What do you think?
Rate this book
Sonia pide la palabra
Sonia vive en Bucarest y trabaja haciendo colaboraciones en la radio y en varios blogs. Un día recibe un encargo para escribir un guion de cine centrado en un episodio particular de la vida de Zoia, la hija menor de Nicolae Ceaușescu, y su madre, Elena, la implacable esposa del dictador. Fascinada por la propuesta, y a pesar de su desconocimiento del asunto, decide aceptar el proyecto. Al haber nacido poco antes de la caída del régimen y carecer de recuerdos propios de la Rumanía comunista, Sonia se ve obligada a construir desde cero el pasado reciente de su país. El director con el que trabaja la presiona una y otra vez para que le entregue nuevas versiones del guion, porque ningún borrador consigue convencerlo.
A medida que se sumerge en un pasado cuyo relato parece monopolizado por las generaciones anteriores, Sonia intenta buscar respuestas y comprender la relación de poder madre-hija para desarrollar la trama, al tiempo que trata de esclarecer su presente (el trabajo precario, la vida en una ciudad cada vez más hostil, un novio al que no consigue entender) y se adentra en su propia historia familiar (un padre que la abandonó, una madre que la crio entre silencios, un abuelo paterno con un pasado oscuro...).
A medida que se sumerge en un pasado cuyo relato parece monopolizado por las generaciones anteriores, Sonia intenta buscar respuestas y comprender la relación de poder madre-hija para desarrollar la trama, al tiempo que trata de esclarecer su presente (el trabajo precario, la vida en una ciudad cada vez más hostil, un novio al que no consigue entender) y se adentra en su propia historia familiar (un padre que la abandonó, una madre que la crio entre silencios, un abuelo paterno con un pasado oscuro...).
272 pages, Paperback
First published October 1, 2019
26 people are currently reading
1018 people want to read
About the author
Lavinia Braniște
59 books353 followersLavinia Braniște s-a născut la Brăila în 1983.
A studiat limbi străine la universitățile din Cluj și București.
A debutat în literatură în 2006 cu volumul de poezii „Povești cu mine” (Paralela 45), după care a publicat o colecție de proză scurtă, „Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare) în 2011.
Polirom i-a publicat și colecția de povestiri „Escapada” (2014). „Interior zero” este primul ei roman.
A studiat limbi străine la universitățile din Cluj și București.
A debutat în literatură în 2006 cu volumul de poezii „Povești cu mine” (Paralela 45), după care a publicat o colecție de proză scurtă, „Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare) în 2011.
Polirom i-a publicat și colecția de povestiri „Escapada” (2014). „Interior zero” este primul ei roman.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 134 reviews
January 27, 2024
POSTCOMUNISMUL TÂRZIU
Am auzit doar lucruri bune despre proza Laviniei Braniște, și trebuie să recunosc că eram circumspect inițial, așa cum sunt față de toate produsele artistice despre care se vorbește la superlativ.
De data aceasta însă, n-a fost cazul, pentru că SONIA RIDICĂ MÂNA a confirmat această părere general(izat)ă bună și m-a surprins în mod plăcut, foarte plăcut.
Consider că literatura, indiferent de stil, trebuie să fie ancorată la societate, iar în SONIA RIDICĂ MÂNA ancora e persistentă, acompaniind cititorul în permanență. „Drama” Soniei, protagonista romanului, este aceea de a se lăsa în voia destinului, acumulând stres și deznădejde.
Acceptă să scrie un scenariu de film despre relația dintre Zoia Ceaușescu și Elena, deși înțelege imediat că proiectul propus de regizor e mai amplu decât mijoacele și capacitățile ei.
Acceptă să locuiască alături de un bărbat (Paul) cu care are un raport perisabil, relație pe care o ascunde de mama sa, cu care, iarăși, are o relație complicată: reproșul principal e că a ținut-o departe de tatăl ei, de care a divorțat în tinerețe.
Sonia se învârte în Bucureștiul de astăzi, în societatea românească actuală: postcomunistă, modernă, recognoscibilă. În cercul său de prieteni intelectuali domină joburile precare, discuțiile despre eco-sustenabilitate, feminism, tehnologie și monden. Delicioase mi s-au părut paginile în care se discută despre starurile americane (Beyoncé) în cheie feministă.
Per total, punctul forte al romanului este că reușește să fie o frescă socială credibilă și pe cât posibil completă a României postcomuniste.
