Το Μυστικό της Λεονί

de Courmon Saga #1

by Elizabeth Adler

Πλούτη, δόξα, δύναμη... Ο αστραφτερός κόσμος της Λεονί.

Με την εξωτική ομορφιά της και την αφοπλιστική αθωότητα θα ξεκινήσει από κάποιο λαϊκό μπαρ για να γνωρίσει τον ίλιγγο της δόξας στην ταραγμένη ζωή του Παρισιού. Μια νέα, αγνώριστη Λεονί θα πάρει, τώρα, τη θέση της αθώας επαρχιωτοπούλας. Δυναμική, ασυγκράτητη, θα σπείρει στο πέρασμά της θύελλες από πόθους και πάθη.

Ο πανίσχυρος Δούκας ντε Κουρμόν θα της δώσει τα πάντα εκτός από την αγάπη του...

Ο Σαρλ θα πληρώσει ακριβά κάποιες στιγμές κλεμένης ευτυχίας...

Ο Ζακ και ο Τζιμ, σταθμοί ο καθένας στη ζωή της, θα σταθούν στο πλευρό της...

Όμως, κανένας απ’ αυτούς δεν θα μπορέσει ν’ αγγίξει το κομμάτι της ψυχής της που μόνον ένας άνδρας άγγιξε. Ο άνδρας που γνώρισε τη θύελλα του πάθους και του μίσους της...

Genres: Romance, Fiction, Historical Fiction, Historical Romance, Contemporary, Clean Romance, Historical

511 pages, Mass Market Paperback

First published May 1, 1985

About the author

Born in Yorkshire, North England, Elizabeth Adler met her husband Richard (an American) while both were working in London. They have lived in England, Ireland, France, Brazil, and the United States and have traveled extensively. They have one daughter and live in Palm Springs, California. Her first novel, Private Desires (also titled Leonie), launched an enormously successful writing career, she also wrote as Ariana Scott. She has now written over twenty internationally acclaimed bestsellers.

Reviews

[Kitty Marie · Rating 2 out of 5]

Tries to aim some place between Barbara Taylor Bradford, Judith Krantz's bigger novels, and Colleen McCullough's The Thorn Birds. This is a big novel that spans two generations. The best of the writing is probably in the enticing blurb, the actual book's writing is less than arresting. As for the heroine, Leonie, if there was a Mary Sue checklist I'm pretty sure her characteristics would fill it out rather nicely. But you could say the same for most heroines in this genre at the time. The plot goes to really stupid, unbelievably wasteful places. So why did I keep reading? Well to Leonie's credit the plot also goes to interesting and unexpected places in the last half. I was more touched by Leonie's daughter's story. I would give it a 3 or 4 but it only makes up a small portion of the book. That said- that small portion held an impressive, gut-wrenching plot twist. Only to end up frustrating me all the more by ending right when it was starting to show some real potential. This happens multiple times in the novel actually, an interesting plot emerges but quickly submerges and frustrates me. There is another reason why I kept reading though- that being the overarching and unusual (though sadly under realized) plot outlined in that blurb I mentioned. A heroine who has multiple lovers at different points in life- but one of those lovers is recurring, won't leave her alone, and ends up destroying himself and those around the both of them with his obsession. I love love/hate relationships, dysfunctional and highly dramatic twisting, turning plots courtesy of crafty evil geniuses. But that's not quite what I found here, more like what I had imposed upon the book and hoped- in vain- would unfurl. My delusions aside, there was other potential here. If I could rewire this novel I would've cut out some of Leonie's go-nowhere trysts and penchant for catatonic do-nothing periods and made both she and Monsieur more connected. Then I would have taken Leonie's daughter- who is far more interesting than her mother- gave her her own book, and fleshed out her end-all-be-all relationship that is little more than alluded to at the end. Even though this book mostly bombed, it at least tries to bring some unpredictable (perhaps even unsafe, given the time period) ideas to the table.

