Antologie cu texte de Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Victor Ieronim Stoichiţă
„Rari oamenii unei singure case, aşa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai mulţi ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieţii şi, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orăşel plin de poveşti, aşa cum este şi cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simţi acasă în orice carte bună, adică liber şi în acelaşi timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanenţă vegheat? Din fericire, uşile cărţilor nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uşi adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-şi lase grijile în prag şi, pur şi simplu, să se simtă peste tot şi unde vrea acasă." (Ioana PÂRVULESCU)
Cu ce am rămas la mai bine de două săptămâni după ce am terminat de citi cartea? Păi, cu dorința de a mă plimba pe anumite străzi, din anumite cartiere, din anumite timpuri și de vieți. Mereu mi-a plăcut să-mi arunc ochii, din mers, pe ferestrele altora, să ghicesc ce e dincolo de ele si cartea aceasta mi-a oferit acest prilej. Casele din ea s-au dovedit care mai de care mai fermecătoare, mai tainică și mai plină de povești. Am și câteva preferate, dar nu spun care. Și mă gândesc, inevitabil, la casa mea, pe care o visez adesea, cu multe camere, multe intrări, ieșiri, cu grădină, cu oaspeți, cu de toate. Încă o visez, așa cum mi-ar plăcea să fie ea și-mi amintesc și eu, ca un autor modest al vieții mele, de toate casele în care am locuit vreodată, chiar și numai cu titlul de musafir sau chiriaș. Sunt timpuri, sunt oameni și destine felurite. Fermecătoare toate.
Ah, ce carte frumoasa. Despre casele in care traim, despre felul in care ele ne sculpteaza sufletul si viata. O antologie minunata, o recomand cu caldura.
Una dintre cărțile mele preferate. Te întoarce acasă, te înduioșează, te bucură și îți dă o emoție dulce-amăruie a vremurilor copilăriei sau a altor anumite perioade din viața fiecărui autor.
O minunata antologie de texte semnate de indragiti scriitori, critici, jurnalisti sau oameni de cultura romani, despre casele in care au trait si care le-au marcat fie copilaria, tineretea, maturitatea sau celor mai norocosi, intreaga viata. Fiecare scriere autobiografica te poarta intr-un alt univers intim, pe o alta strada a Bucurestilor de alta data, in lumea satului sau a micilor orase de provincie; te invita sa iei parte la cele mai sincere trairi din viata autorului, la cele mai frumoase sau deopotriva, dureroase amintiri, sa faci cunostinta cu oamenii dragi inimii lor, totul in cadrul a ceea ce pentru fiecare reprezinta sau a reprezentat odata ‘acasa’. O lectura calda, introspectiva, care te poarta nostalgic pe cararea amintirilor si prin toate casele in care si tu ti-ai uitat candva o bucata din suflet.
I enjoyed very much some of the essays, especially that of Gabriel Liiceanu but not only. I liked the "house story" of Adriana Bittel and Antoaneta Ralian and Ana Blandiana and the others. They are all warm voices of a cruel period when life as they knew it got upside down. It's a very personal way for the new generation to learn why the city looks the way it looks, and why we perceive city life as we do.
Câteva texte noi chiar mi-au plăcut în mod deosebit (Ana Blandiana și Antoaneta Ralian) și câteva texte vechi pe care le apreciam deja (Andrei Pleșu și Ioana Pârvulescu). Ca tematică, textele sunt legate de abordarea în diverse moduri a nevoii umane de a avea un loc, un spațiu privat care să îl definească și să îl împlinească și a impactului pe care spațiul locuit îl are asupra noastră. Ador insistența lui Pleșu că locuitul la bloc e o barbarie și feluritele moduri în care autorii exemplifică modul în care și-au pus amprenta asupra caselor lor (recomand Ana Blandiana). Cu ce rămâi este impresia că o casă trebuie să aibă mister, cotloane, spații care să îți stimuleze imaginația, că trebuie să fie vie și să pară locuită de persoane care își cunosc și apreciază istoria, care își afișează personalitatea prin obiectele cu care se înconjoară și care înțeleg că o casă trebuie să fie pe măsura omului (atât pe verticală, cât și pe orizontală). Mai rămâi poate și cu un dor de a merge agale pe străzile cu case din București și de a admira arhitectura eclectică (ce a mai rămas) și să îți imaginezi cum ar fi fost dacă nu te nășteai într-un bloc comunist și nu-ți petreceai copilăria printre construcții nefinalizate și alte betoane.
Casele copilăriei, casele maturității, casele schimbărilor de viață (aka temporare) sunt subiectele acestei antologii, participanții fiind scriitori, critici literari, jurnalişti şi ale altor oameni de cultură.
Excelente povesti din perioada comunista si nu numai. Surprinde intr-un mod interesant disparitia proprietatii private in anii '60 si dramele celor care s-au trezit in mijlocul furtunii.