Punctul slab e că intriga pare construită din mers, iar miza nu e foarte mare. Nu se întâmplă nimic radical sau tulburător, proza se bazează pe detaliile observate de protagonistă – a cărei voci, deși sinceră și credibilă, nu amuză, nu uimește, nu se distinge prin ceva specific ori semnificativ.
Am auzit doar lucruri bune despre proza Laviniei Braniște, și trebuie să recunosc că eram circumspect inițial, așa cum sunt față de toate produsele artistice despre care se vorbește la superlativ.
De data aceasta însă, n-a fost cazul, pentru că SONIA RIDICĂ MÂNA a confirmat această părere general(izat)ă bună și m-a surprins în mod plăcut, foarte plăcut.
Consider că literatura, indiferent de stil, trebuie să fie ancorată la societate, iar în SONIA RIDICĂ MÂNA ancora e persistentă, acompaniind cititorul în permanență. „Drama” Soniei, protagonista romanului, este aceea de a se lăsa în voia destinului, acumulând stres și deznădejde.
Acceptă să scrie un scenariu de film despre relația dintre Zoia Ceaușescu și Elena, deși înțelege imediat că proiectul propus de regizor e mai amplu decât mijoacele și capacitățile ei.
Acceptă să locuiască alături de un bărbat (Paul) cu care are un raport perisabil, relație pe care o ascunde de mama sa, cu care, iarăși, are o relație complicată: reproșul principal e că a ținut-o departe de tatăl ei, de care a divorțat în tinerețe.
Sonia se învârte în Bucureștiul de astăzi, în societatea românească actuală: postcomunistă, modernă, recognoscibilă. În cercul său de prieteni intelectuali domină joburile precare, discuțiile despre eco-sustenabilitate, feminism, tehnologie și monden. Delicioase mi s-au părut paginile în care se discută despre starurile americane (Beyoncé) în cheie feministă.
Per total, punctul forte al romanului este că reușește să fie o frescă socială credibilă și pe cât posibil completă a României postcomuniste.
Punctul slab e că intriga pare construită din mers, iar miza nu e foarte mare. Nu se întâmplă nimic radical sau tulburător, proza se bazează pe detaliile observate de protagonistă – a cărei voci, deși sinceră și credibilă, nu amuză, nu uimește, nu se distinge prin ceva specific ori semnificativ.
January 27, 2022
Aceasta e prima carte de Lavinia Braniște pe care am citit-o. Vreau să spun de la început că Lavinia are talent scriitoricesc și chestia asta se vede încă de la primele pagini.
Prima parte a cărții mi-a plăcut mult de tot. Intriga e cam subțire, și personajele par puse acolo mai mult pentru a o ajuta pe Sonia să-și expună angoasele, multe-multe (poate PREA multe?), dar totul e foarte fain creionat, Sonia se învârte printr-un labirint de toată frumusețea, în căutarea adevărului, și spiritul de observație taie ca o katană.
Apoi vine partea a doua și aici pur și simplu n-am mai simțit magia. Căutarea inițială a Soniei se dizolvă într-o ceață în care nu mai vezi rostul, totul tărăgănează și se împrăștie, dialogurile devin banale sau de-a dreptul aiuristice, pe scurt, simți că parcă Lavinia s-a plictisit de scris și a vrut să închidă cercul cât mai repede. Asta e senzația cu care am rămas: o carte bună, dar neterminată.
Prima parte a cărții mi-a plăcut mult de tot. Intriga e cam subțire, și personajele par puse acolo mai mult pentru a o ajuta pe Sonia să-și expună angoasele, multe-multe (poate PREA multe?), dar totul e foarte fain creionat, Sonia se învârte printr-un labirint de toată frumusețea, în căutarea adevărului, și spiritul de observație taie ca o katană.
Apoi vine partea a doua și aici pur și simplu n-am mai simțit magia. Căutarea inițială a Soniei se dizolvă într-o ceață în care nu mai vezi rostul, totul tărăgănează și se împrăștie, dialogurile devin banale sau de-a dreptul aiuristice, pe scurt, simți că parcă Lavinia s-a plictisit de scris și a vrut să închidă cercul cât mai repede. Asta e senzația cu care am rămas: o carte bună, dar neterminată.
December 3, 2019
Inca nu imi vine sa cred, dar am reusit sa o citesc pe parcursul a 24 de ore, in special azi-noapte, cand de la 21 si pana la 1 am citit fara intrerupere. Tot voiam sa las cartea din mana, dar imi ziceam ca mai merge un capitol, si-apoi altul si tot asa.