[Sonia Cristina · Rating 3 out of 5]

É muito frustrante, ao fim de vários dias e 670 páginas, dar apenas 3 estrelas. Apesar de Elizabeth Adler ter uma escrita cativante, a história em si não foi assim nada de especial. A ação desenvolveu-se num espaço muito longo de 30 anos, para dar a conhecer a vida de Léonie e a obsessão de Monsieur. O que eu entendi como o ponto fulcral, o facto de Léonie ter tido uma filha e entregá-la para a proteger de Monsieurdemorou 200 páginas para acontecer e a parte mais interessante, a maior das ironias, Amélie, filha de Léonie e Gérard, filho de Monsieur, conhecerem-se e apaixonarem-seacontece nas últimas 30 páginas... Houve muitos parágrafos descritivos, bem como a dizer e repetir como Léonie era maravilhosa, boa, bondosa, linda e talentosa - credo!

Definitivamente, não preciso do segundo volume para saber mais destas famílias.

[Andria Potter · Rating 2 out of 5]

This is meant to be a Cinderella story rags to riches and I read a hundred pages of Leonie being so beautiful but she doesn't know it but if the other girls say it maybe it's true. I checked reviews and I'm calling it quits on this one. This was poor writing, flat characters, and tired tropes. Pass. 2 ⭐.

[MomToKippy · Rating 4 out of 5]

This is vintage Adler. It has everything I love about her writing that has been missing in her most recent novels. I went in search of her older books thinking I had read almost everything she wrote but found this and Peach. I am glad I found it and read it. Adler combines stories of love and mystery and transports the reader to exotic locales and I always feel like I have experienced these places first hand. The characters come alive, the imagery is bountiful and the plot keeps you hooked. Her most recent novels with the PI named Mac are just very flat. They feel almost as if they were written by someone else. Most of her books are exquisite though and this one did not disappoint. I can recommned all Adler's books that follow this theme of romantic mystery set in exotic locations except for the most recent few. I hope the recent trend is just a short lived phase.

[Vanessa Montês · Rating 5 out of 5]

(...)

Imensas personagens passam na vida de Léonie e acabamos por as adorar a todos. Apesar do azar de ter sido a escolhida do duque, Léonie também conhecera muito gente que a adorava e que estavam dispostos a fazer tudo por ela. Amigas desde a altura do cabaret, homens que nela encontraram a sua musa... Léonie teve uma vida preenchida e apesar de ter passado por imensas dificuldades, aproveitava as alegrias ao máximo.

Foi um livro que me surpreendeu e me prendeu. Gostei imenso!

Opinião em http://blocodedevaneios.blogspot.pt/2...

[ASLReader Harris · Rating 4 out of 5]

She wrote filling with the historical romance set in France. Leonie came from an impoverished child from circus to mistress of the wealthy man.

[Kate · Rating 5 out of 5]

One of my most favorite books - read and reread many times. Beach reading page turner.

[Mª João Monteiro · Rating 3 out of 5]

História da rapariga pobrezinha que vai para Paris vencer na vida, suas venturas e desventuras. Continua no livro "A herdeira".

[John Mcconahey]

Having unintentionally first read “Peach,” the sequel to this book, before discovering “Leonie,” I was concerned that would somehow diminish my enjoyment of Adler’s captivating style of prose. It did not.

Leonie, the illegitimate child of an itinerant Egyptian circus performer, leaves the provinces for 1906 Paris at age 16 following the death of her mother. Her only paternal link was a small statue given to her by her unknown father – the goddess Sekhmet, Egyptian protector of pharaohs. Finding work in a lingerie shop she is befriended by a society femme and Leonie’s beauty creates opportunity for her. After her sorrowful heartbreaking relationship with a German industrialist, she becomes the mistress of and extremely wealthy Frenchman who considers her a possession rather than a lover. Her subsequent rebellion results in her own illegitimate daughter and her Machiavellian lover poses a continuing threat to the safety of the child. Primary settings are in France and Brazil.

