"Mai povesteau oamenii, în serile când se-adunau la câte unul, să stea de taină, că moșneagul se ivea, cel mai adesea în nopțile cu lună plină, prin marginile lanului. Umblă de colo-colo, șovăind, parcă neîndrăznind să se-ntoarcă la el acasă. Trupul îi era tot străpuns, iar prin găurile în care nu rămăseseră pănuși se putea vedea dintr-o parte-n alta. Pe țeasta și-n varfurile degetelor îi crescuseră mii de fire de mătasea porumbului, care fremătau la cea mai mică adiere. Din picioare înmugureau frunze și cu toate astea se mișca aproape ca un om, gemând de ți se făcea pielea de găină. Dar din găvanele ochilor nu curgea nicio lacrimă, căci erau pline cu grăunțe, printre care se furișau gândaci mărunți..."
Scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer de creative writing. Absolvent al Facultății de Energetică din București. A debutat în 1981, cu povestirea „Viață de familie”, în revista Știință și Tehnică. A publicat zeci de povestiri în reviste și almanahuri, numeroase scenarii de televiziune și radio. Este prezent în peste douăzeci de antologii și volume colective de povestiri, între care Anthology of European Speculative Fiction (2013), Bing, bing, Larisa (2013), Worlds and Beings (2015) etc. Textele sale au fost distinse cu numeroase premii.
Volume publicate Romane: Așteptând în Ghermana (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2010 și 2013, a câștigat Premiul RomCon 1994), Însemnările damei de silicon (2014, 2016, roman fantastic), Urme de sfinți (2014), Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia (2015, trofeul best seller al Editurii Tritonic 2016), Noaptea în oraș, fără părinți (publicat în 2016, a câștigat premiile pentru cel mai bun roman science fiction la RomCon 2017, AntareSFest 2017 și Sci + FI FEST 2017), Luna în orașul blestemat (distopie, 2017), Conspirația femeilor (2018) Experimentul Păpușa (2019).
Proză scurtă: Marilyn Monroe pe o curbă închisă (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2012), Români deja deștepți (2007, reeditat în 2013), Basme geostaționare (science fiction, 2008), Alți români deja deștepți (2013) Români în vorba goală (2016) Anatomic Grafitti (science fiction, 2016)
Non-fiction: Autor de unul singur – rețete pentru scrierea creativă (2016, trofeul best-seller al Editurii Tritonic 2017)
În colaborare cu Marian Truță Romane: Vegetal (2014 - Premiul Ion Hobana 2014), Mineral (2015 - Premiul Sci + FI FEST 2016) Proză scurtă: 12 povestiri fantastice (2018 - Premiul Ion Hobana 2019)
Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy. Locuiește în București.
Mi se pare înnebunitor să ai o idee bună și să o strici în halul ăsta. Începutul e promițător, și ideea mi se pare aproape genială, dar execuția e din ce în ce mai proastă până în punctul în care ajung să cred că și ideea e o pură întâmplare.
Poate că o vreme pare convingător textul, și prima jumătate ar fi putut, în ciuda tuturor hibelor, să anunțe un text bun. Din păcate a doua jumătate dezechilibrează complet textul, și amplifică un rateu pe care nu l-ai fi putut percepe de la primele pagini. Îmi pare rău că am pierdut vremea, și îmi pare rău că nimeni nu le-a spus să arunce a doua jumătate și să scrie ceva interesant cu ideea pe care o aveau.
Am devorat-o cu sufletul la gură, terifiat de ce pot face niște lanuri de porumb bine determinate și curios să aflu motivul pentru care plantele au luat-o razna în asemenea hal. Milu, cu mijloacele sale reduse, de copil de paisprezece ani, pare un erou desprins din filmele acum la modă, cu bunele și cu relelele lor. Iar discuția despre acest volum și despre continuarea sa, Mineral, de la Romcon 2016, a fost una pe măsură.
A mixture of catastrophic novel, fantasy and magic realism. Well written, but it basically makes me yearn to go and re-read "Hothouse" by Brian Aldiss.
