What do you think?
Rate this book
Anii romantici
„Multa vreme n-am putut intelege de ce un prozator si-ar risipi fortele si timpul intr-un jurnal zilnic sau, la fel de rau, intr-o carte de amintiri. Oricite exemple celebre am avut la indemina, ele nu ma clinteau din parerea mea. Si, de fapt, tot asta gindesc si azi, dupa ce, aproape contra vointei mele, am scris aceasta carte; si nu exclud ca as mai putea scrie si altele, in acelasi gen.
Pentru mine, cartea aceasta reprezinta o victorie a vietii contra imaginatiei, a realitatii contra fictiunii. Dar poate si ce am scris aici este tot fictiune, fictiunea mea despre viata traita sub semnul miracolului istoric si al nelinistii ca ne vom intoarce de unde scapaseram.” (Gabriela Adamesteanu)
Pentru mine, cartea aceasta reprezinta o victorie a vietii contra imaginatiei, a realitatii contra fictiunii. Dar poate si ce am scris aici este tot fictiune, fictiunea mea despre viata traita sub semnul miracolului istoric si al nelinistii ca ne vom intoarce de unde scapaseram.” (Gabriela Adamesteanu)
- GenresRomanian Literature
416 pages, Paperback
First published May 1, 2014
6 people are currently reading
81 people want to read
About the author
Gabriela Adameșteanu
22 books105 followersGabriela Adameșteanu is a Romanian novelist, short story writer, essayist, journalist, and translator. The author of the celebrated novels The Equal Way of Every Day (1975) and Wasted Morning (1983), she is also known as an activist in support of civil society and member of the Group for Social Dialogue (GDS), as well as editor of Revista 22.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
March 23, 2025
Tonul interior al scrierii m-a dus cu gândul la felul de a povesti al lui Annie Bentoiu.
"Anii romantici" sunt acei ani irepetabili de dupa 1989, când romanii se trezeau din "somnul" comunismului, când erau plini de elan și entuziasm, dar în același timp dezorientați.
Nu știam încotro să ne îndreptăm, pe cine să credem : a fost sau n-a fost Revoluție, cine a fost in spatele ei, cine sunt cei ce au preluat puterea, pe cine sa credem ?
Am gasit in carte portrete surprinzătoare pentru mine, ale celor care n-au "tacut" în timpul dictaturii, dar nici după.
Am descoperit o Gabriela Adamesteanu luptătoare, verticală, care analizează cu luciditate, inteligență și obiectivitate evenimentele de dinainte și de după 1989.
M-a impresionat profund povestea familiei tatălui ei, zece copii care au pornit de foarte jos si au ajuns tare departe.
Și m-a mai cutremurat ce am mai aflat despre Ioan Petru Culianu, pe care scriitoarea l-a intervievat cu putin timp înainte de a fi ucis, nu se știe exact de către cine, se poate doar presupune. Pentru Gabriela A., soarta acestui geniu românesc condamnat de soarta este un subiect sensibil, a marcat-o profund. Nici nu este de mirare.
O carte de citit si recitit.
"Anii romantici" sunt acei ani irepetabili de dupa 1989, când romanii se trezeau din "somnul" comunismului, când erau plini de elan și entuziasm, dar în același timp dezorientați.
Nu știam încotro să ne îndreptăm, pe cine să credem : a fost sau n-a fost Revoluție, cine a fost in spatele ei, cine sunt cei ce au preluat puterea, pe cine sa credem ?
Am gasit in carte portrete surprinzătoare pentru mine, ale celor care n-au "tacut" în timpul dictaturii, dar nici după.
Am descoperit o Gabriela Adamesteanu luptătoare, verticală, care analizează cu luciditate, inteligență și obiectivitate evenimentele de dinainte și de după 1989.
M-a impresionat profund povestea familiei tatălui ei, zece copii care au pornit de foarte jos si au ajuns tare departe.
Și m-a mai cutremurat ce am mai aflat despre Ioan Petru Culianu, pe care scriitoarea l-a intervievat cu putin timp înainte de a fi ucis, nu se știe exact de către cine, se poate doar presupune. Pentru Gabriela A., soarta acestui geniu românesc condamnat de soarta este un subiect sensibil, a marcat-o profund. Nici nu este de mirare.