Eventually, her vocal talent gives her fame, wealth, but will she find the love she desperately seeks? This was a captivating novel with character development equaling “Peach” and deserves its spot on my favorites list.

[Ana Luisa Henriques · Rating 5 out of 5]

Um livro intenso e com uma complexidade interessante, como não esperava de Elizabeth Adler. Não percam!

Uma história intensa que se desenvolve por camadas, com personagens autênticos e que se vão desenvolvendo ao longo da história com veracidade e com a força de uma história ímpar.

A jovem Léonie cresce intensamente ao longo do livro e passa a ser uma força da natureza mas tem de fazer escolhas dificeis por causa da relação com Monsieur e da crueldade de que este é capaz. Ambas as personagens estão muito bem construidas e a família no Brasil e a forma como se ligam também é bastante autêntica e feliz.

O final é assombroso e eu não conseguia imaginar uma forma melhor de terminar esta história.

[Barbra · Rating 3 out of 5]

I think this is the other title of Leonie.

Back Cover Blurb:
Leoni is born into a world of poverty and hardship, until her exotic beauty and her fighting spirit lead her to a very different life of wealth and luxury. As mistress of the ruthless and wealthy Duc de Courmont, she craves love, but he craves her, needs her, is obsessed by her.

[Yeime · Rating 5 out of 5]

okay now this book left me speechless.. i liked how it started ,and how they continue her story was brilliant. I enjoyed reading how much leonie changed i like how the writer shows how much she had to mature at 17. how different times those were it was a fascinating story.

[Rosie · Rating 2 out of 5]

I read it at least 20 years ago. One of my favorites!

[Kari · Rating 5 out of 5]

I read this book years ago and I still remember it quite clearly. The narrative, the setting was beautiful. The second book is "Peach", but I remember liking this one more. Definately recommend.

[AlexandraB95 · Rating 2 out of 5]

beware terrible ending.It doesn't have HEA

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Amélie d’Aureville îşi aruncă spre spate, nerăbdătoare, coada de păr des blond şi se uită din podul de fân la Roberto şi la Diego care aşteptau în grajd, la vreo trei metri mai jos. Părea o distanţă mare până jos şi ea se uită cu jind la scară.

— Ţi-am spus că nu face asta, spuse Diego cu dispreţ. La ce te aştepţi? E fată şi, oricum, are doar opt ani.

— O să reuşească, replică Roberto de Santos cu încăpăţânare. Nu e laşă.

La naiba, se gândi Amélie, acum nu mai am nicio scăpare – o să trebuiască să sar; Roberto crede că pot face asta, şi n-o să-l las pe Diego Bonavente să mă învingă. Bălăbănindu-şi picioarele slabe peste margine, se târî până la capăt, balansându-se nesigură. Diego închise uşa, ca să nu-i vadă nimeni, aşa că se făcu întuneric. Abia de putea să-l zărească, sprijinit de perete, cu braţele strânse la piept, aşteptând. Părul lui Roberto, la fel de blond ca şi al ei, strălucea în întuneric când se uita la ea.

— E-n regulă, Amélie, spuse el împingând un balot de paie sub ea, asta o să te prindă în cădere... n-o să te doară, îţi promit.

Trebuia s-o facă, îşi spuse el, înlăturându-şi mila ce o simţea pentru ea. Nu-l putea lăsa pe Diego să câştige; altfel, n-o s-o mai lase niciodată să se joace cu ei, iar el nu putea suporta ca ea să fie lăsată în afară.

— Haide, o încurajă Roberto, am să te prind eu.

Apucându-se de stâlp, Amélie închise ochii şi se lăsă să alunece peste margine, clătinându-se nesigură în spaţiu; secundele treceau, braţele o dureau, nu se mai putu ţine. Podeaua veni în sus să o întâmpine, în goană, iar ea căzu pe paie cu Roberto care îi oprise căderea, apucând-o exact înainte de a atinge solul.

— N-ai păţit nimic? întrebă el, uitându-se la ea să vadă dacă nu plânge.