Noroc ca dimintile le am destul de linistite si am putut continua fara grija pentru inca doua ore. In fine, cartea mi-a placut.
Am "urmarit-o" putin pe Lavinia in ultima vreme, in special datorita articolelor din Decat o revista, dar si din revista fizica de la Scena9, de unde stiam ca are in pregatire un asemenea roman. Imbina foarte bine fictiunea cu realitatea, iar pentru ca lucrez de patru luni la 300 de metri de statia de metrou de la Romana, totul a avut un impact si mai mare, putand sa imi imaginez de unul singur foarte clar apartamentul cu florile de igrasie, scara blocului, caldura, semafoarele, Amzei, Jules Michelet si alte locuri din oras, dar si casuta bunicului cu casuta si cei 20 de pruni din gradina din spate.
Mi-ar fi placut ca relatia cu bunicul sa devina alta, dar e ok si asa, Sonia a ramas totusi, cu o lectie, pe care eu cred insa, ca mi-am insusit-o de mai mult timp si anume ca nu prea poti sa iti alegi familia, si ca totusi, sa crezi ca au luat cele mai bune decizii pentru ei in conditiile date. Inca nu stiu cum as fi procedat eu, dar mi-ar placea sa cred ca nu m-as fi inscris in unicul partid.
Noroc ca dimintile le am destul de linistite si am putut continua fara grija pentru inca doua ore. In fine, cartea mi-a placut.
Am "urmarit-o" putin pe Lavinia in ultima vreme, in special datorita articolelor din Decat o revista, dar si din revista fizica de la Scena9, de unde stiam ca are in pregatire un asemenea roman. Imbina foarte bine fictiunea cu realitatea, iar pentru ca lucrez de patru luni la 300 de metri de statia de metrou de la Romana, totul a avut un impact si mai mare, putand sa imi imaginez de unul singur foarte clar apartamentul cu florile de igrasie, scara blocului, caldura, semafoarele, Amzei, Jules Michelet si alte locuri din oras, dar si casuta bunicului cu casuta si cei 20 de pruni din gradina din spate.
Mi-ar fi placut ca relatia cu bunicul sa devina alta, dar e ok si asa, Sonia a ramas totusi, cu o lectie, pe care eu cred insa, ca mi-am insusit-o de mai mult timp si anume ca nu prea poti sa iti alegi familia, si ca totusi, sa crezi ca au luat cele mai bune decizii pentru ei in conditiile date. Inca nu stiu cum as fi procedat eu, dar mi-ar placea sa cred ca nu m-as fi inscris in unicul partid.
November 3, 2019
O carte extraordinară care reușește să vorbească despre toate agendele zilei. „Sonia ridică mâna” este cea mai bună carte de proză publicată până acum anul acesta. Am citit-o de două ori, iar a doua oară mi-a plăcut chiar mai mult. Sunt nenumărate pasaje și nuanțe pe care recitirea le pune și mai bine în valoare.
https://www.scena9.ro/article/lavinia...
https://www.scena9.ro/article/lavinia...
December 9, 2019
Nu ma pot decide daca-mi place mai mult decit Interior zero (poate totusi nu, pentru ca am un soft spot pentru persoana I), dar e cu siguranta un roman foarte bun, poate ceva mai ambitios decit precedentul. Feminismul l-am perceput cind ironic, cind fin si natural, fara pancarte si caciulite roz.
As fi vrut un personaj masculin bine conturat (nici Paul, nici Vlad, nici bunicul nu mi se par suficient de inchegati), la fel cum as fi vrut sa pot vizualiza un pic personajele. Cred ca lipsa trasaturilor fizice e intentionata, dar nu ma ajuta deloc si nici nu stiu daca ma incinta prea tare, asa ca, draga Lavinia, te-am vazut peste tot in Sonia, cu par scurt si ochelari.
Si-am ramas si cu o nedumerire vizavi de femei extraterestri de pe Norway (?), o sa mai sap.
Altfel, aceleasi simpatice idiosincrazii dintotdeauna ale personajelor Laviniei.
A, si mi-as dori ca Polirom sa se miste la fel de repede cu toate ebookurile, nu doar cu bestseller-urile.
