What do you think?
Rate this book
Război și pace
526 pages, Hardcover
Published January 1, 2011
9 people want to read
About the author
Leo Tolstoy
7,846 books28.1k followersLev Nikolayevich Tolstoy (Russian: Лев Николаевич Толстой; most appropriately used Liev Tolstoy; commonly Leo Tolstoy in Anglophone countries) was a Russian writer who primarily wrote novels and short stories. Later in life, he also wrote plays and essays. His two most famous works, the novels War and Peace and Anna Karenina, are acknowledged as two of the greatest novels of all time and a pinnacle of realist fiction. Many consider Tolstoy to have been one of the world's greatest novelists. Tolstoy is equally known for his complicated and paradoxical persona and for his extreme moralistic and ascetic views, which he adopted after a moral crisis and spiritual awakening in the 1870s, after which he also became noted as a moral thinker and social reformer.
His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.
His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
October 12, 2019
“Vânzătoarea din Torjoc îi întindea dinaintea ochilor, lăudand cu voce tipătoare, marfa ei, mai ales nişte papuci din piele de capră. “Eu am sute de ruble cu care n'am ce face, iar femeia asta cu suba ruptă stă si se uită cu sfială la mine, îşi zise Pierre. Și la ce i-ar fi si ei de folos banii ? I-ar putea spori oare banii ăştia fericirea şi liniştea sufletească car cât negru sub unghie ? Există oare ceva pe lume care să ne facă pe ea şi pe mine, mai puțin supuşi răului şi morții? Moartea, care le pune capăt la toate şi care tot vine până la urmă - dacă nu azi, atuncea mâine - e ca o clipă în faţa veşniciei". Şi apăsă iarăşi pe şurubul nestăvilit al gândirii sale, şi şurubul se învârtea în loc într'una."
«Pe Ludovic al XVI-lea l-au executat fiindcă ei il considerau necinstit si ucigas (ii veni deodată în minte lui Pierre), şi aveau dreptate din punctul lor de vedere, tot aşa cum aveau dreptate şi cei care mureau pentru el ca nişte mucenici şi cei care il socoteau din tagma sfinţilor. L-au executat apoi De Robespierre, fiindcă era un tiran. Care-i cel drept? Şi cine-i cel care greşeşte? Nimeni! Dacă trăieşti, bucură-te de viață: ca mâine mori, aşa cum puteam muri şi eu acum câteva ceasuri. Face oare să te mai chinui, când n'ai trăit decât doar o clipită, în comparatie cu veşnicia ? Dar chiar în momentul în care-şi socotea cugetul împăcat cu acest soi de gânduri, îi apăru deodată iar în minte ea şi, retrăind clipele în care îi declarase cu atâta pasi- une dragostea lui nesinceră, simți că sângele îi năvăleşte în inimă şi se văzu nevoit din nou să umble, să se agite, in prada impulsului de la rupe, de a sparge tot ce-i iesea în cale. «Dece i-am spus : ,,Je vous aime" ?) >> îşi imputa singur, mereu. Şi tot punându-şi pentru a zecea oară această întrebare, fi veniră în minte vorbele lui Molière ,mais que diable allait-il faire dans cette galère ?" şi începu să râdă de el însuşi.
Da, dumneata nu-L ştii, domnul meu, - continuă masonul. - Dumneata nu-L poţi şti. Nu L-ai aflat şi deaceea şi eşti nefericit.
- Da, sunt nefericit, - încuviință Pierre, - dar ce pot face ?
- Nu L-ai aflat, domnul meu, deaceea eşti aşa de nefericit. Nu L-ai aflat, dar El e aici, e şi în mine, în cuvintele mele, e şi în tine, chiar şi în vorbele nesăbuite pe care gura ta le-a rostit acum o clipă, - spuse masonul sever cu vocea tremurătoare de emoție.
Nu poate fi cuprins cu mintea, dar îl cuprinzi trăind, – adăugă masonul.
- Priveşte cu ochii sufletului la fiinta ta lăuntrică şi întreabă-te singur dacă eşti multumit de tine însuţi. La ce-ai ajuns, călăuzindu-te exclusiv după raţiune ? Ce eşti ? Eşti tânăr, eşti bogat, eşti inteligent şi cultivat, domnul meu. Ce-ai făcut din toate aceste binecuvântate daruri hårăzite tie ? Eşti multumit de tine şi de viața pe care o duci ?
