1989

by Adrian Buz

In Romania anului 1989, viata de zi cu zi inseamna mai ales frica, lipsuri, uniformizare, compromisuri, umilinte. Raul si uratul sunt dominantele Epocii de Aur, dar nu totul este rau si urat. Chiar si in armata regimului, loc al absurdului si abrutizarii, pentru ca exista tineri, exista si visuri, dorinta de a trai altfel. Revolutia va insemna o izbucnire la suprafata a acestui suvoi al vietii ascunse, cu toate bunele si relele pe care le antreneaza. Pe fundalul acestei perioade de framantari, protagonistul romanului se intoarce cu gandul la anii tineretii razvratite, rememorand pentru a intelege...

Genres: Romanian Literature

368 pages, Paperback

First published May 1, 2014

Reviews

[Stella Popa · Rating 4 out of 5]

"1989"
Adrian Buz 8/10 ⭐

Un an important în toată istoria românilor, de peste tot. În Republica Moldova, limba română a prins curaj și aripi revenind la locul său de vază, Mișcarea națională se amplifica, iar în România se apropia Revoluția din decembrie.

Se zice ca pâinea uscată mâncată în libertate este mai bună decât friptură din captivitate, pentru că așa am fost, captivi în propriile case.
Nu că acum am fi mai independenți, dar măcar avem umorul, și ăla negru, pentru supraviețuire.

Eroul nostru este și el prins într-o conjunctură mai specială, acel an l-a înhățat armata. Ar fi trebuit să facă armată 1 an și 4 luni.
Această perioadă trece complicat, reguli noi, oameni, subordonație, nesiguranță și sentimentul că nu aparținea locului.

Revoluția a venit ca un duș rece, iar personajul lui Buz, soldatul anului 1989, ne vorbește direct despre neajunsuri, lipsuri, idoli, vise ruinate, direct tangente cu perioada comunistă și post revoluționară.
Cât de importantă poate fi o îmbinare de cifre pentru unii, și câtă amărăciune este capabilă să lase pentru aleșii acelui an, 1989.

De-o inteligență debordantă este scrierea lui Adrian Buz, stil liber și plin în același timp.
Eu am descoperit noi sentimente pentru acea scurtă vreme, furia pentru trecut, când ești impotent și nu poți schimba ceva.
Cine împotriva cui a luptat?

Nu este o lectură tocmai ușoară. "1989" se citește cumpătat.
Dacă vrei să o dai gata în 2 zile, s-a facut, dar pun pariu că nu o să îi simți profunzimea, o să uiți imediat trăirile redate, frustrările și speranța care era resuscitată constant.

Andrei Buz mi-a readus aminte că în timp ce eu faceam primii pași, și rosteam primele cuvinte în limba română, alții o făceau pentru ultima dată.
Lectură liniștită și optimistă vă doresc!

Editura Polirom
#foxbooks #citimpentruschimbare #andreibuz #recenzie #selfiebook #editurapolirom

[Elena Papadopol · Rating 5 out of 5]

O surpriza atat de placuta, ce m-a determinat sa acord o mai mare atentie scriitorilor romani contemporani.
Scrisa cu sinceritate, fara perdea, cu amuzament, dar si cu multa furie - o poveste despre (a)normalul de zi cu zi, in contextul politic si economic din Romania anului 1989.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Am în faţă o fotografie, o veche fotografie alb-negru aproape ireală. O fotografie în care se mişcă ceva. Lumina de miez de vară a anului 1989 tremură uşor pe zidurile masive ale Liceului Fraţii Buzeşti din fundal, în timp ce un grup de tineri şi câţiva adulţi aliniaţi pe patru rânduri privesc spre aparatul fotografic. Chipurile celor treizeci de elevi în pragul absolvirii liceului par nişte flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, îmbrăcate în uniforme – se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala acestei lumini intense, incandescente. Unii dintre ei se sunt pe fază, afişează zâmbete spontane, încărcate de diverse emoţii; alţii par că îşi trăiesc inerţi absenţa – poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furaţi de cine ştie ce gânduri sau poate pur şi simplu o mărturie unei imobilităţi expresive. Îţi poţi aminti gândurile de la optsprezece ani, după două decade? Unul din aceste chipuri absente care se unduieşte în poză e al meu, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumătate vizibil atinsă de aroganţa specifică vârstei. Îmi amintesc cu precizie la ce mă gândeam în momentul în care fotograful a declanşat procedeul, de parcă aş fi vrut să imprim pe peliculă şi vedenia mea nesigură, mai degrabă întrebătoare, asupra viitorului. Cine voi fi în anul 2001 când voi avea treizeci de ani? Un animal uman ajuns la maturitate, ale cărui instincte îl responsabilizează pentru a supravieţui în mediul lui, indiferent cum va fi acest mediu. Voi fi, adică, opusul celui care eram în acel moment. Interogaţia mea nu avea nimic nostradamic, pur şi simplu pipăiam cu mintea un viitor fără indicii. Mi se părea potrivit să asortez acestui moment de răscruce o seriozitate de adâncime. S-ar spune că trăiam clipa destul de pătruns.
Se pare că şmecheria mi-a ieşit. Interogaţia mea ajunge cumva la mine peste ani, în această fotografie în care lumina vibrează, tâşnind dintr-un aparat psihic de proiecţie. Acum ştiu toate lucrurile pe care atunci nu le ştiam, pentru că între timp istoria şi-a ridicat de pe ele draperia unui timp, pentru că între timp viaţa şi-a văzut de treaba ei.

[SemneBune · Rating 5 out of 5]

„În primul rând este un roman despre viața unui tânăr care se nimerește a fi soldat în anul 1989, apoi despre viața altor oameni cu care el intră sau nu în legătură directă și prin asta se deosebește de alte romane în care comunsimul apare mai mult sau mai puțin ca subiect principal. Titlul romanului indică atât un an important în istoria României, cât și un an important și de neuitat din istoria personală a autorului, iar faptul că acesta l-a ales arată cât de marcantă poate fi o dată și câtă încărcătură poate avea o însșiruire de cifre care formează un an ce ar fi putut fi unul banal.”

de la sursă: Un răcan picat în altă lume: Adrian Buz – „1989” – SemneBune http://semnebune.ro/2014/un-racan-pic...