Amélie se aşeză în fund.

— Bineînţeles că n-am păţit nimic, de ce să fi păţit?

— Ai trişat, se plânse Diego, ai avut paiele acolo şi atunci înălţimea e aproape cu un metru mai redusă. Oricum, Roberto te-a ajutat.

— N-am trişat, ţipă Amélie, supărată.

Cu Diego nu putea câştiga niciodată – el avea întotdeauna un răspuns. El o desconsidera pentru că era fată şi avea doar opt ani, lăudându-se mereu că el avea deja unsprezece, fiind cu un an mai mare decât Roberto. El o provoca la fapte îndrăzneţe, care erau aproape prea mult pentru ea. Dar încă nu o învinsese. Totuşi, o durea glezna, durerea începuse să pulseze şi simţi că s-ar putea să plângă.

[Monica Ioan · Rating 4 out of 5]

📖"Leonie", Elizabeth Adler - 432 de pagini📖
🖋După cum ne sugerează si titlul romanului, Leonie este personajul principal, o fată de doar șaisprezece ani din Normandia. După moartea bunicii sale, singura care ii mai rămăsese, tânăra pleacă la Paris în speranta unei vieți mai bune și a găsirii unui loc de muncă din care sa poată trăi.
🖋Având o frumusețe aparte, Leonie atrage cu ușurință privirile și dorința celorlalți pentru o a ajuta. Ajunge astfel sa lucreze într-un magazin de lenjerie intimă unde își va face doi prieteni foarte buni, pe Maroc și pe Caro.
🖋Se îndrăgostește de un tânăr care are însă alte obligații și apoi ajunge sa lucreze ca dansatoare de cabaret.
🖋Îndeaproape este urmărită de ducele De Courmont care așteaptă momentul prielnic pentru a-i cădea în brațe. Și va veni . Pentru el ea devine o obsesie, ea însă caută o iubire adevărată, o familie. Ducele o va transforma într-o femeie bogată, puternică, independentă. Dar ascensiunea tinerei ii va aduce oare fericirea sau o viață nesatisfăcătoare?
🖋"Leonie" este un roman interesant, o Cenușăreasa a anilor 1890 a cărei viață se derulează într-un ritm alert. Elizabeth Adler descrie frumos personajele, dar si peisajele franțuzești ale acelor ani.
♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️
"Era foarte tânără – să fi avut şaisprezece ani. O fată de la ţară, înfăşurată în mai multe rânduri de haine nepotrivite, dar avea ceva care era cu adevărat extraordinar. Sau poate „exotic” era un cuvânt mai potrivit pentru a o descrie. O asemenea bogăţie de păr minunat, blond închis, care se răspândea peste tot, precum şi lungimea picioarelor care nu puteau fi ascunse, chiar şi de ciorapii aceia groşi şi de pantofii ţărăneşti îngrozitori. El se cutremură cu dezgust văzând pantofii ei greoi, plini de noroi, cu talpă groasă, şi încercă să vizualizeze aceleaşi picioare în ciorapi de mătase şi pantofi eleganţi, cu toc înalt. Pe sub hainele aspre, prost croite, sub noroi şi sub manierele ţărăneşti, se întrezărea o frumuseţe. Nu sărea în ochi şi nu te izbea, dar ar fi putut s-o facă, în condiţii propice. Era sigur de asta – iar el era un bun cunoscător. Femeile erau domeniul lui."
4.5/5⭐️

[Sylvia Abrams · Rating 2 out of 5]

I expected a sweeping historical saga based on the description on BookBub. Instead I found a plot full of coincidences and historical inaccuracies. While the premise of young beautiful country girl goes to Paris and falls prey to wealthy duc is trite in itself, making the duc madly obsessed with Leonie over a life time is what drives the plot to extremes. Adler also conveniently kills off male characters when they no longer move the plot along. Yet, there are sections that engage the reader, especially those around the hidden child living in Brazil. Nevertheless, Adler really should have researched the period, 1890-1919, more thoroughly. Her characters drive cars too fast for the period, talk on telephones without difficulty and ride in elevators without operators, only a few examples of the anachronisms in this “cream puff” novel.

