O dimineață la vînătoare

by Ligia Ruscu

Constantin Dunca, unul dintre boierii de seama ai Tarii Romanesti, duce o viata tihnita si retrasa la conacul lui din Nucet. Nu este casatorit, nu are copii, insa tine foarte mult la bunul nume al familiei din care face parte. Desi isi desconsidera rudele din pricina gustului lor pentru noile mode occidentale, nu le ingaduie sa treaca dincolo de limita bunei-cuviinte si face tot ce ii sta in putere pentru a le feri de scandaluri. Cind boierul organizeaza o reuniune, nepotii impreuna cu citiva prieteni vin din Bucuresti la Nucet sa se odihneasca. Linistea lor este insa tulburata: administratorul mosiei moare in ceea ce pare a fi un accident de vinatoare, iar una dintre invitate tine cu orice pret sa afle detalii si incepe sa faca investigatii. In timp ce intre apropiatii boierului izbucnesc neintelegeri, in scena isi fac aparitia personaje misterioase ce par sa aiba legatura cu cele intimplate, iar suspiciunile si uneltirile conduc la descoperiri uluitoare.
Noul si vechiul, tilindrul si islicul se intilnesc in acest roman despre viata de familie in secolul al XIX-lea, intr-o tara aflata sub influenta a trei mari puteri. (sursa: http://www.polirom.ro/catalog/carte/o...)

Genres: Romanian Literature, Fiction, Romania

576 pages, Paperback

First published January 1, 2014

Reviews

[Lavinia · Rating 4 out of 5]

Vai, deci cuuuum? Personajul meu preferat e the bad guy? Hihi, nu mă așteptam la asta, Ligia Ruscu.

Nu știu ce-a făcut romanul ăsta de n-a avut mai multă vizibilitate (cred că-s maxim 4 recenzii pe net), presupun că Polirom n-are buget de promovat pe toată lumea, mai ales newbies cum e Ligia, dar am impresia că nici ea nu s-a agitat prea mult. Social media is not dead, kids!

Ce i-a lipsit cărții ăsteia (și aici de vină sînt doar Radu Jude și Florin Lăzărescu - pentru c-am văzut "Aferim!" de curînd) e limbajul specific, de epocă. Cei doi excelează acolo și asta e un pic în dezavantajul Ligiei (doar dacă-i compari, desigur :P). Sigur că dialogurile nu-s total moderne, dar totuși la ceva depărtare față de cum se vorbea acum 200 de ani.

S-o citiți. Are istorie, dar nu ți-o bagă nimeni pe gît (deși Ligia e istoric de profesie - e doar cît să pricepi contextul), are umor, o crimă, mulți suspecți și ițe încurcate à la Agatha Christie, romanță à la Jane Austen, soldați ruși, boieri valahi prinși la granița dintre șalvari, ișlice și fracuri, domnițe clevetitoare și un personaj feminin deștept și independent, o feministă avant la lettre.

[Io Nuca · Rating 5 out of 5]

Cine a mai pomenit femeie detectiv pe la 1800 și ceva? Eu clar nu, așa că personajul Sofia m-a bucurat nespus: o văduvă tânără care-și conduce singură moșia, care încearcă să se țină departe de intrigile din capitală și care vrea musai să investigheze pe cont propriu o moarte destul de dubioasă. Such a bad-ass! :)

[Ema · Rating 5 out of 5]

Pe la mijlocul romanului O dimineață la vânătoare, prinsă în mrejele poveștilor cu boieri și doamne din Țara Românească, complet fascinată de bogăția de istorioare și amănunte învăluite într-un minunat parfum de epocă, mi-am pus două întrebări: unde s-a ascuns Ligia Ruscu până acum? Și cum de nu se vorbește mai mult despre romanul acesta excelent?