O carte de citit si recitit.
April 28, 2025
Au fost fragmente care m-au captivat, cele în care descrie lumea literară și altele mai terne, repetitive, circulând înainte și înapoi între ani într-un stil puțin confuz, mai ales când e vorba de politică. Se vede că inima ei este la literatură și față de politică simte mai degrabă apatie.
Unele obscurări ale biografiilor mi s-au părut prețioase și inutile (cine a urmărit presa anilor 90 și 2000 o să-i recunoască pe Dumitru Tinu și Cristian Tudor Popescu, de exemplu).
Și biografia proprie mi s-a părut că și-a îngropat-o într-un soi de discreție temătoare, de prea multe ori e invocată o lipsă de preocupare/ignoranță presupus benignă, chiar naivă, față de aspecte problematice (trecutul legionar al unor membri ai familiei).
Nota mea, e, deci, o medie între 5* pentru evocarea lumii culturale din primii ani de după Revoluție (dar și din anii 70-80) și 3* pentru restul.
Unele obscurări ale biografiilor mi s-au părut prețioase și inutile (cine a urmărit presa anilor 90 și 2000 o să-i recunoască pe Dumitru Tinu și Cristian Tudor Popescu, de exemplu).
Și biografia proprie mi s-a părut că și-a îngropat-o într-un soi de discreție temătoare, de prea multe ori e invocată o lipsă de preocupare/ignoranță presupus benignă, chiar naivă, față de aspecte problematice (trecutul legionar al unor membri ai familiei).
Nota mea, e, deci, o medie între 5* pentru evocarea lumii culturale din primii ani de după Revoluție (dar și din anii 70-80) și 3* pentru restul.
March 2, 2025
Sunt foarte multe meritele acestei cărți - documentare și literare, deopotrivă. Pe mine m-au cucerit întâi de toate modestia cu care își evaluează rolul ca militant și formator de opinie în acei ani (“participant anonim”, se numește la un moment dat) și luciditatea analizei, mai rar întâlnită la oamenii care au fost atunci atât de aproape de centrul evenimentelor.
Iar referirile destul de frecvente la situația României din 1990-1991, dorită de Iliescu și de cei apropiați lui drept “tampon” sau “culoar” intre NATO și (pe atunci) Uniunea Sovietică, dau ceva fiori când le citești acum, în vremuri aproape la fel de tulburi și amenințătoare.
Altfel, multe evocări interesante (interviul luat lui Culianu cu puțin timp înainte de asasinarea acestuia), pe alocuri amuzante (un portret cu ceva înțepături făcut, printre rânduri, unui tânăr Cartarescu) și, mai presus de toate, prezența permanentă în fundal a “ambiguității sceptice și consolatoare” a literaturii fac din acest volum de amintiri o lectură deosebit de plăcută.
Iar referirile destul de frecvente la situația României din 1990-1991, dorită de Iliescu și de cei apropiați lui drept “tampon” sau “culoar” intre NATO și (pe atunci) Uniunea Sovietică, dau ceva fiori când le citești acum, în vremuri aproape la fel de tulburi și amenințătoare.
Altfel, multe evocări interesante (interviul luat lui Culianu cu puțin timp înainte de asasinarea acestuia), pe alocuri amuzante (un portret cu ceva înțepături făcut, printre rânduri, unui tânăr Cartarescu) și, mai presus de toate, prezența permanentă în fundal a “ambiguității sceptice și consolatoare” a literaturii fac din acest volum de amintiri o lectură deosebit de plăcută.
November 30, 2025
“Anii romantici ating toate punctele fierbinți (și uneori litigioase) ale istoriei recente a postcomunismului românesc.” (Radu Vancu)
May 10, 2015
In sfirsit Gabriela Adamesteanu se intreaba daca nu cumva ar fi meritat sa puna un bemol duritatii pe care a imprimat-o revistei “22”, pe care a pastorit-o atitia ani, duritate si inversunare care m-au indepartat si pe mine catre mult mai echilibrata “Dilema” (excelenta miscare Andrei Plesu, si Gabriela Adamesteanu recunoaste...) Si face asta cunoscuta scriitoare intr-un volum de amintiri din primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989 si evenimentele asociate ei, insotite de gindurile de atunci si de acum despre cele petrecute.
