Scrisori către V. Alecsandri

by Ion Ghica, Radu Gârmacea (Editor), Rareş Ionaşcu (Illustrator)

„Am văzut pe baş-beşli-aga părăsind cazarma beilicului şi ieşind cu trupele sale pe la bariera Şerban-Vodă, pe când, pe la bariera Moşilor, generalul Roth intra în Bucureşti cu avangarda rusească. Am văzut ţara guvernată de Pahlen, de Zaltu-chin şi de Kisselef, cu Bârzof şi cu pazarnicu. Puneam noaptea urechea pe pământ la Ghergani şi număram tunurile cari băteau Silistra. Am pomenit domnia lui Grigorie vodă Ghica şi pe a frate-so Alexandru vodă, domnia lui Bibescu cu căpitan Costache chehaia, ucenicul şi imitatorul pazarnicului... Am asistat la înfiinţarea Societăţii Literare şi a societăţei Frăţia şi la răscularea de la 1848. Am văzut îndoita alegere a lui Cuza vodă, proclamarea Unirei Principatelor şi lovitura de stat. Am asistat la n'oaptea de 11 fevruarie, la plebiscitul lui vodă Carol de Hohenzollern, apoi la declararea independinţei României şi a regatului şi la încoronarea regelui Carol I...“

„– Aşa e, nene Ştefane, întrebă un fecior de boier, că Mavrogheni era arap negru, cu buza d-o palmă şi cu colţii scoşi afară ca de mistreţ? Dumneata l-ai văzut d-aproape; se zice că avea o gură la ceafă, pe unde scotea oasele când înghiţea mielul nemestecat.
– Nu e adevărat, coconaşule, răspunse un logofăt bătrân; nu l-am văzut eu când trecea cu alai? Era om ca toţi oamenii, atâta numai că avea dinţii de oţel, uite, îi aducea saci cu rublele şi cu icosari, îi băga în gură, îi făcea praf cu dinţii ş-apoi îi înghiţea. Era scris pe mâni şi pe picioare cu slove turceşti pe sub piele, tipărite cu iarbă de
puşcă, ca să nu se lipească glonţul de dânsul. Ce-a mai tras paşa de la Rusciuc până l-a omorât; numai cu iataganul i-a putut veni de hac!
– Ci lăsaţi să ne spuie nenea Ştefan cum a fost când era să-l arunce din clopotniţă, repetă tânărul băiat.
Şi Băltăreţu începu povestirea..."

Genres: Nonfiction, Romanian Literature, History

452 pages, Paperback

First published January 1, 1884

About the author

Ion Ghica was a Romanian revolutionary, mathematician, diplomat and politician, who was Prime Minister of Romania five times. He was a full member of the Romanian Academy and its president many times (1876-1882, 1884-1887, 1890-1893 and 1894-1895). He was the older brother and associate of Pantazi Ghica, a prolific writer and politician.

Beside his political distinction, Ion Ghica earned a literary reputation by writing his Letters, addressed to Vasile Alecsandri, his lifelong friend. Conceived and written during his residency in London, the letters depict the ancestral stage of Romanian society, as it appeared to be fading away.

He was also the author of Amintiri din pribegie ("Recollections from Exile"), in 1848, and of Convorbiri Economice ("Conversations on Economy"), dealing with major economic issues. He was the first to advocate the favoring of local initiatives over foreign investments in industry and commerce - to a certain extent, this took the form of protectionism (a characteristic of the Liberal Party throughout the coming period, and until World War II).

Reviews

[G]

Mi-as fi dorit sa ajung sa imi placa aceasta carte, dar nu a fost cazul. Admir intelectul si cunostintele lui Ion Ghica, dar nu am regasit talentul de scriitor la el. Si chiar dansul mentioneaza in una din scrisori ca nici nu pretinde altfel. Am citit atat de multe carti bune de la inceputul anului, unele la care inca nu am apucat sa notez 2 randuri aici, incat nu vreau sa imi stric setea de citit continuand cu aceasta carte. Poate intr-o buna zi voi simti altfel si voi reveni la ea.

[Horia Bura · Rating 5 out of 5]

Probabil cea mai buna carte epistolara de la noi si, indubitabil, una dintre capodoperele (cel putin stilistice) ale literaturii romane! Pentru un om politic si intelectual care nu era (si) scriitor profesionist, talentul literaro-descriptiv al lui Ion Ghica este de-a dreptul remarcabil.