Aveam de gind sa iau aceasta carte, nu eram foarte hotarit. M-am tot uitat pe un site online de carti, am pus cite ceva in cos si la sfirsit, cind m-am uitat, dadusem comanda si pentru ea. Nu era grav, oricum aveam in vedere sa o cumpar. Asaaaa.... M-a prins destul de repede. Interesant. Si povestea si ideea si faptul ca se petrece in Romania. Am vazut comentarii ca se aseamana cu Sera lui Aldis - nu mai stiu ca am citit-o acum 20 de ani, cumva cu La Medeleni si Ion Creanga - mai putin partea de sf/fantasy. A fost si un film de curind - Happening - cu aceeasi tema. Asadar, povestea m-a prins, pina pe la jumatatea cartii si ceva ma incolo totul avea un curs normal. O citeam sa vedem raspunsul final. Dar apoi se intimpla lucruri bruste care nu se leaga cu ce era scris mai sus cu 3 rinduri... Cartea e interesanta, ideea buna, scris bine, te tine in tensiune si cu explicatii bune. E de citit. Totusi finalul, pentru mine, lasa loc la 3 interpretari 1 - apocalipsa exista, aparitiile ciudate de personaje e din cauza plantelor care mai au ceva efecte halucinogene 2 - apocalipsa nu exista, baiatul vede totul prin ochii coplului si toate i se par mari si ciudate cind e mic si nu intelege multe lucruri 3 - apocalipsa nu exista, in tot timpul acesta baiatul este bolnav, are febra, delireaza si are viziuni cu foarte mici flashuri de realitate Oricare ar fii raspunsul, cartea e interesanta. Totusi, faptul ca te lasa sa te gindesti la diverse cred ca e un plus. Dar si minusul pentru care nu i-am putut da 5 stele, ca nu are o continuare. Cam ca serialul Lost care a avut n-spe serii si cind s-a termniat am ramas cu extrem de multe semne de intrebare despre el.
desi putin ametitoare la final, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la 2 scriitori (chiar 3) in timp ce o citeam. cine a crescut la tara sau macar cine a avut bunici la tara rezoneaza foarte repede si usor cu aceasta carte. descrierea satului, a obiceiurilor, a oamenilor imi aduce aminte de "la medeleni" - ionel teodoreanu, "morometii" - marin preda si de ce nu, "ion" - liviu rebreanu. insa, actiunea, care te tine cu sufletul la gura mi-a amintit de un singur lucru: stephen king. nu am putut sa nu rememorez momente din "the stand" (apocalipsa) cand asteptam cu sufletul la gura sa vad daca protagonistul reuseste sa iasa din lanul de porumb, sau daca i se va intampla ceva rau. pe langa toate acestea mi-am adus aminte de propria copilarie, de mirosul ierbii, de curtea bunicilor, de pasari si de porc, de gradina de flori din fata ferestrei (in care obisnuiam sa stau sa citesc jules verne, carti imprumutate de la biblioteca satului, aflata intr-o camera a caminului cultural) sau de gradina in care cultivau deopotriva legume, cateva randuri de porumb (pentru fiert) si pomi fructiferi. de serile petrecute in curte, pe scaune, cu satenii care veneau in vizita sau in casa, adunati in jurul mesei, mancand seminte coapte pe plita si cu bunica incalzind mancare in ler (cuptor) pentru copiii care adormeau vrajiti si obositi dupa alergatura si jocurile de peste zi. este o carte fabuloasa pentru literatura romana, care descrie satul romanesc prin ochii unui copil. singurul meu regret este oarecum, intr-o anumita masura, ca toata agitatia s-a finalizat intr-un mod total neasteptat (aici este un plus), dar oarecum dezamagitor pentru fanul stephen king din mine. insa cartea, fara indoiala, merita citita si ar trebui explicata (pusa in scena, filmata) pentru cei crescuti intre betoane.
The science-fiction part is missing for the most part, just barely there to tease you if you're into this genre. But it's an easy read, quite good if you're into psychological thrillers. I often found myself "seeing" the movie :) But alas, as a SF fan, I wish I had read more about the mysterious, gigantic crops and how that came to be, than about Milu's transition to manhood and hallucinations (?)
Daca ar fi sa compar "Vegetal" cu "Mineral", faptul ca sunt scrise de aceiasi autori este cam singurul lucru pe care il au in comun. Asta si titlurile apartinand aceleiasi reguli gramaticale. Personal, cred ca "Vegetal" este mai bun ca poveste, iar "Mineral" mai bun ca scriitura. Si totusi pentru mine, cartea de fata isi merita cu totalitate cele 5 stele, pentru ca povestea este scrisa la un nivel total diferit.