Si mai face ceva Gabriela Adamesteanu, atingindu-ma personal intr-un mod deosebit: ma pune in fata unei concordante naucitoare de sentimente cu ea, in privinta receptarii Vestului.
Ceea ce este acelasi lucru pe care l-am exprimat si eu aproape identic ("mi se normaliza respiratia, imi regaseam matricea in care ma re-asezam") intr-o scrisoare pasionata scrisa la Dilema care a fost si publicata, spre surprinderea si placerea mea, la sfirsitul lui 2003, dupa intoarcerea dintr-o experienta de 3 ani de expatriere, din motive profesionale.
In ciuda acestei declaratii, pe parcursul cartii de care vorbim cad severe judecatile ei asupra societatii romanesti, aproape cioranian ("societate amorfa care se coaguleaza la sacrificiul uman").
Revenind la substanta cartii, rememorarea anilor 90 include si intimplari si portrete, de familie sau anturaj, din copilaria si tineretea scriitoarei. Lectura cartii serveste multe raspunsuri la intrebari la care de obicei nu speri sa primesti raspuns, legate de anii comunismului si post-comunismului.
Gabriela Adamesteanu construieste potrete memorabile oamenilor pe care i-a cunoscut si admirat, din mediul cultural si politic (Ioan Petru Culianu – cel mai amplu, in jurul unui interviu pe care i l-a luat cu putine luni inaintea mortii, in tentativa de a se apropia si a-l cunoaste mai bine pe Mircea Eliade, Mihai Botez - asemanat cu Andrei Plesu pentru arta compromisului strain radicalilor din opozitie, Matei Calinescu, Paul Goma, Nora Iuga, Norman Manea, Stelian Tanase...) sau carora numai le-a observat si analizat influenta (Dumitru Tepeneag, Petru Dumitriu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Silviu Brucan...), precum si personalitatilor din familie (proeminenti , unchii: Dinu - arheologul de prestigiu, Cornel - daruitul si devotatul medic).
Usor agasant este pentru mine felul in care autoarea simte nevoia sa corecteze, sa opuna cu obstinatie parerea proprie parerilor celor cu care s-a aflat in viata in diferite imprejurari mai mult sau mai putin semnificative. Dar si aceasta atitudine o adopta in deplina constiinta "cu mania contrazicerii pe care parintii mi-au detectat-o de mica". Cu acest orgoliu se gaseste nevoita sa inventarieze neintelegeri cu ghiotura, de la cele mai marunte (cu Mircea Cartarescu, cu care a fost colega la un stagiu in 1990 la Universitatea din Iowa City, cu Ted Anton, biograful lui Ioan Petru Culianu) pina la cele care au dus la rupturi de regretat (cu Norman Manea, Nora Iuga, Paul Goma).
In jurul unei coincidente din destinul scriitoarei, anuntat de pe la inceputul cartii se construieste si finalul ei, in maniera de mare romanciera pe care nu trebuie nicicum s-o pierdem din vedere, dincolo de slabiciunile recunoscute in aceasta carte.
---
Carti de urmarit, in urma acestei lecturi: "America ogarului cenusiu" de Romulus Rusan, "Portretul lui M" de Matei Calinescu, "A Very Close Conspiracy - Virginia Woolf and Vanessa Bell" de Jane Dunn, "Provizorat" de autoare.
"... descopar prea tarziu cat de rigida am fost. Aveam o nejustificata aroganta a parerilor, frecventa in anii romantici, cand oamenii si intamplarile erau percepute in alb si negru, in functie de frontul caruia ii apartineai. Eram mai interesata sa-mi exprim parerile decat sa-i ascult pe cei din tabara opusa, ceea ce m-a lipsit de o intelegere mai nuantata a lucrurilor."
"Andrei Plesu are instinct de constructor, ‘Dilema’, cu care n-am fost in cele mai prietenoase relatii la inceput, este nu doar o publicatie, ci concretizarea unui mod de a gandi care nu avea posibilitati de exprimare in infruntarea dintre cele doua fronturi, al puterii si al opozitiei(subl.mea), ceea ce Plesu a intuit cand a intrat pe acest segment liber."