Bine, Ligia Ruscu nu s-a ascuns, ci a publicat câteva cărți de istorie antică, dar, cum acestea nu prea intră în sfera mea de lecturi, nu auzisem de profesoara de la Cluj care a debutat în proză aproape pe neobservate, după ceea ce nu mă îndoiesc că a fost o lungă perioadă de documentare și plămădire a acestui roman complex și captivant, despre societatea românească din prima jumătate a secolului 19.

Deși cele 570 de pagini ar putea fi un motiv de îndelungată amânare pentru un cititor care ocolește cărțile mari, romanul are o atmosferă atât de faină, iar istorioarele sunt atât de savuroase, încât nici n-a mai contat că mă îmbarcasem într-o lungă călătorie. Începutul a mers un pic mai greu, până m-am familiarizat cu numeroasele personaje (eu mi le-am notat pe fiecare, și bine am făcut) și cu atmosfera unor vremuri despre care știam destul de puține lucruri.

Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult la O dimineață la vânătoare - și sunt multe, multe aspecte care mi-au plăcut - este felul în care este construită. M-au uimit complexitatea acestei cărți de debut și îndemânarea cu care autoarea manevrează numeroasele și încâlcitele ițe ale narațiunii, cu straturi peste straturi de povești și detalii. Ligia Ruscu ne introduce treptat în societatea bucureșteană a anilor 1830, prezentându-ne, în tușe generoase, atent lucrate și înțesate de amănunte pitorești, climatul social, cultural și politic, personaje mai mult sau mai puțin importante, stiluri de viață și moravuri, plimbându-ne, în tot acest timp, prin conacele boierilor și casele rechiziționate de administrația rusă, pe la petreceri, baluri și sindrofii, jocuri de cărți și nopți de beție, totul condimentat cu intrigi politice și amoroase, rivalități și invidii, ifose și crize de budoar.

Toată această țesătură elaborată de povești și detalii savuroase ar fi fost de ajuns pentru a citi cartea cu nespusă plăcere, însă autoarea mai adaugă încă un ingredient care face totul și mai interesant: la un moment dat, se petrece o crimă, iar pe urmele ucigașului pornește unul dintre personajele feminine, o frumoasă boieroaică plină de personalitate, îndrăzneață și spirituală, curajoasă și nu foarte diplomată, aflată cu un pas înaintea vremurilor. N-o să dezvălui nici numele celui ucis, nici pe cel al protagonistei transformate în detectiv, pentru că este mult mai palpitant să descoperiți totul treptat, fără a ști prea multe amănunte dinainte.

Puteți citi aici recenzia mai lungă, scrisă pentru blog: http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...

| Blog | Facebook | Instagram |

[Stela · Rating 3 out of 5]

Foarte plăcut romanul Ligiei Rușcu, l-am citit dintr-o suflare nu numai pentru intriga polițistă (care e foarte bine construită, trebuie să recunosc că nu l-am ghicit pe asasin - derutată, e drept și de recenzia Laviniei 😊) ci și pentru reconstituirea, foarte verosimilă și foarte colorată, a vieții înaltei societăți românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Mi-a plăcut cum reușește reconstituirea epocii prin citeva arhaisme bine plasate, cum se serveste de parodia postmodernă (Austen, Gaskell, Christie, Caragiale etc.), dar mai ales cum îi curge scrierea: în mod elegant, nepretențios, captivant. N-o să devină o operă clasică, probabil, dar o să fie mereu o lectură excelentă.

Pină una-alta, o carte nemeritat de puțin cunoscută.

[Cristina · Rating 5 out of 5]

O surpriza extraordinar de placuta, o carte pe care am lasat-o cu greu din mana.Recomand.