Am observat in ea acelasi lucru ca in "Mineral", si anume aplicarea SF, intr-un mod foarte subtil si ciudat si dezarmant, la cultura romaneasca, la principiile pe care le ai cand te nasti pe langa Carpati - mi-e greu sa explic cum pot sa simt asta, dar o simt foarte puternic. Daca in "Mineral" mai ai iluzia unei povesti in afara Romaniei, in "Vegetal" acest lucru ti-e imposibil, pentru ca orasul principal este Pitesti iar personajul rau este ... porumbul. Nimeni nu ar putea sa citeasca asta si sa isi zica despre autori ca nu au reusit sa creeze o super-poveste, in care elementul horror si SF vine de la un lan de porumb. Ideea este geniala si aplicatia ideii este superba.
Din nou, sunt imens de fericita ca descopar SF-ul romanesc si observ cata calitate literara avem in acest gen favorit de-al meu. Imi pare rau doar ca mi-a luat atata timp.
Ideea sau mai bine zis "plot-ul" mi s-a parut destul de interesant; si recunosc - am cumparat-o la oferta si fermecat de coperta foarte reusita. Din pacate, dupa prima parte (Asteptarea), a inceput sa ma plictiseasca groaznic, voiam sa aflu cat mai rapid niste raspunsuri, sa vad protagonistul facand progrese mai mari, sa cunosc mai bine si alte personaje, sau de ce nu sa se deschida calea unor mistere noi legate de inevitabila catastrofa ce se abate asupra oamenilor. Ma asteptam la ceva diferit. Pot sa spun in schimb, ca mi-au placut imaginile vietii rurale romanesti, cu care voi ramane...
Pe măsură ce citeam, n-am reușit să scap de senzația de apăsare dată de faptul că trebuia să privesc plantele ca pe ceva rău, ca pe inamicul parșiv care profită de ce mai mic moment de neatenție ca să te ucidă. Până la urmă... sunt doar plante! Singurul lucru diferit față de plantele din grădina mea de la țară e faptul că pot crește peste noapte, că au mereu rod... și că se mișcă pentru a te ucide. Ideea e atât de simplă, și totuși atât de stranie încăt întreaga lectură e o încercare de a asimila acest fapt, de a accepta că sfârșitul lumii nu va fi marcat de un „bang” ci se va petrece încet, pas cu pas, plantă cu plantă, până când apocalipsa verde va triumfa.
Și totul e privit prin ochii unul copil care nu cunoaște o altă lume, care consideră că poveștile bunicii sale despre plantele docile sunt doar povești, minciuni pe care și le spun bătrânii. Totuși, faptul că personajul principal e copil e și portița de scăpare, portița care îți permite să te eliberezi de acea stare de apăsare, de stranietate: cu fiecare ocazie pe care ți-o oferă autorii, începi să speri că lumea plantelor ucigașe nu e reală, că e doar un vis sau un joc al unor copii cu o imaginație bogată...
Însă realitatea vine mereu înapoi atât peste Milu cât și peste cititor și preșul ne e tras din nou de sub picioare, suntem obligați să găsim un punct de spijin în această lume atât de asemănătoare și totuși atât de străină de ceea ce cunoaștem. Spun că e asemănătoare cu a noastră datorită oamenilor care, indiferent de circumstanțe, sunt aceeași pe care îi cunoaștem noi astăzi. Vecinii lui Milu ar putea fi vecinii noștri, bunica lui ar putea fi bunica noastră, totul e atât de real și de familiar încât fără să-ți dai seama, îți dorești ca și lumea să fie la fel de familiară. Dar nu e, pentru că amenințarea porumbului ucigaș este prezentă mereu în gândurile tuturor... Până și ideea asta a porumbului ucigaș sună amuzant, sună ca un film de care să râzi, însă nu e o glumă, e o realitate cu care ești forțat să dai piept.
Gășiți întreaga recenzie pe blogul meu, aici - [link]
Când s-a trezit, afară deja era lumină. O dimineaţă de vară, răcoroasă, plină de ciripitul zburătoarelor. Milu se-ntinse sub plapumă, savurând gustul dulce-amărui al începutului de zi. O auzea pe bunică-sa, în curte, cum dădea de mâncare la păsări. Grăunţe de tot felul, pentru un cârd de gâşte şi pentru găini.