As fi vrut un personaj masculin bine conturat (nici Paul, nici Vlad, nici bunicul nu mi se par suficient de inchegati), la fel cum as fi vrut sa pot vizualiza un pic personajele. Cred ca lipsa trasaturilor fizice e intentionata, dar nu ma ajuta deloc si nici nu stiu daca ma incinta prea tare, asa ca, draga Lavinia, te-am vazut peste tot in Sonia, cu par scurt si ochelari.
Si-am ramas si cu o nedumerire vizavi de femei extraterestri de pe Norway (?), o sa mai sap.
Altfel, aceleasi simpatice idiosincrazii dintotdeauna ale personajelor Laviniei.
A, si mi-as dori ca Polirom sa se miste la fel de repede cu toate ebookurile, nu doar cu bestseller-urile.
August 15, 2022
O carte despre răni încă necicatrizate, despre ratări, îndoieli...
Nu e o carte fantastica, mie mi s-a părut interesantă pentru ca abordeaza tema comunismului. . Ca și Sonia, și eu am fost curioasa sa știu cât mai multe despre perioada dinaintea nașterii mele.
"Dacă n-ai o legătură de sânge, n-ai cum sa stai lângă el, se gândește ea, și apoi își da seama ca prin legătură de sânge ar vrea sa spună mai degrabă o legătură lungă, cât o viata de om. Fiindcă sângele îl au, dar lipsește viata. Lipsește timpul pe care și l-au refuzat unii altora. "
Nu e o carte fantastica, mie mi s-a părut interesantă pentru ca abordeaza tema comunismului. . Ca și Sonia, și eu am fost curioasa sa știu cât mai multe despre perioada dinaintea nașterii mele.
"Dacă n-ai o legătură de sânge, n-ai cum sa stai lângă el, se gândește ea, și apoi își da seama ca prin legătură de sânge ar vrea sa spună mai degrabă o legătură lungă, cât o viata de om. Fiindcă sângele îl au, dar lipsește viata. Lipsește timpul pe care și l-au refuzat unii altora. "
September 13, 2023
Am citit cu placere acest roman și lectura a mers destul de repede. E o carte tristă despre o femeie care încercând să găsească un sens în informațiile despre comunism se lovește de propria necunoaștere de sine. Cine e Sonia cu adevărat, care sunt rădăcinile ei, cine e străinul care i-a fost tată?
Deși există mai multe direcții în care merge cartea, cel mai mult mi-a plăcut explorarea relației dintre Sonia și Paul.
Deși există mai multe direcții în care merge cartea, cel mai mult mi-a plăcut explorarea relației dintre Sonia și Paul.
May 14, 2020
3.5/5 am vrut tare de tot sa-mi placa cartea asta și să vreau să-i acord 5 stele. N-am nimic de reproșat scriiturii care mi-a plăcut tare de tot, dar acțiunea... Mi-a dat impresia că am citit 4 sau 5 intrigi de roman și niciuna suficient dezvoltata.
November 4, 2019
Chiar forta romanu. Smekera critica la hipstareala de stanga, i-au iesit fin si toate glumitele, partea cu batranu si cu interpretatu trecutului nu-s rele dar mi-a placut prima jumatate un pic mai mult.
E cam acelasi personaj din Interior Zero dar fain aici ca ia o turnura usor mai feminista, facand in acelasi timp caterinca fina de feminismul de salon si PC. Daca as fi terapeut as da cartea asta la lumea cu simptome de tulburare anxioasa si/sau obsesiv-compulsiva (cica ar fi 1/3 de glob afectata, si in majoritar, femei). E fantastic de bine etnografiata partea asta, mai ales cu fazele pe corp si tensiunea dintre corp si politic.
Cel mai probabil romanul va fi citit (poate si revendicat) la fel de frumos si de stanga si de votantii Dan Barna asta si pentru ca la nivelul in care e tratat comunismul Lavinia baga smeker niste elipse (probabil inconstient) care pot fi speculate de ambele tabere. Iese si nu iese din discursu dominant, asta-i impresia mea.
Altfel, mi se pare ca si-a rafinat stilul si e un roman la fel de bun daca nu mai bun ca Interior Zero.
E cam acelasi personaj din Interior Zero dar fain aici ca ia o turnura usor mai feminista, facand in acelasi timp caterinca fina de feminismul de salon si PC. Daca as fi terapeut as da cartea asta la lumea cu simptome de tulburare anxioasa si/sau obsesiv-compulsiva (cica ar fi 1/3 de glob afectata, si in majoritar, femei). E fantastic de bine etnografiata partea asta, mai ales cu fazele pe corp si tensiunea dintre corp si politic.