[Roxana · Rating 5 out of 5]

Cred ca din adoloscenta n-am mai citit cu atata pasiune si zel o carte. Si nu e ca si cum la un moment dat nu incepi sa ghicesti incotro bat lucrurile, dar cum te tine pe jar si cum te intoarce, ca nici nu stii ce sa mai faci: sa citesti mai incet ca sa nu se termine sau sa-i dai bataie inainte.
Cartea asta has it all: suspans, intriga, mister, povesti istorice incalcite, amoruri , the marriage of two minds, pride&prejudice, haiduci, demimondene si tineri inflacarati,barfe, saloane si baluri si intorsaturi de situatie si eu doi singuri in peisaj. Personajele (toate) sunt minunat construite, nu e unul schiop sau sleampat alcatuit sau de prisos. Si asa de bucuri de fiecare rand!. Da, n-o fi ea mare carte a literaturii romane, dar rar am citit poveste de felul asta mai bine scrisa si dusa pana la capat atat de perfect. Ligia Ruscu, cheapeau!
Si cum inca sufar si suspin ca s-a terminat singurul lucru care imi ramane de facut este sa astept sa iasa filmul.

[Andreea Ursu-Listeveanu · Rating 5 out of 5]

Uf... da, 5 stele, am savurat cartea asta, am ras de multe ori, dialogurile sunt de vis, personajele foarte misto construite, epoca vremii redata impecabil. Nu e ca si cand n-am mai citit niciodata asa ceva, dar ca in cazul oricarei povesti de dragoste clasice, am adorat-o si pe asta. Si ca sa justific "uf"-ul de la inceput... un pic de tot m-am bosumflat pentru ca m-am simtit privata de un anumit dialog pe care il asteptam si anticipam (trebuie sa renunt sa mai fac asta). Dar totusi, mi-a ajuns si ala din creierii si gerul noptii, la lumina lunii. De la un anumit punct incolo nu m-a mai interesat cine e criminalul, iar pe masura ce apareau explicatii si motive... eu deveneam tot mai captivata de iubirea ce se infiripa fara ca ea sa stie.

[Daria · Rating 5 out of 5]

Superba carte. Pacat ca nu a fost promovata mai cu spor.
Sincera sa fiu, mi-as dori o continuare a romanului. Cred ca Ligia Ruscu a construit niste personaje care ar functiona perfect intr-o serie mai lunga de carti.

[Razmuzeta · Rating 5 out of 5]

Excelenta carte! Love at first page pentru Ligia Ruscu!

Mi-e imposibil sa spun ce mi-a placut cel mai mult....Roman politist a la "Murder she wrote", suspans de nu am dormit noptile gandindu-ma cine e criminalul si ce se va mai intampla, romance si situatii a la "Mandrie si prejudecata", personaje excelent definite si diverse (ceea ce face sa fie usor de retinut, desi sunt multe), baluri si domnite, intrigi cu spioni, social si politic, povesti complexe si incalcite si un tablou al societatii bucurestene de pe la 1800 care ia pur si simplu viata in fata ochilor la fiecare pagina citita. Dialogurile sunt geniale, nu e replica neinteligenta in toata cartea, umor, ironie, sarcasm...iar faptul ca personajul principal este o femeie inteligenta cu o conceptie de viata moderna mult inaintea vremii sale a fost cireasa de pe tort pt mine.
Inceputul a fost mai greoi mai ales ca cele aproape 600 pg m-au descurajat initial, dar OMG ce experienta! La un moment dat nu am putut sa mai las cartea din mana si nu ma puteam gandi la altceva. Ligia Ruscu a reusit sa faca un crescendo al naratiunii incredibilĺ care te prinde din ce in ce pe masura ce avansezi in lectura. La final, pe ultima 100 de pagini, dependenta e completa si orice incercare de oprire a lecturii inutila.

PS:
1. Sper ca nu va ramane singurul roman al autoarei.
2. Este atat de misto ca mi-e ciuda rau ca nu va fi niciodata transpus intr-o miniserie BBC!
3. Major bookhangover right now :(

[Oana · Rating 5 out of 5]

Minunata, nu am cuvinte sa o recomand.
Povestea unei crime care nu pare a fi crima si a unor justitiari mai putin obisnuiti. Musai de citit.

[Flo Gourmel · Rating 4 out of 5]

Foarte faină cartea! A fost interesant să citesc despre cum era Țara Românească pe vremea aceea.