Sări din pat în faţa ferestrei şi porni să se îmbrace. Pantalonii cu bretele, cam roşi la buzunare, aveau două petice mari în cur, cusute cu aţă groasă, aproape sfoară, ca să ţină cât mai mult. Cămaşa, mirosind a fum de la focul de-aseară, cu bucăţi de şiret în loc de nasturi. În picioare, tenişii de gumă.
Se stropi pe ochi cu apa dintr-o cană.
― Miluţ, mamă, umple o căldare să dau la vacă, îi ceru bunică-sa când îl văzu în tindă.
Scoase două ciuturi cu apă, turnă în căldare, cu grijă să nu scape vreo picătură pe jos. Fără să mai aştepte, se duse la grajd să verse apa în jgheab. Vaca îl salută bâţâind din cap şi clătinând coarnele. Un minut mai târziu, în bucătăria de vară, Milu bău din laptele muls de bunică-sa dis-de-dimineaţă, pe când el dormea. Apoi se şterse la gură cu mâneca şi ieşi în curtea uscată.
Pe pământul bătătorit nu creştea niciun fir de iarbă. Pământul era tare şi sterp ca betonul, dar Milu n-avea habar ce-i ăla beton. El ştia că scările tindei sunt din ţiment, casa de cărămidă, acoperişul din tablă, fereştile sunt de sticlă şi tocurile din lemn, iar sticla stă lipită cu chit de tocuri. Cam asta era tot ce cunoştea despre casă. A, mai ştia că pe pat sunt velinţe, pe pereţi nişte macaturi şi tablouri pe care le cumpărase demult bunică-sa, de la târg.
În ramele tablourilor erau înfipte nişte poze, iar tabloul în sine înfăţişa un tâmplar alături de o femeie, cum ţin amândoi în braţe un copil care avea un cerc auriu în spatele capului. Milu o întrebase odată pe bunică-sa, când era mai mic.
― Cine e-n tablou’ ăla?
― Pruncul Isus, îi spusese ea.
― Da’ cine e Isus?
― Mântuitorul lumii.
El nu înţelegea de ce are lumea nevoie de mântuire, nici măcar nu ştia ce-i aia. Rostogolise cuvântul prin gură, de câteva ori, ca şi cum ar fi căutat să-i desluşească aroma şi înţelesul cu vârful limbii. Nu simţise nimic. Mântuirea n-avea niciun gust. Întrebase în schimb, altă dată, când mai crescuse, cine-s oamenii din poza înfiptă în rama tabloului.
Ideea cartii este geniala! Recunosc ca si dupa 3 ani de la lectura ei imi amintesc de subiect si de fiecare data cand sunt in gradina ma gandesc involuntar la plantele de langa mine, ca ar putea sa faca pasi. Punerea ideii in practica, in text, este mai putin geniala, din pacate! Iar finalul este putin confuz...
O carte care face cinste SF-ului romanesc. Se citeste pe nerasuflate. Mi se pare mult mai buna decat Mineral (o alta carte scrisa de aceiasi autori). Nu stiu daca a fost tradusa in alte limbi, dar probabil ca e mult mai interesanta pentru un cititor român (mai ales daca nu a trait doar in marile orase ale tarii).
WOW! O carte care m-a ținut cu sufletul la gura, mai buna decât ma așteptăm (subiectul nu ma captivase din descriere...) Ar merita 5 steluțe, dar eu am o problema personală cu sfârșiturile care nu sunt clare, așa ca rămân la 4,50.
Plina de suspans, alerta, cu personaje atat de naturale si un context plin de oportunitati - singurul minus a fost ca s-a terminat prea repede :D. Amuzanta si in acelasi timp macabra, mi-a placut tare mult :).
O carte foarte interesanta - doar nu in fiecare zi citesti un SF plin cu regionalisme.
N-as zice totusi chiar ca e un SF, poate mai degraba un fantasy mai noir, dar cu siguranta le va placea cititorilor de SF. Pentru mine e genul de carte pe care am luat-o in mana si nu o mai las pana o termin; scrisa foarte bine, in ritm rapid si imbinand bine descrierea cu actiunea.
O recomand cu caldura, dar nu pot sa-i dau 5/5 pentru ca se termina in coada de peste. Inteleg ca e o calatorie initiatica, dar mi-ar fi placut sa explorez mai mult universul creat si macar sa pot intui ce s-a intamplat, de ce sau cum.