[Jacqui H. Travis · Rating 4 out of 5]

I first read this book 21 years ago and, although I had forgotten most of the story, I was once again caught up in the page-turning aspect of Elizabeth Adler's writing style, and once again mesmerized by the story of Leonie.
This is a classic romantic adventure... no deep profound statement or moral-to-the-story, just pure storytelling for the sake of storytelling. You can't put it down because you're anxious to see how everything is going to turn out. I have immediately started re-reading the sequel, PEACH.

[Mariazita · Rating 4 out of 5]

Uma estória de um amor obsessivo que vai mudar a vida da jovem Léonie e do poderoso Duc de Courmont.
Muito interessante, gostei de como a autora desenvolveu todo este enredo de glamour e romance.
Apenas achei que havia muitos detalhes que poderiam não ter existido, mas Elizabeth Adler adora descrever o luxo e a riqueza das suas personagens, para mim menos tinha sido melhor.
Mas é um livro fascinante com um final surpreendente para todas as personagens.

[BURMA · Rating 4 out of 5]

Entretenidisimo. No entiendo las malas críticas de esta saga familiar donde se acaba cerrando completamente el círculo. Aunque Leonie queda más difusa, su amante, el obsesivo Monsieur queda perfectamente retratado en su amor fou por ella. Un amor no verbalizado nunca. Y es esa falta de palabra amorosa lo que precipita todo el desastre. Qué desgraciadamente real...
Voy a por PEACH, la secuela, en un atracón de Elizabeth Adler. Hip, hip, hurrah!!!!

[Sofia Ferreira · Rating 3 out of 5]

Apesar das muitas páginas, é um livro de leitura fácil. Achei bastante interessante a primeira parte, as outras duas não tanto. Acabe de certa forma como era de esperar, mas haveria muitas coisas que poderiam ainda ser abordadas, nomeadamente os finais das personagens, como Caro e Maroc entre outras.

[Katia Bou · Rating 3 out of 5]

ενώ ξεκίνησε πολύ δυναμικά, ωραία πλούσια πλοκή, σασπένς, σε μεταφέρει στην γαλλία του περασμένου αιώνα, κάπου στην 300 σελίδα το χάλασε.. αντί να το τελειώσει εκεί, σε λίγο θα σκάσουν μύτη κ τα δισέγγονα!! ξαφνικά εισάγει 7-8 νέους χαρακτήρες.. τραβηγμένο από τα μαλλιά πλέον.. οι τόσοι ερωτικοί σύντροφοι της πρωταγωνίστριας μπερδεύουν.. αν κ έχει δεύτερο βιβλίο, δε νομίζω να το διαβάσω..

[Filipa · Rating 1 out of 5]

I think this is a first for me and Elizabeth! But by god, how awful this story was. The 1 star rating is not because of the writing, because I know Elizabeth's writing and that usually is light and entertaining. The story was really poor and it was rather disappointing...

[Karen E. Wilson · Rating 2 out of 5]

Way too long

I kept reading because I wanted to know how it ended, but I skipped many pages because it was wasted words. The book could have been half as long and still held the same meaning. So glad it ended.

[Meghan · Rating 4 out of 5]

The curse of Sekhmet meets French intrigue at the turn of the 20th century. A good weekend read, if a bit too easy...

[Jennifer · Rating 3 out of 5]

Mostly quite good, but sometimes a little long. Overall a good saga with a bit of intrigue.

[Ioannidesz Evjeniosz · Rating 1 out of 5]

WoE?

[M · Rating 4 out of 5]

Pure 80s soap opera drama, but for all that, I did enjoy it. The locations were really well written and it didn't start to drag until it was close to end.

[Marília Soares Fernandes · Rating 5 out of 5]

Maravilhoso! Uma história apaixonante que não apetece "largar".