Si mai face ceva Gabriela Adamesteanu, atingindu-ma personal intr-un mod deosebit: ma pune in fata unei concordante naucitoare de sentimente cu ea, in privinta receptarii Vestului.
"Desi pe scara mea de valori Occidentul s-a aflat totdeauna foarte sus, nu aveam mirajul strainatatii si nu mi-am dorit niciodata ca viata mea sa se desfasoare altundeva... eram constienta... ca nu sint ‘un produs bun pentru Occident’. Si nu eram dispusa (ma suspectam ca nici nu eram in stare) sa ‘fac orice’ meserie acolo, ‘ca sa castig o paine’... dupa ce, tarziu, am avut sansa sa calatoresc in Vest, oricat de rau aratau lucrurile la intoarcere, cum ajungeam aici, ma relaxam. Un sentiment inexplicabil, care se repeta de fiecare data."
Ceea ce este acelasi lucru pe care l-am exprimat si eu aproape identic ("mi se normaliza respiratia, imi regaseam matricea in care ma re-asezam") intr-o scrisoare pasionata scrisa la Dilema care a fost si publicata, spre surprinderea si placerea mea, la sfirsitul lui 2003, dupa intoarcerea dintr-o experienta de 3 ani de expatriere, din motive profesionale.
In ciuda acestei declaratii, pe parcursul cartii de care vorbim cad severe judecatile ei asupra societatii romanesti, aproape cioranian ("societate amorfa care se coaguleaza la sacrificiul uman").
Revenind la substanta cartii, rememorarea anilor 90 include si intimplari si portrete, de familie sau anturaj, din copilaria si tineretea scriitoarei. Lectura cartii serveste multe raspunsuri la intrebari la care de obicei nu speri sa primesti raspuns, legate de anii comunismului si post-comunismului.
Gabriela Adamesteanu construieste potrete memorabile oamenilor pe care i-a cunoscut si admirat, din mediul cultural si politic (Ioan Petru Culianu – cel mai amplu, in jurul unui interviu pe care i l-a luat cu putine luni inaintea mortii, in tentativa de a se apropia si a-l cunoaste mai bine pe Mircea Eliade, Mihai Botez - asemanat cu Andrei Plesu pentru arta compromisului strain radicalilor din opozitie, Matei Calinescu, Paul Goma, Nora Iuga, Norman Manea, Stelian Tanase...) sau carora numai le-a observat si analizat influenta (Dumitru Tepeneag, Petru Dumitriu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Silviu Brucan...), precum si personalitatilor din familie (proeminenti , unchii: Dinu - arheologul de prestigiu, Cornel - daruitul si devotatul medic).
Usor agasant este pentru mine felul in care autoarea simte nevoia sa corecteze, sa opuna cu obstinatie parerea proprie parerilor celor cu care s-a aflat in viata in diferite imprejurari mai mult sau mai putin semnificative. Dar si aceasta atitudine o adopta in deplina constiinta "cu mania contrazicerii pe care parintii mi-au detectat-o de mica". Cu acest orgoliu se gaseste nevoita sa inventarieze neintelegeri cu ghiotura, de la cele mai marunte (cu Mircea Cartarescu, cu care a fost colega la un stagiu in 1990 la Universitatea din Iowa City, cu Ted Anton, biograful lui Ioan Petru Culianu) pina la cele care au dus la rupturi de regretat (cu Norman Manea, Nora Iuga, Paul Goma).
In jurul unei coincidente din destinul scriitoarei, anuntat de pe la inceputul cartii se construieste si finalul ei, in maniera de mare romanciera pe care nu trebuie nicicum s-o pierdem din vedere, dincolo de slabiciunile recunoscute in aceasta carte.
---
Carti de urmarit, in urma acestei lecturi: "America ogarului cenusiu" de Romulus Rusan, "Portretul lui M" de Matei Calinescu, "A Very Close Conspiracy - Virginia Woolf and Vanessa Bell" de Jane Dunn, "Provizorat" de autoare.