Cel mai probabil romanul va fi citit (poate si revendicat) la fel de frumos si de stanga si de votantii Dan Barna asta si pentru ca la nivelul in care e tratat comunismul Lavinia baga smeker niste elipse (probabil inconstient) care pot fi speculate de ambele tabere. Iese si nu iese din discursu dominant, asta-i impresia mea.
Altfel, mi se pare ca si-a rafinat stilul si e un roman la fel de bun daca nu mai bun ca Interior Zero.
December 15, 2019
mixed feelings about this book.
Mi se pare ca e sub Interior zero, iar una din scene pare copiata la indigo de acolo, dar totusi reueste sa te prinda. Daca la Interiro zero as fi vrut sa continue povestea, aici ma bucur ca s-a terminat. Prea multe fire, prea dezlanate, prea fara directie.
Mi se pare ca e sub Interior zero, iar una din scene pare copiata la indigo de acolo, dar totusi reueste sa te prinda. Daca la Interiro zero as fi vrut sa continue povestea, aici ma bucur ca s-a terminat. Prea multe fire, prea dezlanate, prea fara directie.
September 1, 2020
Romanul ilustrează parcă fără efort, cu naturaleţe, toate lucrurile pe care nu le spui când e momentul şi zidurile care răsar între oameni în jurul unor astfel de tăceri şi răceli. Ele cresc, se propagă în linişte, cu ură murmurată printre dinţii celor care decid pentru ceilalţi: părinţii pentru copii, bărbaţii pentru femei, mamele singure pentru copiii care le-au rămas consolare şi armă împotriva fostei jumătăţi.
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2020/09/recons...
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2020/09/recons...
August 23, 2024
"Și se gândește cât de ușor e să fii contaminat de un mediu - mai întâi îți faci o cruce fiindcă nu vrei să se uite lumea strâmb că nu te închini și nu vrei să te întrebe " tu al cui ești, așa necredincios?" Te gândești că e doar un gest, o mișcare a brațului, e ca și când îi faci cuiva cu mâna. O convenție. E doar o convenție si pentru tine nu înseamnă nimic, tu ești în continuare neatins. Apoi începi sa zici "Doamne, ajută " în loc de "La revedere" și-ți râzi în barbă. Cât de ușor e să-i păcălești pe oameni. Și cât de ușor devine totul pentru tine când simți că ești acceptat. Apoi treci pe lângă o biserică și brațul tău face fără tine semnul convențional."
Sonia ridică mâna, de Lavinia Braniște, reconfirmă poziția autoarei drept una dintre cele mai relevante și apreciate voci ale literaturii contemporane românești. Printr-o proză aparent simplă, dar încărcată de nuanțe, Braniște explorează complexitatea relațiilor interumane și frământările specifice unei generații aflate într-un continuu proces de redefinire a identității. Protagonista, Sonia, ne introduce într-un univers guvernat de dileme existențiale și căutări personale, într-o narațiune fluidă, echilibrată și profundă.
Cartea este ancorată în realitatea socială a prezentului, reflectând cu acuratețe provocările pe care le întâmpină o tânără aflată în căutarea sensului propriei vieți. Braniște abordează cu finețe teme precum singurătatea, anxietatea și nevoia de apartenență, evitând cu succes capcanele clișeelor și sentimentalismele facile. Narațiunea se distinge printr-o combinație de observație atentă a detaliilor cotidiene și introspecție, provocând cititorul la o reflecție asupra propriilor experiențe și trăiri.
Sonia ridică mâna, de Lavinia Braniște, reconfirmă poziția autoarei drept una dintre cele mai relevante și apreciate voci ale literaturii contemporane românești. Printr-o proză aparent simplă, dar încărcată de nuanțe, Braniște explorează complexitatea relațiilor interumane și frământările specifice unei generații aflate într-un continuu proces de redefinire a identității. Protagonista, Sonia, ne introduce într-un univers guvernat de dileme existențiale și căutări personale, într-o narațiune fluidă, echilibrată și profundă.
Cartea este ancorată în realitatea socială a prezentului, reflectând cu acuratețe provocările pe care le întâmpină o tânără aflată în căutarea sensului propriei vieți. Braniște abordează cu finețe teme precum singurătatea, anxietatea și nevoia de apartenență, evitând cu succes capcanele clișeelor și sentimentalismele facile. Narațiunea se distinge printr-o combinație de observație atentă a detaliilor cotidiene și introspecție, provocând cititorul la o reflecție asupra propriilor experiențe și trăiri.
