escritor complicado: misógino (misántropo), grosero, pesimista, horrible en sí. Su filosofía se acerca peligrosamente a una filosofía con la cual no comulgo en absoluto: el platonismo; sin embargo, Schopenhauer da un giro radical y nos presenta un mundo dominado por el caos, la ambición, la fuerza intempestiva de la Voluntad. Lo cierto es que me encantaría creer en tal fuerza, devoradora de todo y dispuesta a todo por su existencia; en un plano más terrenal, sí creo que los hombres tenemos esa voluntad (no metafísica) arrasadora, egoísta, cruel. Creo que puede sacársele mucho a Schopenhauer fuera de las nociones platónicas. Espero leer pronto más cosas de él, ya que dicen que (como Nietzche) tenía un grato talento literario. Me gustó leer de él porque ahora entiendo mucho mucho más a un autor que admiro profundamente: Borges. Además, excelente recopilador, que escribe con amor sobre Schopenhauer; no lo excusa, pero evidentemente nos hace entender más allá de su posición político-personal.
July 16, 2025
4/5 - Comienza con una biografía que se enfoca en analizar la vida de Schopenhauer y del porqué adquiere un enfoque pesimista de la vida, luego se resumen capitulo a capítulo el libro más importante del autor que es "El mundo como voluntad y representación". Adicionalmente se requiere tener a la mano un diccionario para saber los siguientes términos: epistemología, noúmeno, deismo, panteísmo, misticismo, etc. Vale el esfuerzo? Yo creo que sí dado que apertura tu mente a una nueva visión sobre la vida: que oscila entre el deseo, el aburrimiento y como remediarlos.
December 8, 2021
Los libros de esta colección son excelentes introducciones, lo suficientemente completas y a la vez ligeras para entender el pensamiento. La propuesta Schopenhauriana es interesante, sin embargo, cae en el mismo error que casi todos los filósofos idealistas al analizar la realidad: Toman por necesarias las condiciones contingentes de nuestra existencia.
November 12, 2023
"Schopenhauer: El pesimismo se hace filosofía" de Joan Solé ofrece una perspicaz inmersión en el pensamiento del maestro pesimista. Solé desentraña magistralmente las complejidades de la filosofía de Schopenhauer, ofreciendo una guía accesible para aquellos que buscan comprender el pesimismo existencial y su impacto en la reflexión filosófica. Una obra que ilumina la sombra de la existencia.
October 9, 2025
Es un libro para princiantes respecto a la filosofia de Schopenhauer, en el puede encontrar la relacion que tiene su filosofia con las experiencias obtenidas desde su infancia. tambien explica parte del conflicto que tuvo con el filosofo Hegel y otras anecdotas que permite una lectura ligera y amena de sus pensamiento filosoficos.
July 24, 2019
Ha sido una lectura realmente interesante, ya que es un filósofo que no he tenido ocasión de estudiar hasta el momento pero me llamaba la atención debido a su peculiaridad y diferencia de los demás filósofos que han habido durante la historia.
Recomendable.
Recomendable.
August 24, 2019
Es un libro que recomiendo para un acercamiento, biográfico, inicial al personaje y a su filosofía. Es un excelente aperitivo que abre el apetito por conocer más del pensamiento de Schopenhauer.
El lenguaje es amigable y con una dosis muy certera de humor.
Lo disfruté muchísimo.
El lenguaje es amigable y con una dosis muy certera de humor.
Lo disfruté muchísimo.
January 10, 2026
La biografia que hay de Schopenhauer es muy buena, da detalles que explican el porque muchos pensamientos de este autor, pero quienes leen el autor por la escencia tosca y cruda de sus palabras les va a costar, no mantiene esa escencia que Schopenhauer si
June 27, 2017
Interesante introducción. Ya quiero empezar a leer su obra
March 30, 2018
Una idea general del pensamiento de Schopenhauer, explicado de una manera muy sencilla
March 15, 2019
Didáctico. Schopenhauer llama a la reflexión para mitigar el dolor de estar aquí. Al final, Solé endulza el pesimismo de forma innecesaria.
May 7, 2020
Extraordinario libro sobre Schopenhauer. 100% recomendado.
July 28, 2020
É um livro bem construído e que faz uma boa introdução sobre Schopenhauer.
August 12, 2020
Interesante y divulgativo, aclaratorio en las notas biográficas y en la diferenciación entre el filósofo y su pensamiento.
February 10, 2024
Muy interesante.
Read
February 25, 2025Aesthetic philosopher!
January 7, 2021
Mi primer acercamiento en serio a la filosofía de Schopenhauer y no salí defraudado...
El autor hace un muy buen recopilatorio en primer lugar a la biografía del filosofo aportando datos que no encontré en otras fuentes, luego está el correcto acercamiento al pensamiento del filosofo.
Lo he disfrutado, 5 estrellas.
El autor hace un muy buen recopilatorio en primer lugar a la biografía del filosofo aportando datos que no encontré en otras fuentes, luego está el correcto acercamiento al pensamiento del filosofo.
Lo he disfrutado, 5 estrellas.
July 10, 2021
Da cititorului o viziune noua asupra lumii in care traim. Te determina sa afli singur vointa, deschizand o noua poarta in cunoastere.
Displaying 1 - 29 of 29 reviews