Pe langa sumedenia de cuvinte (azi) arhaice si a celor specifice unor alte realitati istorice - multe provenite din limbile greaca si turca -, care dau si ele o masura a limbii literare de pe la 1880, aceste bijuterii epistolare reprezinta cu adevarat o comoara deopotriva istorica si literara, datorita numeroaselor detalii care au plamadit anumite evenimente istorice importante, precum ''zavera'' de la 1821 sau revolutia pasoptista din Tara Romaneasca. Sursele lui Ghica sunt credibile, pe cel putin doua coordonate: cea a experientei personale (precum in cazul celui de-al doilea exemplu de mai sus) si cea a receptorului din alte surse primare (martori oculari); de asemenea, sursele care-si au originea in istoria propriei mari familii boieresti nu sunt de neglijat, desi apelul la ele este mai degraba incidental.

Merita mentionata si fixarea (astazi, recuperarea) unor personalitati mai putin cunoscute in zilele noastre precum Teodor Diamant, Ion Campineanu sau Grigorie (sic!) Alexandrescu. Beneficiind de o mare abilitate portretistica, precum si de un veritabil talent narativ, Ghica te face sa traiesti evenimentele si sa vizualizezi ''jocurile de culise'' din spatele unor fapte hotaratoare pentru evolutia istorica a spatiului romanesc din cea mai mare parte a secolului al XIX-lea.

In fapt, toate cele 27 de scrisori adresate bunului sau amic Vasile Alecsandri creioneaza un tablou vivant al istoriei romanilor si al Romaniei in secolul precizat, plecand de la ultimii domni fanarioti (in timpul carora s-a nascut autorul; terifianta descrierea manifestarii ''ciumei lui Caragea''!), trecand prin revolta condusa de Tudor Vladimirescu si al sau tragic destin, conflictele si jocurile de interese dintre rusi si turci, epoca regulamentelor organice, revolutia pasoptista din Tara Romaneasca, epoca Unirii sub Cuza, aducerea principelui strain si pana la decriptarea unor afaceri dubioase mai apropiate de timpul redactarii scrisorilor, precum faimoasa afacere Strousberg privitoare la concesionarea constructiei primelor cai ferate din Romania consortiului german omonim. Prin amintirile sale directe si indirecte, Ghica recompune o istorie mai putin stiuta, mai detaliata si mai savuroasa, o istorie care nu se regaseste in manuale si nici macar in sintezele istorice.

N-as vrea sa uit, la final, spumoasele franturi autobiografice referitoare la aventurile autorului in calitate de bei de Samos (adicatelea un fel de guvernator numit de statul otoman al insulei mentionate), timp in care Ghica a reusit sa starpeasca raidurile jefuitoare desfasurate de diversi pirati in Marea Egee. Pentru acest episod si multe altele, cartea este un ''must'' pentru orice pasionat de istorie ''la firul ierbii''.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Iubite amice, Iată-ne cu iarna în țară! Ea a sosit noaptea, pe furiș, și s-a grăbit să-și scuture cojoacele pe fața pământului pentru ca să afirmeze stăpânirea ei... A doua zi românii s-au trezit vasali acestei regine aspre ai cărei miniștri sunt crivățul și gerul, ai cărei curtezani sunt lupii și corbii, a cărei armată sunt fulgii de zăpadă și țurțurii de gheată, ale cărei palate sunt clădite cu troian. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda râurilor înghețate și poartă pe frunte-i o coroană de briliante ce te pătrunde de fiori când o privești și te preface în sloi când te atingi de dânsa. E timp de a se culege pe acasă și de a se adăposti la gura sobei în așteptarea altei regine mult mai atrăgătoare, Primăvara, care va detrona în curând pe bătrâna uzurpatoare. Sperare drăgălașă!... Ea ne face a răbda despotismul îngrozitor al iernii fără nici o încercare de răscoală în contra ei, căci orice manifestare răzvrătitoare ar luneca pe gheață și ar cădea sleită sub un număr înfiorător de grade de frig. Pădurile apar ca niște pete negre pe fondul alb al tabloului iernatic. Copacii desfrunziți au aerul de schelete pârlite în foc, și printre crengile lor zboară ciripind mulțime de păsărele, sticleți, pițigoi, vrăbii, ciocârlani etc., cătându-și hrana, pe când sub cerul nouros cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare de vijelii. În toate zările, pe toate câmpiile se întinde o pătură albă ca o pânză pe un mort, iar pe drumurile dispărute sub zăpadă se văd mișcânduse încet sănii încărcate cu lemne de la pădure. Vitele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față. Iarna găsește o petrecere de artist lipind pe geamuri flori fantastice de gheață și vopsind cu culoare pătlăginie urechile și nasurile omenești.

[laurentiu]

0

[Gabriel Preda · Rating 5 out of 5]

One of the finest book of Romanian literature, by the diplomat, academician, prime minister, from a reigning family, Ion Ghica.