Îi lipsește o stea doar pentru că a fost greu de trecut de primele capitolele. Între o pandemie, un mutat și citit alte cărți în paralel, mi-a luat câteva luni să trec peste capitolele unde doar se prezintă personajele. Și tot le pierdeam șirul și uitam care e rudă cu care.
Și apoi... n-am mai putut-o lăsa din mână.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Minunata!

Mister a la Agatha Christie, intrigi politice cu spioni impletite cu intrigi de salon, personaje robuste si credibile care isi arunca replici sclipitoare, cu delicioase intorsaturi de fraza si, bineinteles, romance ... ca la carte :)

Instant fav, recomand tuturor celor care apreciaza o scriitura buna si carora le place sa cerceteze, cu privirea si cu inima, lumi de mult apuse.

[Laura · Rating 4 out of 5]

M-au cam iritat romanțurile cu limbaj stas, dar în rest - foarte faină!

[Florina · Rating 5 out of 5]

As mai fi citit inca 500 de pagini si tot nu m-as fi saturat. Daca imbini Jane Austen cu P.D. James si un strop de Nicolae Filimon, probabil ar reiesi acest foarte bun (si destul de unicat) roman.

[Ludditus · Rating 5 out of 5]

Cu ceva vreme în urmă fusesem intrigat de începutul acestui roman, dar mai apoi am uitat de el, până când, din pură întâmplare, m-am apucat chiar să-l citesc. Nu mai citisem de mult o carte în română, iar în limba vorbită în înalta societate a anilor 1830, chiar niciodată.

Judecând după acest debut beletristic magistral, nu s-ar zice că Ligia Ruscu, profesor de istoria antică și arheologie la Universitatea Babeș-Bolyai, are germana ca limbă maternă; limba română utilizată este întru totul corectă, deși împănată din greu cu arhaismele epocii, atât cuvinte de origine greacă și turcă, cât și franțuzisme. Lectura este astfel întrucâtva îngreunată, căci unii termeni sunt atât de vechi încât cititorul se vede nevoit să caute pe dexonline pentru a găsi explicația de pildă la Scriban.

Am fost neplăcut surprins de recenzia Laviniei, care susține că acestei cărți i-ar lipsi limbajul specific, de epocă, limbaj care s-ar găsi chipurile mult mai bine reprezentat în filmul lui Radu Jude „Aferim!”. Situația stă de fapt pe dos: „Aferim!” are ca personaje semianalfabeți și analfabeți care ostentativ nu fac nici acordul între subiect și predicat, iar lexicul folosit nu este decât relativ slab împănat cu termeni din epocă. „Aferim!” este o porcărie sinistră, ca mai toate filmele românești din „anii libertății”; în afară de scenariul debil care insistă deșănțat pe antisemitism, rasism, xenofobie, și violență gratuită față de „ciori”, el abundă în proverbe și zicători neavenite, iar în rest e plin de (scuzați!) pule și pizde. În ultimul sfert de oră, boierul este un boiernaș de țară semiimbecil, a cărui cucoană smintită în bătaie și surghiunită în pod i se adresează neverosimil cu „Psihi-mu, sunt muncită și acablată de niște gânduri.” Apropo, „m-ai făcut de rizil în tot târgul” e o greșeală crasă, rizil însemnând cu totul altceva decât crede scenaristul.

În contrast, personajele Ligiei Ruscu sunt boieri și ofițeri români și ruși, mulți dintr-aceia care-i dădeau pe franțuzește atunci când nu blagosloveau limba română cu o puzderie de franțuzisme care se adăugau elenismelor și turcismelor epocii. Cei care se opuneau modernizării de tip occidental aduse pe ocolite de ruși firește că nu agreau franțuzismele, dar mai toți ceilalți știau obligatoriu franceză, între altele singura limbă comună cu ofițerimea rusă de ocupație.