August 22, 2022
Ce titlu fain!
January 19, 2021
De fiecare data cand vad tema comunismului abordata in proza romana contemporana, aproape ca evit din principiu sa ma angajez sa citesc, temandu-ma de absenta unei perspective critice si de recurenta optica monolitica asupra comunismului, ce se traduce adesea intr-o tendinta neoliberala/ex-nihilo anti-socialista.
Nici in ‘Sonia ridica mana’ nu am gasit elementul demistificator pe care il cautam, autoarea evitand sa fie explicit politica, toate concluziile despre comunism si soarta peisajului social post-comunist ramanand cumva implicite, la latitudinea cititorului. In ciuda faptului de a o suspecta pe autoare de perspectiva reductiva de mai sus, aceasta distantare a functionat, totusi, datorita luciditatii si perceptivitatatii cu care isi descrie personajele si situatiile prin care acestea sunt purtate. In definitiv, precaritatea, angoasa, absurdul si paralizia sociala si politica sunt realitati ce descriu adesea spatiile post-comuniste, perceptibile separat de orice ideologie care sa explice aceste fenomene.
Altfel, o lectura captivanta, ce puncteaza extrem de pertinent dinamicile unei familii dezintegrate, unei relatii muribunde si nesfarsitei cautari de sine ce pare ca caracterizeaza aceasta generatie.
Nici in ‘Sonia ridica mana’ nu am gasit elementul demistificator pe care il cautam, autoarea evitand sa fie explicit politica, toate concluziile despre comunism si soarta peisajului social post-comunist ramanand cumva implicite, la latitudinea cititorului. In ciuda faptului de a o suspecta pe autoare de perspectiva reductiva de mai sus, aceasta distantare a functionat, totusi, datorita luciditatii si perceptivitatatii cu care isi descrie personajele si situatiile prin care acestea sunt purtate. In definitiv, precaritatea, angoasa, absurdul si paralizia sociala si politica sunt realitati ce descriu adesea spatiile post-comuniste, perceptibile separat de orice ideologie care sa explice aceste fenomene.
Altfel, o lectura captivanta, ce puncteaza extrem de pertinent dinamicile unei familii dezintegrate, unei relatii muribunde si nesfarsitei cautari de sine ce pare ca caracterizeaza aceasta generatie.
December 29, 2019
Nu puteam lasa sanatos cartea din mana - o investigatie a comunismului de catre Sonia, nascuta in 1990, care si-a uitat lectia de istorie despre comunism invatata pe de rost si care se apuca sa cerceteze nesistematic relatia dintre Zoia si Elena Ceausescu, incercand sa afle ce si-ar fi putut spune fiica libertina si mama limitanta incat sa sune natural. Natural ca un scenariu de film pe care trebuie sa il scrie. Personajul navigheaza urbanul bucurestean, in care diferenta intre feminin si feminism pare derogata unei chestiuni de 'cum vrei tu', in care abstractizarile filozofice inlocuiesc uneori dialogul clarificator pe care Sonia si-l doreste in relatii. La fel cum istoria personala (povestea propriului tata, decedat acum) e dependenta de amintirile celor inca in viata, amintiri ce trebuie tesute intre ele si pe care Sonia incearca sa le contextualizeze din ipostaza fiecarui povestitor, nici comunismul nu poate fi decontextualizat de vietile simple ale celor ce au locuit in spatiul lui 'inainte' si care continua sa traiasca un prezent cladit pe coordonatele lui.
Sunt fascinata de talentul Laviniei Braniste, asta e clar!
Sunt fascinata de talentul Laviniei Braniste, asta e clar!
May 4, 2021
Am citit de mult cartea (e buna btw, dar mie mi-a placut mai mult Interior Zero) si am venit sa zic aici ca mi-a ramas in cap replica ca ea si-ar inlocui pandantivul cu Nefertiti doar cu unul cu Simona Halep si mi se pare ceva superb👌
December 15, 2019
O poveste în care recunosc foarte bine generația mea, de citit Acum și Aici.
August 21, 2023
"Toată lumea are un trecut. Dar din când în când se trage câte o linie: iți moare cineva sau pleci departe sau departele dă buzna peste tine și te zăpăcește și trec anii și apoi te uiți în urma și ai impresia că trecutul a fost mișto. Fiindcă memoria triază în așa fel incât să te țină în viață."
