Un bibliotecar pensionar trăiește într-un oraș în care sunt tot mai vizibile semnele dezinteresului față de literatură: bibliotecile sunt tot mai puțin frecventate, anticariatele și editurile dau faliment, cărțile zac nevândute în librăriii sau sunt puse pe foc, altele sunt folosite de către tineri pentru un joc barbar. Acest mare pasionat de lectură primește o și mai groaznică lovitură: familia îi vinde pe ascuns miile de volume pe care le strânsese de-o viață.
Dar soarta îi scoate în cale un miliardar care posedă o bibliotecă uriașă pe o insulă. Acesta îi propune să-i ordoneze și să-i înregistreze volumele aflate acolo.
Bibliotecarul acceptă bucuros oferta, dar popasul pe insula misterioasă îi dezvăluie un adevăr cutremurător: în acel loc s-a comis o crimă. Smuls din universul cărților, eroul încearcă să reconstituie faptele care au condus la tragicul eveniment.
După cum afirmă criticul literar Alex. Ștefănescu, Insula cărților este “o remarcabilă realizare a literaturii române de azi.”
George Arion este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
Momentan nu pot să duc o perspectivă masculină atât de bătrânească care susține "că nu mai citesc tinerii domnule" și că tinerele ar fi urâțite dacă ar utiliza machiaj. Nope, nu mulțumesc.
Mie nu mi-a displăcut. Am ascultat varianta audio, în lectura lui Eugen Cristea, și a fost o experiență tare faină. Apoi toate rândurile despre cărți și starea culturii in România mi-au fost dragi.
N-am reusit s-o duc la capat. Interesanta tema cartilor, a bibliotecilor, care m-a atras, dar mai departe nu ma prinde. Caricatura ii iese autorului, dar pe mine, una, romanul nu m-a prins.
din seria cand autorul vrea sa fie mai important decat personajele sale. Pana si numele autorului e scris mai mare decat numele cartii sale pe coperta.O carte trista,deprimanta,pe care mi-a fost greu sa o termin...