Tắcu o clipă şi oftă, făcând sforţări vizibile ca să-şi astâmpere turburarea. : - Dacă n'ar exista, - reluă el încet, - noi doi n'am vorbi acum despre el, domnul meu. Despre ce, despre cine am vorbit ?... Pe cine ai tăgăduit? - spuse el deodată cu solemnă şi impunătoare severitate. - Cine l-a născocit, dacă nu există ? Cum de s'a născut în tine presupunerea că există o asemenea fiinţă neînţeleasă ? Dece şi tu şi lumea întreagă presupuneţi existenta unei asemenea ființe de necuprins, a unei fiinte care să fie atotputernică, și veşnică, și infinită în toate atributele ei ?... – Se opri şi rămase mult timp fără să spună o vorbă.
“Trebuie să mă folosesc de libertate, cât timp mai simt forta asta şi tinerețea clocotitoare în mine, îşi spuse el. Pierre avea dreptate când spunea că, pentru a fi fericit, trebuie să crezi că fericirea e cu putință, și eu acum cred cu putere lucrul acesta. Să lăsăm mortii cu mortii şi, cât suntem vii, să trăim şi să fim fericiti," îşi zicea el.
«Pe Ludovic al XVI-lea l-au executat fiindcă ei il considerau necinstit si ucigas (ii veni deodată în minte lui Pierre), şi aveau dreptate din punctul lor de vedere, tot aşa cum aveau dreptate şi cei care mureau pentru el ca nişte mucenici şi cei care il socoteau din tagma sfinţilor. L-au executat apoi De Robespierre, fiindcă era un tiran. Care-i cel drept? Şi cine-i cel care greşeşte? Nimeni! Dacă trăieşti, bucură-te de viață: ca mâine mori, aşa cum puteam muri şi eu acum câteva ceasuri. Face oare să te mai chinui, când n'ai trăit decât doar o clipită, în comparatie cu veşnicia ? Dar chiar în momentul în care-şi socotea cugetul împăcat cu acest soi de gânduri, îi apăru deodată iar în minte ea şi, retrăind clipele în care îi declarase cu atâta pasi- une dragostea lui nesinceră, simți că sângele îi năvăleşte în inimă şi se văzu nevoit din nou să umble, să se agite, in prada impulsului de la rupe, de a sparge tot ce-i iesea în cale. «Dece i-am spus : ,,Je vous aime" ?) >> îşi imputa singur, mereu. Şi tot punându-şi pentru a zecea oară această întrebare, fi veniră în minte vorbele lui Molière ,mais que diable allait-il faire dans cette galère ?" şi începu să râdă de el însuşi.
Da, dumneata nu-L ştii, domnul meu, - continuă masonul. - Dumneata nu-L poţi şti. Nu L-ai aflat şi deaceea şi eşti nefericit.
- Da, sunt nefericit, - încuviință Pierre, - dar ce pot face ?
- Nu L-ai aflat, domnul meu, deaceea eşti aşa de nefericit. Nu L-ai aflat, dar El e aici, e şi în mine, în cuvintele mele, e şi în tine, chiar şi în vorbele nesăbuite pe care gura ta le-a rostit acum o clipă, - spuse masonul sever cu vocea tremurătoare de emoție.
Nu poate fi cuprins cu mintea, dar îl cuprinzi trăind, – adăugă masonul.
- Priveşte cu ochii sufletului la fiinta ta lăuntrică şi întreabă-te singur dacă eşti multumit de tine însuţi. La ce-ai ajuns, călăuzindu-te exclusiv după raţiune ? Ce eşti ? Eşti tânăr, eşti bogat, eşti inteligent şi cultivat, domnul meu. Ce-ai făcut din toate aceste binecuvântate daruri hårăzite tie ? Eşti multumit de tine şi de viața pe care o duci ?