Firește, romanul nu este perfect. Mi s-a părut înainte de toate de un verbiaj exagerat, undeva între Sadoveanu, Tolstoi, Balzac și romanele de 800 de pagini pentru coafeze. Unele povești colaterale și unele descrieri chiar sunt exagerat de detaliate, dar nu e totuși grav. Poate că și limbajul e mai degrabă specific societății de la 1870 decât celei de la 1830, dar astea sunt detalii.

Personaje importante pot asemenea să pară îngroșat conturate. Radu Manea e prea dobitoc pentru a putea trezi vreo simpatie; Alexandru Receanu este prea într-adins antipatic și... rece; Grigore Bălteanu este creat pentru a trezi simpatie (devenise personajul meu preferat!), în timp ce... dar las povestea asta neterminată. Cât despre căsătoriile din final...

Apropo, chiar era posibil ca o femeie căsătorită să flirteze pe față cu jumătate de politie (că n-o să zic urbe) și încă să fie considerată onorabilă, să găzduiască soaréle (serate), etc.? Cam paraxin, găsesc.

Côté mystère, există câteva trișerii, în speță cititorului îi sunt ascunse câteva informații de care feminista detectivă le deținea. Asta face deznodământul mai puțin previzibil și mai brusc. Păcat, căci se putea și mai bine. Știu, autoarea nu este Agatha Christie...

Neîndoios, Ligia Ruscu a depus un efort impresionant pentru a găsi amestecul potrivit de arhaisme care să ducă într-adevăr cu gândul la acea epocă, fără a exagera în vreun fel. Limbajul mi se pare adecvat mediului și vremilor.

Firește, pe alocuri am și eu îndoielile și întrebările mele. Spunea careva pe atunci „Germania” în loc de „Țara Nemțească” sau „Prusia”? Exista cu adevărat neologismul „oligarhie” cu aplicare la societatea modernă? Ce era aceea „vornicia dinăuntru”, un fel de Minister de Interne? Ce-s acelea „ceasuri turcești”, existau oare și ceasuri muscălești ori alte fusuri orare? (Sunt mai incult decât credeam.)

Apoi, mi se pare ușor nelalocul lui ca un ofițer cult ca Receanu să nu știe că forma negativă a imperativului nu este „nu-ți fă griji” (sau Bălteanu: „nu mai fă figura asta”; Șerbănel: „nu mă fă...”).

Autoarea reușește pe alocuri să fie mai corectă decât dicționarele. Exemplul la care m-am oprit sunt atenansele, adică dependințele unei case: „mutarea bucătăriei și atenanselor”. DEX-ul dă „atenanță” din fr. attenance, ceea ce e greșit. DLRM îl dă din fr. attenant (adjectiv), ceea ce este mai corect. În fapt, în franceza contemporană nu a supraviețuit decât adjectivul attenant, dar în trecut exista „attenances”, numai și numai la plural, așa cum a fost folosit și de Ligia Ruscu („atenanse = atenanțe”)! Sunt convins că singularul „atenanță” nu a fost folosit de franțuziții moldo-valahi, căci nici „attenance” nu era de auzit la Paris!

Am găsit însă, alături de 2-3 fautes de frappe (litere lipsă), și o altă eroare: „condottier”. Apăi nu, domniță dragă, ori este „condotier”, ori este „condottiere”, cale de mijloc nu se află!

Dar să lăsăm detaliile lingvistice deoparte. Avem aici un roman care merită osteneala lecturii de dragul lecturii, nu pentru a-i căuta cusur. Și totuși...

Și totuși, autoarea insistă prea mult pe samavolnicia rușilor într-o vreme în care ocupația lor a fost mai degrabă folositoare și aducătoare de progres. Urât din partea ei. Parcă străduința de a-i ponegri e studiată, căutată, scoasă în evidență. Parcă am fi în isteria contemporană în care totul e din vina lui Putin.