❤️🩹❤️🩹❤️🩹❤️🩹❤️🩹
❤️🩹❤️🩹❤️🩹❤️🩹❤️🩹
October 26, 2021
3,5/5*
October 21, 2023
" Cine e mai aproape de adevăr, cel care a fost imersat în experiența comunistă sau cel care a putut-o privi din afară? "
November 19, 2020
Este prima mea întâlnire cu autoarea, îmi place cum scrie, deși subiectul nu prea a fost dezvoltat.
Este genul de carte, care la final nu te clarifică, ci te lasă să reflectezi cum va fi soarta personajului.
Cartea descrie căutarea comunismului pierdut pentru un scenariu de film.
Sonia este afectată de divorțul părinților, după moartea tatălui caută răspunsuri în dorința de a descoperi identitatea, de a înțelege relațiile unei familii pierdute. Tatăl a plecat și apoi a ignorat-o. Absența oricărei povești dintre cei doi e de fapt drama.
Ea dorea să găsească acea liniște sufletească prin eliberarea de anxietățile trecutului și presiunile viitorului.
✔️ "Nu cunoaște în jurul ei cupluri din generațiile înaintate în care cei doi să fie prieteni și nu dușmani. Or fi fiind pe undeva și care sunt prieteni toată viața și dincolo de ea, dar aceia sunt puțini, extrem de norocoși și ascunși bine de tot de ochii tuturor..."
✔️ "I se părea că fiecare om e ca o limbă străină care trebuie învățată cu mult efort și exercițiu. Unele se lipesc mai repede, poate seamănă cu ceva ce știi deja. Altele mai greu, durează mult și bine până îți intră în reflex unde se pune verbul. Și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât mintea ta, tot mai puțin elastică, e mai puțin dispusă să înmagazineze."
✔️ "Ce i se pare dezarmant nu e că oamenii aceștia și-au turnat colegii, ci că-și ocupă astăzi cu atâta seninătate funcțiile, își folosesc cu atâta cinism privilegiile."
Este genul de carte, care la final nu te clarifică, ci te lasă să reflectezi cum va fi soarta personajului.
Cartea descrie căutarea comunismului pierdut pentru un scenariu de film.
Sonia este afectată de divorțul părinților, după moartea tatălui caută răspunsuri în dorința de a descoperi identitatea, de a înțelege relațiile unei familii pierdute. Tatăl a plecat și apoi a ignorat-o. Absența oricărei povești dintre cei doi e de fapt drama.
Ea dorea să găsească acea liniște sufletească prin eliberarea de anxietățile trecutului și presiunile viitorului.
✔️ "Nu cunoaște în jurul ei cupluri din generațiile înaintate în care cei doi să fie prieteni și nu dușmani. Or fi fiind pe undeva și care sunt prieteni toată viața și dincolo de ea, dar aceia sunt puțini, extrem de norocoși și ascunși bine de tot de ochii tuturor..."
✔️ "I se părea că fiecare om e ca o limbă străină care trebuie învățată cu mult efort și exercițiu. Unele se lipesc mai repede, poate seamănă cu ceva ce știi deja. Altele mai greu, durează mult și bine până îți intră în reflex unde se pune verbul. Și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât mintea ta, tot mai puțin elastică, e mai puțin dispusă să înmagazineze."
✔️ "Ce i se pare dezarmant nu e că oamenii aceștia și-au turnat colegii, ci că-și ocupă astăzi cu atâta seninătate funcțiile, își folosesc cu atâta cinism privilegiile."
August 10, 2020
Citit dupa "Vanatori culegatori" am ajuns uneori sa confund povestile. Ambele au in centru personaje feminine puternice si solitare in contextul rupturii intergenerationale fata parintii crescuti in comunism. Trecutul comunist indirect modeleaza mutilant societatea in general si vietile protagonistilor in particular. Cine este aceasta prima generatie adulta de dupa comunism? Cum se raporteaza ea la trecutul apropiat, pe care il percepe suficient de aproape pentru a fi cunoscut, dar totusi prea departe pentru a reusi sa gaseasca o coerenta in povestile care i se spun. Sonia ridica mana pentru a pune o intrebare. Dar raspunsurile nu fac decat sa teasa un paienjenis din ce in ce mai gros, prin care realitatea devine tot mai greu de inteles.