January 13, 2021
Mi-a plăcut "tonul" calm, liniștit, uneori trist cu care povestește dintr-un timp care numai liniștit nu era. Mi-a plăcut încercarea continuă de imparțialitate, de expunere a faptelor, lăsând cititorul să își formeze singur o părere si mi-a plăcut "scriitura", ce dovedește apartenența vizibilă si certă, la o generație de intelectuali pe care ii vom
regreta, sunt sigură, odată.
regreta, sunt sigură, odată.
Read
April 14, 2025Fiind cartea clubului din aprilie, am decis să nu spun nimic, citiți-o!
May 2, 2025
Am inceput Anii romantici fara asteptari, dar cartea mi-a trezit curiozitatea inca de la inceput. Mi-a adus aminte de zilele de dupa Revolutie, de personajele aparute brusc in viata politica a tarii despre care ne intrebam atunci cine sunt. Mi-a placut modul detasat si direct in care autoarea povesteste despre anii comunismului – despre prima zi de lucru, cand a fost chemata la serviciul de personal pentru a i se propune transferul la Radio, despre prietenia cu Matei Calinescu, al carui proiect de a preda in Bucuresti a esuat, despre Petre Dumitriu, cazut in dizgratie in 1976, si despre biografia lui Eliade. Am rezonat cu opiniile ei despre importanta meseriilor care nu implica rutina sau repetitie, care atrag prin noutatea continua, despre destin si despre perceptiile legate de intalnirile cu anumiti oameni in viata noastra. Am aflat din carte despre existenta lui Culianu, cel care sustinea ca nu exista coincidente. Mi-a placut mult fraza inspirata de aceasta idee:„lumea imi pare, uneori, plina de semne indescifrabile, iar intalnirile dintr-o existenta, legate intre ele, intr-un mod enigmatic.”
April 4, 2020
"Oamenii nu sunt automate, nu apeși un buton și treci, imediat, psihicul și comportamentul uman de la crisparea din regimul totalitar la naturalețea dintr-o democrație."
August 29, 2025
Titlul cărții e înșelător, n-are nimic sentimental, Gabriela Adameșteanu rememorează felul în care a trăit România dintre 1989 și începutul anilor 2000: entuziasmul și idealismul „anilor romantici” ai tranziției, implicarea civică și presiunea manipulării. Cartea a apărut în 2014 (ediția a II-a, completată, în 2024) și a primit premii importante, inclusiv Premiul Special al Uniunii Scriitorilor.
Volumul îmbină planul personal (formarea autoarei, episoade de viață, revenirea la literatură după anii de presă) cu planul public (Piața Universității, GDS, Revista 22, Alianța Civică, mineriadele, dezbaterile despre democrație și memorie). O mare parte tratează relația țară–exil și întâlnirile cu figuri majore ale culturii române din diaspora (Matei Călinescu, Ioan Petru Culianu), dar și rolul Europei Libere, al Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca în susținerea disidenței.
O carte necesară, din care am aflat multe lucruri pe care nu le știam despre evenimentele din 1989, despre numeroși scriitori și din viața autoarei. O revelație. De citit neapărat.
Volumul îmbină planul personal (formarea autoarei, episoade de viață, revenirea la literatură după anii de presă) cu planul public (Piața Universității, GDS, Revista 22, Alianța Civică, mineriadele, dezbaterile despre democrație și memorie). O mare parte tratează relația țară–exil și întâlnirile cu figuri majore ale culturii române din diaspora (Matei Călinescu, Ioan Petru Culianu), dar și rolul Europei Libere, al Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca în susținerea disidenței.
O carte necesară, din care am aflat multe lucruri pe care nu le știam despre evenimentele din 1989, despre numeroși scriitori și din viața autoarei. O revelație. De citit neapărat.
December 26, 2023
O carte grea, obositoare, plictisitoare. Multă politică, multă urâciune, răutate, invidie, bârfa, sabotaj. Prea multă politică!!! Am cumparat cartea crezând că e altceva. În final am reușit să o termin de citit, cu greu, pe sărite. Am aflat și câte ceva interesant, dar nu e genul meu. M-a plictisit teribil!
November 2, 2023
3,5 steluțe.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews