În prelungirea amintirilor despre tatăl său, „preotul care s-a urcat la cer”, părintele Gheorghiu își evocă aici mai pe larg primii ani din viață, o viață petrecută în jurul Bisericii. Dându-și seama că poartă un nume care nu există în calendarul bisericesc, copilul Virgil își propune la vârsta de șapte ani să se facă el însuși sfânt. Află că pentru aceasta trebuie să ajungă să-și iubească vrăjmașii… Într-o minunată împletire de poezie, suspans și înaltă spiritualitate, ni se oferă o neuitată inițiere într-un creștinism trăit ca realizare a aspirației spre sfințenie a ființei umane. Hagiografia nu ține de spectaculos, ci e perfect ancorată în viață ca răspunsul sufletului credincios la chemarea Evangheliei ce răsună de veacuri în Biserică. Lectură fascinantă, aceste noi amintiri dintr-o copilărie teologică sunt nu numai o admirabilă teologie literară, ci poate cartea cea mai revelatoare a sufletului părintelui Virgil Gheorghiu.
Constantin Virgil Gheorghiu (September 15, 1916 in Războieni, Romania – June 22, 1992 in Paris, France) was a Romanian writer, best known for his 1949 novel, The 25th Hour.
Virgil Gheorghiu was born in Valea Albă, a village in Războieni Commune, Neamţ County, in Romania. His father was an Orthodox priest in Petricani. A top student, he attended high school in Chişinău from 1928 to June 1936, after which he studied philosophy and theology at the University of Bucharest and at the Heidelberg University.
He traveled and stayed in Saudi Arabia to learn the Arabic language and the Arab culture, before writing the biography of prophet Mohammed. The book was translated from Romanian to French and to Persian in Iran and in Urdu in Pakistan. Unfortunately, this book was never translated into English. Its Hindi translation is being printed in India and expected to be available by Jan. 2020, with the Hindi title saying "A prophet you do not know".
Between 1942 and 1943, during the regime of General Ion Antonescu, he served in the Ministry of Foreign Affairs of Romania as an embassy secretary. He went into exile when Soviet troops entered Romania in 1944. Arrested at the end of World War II by American troops, he eventually settled in France in 1948. A year later, he published the novel Ora 25 (in French: La vingt-cinquième heure; in English: The Twenty-Fifth Hour), written during his captivity.
Gheorghiu was ordained a priest of the Romanian Orthodox Church in Paris on May 23, 1963. In 1966, Patriarch Justinian awarded him the cross of the Romanian Patriarchate for his liturgical and literary activities.
O lectură ușoară, presărată cu trimiteri și citate teologice care se încadrează perfect în povestirea eroului. Cartea prezintă amintiri dintr-o copilărie teologică a autorului - Virgil Gheorghiu, care în genialitatea copilărească se întreabă: Cum poate omul să ajungă sfânt? Că doar la asta este chemat de Dumnezeu, nu la profesii profitabile, nu la inteligență superioară ci la SFINȚENIE... Totul pornește de la faptul că Sf. Virgil lipsește în calendar, ceea ce este o nedreptate după părerea autorului, astfel acesta caută modalitatea de a se sfinți. Tatăl îi spune că acest lucru este posibil și fiecare sfânt are o cale a sa (politeia), însă, cea mai ușoară este cea a iubirii dușmanului. Dar autorul trăiește dezamăgirea faptului că nu-și poate iubi dușmanul, pentru că... nu îl are.
„A fost născocită căsătoria ca mângâiere pentru moarte.” p.11 - Sf. Grigorie al Nyssei; Căci „Dumnezeu nu avea nevoie de căsătorie ca să înmulțească oamenii pe pământ.” (Sf. Ioan Hrisostom)
Setea de fericire nu poate fi smulsă niciodată din om.
„Pentru a fi creștin, trebuie să fii, și apoi să fii liber. Și libertatea înseamnă identitate cu propria natură.” (p.44)
„În marii poeți, în genii, se manifestă omul. În sfinți, însă se arată, se face prezent Dumnezeu Însuși.” (p.50) Prin sfinți se realizează osmoza dintre cer și pământ. (p.51)
Din nefericire nimeni nu mai vrea să se facă Sfânt. p57
Mai bine să mori pe drum căutând viața desăvârșită de cât să nu pleci la drum în căutarea ei. (Sf. Grigorie de Nazianz) Sfinții și asasinii sunt de o potrivă oameni care caută fericirea. (61)
Cine îl iubește pe Dumnezeu iubește neapărat și frumusețea. (p.95) Credința e asemenea căldurii. Nu ți se face cald citind tratate despre căldură. Nu ai credință citind studii teologice. (p.163)
În orice om polițiștii caută un asasin, suspectează pe toată lumea. Înțelepții și filozofi caută în toți asasini un om. Iar noi, creștinii, în toți oamenii Îl căutăm pe Dumnezeu. (P.203)
Femeile nu fac istoria, dar trec deasupra ei în zbor, ca îngerii. (p203)
⭐️Acest volum memorialistic al scriitorului Virgil Gheorghiu trasează portretul-tip al preotului care trebuie să lucreze la îndumnezeirea celor păstoriți și să cunoască toate căile posibile de mântuire pentru a le oferi sprijin tuturor oamenilor. Chiar și propriului copil, micul Virgil, care în jurul vârstei de șapte ani își propune să devină sfânt, deoarece în calendarul ortodox nu este pomenit niciun asemenea sfânt, iar toți care poartă acest nume latin sunt lipsiți de un ocrotitor și de o zi onomastică. Acest țel îl poate atinge dacă va putea învața să își iubească dușmanii. ⭐️Deosebit de elegant în exprimare și având harul unui povestitor, scriitorul recreează climatul primilor să ani de viață în casa parohială din satul Valea Albă. Cele trei figuri dominante sunt ale părinților și bunicului Melchisedec, preot în satul Ierusalim. Virgil Gheorghiu realizează o istorie a regiunii Neamțului, începând cu primii locuitori și creștinii veniți de la Constantinopol, continuând cu venirea strămoșilor săi din Transilvania, Bătălia de la Valea Albă, neuitând însă de biserica de lemn, unde o dată la câțiva ani mai vine în vizită Măicuța Domnului prin icoana adusă de la una dintre multele mănăstiri ascunse intre brazi și stânci. ⭐️Atmosfera de basm este conferită de elementul religios, care pătrunde toate clipele copilului Virgil. Scriitorul include nenumărate trimiteri la Scripturi, scrierile patristice, cărțile de cult și chiar deschide lectura înspre canoanele ce prevăd conduita unui preot. ⭐️Recomand cu tot dragul această carte. Am citit-o cu sufletul la gură. Este un izvor de bucurie, mângâiere și balsam spiritual în aceste zile ambigue pe care le trăim.