Tắcu o clipă şi oftă, făcând sforţări vizibile ca să-şi astâmpere turburarea. : - Dacă n'ar exista, - reluă el încet, - noi doi n'am vorbi acum despre el, domnul meu. Despre ce, despre cine am vorbit ?... Pe cine ai tăgăduit? - spuse el deodată cu solemnă şi impunătoare severitate. - Cine l-a născocit, dacă nu există ? Cum de s'a născut în tine presupunerea că există o asemenea fiinţă neînţeleasă ? Dece şi tu şi lumea întreagă presupuneţi existenta unei asemenea ființe de necuprins, a unei fiinte care să fie atotputernică, și veşnică, și infinită în toate atributele ei ?... – Se opri şi rămase mult timp fără să spună o vorbă.
“Trebuie să mă folosesc de libertate, cât timp mai simt forta asta şi tinerețea clocotitoare în mine, îşi spuse el. Pierre avea dreptate când spunea că, pentru a fi fericit, trebuie să crezi că fericirea e cu putință, și eu acum cred cu putere lucrul acesta. Să lăsăm mortii cu mortii şi, cât suntem vii, să trăim şi să fim fericiti," îşi zicea el.
August 20, 2022
Finis coronat opus. Închei lecturile 2021 cu o capodoperă a literaturii rusești de care cu siguranță fiecare a auzit. Este considerată o carte monumentală a literaturii universale poziționându-se pe locuri de frunte în majoritatea topurilor de recomandări literare. Dincolo de măreția scrierii, romanul impresionează și prin volum și numărul de personaje fiind o adevărată provocare pentru orice cititor.
Titlul ne sugerează existența celor două planuri - al războiului și al păcii. În timpul lecturii observăm modul inedit de intercalare între cele două lumi. Pacea este frumos reprezentată de baluri, atmosfera saloanelor, foșnetul rochiilor, interesele materiale, moșteniri. Nu lipsesc nici intrigile din înalta societate, dezamăgirea în dragoste, duelul. Războiul la rândul lui este creionat prin operațiuni militare, lecții de vitejie și patriotism. Iar punctul comun între aceste două planuri îl constituie trăirile interioare ale omului. Vom vedea aici cum războiul își pune amprenta într-un mod ireversibil.
Transformarea prințul Andrei Bolkonski este poate cel mai concludent exemplu în acest sens. După război el percepe lumea din jurul lui drept una schimbată și deci incapabil s-o înțeleagă, pentru a realiza mai târziu că de fapt el este cel care s-a schimbat. De-asemenea copiii familiei Rostov sunt un alt exemplu în același context. Asistăm la maturizarea lor. Vedem băieți transformați în soldați viteji. Întâlnim domnițe prostuțe și credule devenite domnișoare responsabile și demne de respect și apreciere.
Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva mai mult timp să intru în istorie, să înțeleg personajele, deloc simple sau superficiale și în sfârșit, să le îndrăgesc. După primul volum parcă eram într-o stare de “Îmi place sau nu-mi place acest personaj?”
De-a lungul operei, Tolstoi crează mai multe antiteze menite să definească personajele și să evidențieze individualitatea lor. Prima antiteză este cea între Prințul Andrei Bolkonski și prietenul său Pierre Bezuhov. Andrei este inteligent, energic, sincer, generos și cu o bogată latură interioară. Pierre este o natură mai emoțională, visător, filozof și mereu în căutarea sensului vieții. Deși diferiți, i-am îndrăgit pe ambii în aceeași măsură.
La poli opuși se află și Natașa și Sonia. Natașa Rostova este poate cel mai strălucit personaj feminin din literatura universală. Ea se evidențiază încă de la începutul romanului printr-o dragoste copilărească, exaltată și ridicată pe piedestal. Apoi prin entuziasmul adolescentului și fericirea copilului, deși este o tânără de 20 ani. Ca ulterior s-o descoperim devotată familiei, compătimitoare față de cei săraci, dar la fel de spontană și vie. În timp ce Sonia nu esta cea care strălucește în înalta societate, este cea care cucerește prin simplitate, puritatea sufletului, dedicare și bunătate.
Atâtea vieți descrise până în cele mai mici detalii, atâtea destine trecute sub lupă. Tolstoi are un talent nemărginit în conturarea personajelor și analiza trăirilor lor. Pe lângă lecția de istorie la care veți asista, veți vedea cum își schimbă oamenii atitudinea în dependență de statul social al interlocutorului, cum au loc căsătoriile în înalta societate, veți asista la scene de mândrie și onoare. Dar și veți vedea rolul religiei și impactul ei asupra oamenilor ruși.