De asemenea, mai regăsim clișee autodenigratoare binecunoscute. De pildă: „cum consulul francez îşi dăduse afară toate slugile, sub cuvînt că fură, şi tocmise altele, ceea ce dăduse naştere la sumedenie de pariuri pentru a se vedea cît timp le va lua celor noi să le ajungă din urmă pe cele vechi (estimările oscilau între trei zile şi două săptămîni)”.

Apoi: „Nu-i de mirare că orice străin, ori de unde ar fi venit şi oricare i-ar fi soiul, se simte îndreptăţit să ne privească de sus, atîta vreme cît noi înşine suntem gata oricînd să admirăm orice vine din afară, fără măsură şi fără judecată, şi nu sunt puţini aceia care nu se dau înapoi de la a ponegri toate ale noastre, numai pentru că în Franţa sau aiurea nu s-a auzit de ele, şi ne minunăm şi ne temenim faţă de toţi pe care a bătut vîntul şi i-a adus la noi, de parcă ar fi poleiţi, de parcă orice străin ar fi un izvor de înţelepciune şi polisfetie, numai şi numai pentru că e străin.” Pe aceeași temă: „Mă întrebam dacă, cu toate eforturile pe care unii dintre noi înţeleg să le facă, ne va fi cu putinţă să devenim vreodată o naţiune europeană, cum zice domnul Condescu, sau dacă va trebui să rămînem în veci o ţară înapoiată, aşa cum suntem acum... [...] Bineînţeles că nu avem cum să recuperăm un asemenea handicap. Atîtea sute de ani de stăpînire turcească, de înapoiere orientală! Oricît de rapide ar fi schimbările de care se plîng unii, oricît ne-am strădui să ne schimbăm, să ne adaptăm, tot nu putem dobîndi decît un strat subţire de spoială apuseană.” Mda.

Toate peste toate, și mai ales dincolo de toate cele de mai sus, e de citit și de savurat. Veți fi surprinși cum o călătorie în timp pe meleaguri și în timpuri înapoiate pot să dezvăluie o viață socială bogată în high-life-ul vremii.

[Brindusa · Rating 4 out of 5]

3,5 stelute spre 4. Mi-a placut foarte mult cum incepe si cum se termina. Pe la mijloc m-a pierdut putin (cartea are aproape 600 pagini!), dar scrierea este foarte fluida si placuta, asa ca am revenit. Am regasit in acesta carte mult din atmosfera si stilul Agathei Christie adaptat unui secol XIX al Tarii Romanesti. Am realizat cu stupoare si rusine ca istoria acelor timpuri imi este straina. Noroc cu Ligia Ruscu, care o strecoara printre intrigi si mistere, in asa fel incat sa nu iti dai seama ca de fapt inveti istorie.
Astept cu mare nerabdare urmatorul roman.

[biank · Rating 5 out of 5]

nu sunt genul de om care sa dea review uri pentru ca ma consider mai putin decat amatoare la citit. totusi, am dat peste cartea asta la un anticariat si m a convins interiorul copertii in care era prezentata autoarea, facandu ma curioasa de o perioada istorica a romaniei. si cred ca, inafara de unele stephen king uri, mi am gasit cartea preferata. mi se pare efectiv savuroasa, cu un storytelling bine pus la punct, nefiind nimic intamplator dar nici pe fata. cred ca detaliile verosimile m au cucerit cel mai mult in ceea ce priveste viata personajelor si caracterizarea lor fireasca, dialogurile facand o foarte placuta de citit. contextul istoric si social a fost de asemenea un plus pentru mine, mai ales datorita unelor decizii neconventionale care au facut cartea sa nu se simta asa "clasica" (W sofia). m a mirat cel mai mult faptul ca m a tinut interesata pe tot parcursul ei (nu m am omorat niciodata dupa murder mystery). fiind atat de densa, delivery ul intamplarilor te ai astepta sa fie mai repetitiv, dar nu e cazul. actiunea chiar mi s a parut palpitanta, dinamicile dintre personaje pline de suflet si as recomanda o oricui. m am distrat intrand in universul asta si personal mi am amintit ca asta e de fapt tot scopul