September 21, 2020
ar fi putut fi ceva dar parca n-a fost
Read
February 20, 2025de fiecare dată când citesc braniște, mă apucă toate crizele & frica că nu o să fac nimic cu viața mea 🤠
November 27, 2022
Cartea își merită filmul. Este nu doar grozavă, prin felul în care problematizează frecușul cotidian, inventariind toate bătăturile sociale, călcate până la paroxismul justițiar (fiscul, banca, relația cu familia, vizita la medic, zgomotul, poluarea, dependența societății de media și social media, relațiile contractuale bazate pe țeapă, nebunia Bucureștiului, reflexul disprețuitor față de oamenii străzii), dar are și o temă curajoasă (raportarea la trecutul comunist) și este, mai ales, plină de un umor negru debordant (scena cu salteaua pare ieșită de altundeva, parcă din Jurnalul lui Bridget Jones). Sonia este o fată docilă, dispusă la toate experimentele posibile cu bunici, nășici, pisici și colivărese, doar-doar i-o ieși scenariul despre Zoe Ceaușescu. Rămâi cu Sonia în gând și nu încetezi să stai de vorbă cu ea, mult timp după ce se termină povestea. Mai e ceva, însă, dincolo de povești și chei narative: acuratețea scrisului, pregnanța ideilor, lejeritatea comunicării gândului, finețea observației (sincer, nu aș prea îndrăzni să mă înfățișez ochiului crud al scriitoarei). Aceasta ne-a livrat, de fapt, un manual al mentalităților contemporane românești, atât progresiste, cât și conservatoare (încă un pic și Sonia i se convertește religios, în acord cu trendul social al momentului, ceea ce o ajută să priceapă incomprehensibilul, mai exact cum era cu intrarea, în masă, în PCR). Un manual de antropologie care ar putea interesa și publicul din alte țări, eventual dornic să ne cunoască și să afle ce am devenit în ultimii treizeci de ani. Îi doresc cărții multe traduceri.
December 8, 2019
Lavinia Braniste este un scriitor talentat. Nu doar pentru Romania, ci talentat in general - "Sonia ridica mana" e printre cele mai bine scrise volume non fictiune pe care le-am citit anul acesta. Mi-a parut "Normal People" al lui Sally Rooney fain, doveditor al unui spirit precoce, dar vadit mi-au crescut asteptarile citind cartea Laviniei Braniste. Personajul principal, Sonia, aproape la 30 de ani, venita din provincie in Bucuresti pentru facultate, traind bine incadrata in cutia generatiei 'millenials' (fara job stabil, in relatii trecatoare, fara casa si fara planuri de viitor, cu anxietati recunoscute), se cauta pe sine; intelege ca a se gasi inseamna sa inteleaga trecutul personal si cel national - cine e ea ca fiica, ca fata, ca tanar si ca roman. Iar cautarea identitatii inglobeaza, atat de frumos si natural, atat reconstituirea familiei destramate (tatal neprezent, divorta de mama de pe cand Sonia era foarte mica) cat si a trecutului comunist. Volumul e atat de relevant pentru generatia actuala, e facil de parcurs si adanc in insemnatate. L-am descoperit pe lista de recomandari de la Scena9, si fu foarte bine primit!
April 14, 2022
Desi mi se pare o carte bine scrisa, lectura nu mi-a adus nici o placere (nu ca asta ar fi unicul scop al sau).
Mi s-a parut atat de romaneasca, atat de plina de angoasele celor nascuti in generatia mea, ideea aia continua ca si apartamentul ala comunist tip cutie de chibrituri costa mult prea mult, incapacitatea de a gestiona corect anumite relatii, fie ele de munca, de dragoste, cu parintii, lipsa curajului de a pune intrebari tare si raspicat.
Cunosc atat de bine toate problemele Soniei inside and out ca nu ma omor dupa ce citi genul asta de fictiune. Apreciez scriitura insa.
Mi s-a parut atat de romaneasca, atat de plina de angoasele celor nascuti in generatia mea, ideea aia continua ca si apartamentul ala comunist tip cutie de chibrituri costa mult prea mult, incapacitatea de a gestiona corect anumite relatii, fie ele de munca, de dragoste, cu parintii, lipsa curajului de a pune intrebari tare si raspicat.
Cunosc atat de bine toate problemele Soniei inside and out ca nu ma omor dupa ce citi genul asta de fictiune. Apreciez scriitura insa.
Displaying 1 - 30 of 134 reviews