Este una dintre operele care necesită o maturitate literară. În acest context, îmi pare bine că am amânat-o și nu m-am grăbit s-o citesc pe la 20 ani, când recunosc eram cam infantilă la capitolul lecturi. Deci, sfatul meu ar fi să găsiți momentul potrivit pentru o astfel de lectură.
“Război și pace” de Lev Tolstoi
Titlul ne sugerează existența celor două planuri - al războiului și al păcii. În timpul lecturii observăm modul inedit de intercalare între cele două lumi. Pacea este frumos reprezentată de baluri, atmosfera saloanelor, foșnetul rochiilor, interesele materiale, moșteniri. Nu lipsesc nici intrigile din înalta societate, dezamăgirea în dragoste, duelul. Războiul la rândul lui este creionat prin operațiuni militare, lecții de vitejie și patriotism. Iar punctul comun între aceste două planuri îl constituie trăirile interioare ale omului. Vom vedea aici cum războiul își pune amprenta într-un mod ireversibil.
Transformarea prințul Andrei Bolkonski este poate cel mai concludent exemplu în acest sens. După război el percepe lumea din jurul lui drept una schimbată și deci incapabil s-o înțeleagă, pentru a realiza mai târziu că de fapt el este cel care s-a schimbat. De-asemenea copiii familiei Rostov sunt un alt exemplu în același context. Asistăm la maturizarea lor. Vedem băieți transformați în soldați viteji. Întâlnim domnițe prostuțe și credule devenite domnișoare responsabile și demne de respect și apreciere.
Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva mai mult timp să intru în istorie, să înțeleg personajele, deloc simple sau superficiale și în sfârșit, să le îndrăgesc. După primul volum parcă eram într-o stare de “Îmi place sau nu-mi place acest personaj?”
De-a lungul operei, Tolstoi crează mai multe antiteze menite să definească personajele și să evidențieze individualitatea lor. Prima antiteză este cea între Prințul Andrei Bolkonski și prietenul său Pierre Bezuhov. Andrei este inteligent, energic, sincer, generos și cu o bogată latură interioară. Pierre este o natură mai emoțională, visător, filozof și mereu în căutarea sensului vieții. Deși diferiți, i-am îndrăgit pe ambii în aceeași măsură.
La poli opuși se află și Natașa și Sonia. Natașa Rostova este poate cel mai strălucit personaj feminin din literatura universală. Ea se evidențiază încă de la începutul romanului printr-o dragoste copilărească, exaltată și ridicată pe piedestal. Apoi prin entuziasmul adolescentului și fericirea copilului, deși este o tânără de 20 ani. Ca ulterior s-o descoperim devotată familiei, compătimitoare față de cei săraci, dar la fel de spontană și vie. În timp ce Sonia nu esta cea care strălucește în înalta societate, este cea care cucerește prin simplitate, puritatea sufletului, dedicare și bunătate.
Atâtea vieți descrise până în cele mai mici detalii, atâtea destine trecute sub lupă. Tolstoi are un talent nemărginit în conturarea personajelor și analiza trăirilor lor. Pe lângă lecția de istorie la care veți asista, veți vedea cum își schimbă oamenii atitudinea în dependență de statul social al interlocutorului, cum au loc căsătoriile în înalta societate, veți asista la scene de mândrie și onoare. Dar și veți vedea rolul religiei și impactul ei asupra oamenilor ruși.
Este una dintre operele care necesită o maturitate literară. În acest context, îmi pare bine că am amânat-o și nu m-am grăbit s-o citesc pe la 20 ani, când recunosc eram cam infantilă la capitolul lecturi. Deci, sfatul meu ar fi să găsiți momentul potrivit pentru o astfel de lectură.
“Război și pace” de Lev Tolstoi
November 30, 2020
Mi-a placut mult mai mult decat volumul 1. Probabil pentru ca in primul volum Tolstoi prezinta detalii de baza cu privire la personajele principale iar in volumul 2 te introduce incet prin detalii specifice direct in sufletul lor. Imi place enorm cum sunt surprinse aici aspecte precum traditile vremurilor de atunci dar si superioritatea unei vieți simple in defavoarea unei vieți pline doar de bogății materiale.
September 16, 2021
So far - my favorite volume in the series. :)
Displaying 1 - 4 of 4 reviews